Demetra Arapu este femeia din spatele uneia dintre cele mai ambițioase inițiative culturale din România: MoBU – Târgul Internațional de Artă Contemporană din București. În calitate de director general, Demetra construiește un spațiu de întâlnire între artiști, public și idei contemporane. Mai mult decât un eveniment expozițional, MoBU devine, sub coordonarea ei, o platformă de dialog, educație și descoperire. Are o viziune clară și orientată spre impact: arta nu trebuie să fie elitistă, ci accesibilă, vie, capabilă să creeze punți între generații, medii și perspective.
Demetra Arapu conduce cu echilibru – între strategie și intuiție, între eficiență managerială și respect pentru procesul artistic. Este conștientă de responsabilitatea pe care o presupune un astfel de proiect, dar și de oportunitatea pe care o are de a schimba modul în care se vorbește despre artă în România. Cu fiecare ediție MoBU, investește constant în potențialul creativ al noii generații și încurajează publicul larg să redescopere arta contemporană ca pe o experiență vie, relevantă și accesibilă.
Fiecare proiect are o poveste, o motivație în spatele său. Vrem să aflăm ce te-a inspirat și cum experiențele tale anterioare ți-au conturat viziunea pentru MoBU. Ne poți povesti despre drumul tău profesional și cum ai ajuns să creezi târgul de artă contemporană MoBU?
MoBU a pornit din dorința de a crea un târg internațional de artă contemporană în România, un târg care a fost de la început gândit să fie relevant atât pentru România, cât și pentru Europa Centrala și de Est. Parcursul meu academic și personal a gravitat în jurul literaturii, cinematografiei, culturii vizuale și designului; domenii în care frumosul, libertatea de expresie și armonia se întrepătrund. Datorită unor circumstanțe familiale am fost foarte atașată de Paris (unde am urmat și primul ciclu de studii superioare), un oraș care mi-a rafinat gustul și exigențele estetice și care mi-a format o disciplină intelectuală temeinică. Pentru mine, MoBU este aproape ca o extensie a unei anumite forme de gândire și a convingerii că frumusețea și esteticul pot structura realitatea. Este, în egală măsură, un proiect apărut din analiză, muncă și o înțelegere foarte clară a ceea ce lipsește și ce trebuie construit.
Care a fost procesul de transformare a viziunii tale în realitate? Care au fost cele mai mari provocări în organizarea târgul de artă contemporană MoBU?
Să creezi un târg de artă contemporană în România înseamnă să clădești aproape de la zero. Nu vorbim despre o piață matură, așa că negociez constant între ideal și posibil.
A trebuit să lucrez în paralel pe mai multe planuri: infrastructură, conținut, relație cu galeriile, cu artiștii, cu instituțiile, dar și cu publicul. Ce am înțeles rapid este că nu poți impune un model fără să iei în calcul specificul local. De aceea, MoBU e gândit în etape, cu o viziune clară, dar cu adaptări inteligente în funcție de reacția pieței. Desigur că atunci când vorbim despre realizarea unui proiect de anvergura MoBU, vorbim și despre aspectele mai puțin boeme, care sunt, însă, indispensabile organizării; chestiuni care țin foarte mult de coordonare.
Cum te asiguri că MoBU reflectă atât viziunea ta personală, cât și tendințele actuale din lumea artei contemporane? Ce elemente din actualitatea culturală globală influențează deciziile tale pentru acest târg?
Citesc mult, urmăresc cu atenție tot ce se întâmplă și pornesc întotdeauna de la ce cred eu că este bun din punct de vedere estetic, conceptual și profesional. Cu toate astea, MoBU nu este despre a valida ce-mi place mie, ci despre a crea o platformă în care valori diverse pot coexista, fără a pierde rigoarea. Învăț constant să citesc contextul în care mă aflu. Cred cu tărie că MoBU trebuie să răspundă atât unei nevoi de excelență, cât și unei nevoi de a pune bazele unei relații durabile cu publicul. Tocmai de aceea lucrez la un mix realist prin care să construim o punte între artă și public. Știu unde vreau să duc târgul, dar nu ignor faptul că acesta este un proces care nu se poate întâmpla peste noapte.
Târgul pune accent pe diversitatea mediilor artistice, de la pictură și sculptură la instalații și artă digitală. Există o zonă artistică pe care o veți valorifica în ediția din acest an?
MoBU a fost, de la început, gândit ca un spațiu pentru diversitate vizuală. Nu îmi propun să favorizez un mediu anume, ci să susțin acele lucrări care aduc acel ceva, indiferent de formatul în care sunt exprimate.
Publicul joacă un rol crucial în succesul oricărui eveniment. Cum intenționezi să atragi nu doar cunoscătorii artei, ci și oamenii care poate nu sunt încă familiarizați cu acest domeniu?
Plec de la premisa că dacă oferi un cadru clar și coerent, cu artiști și galerii care știu să-și prezinte munca, oamenii reacționează. Atragem public prin conținut mereu nou, explicații accesibile și o atmosferă deschisă, în care oamenii pot să se apropie fără să simtă că trebuie „să știe artă” ca să aparțină. Din aceste considerente am dezvoltat și programul paralel de conferințe, ateliere și mese rotunde; tocmai ca să deschidem conversația despre arta contemporană.
MoBU își propune să fie un spațiu de descoperire pentru colecționari și iubitori de artă. Ce strategii adopți pentru a atrage un public nou și pentru a-l educa în ceea ce privește achiziția de artă contemporană?
