Imaginați-vă omul din perioada primitivă: aleargă înapoi spre peșteră, mulțumit că vânătoarea de azi îi va asigura supraviețuirea pentru câteva săptămâni. Nici nu apucă să își trăiască această emoție până la capăt, că devine el prada. Cine ar fi crezut că la milioane de ani distanță, pentru noi, oamenii moderni, supraviețuirea se va traduce prin calitatea relațiilor noastre?
Uităm, de fapt, că suntem în perioada primitivă a felului în care învățăm să fim sau nu într-o relație.
Revoluția Iubirii!
Cărți, cursuri, programe de psihoterapie, toate pentru a ne învăța cum să fim într-o relație, cum să ne conectăm cu partenerul, iar pe termen lung, acest efort să contribuie la bunăstarea relației. Cu toate că le practică de mii de ani, oamenii învață conștient despre relații doar acum. Învățăm să ne comunicăm mai bine nevoile emoționale față de partenerul de viață, ne analizăm și încercăm să ne reparăm pe interior pentru a fi pregătiți pentru o relație. Cu toate că oamenii se supun acestui proces, de cele mai multe ori dureros, se pare că nimic nu doare mai tare decât perioadele noastre de singurătate.
Ne-a învățat vreodată cineva cum să fim singuri?
Care este povestea oamenilor single?
De-a lungul evoluției noastre, a fi singur era asociat cu resurse reduse de hrană, de protecție, așadar, cu șanse mai mici de supraviețuire. A fi într-o relație nu avea înțelesul romantic de astăzi, ci însemna mai multe resurse aduse împreună necesare pentru supraviețuire. Pe măsură ce nu a mai fost nevoie de eforturi extraordinare în acest sens, mintea noastră a început să se gândească la un alt set de nevoi: cum vreau să îmi definesc viața, în ce vreau să investesc resurse? Am început să ne gândim că gândim, iar această capacitate a minții noastre e responsabilă de diferența dintre supraviețuire și bunăstare.
E simplu să supraviețuiești, trebuie doar să te asiguri că îi împlinești corpului nevoile bazale de hrană și odihnă.
Lucrurile se complică când vrem bunăstare. Trebuie să îi îndeplinim minții nevoile de siguranță emoțională, iar pentru asta trebuie să depunem un efort activ și conștient. Mai mult, trăim într-o eră în care să ne gândim la noi și nevoile noastre a devenit o prioritate, nu o excepție.
Astăzi, toți căutăm activ răspunsuri la întrebări care altădată aparțineau doar unor categorii de oameni, cei considerați intelectuali, învățați, cei care petreceau ani buni să confirme sau să infirme un sistem de gândire. Dacă ne uităm la evoluția psihoterapiei, acest lucru se confirmă, fiecare decadă a secolului XX propunea o altă abordare legat de cum ar trebui să gândim, să simțim, să ne comportăm. Dacă behavioriștii puneau accent pe comportamentele noastre. Să faci altfel de cum se făcea nu era încurajat în societate.
Anii ‘60-’70 au propus o nouă abordare care punea accent pe felul în care modul de gândire influențează felul în care ne comportăm și simțim. Abordarea cognitiv-comportamentală a contribuit la revoluția gândirii, la acea decadă în care relațiile nu mai trebuiau definite într-un singur mod, identitatea sexuală era sărbătorită și împărtășită. Să faci parte dintr-o comunitate care are aceleași idei și valori era modul în care oamenii se simțeau acceptați. Noul secol a venit cu o altă abordare în care omul a simțit nevoia să se întoarcă la sine și să se descopere. Ce se întâmplă astăzi? Fiecare are propriul său sistem de gândire. Rapid și auto-suficient.
E bine sau nu că se întâmplă asta? Nu știm exact, dar știm că are un impact asupra noastră, single sau într-o relație.
Generația noastră este încurajată să se descopere, să aflăm ce ne face unici, speciali, să ne individualizăm dieta, tipul de sport pe care îl practicăm, mașina pe care o conducem și orice altceva. Din perspectiva conectării cu noi înșine, suntem generația cea mai norocoasă. Din perspectivă conectării cu celălalt, începe să ne coste dacă fiecare dintre noi stă în cutia sa personalizată și individualizată.
Un cost al individualizării este toleranța scăzută la ce înseamnă sistemul de gândire a celuilalt. Dacă ești single-dar-în-căutarea-unei-relații s-ar putea să realizezi că te sperie necunoscutul celuilalt, mai ales dacă nu și-a individualizat felul de a fi ca și tine. Dacă ești deja într-o relație, s-ar putea să realizezi că ai din ce în ce mai puțină disponibilitate să îl cunoști conștient pe omul de lângă tine, chiar dacă relația voastră se numără deja în ani.
Suntem generația care se află la interfața dintre două abordări: pe de o parte, ducem cu noi moștenirea transmisă din generație în generație care ne arată că “lucrurile se fac într-un anumit fel; dacă nu ești într-o relație, nu o să supraviețuiești”, iar pe de altă parte, trăim într-o lume în care nu mai există reguli, avem cea mai mare ofertă de posibilități, cea mai mare putere de decizie.
Suntem din ce în ce mai confuzi. Mintea noastră are mai mult de câștigat dacă integrează viziuni diferite. Ceea ce contează e deschiderea și curiozitatea cu care explorăm aceste situații. Scopul este să ne înțelegem nevoile noastre, în timp ce încercăm să ne conectăm cu viziunea celuilalt. În felul acesta, vom contribui activ la propria cunoaștere și vom putea depune un efort conștient în construirea propriilor relații. Învățăm să depunem un efort conștient pentru a avea bunăstare în relațiile romantice, de ce nu am face același lucru și când suntem single?
Single-ca-single, dar cum vreau eu să fiu single?
Ghidul începătorului în a fi single
Dintr-o perspectivă a evoluției relațiilor romantice, niciodată nu a fost o perioadă mai bună decât cea prezentă pentru a fi single. În trecut, acest statut nu era recunoscut sau încurajat, fie din rațiuni economice – o căsătorie însemna un capital financiar mult mai mare, fie din rațiuni religioase – trebuia să te căsătorești pentru a putea avea un/o partener/ă și, astfel, urmași, iar divorțul nu era acceptat. În societatea de astăzi, este de așteptat ca fiecare dintre noi să aibă perioade în care nu este implicat într-o relație.
Generația adultului emergent nu pleacă direct în lume după perioada adolescenței, ci își amână asumarea rolurilor de viață, înțelese tradițional prin încheierea unei căsătorii, deoarece investește în educație și în a pune bazele carierei.
Suntem încurajați să explorăm, să analizăm, să comparăm și, după un proces lung de gândire, să decidem asupra unui partener pe termen lung. Nu mai există acea presiune a societății de a te defini prin parteneriatul romantic.
În jurul vârstei de 30-35 de ani, realizăm că am fost o lungă perioadă single, am avut relații de scurtă durată, dar nu am investit în relații romantice semnificative.
O altă categorie a persoanelor single este dată de cei care ies din relațiile romantice, trec printr-un divorț, fie decid să se concentreze pe dezvoltarea carierei după ce au încheiat o relație.
Cine suntem noi când suntem single, ce înțeles are pentru noi? Ne propunem să aibă o semnificație pentru noi ca poveste de viață sau, pur și simplu, suntem aruncați în mijlocul problemei, confuzi și speriați?
Single – varianta acceptată social
Musai trebuie să fie distractiv și revelator în această perioadă, la fel ca în filme, să ieși la o mulțime de întâlniri în barurile din centrul orașului cosmopolit în care trăiești, dar să nu îți propui nimic serios, doar testezi piața. Ești single și fabulos, iar dacă nu e așa, atunci nu o faci cum trebuie!
Asta vine la pachet cu multe speranțe nerealiste, punând accent pe emoții pozitive (disfuncționale) și pe îndeplinirea unui scenariu, care de cele mai multe ori, e departe de realitatea noastră.
Ce te faci când tu ești single și în orașul tău există un singur bar condus de tatăl unui prieten din copilărie? Nu răspundeți, e o întrebare capcană!
Single – varianta neacceptată social
Aceeași întrunire de sărbători, aceeași familie extinsă în care pare că toți au înțeles care e treaba cu relațiile serioase, doar tu încă mai copilărești, replică pe care o auzi întotdeauna de la mătușile îngrijorate. Acum că ai terminat cu școlile multe pe care le-ai făcut, cum de nu îți găsești și tu pe cineva? Întrebarea care te face să vrei să lipsești de la următoarele întruniri de familie. Ipoteza e clară: dacă ai investit în educația ta, ai un job care îți place, musai să fii într-o relație. Altfel, concluzia e și mai clară, deși, la astfel de întruniri de familie, nimeni nu îndrăznește să îți spună direct: sigur e ceva în neregulă cu tine, ori nu ai abilități în acest sens. Sentimentul neadecvării își face apariția, promițându-ți rapid că anul viitor nu te vei mai supune unui astfel de interogatoriu, nu are rost să le explici cum vezi tu lucrurile, sigur nu vor înțelege.
I’m not dead, I’m just single – varianta spusă de tine, pentru tine
Nu prea spunem povestea despre noi, și asta complică lucrurile. Dacă ceilalți vin cu proiecțiile lor înspre noi, nu le arătăm varianta noastră de realitate. Ceilalți vor spune deci povestea despre noi. Ce mă fascinează de fiecare dată în cadrul ședințelor de psihoterapie de la cabinet este capacitatea minții de a spune povești. Asta vreau să îi învăț pe oameni, că pot să aleagă să fie single sau într-o relație, însă cel mai important este cum aleg să spună povestea despre ei. Astfel, pot să extragă sens și semnificație din ce li se întâmplă, nu problematizând la infinit de ce li se întâmplă. Asta presupune ca asumarea și frica-de-cum-o-să-fie să existe în același timp.
A fi single poate să aibă multe înțelesuri. Îți poți propune să fie o perioadă în care explorezi casual dating – vrei să ieși la întâlniri ocazionale, dar nu vrei o relație pe termen lung și asta e în regulă. Poți să redescoperi părți pierdute din tine încercând, după mult timp, să faci ceva ce ți-ai dorit dintotdeauna, dar ai tot amânat – poți să te înscrii la un curs, să citești cărțile pe care nu ai apucat să le citești, sau chiar poți să îți iei acea perioadă sabatică, în care stai cu tine și reflectezi. Poate să fie o perioadă în care decizi să lucrezi la abilitățile tale de a relaționa cu ceilalți, în care îți analizezi felul în care comunici și îți exprimi emoțiile.
Te invit să reflectezi la faptul că viața vine înspre noi cu provocările ei, în ritmul ei. Chiar dacă nu avem un nivel de control absolut asupra provocărilor, avem control asupra poveștii pe care o spunem despre noi și alegerile noastre. Trăim într-o lume în care avem mai multe oportunități dar și moduri de a gestiona o oportunitate, în care ne putem definim relațiile romantice și perioadele de singurătate în așa de multe feluri încât bunăstarea noastră nu mai este dată strict de numărul oportunităților.
Bunăstarea noastră va deriva din alegerile conștiente pe care le facem, asumându-ne că nu mai există o singură cale de a face lucrurile, ci acea cale care spune o poveste despre noi cu sens și semnificație.
Andrada Cosma, psiholog: “Misiunea mea profesională este aceea de a modela procesul terapeutic și interacțiunea cu fiecare pacient într-o experiență cu totul și totul transformativă, aceea în care descoperim împreună sensul și semnificația.”
Credit photo: Raluca Ciornea
________________
Din print în online: Articolul face parte din revista print The Woman cu nr. 4: 110 pagini de POVEȘTI REALE, oneste și scrise de oameni de lângă noi, în care te vei regăsi & de care te vei lăsa inspirată.