Educația estetică, dialogul și expunerea repetată sunt cele mai importante, din punct de vedere strategic. Toate eforturile pe care le facem, sunt îndreptate spre a crea o cultură a înțelegerii pieței de artă. Încercăm să explicăm, să contextualizăm, să oferim puncte de sprijin vizitatorilor care nu sunt obișnuiți cu achiziția de artă contemporană.
Unul dintre obiectivele principale ale MoBU este să creeze un ecosistem artistic sustenabil. Cum reușește târgul să sprijine artiștii pe termen lung, dincolo de zilele evenimentului?
Prin MoBU, artiștii au acces la un public mai larg, la colecționari, la galerii din afara țării. Așa cum ai formulat, corect, în întrebare, este că trebuie să generăm oportunități care sa le permită artiștilor să crească pe termen lung: de la conexiuni profesionale la posibilități concrete de colaborare, expunere internațională, integrare în rețele curatoriale și instituționale.
Un alt obiectiv fundamental al târgul de artă contemporană MoBU este crearea unei comunități active în jurul artei contemporane. Privind spre viitor, cum anticipezi evoluția târgului în următorii ani și care crezi că va fi impactul său asupra scenei artistice din România? Ce schimbări sau direcții noi îți dorești să aduci în cadrul evenimentului pentru a sprijini dezvoltarea acestei comunități?
MoBU aduce oameni din toate colțurile țării, deci creează o platformă națională reală. În paralel, internaționalizarea este esențială. Anul acesta avem o participare internațională record; galerii din Serbia, Grecia, Liban, Cuba, Germania, Ungaria și altele. Este o validare a direcției în care mergem. Îmi doresc ca MoBU să aibă impact pe termen lung asupra felului în care cultura vizuală e percepută și integrată în viața publicului.
Având în vedere contextul actual al scenei artistice și al publicului, care sunt principalele obiective pe care le aveți pentru această ediție? Care sunt rezultatele pe care vă doriți să le atingeți și cum credeți că vor contribui la viitorul MoBU?
Ne-am axat mult pe consolidarea participării internaționale și experiența publicului. Suntem atenți la cum reacționează publicul, cum învață să privească, cum cumpără. Așa cum am mai spus, cred că e important să articulăm, pas cu pas, o cultură a selecției și a aprecierii valorii în artă. Ne asumăm rolul de mediator între artă și public, pentru că știm că doar așa putem dezvolta un mediu cultural sustenabil.
Există un anumit artist sau o galerie pe care îți dorești să o incluzi în viitor la MoBU, dar care încă nu a fost prezentă? Dacă da, ce anume te atrage la munca lor și cum consideri că ar adăuga valoare târgului?
Sunt câteva galerii internaționale pe care le urmăresc de ani de zile și pe care mi-ar plăcea să le avem la MoBU, în calitate de expozanți. Apreciez galeriile care lucrează pe termen lung cu artiștii lor și care construiesc mai mult decât un portofoliu.
Dacă ar fi să descrii târgul de artă contemporană MoBU într-un singur cuvânt sau într-o frază scurtă, care ar fi aceasta?
Aș spune ca este un spațiu pentru frumusețe, înainte de orice.
Un proiect ca MoBU implică o dedicare imensă. Cum reușești să găsești echilibrul între viața profesională și cea personală, mai ales în perioadele intense de organizare?
Muncesc mult, dar am norocul că sunt cu adevărat pasionată de meseria mea. Pentru mine, echilibrul nu înseamnă să separ viața personală de cea profesională, ci să le împletesc armonios. Fiind o fire domestică la bază, îmi place să am grijă de casă, de grădină, să gătesc pentru familie și să adun prieteni în jurul mesei. Când îmi permite timpul, fug la Berlin, pentru că acolo am prietene apropiate, legături profunde care îmi aduc foarte multă bucurie. Sau practic sailing-ul, pe care l-am descoperit prin prisma meseriei partenerului meu de viață. Apreciez enorm acest contrast între agitația cotidiană și o săptămână remote pe un velier, în fața unui orizont deschis.
Privind dincolo de MoBU și de prezent, există un vis personal pe care încă nu l-ai împlinit?
Sunt multe lucruri pe care vreau să le construiesc. Nu mă raportez la ele ca la vise, ci ca lucruri care se pot face, cu efort și cu parteneri potriviți. Ce mă interesează acum este să creez continuitate, în tot ceea ce fac.
Care e cel mai curajos lucru pe care l-ai făcut în numele artei sau pentru MoBU?
Curajul, dacă îi putem spune așa, a fost să intru într-o activitate care necesită mai mult decât entuziasm, adică să transform un vis ambițios într-un proiect concret, cu toate provocările pe care le aduce cu sine. Nu a fost ușor să creăm ceva complet nou și la un anumit standard, într-un context de piață imprevizibil. Dar a meritat.
Ceai sau cafea? – Cafea
Artă clasică sau contemporană? – Contemporană, dar cu respect profund pentru clasic.
Un oraș în care te-ai muta oricând? – Paris.
Trei cuvinte care descriu starea ta actuală? – Reziliență, concentrare, bucurie.
O carte pe care ai reciti-o oricând? – Mi se întâmplă să reparcurg anumite fragmente din scrierile lui Susan Sontag, Maggie Nelson, Rebecca Solnit, Anne Carson.
Credit foto copertă: Catalin Soto
–
Redactor:
