Pentru a circula cu un autovehicul pe drumurile publice, asigurarea acestuia este indispensabilă. Neobligatorie, însă, este asigurarea celor mai expuși: oamenii. Asigurarea de viață este obligatorie pentru cei care se expun unor riscuri iminente sau în scopul garantării creanțelor, însă ce facem cu neprevăzutul? A fi un pic mai prevăzători duce, în multe situații, la a fi, noi și cei dragi nouă, în siguranță. Am ales să discutăm cu Sînziana Maioreanu, CEO Aegon despre reticența românilor în ceea ce privește domeniul asigurărilor pentru a înțelege de unde vine ea și cum putem schimba perspectiva.
Sunt asigurările un act voluntar sau mai degrabă se încheie în funcție de obligativitatea lor din punct de vedere legal?
Sînziana Maioreanu: Noi, românii, suntem încă reticenți când vine vorba de încheierea asigurărilor de viață, în mod voluntar. E adevărat că situația s-a îmbunătățit în ultimii ani, piața este în creștere, doar că este un proces lent. Preferăm, în continuare, să ne asigurăm bunurile, cum ar fi casele şi mașinile etc. Poate părea ciudat, dar este explicabil pentru că la noi asigurarea de viață este puternic asociată cu moartea, boala, accidentul, este ceva care încă sperie și care ne inhibă în luarea unei decizii. Oamenii sunt conștienți că li se pot întâmpla lucruri rele, dar continuă să treacă aceste posibilităţi la capitolul “o să mă gândesc la asta mai târziu”. Iar acest mai târziu devine, de multe ori, niciodată sau prea târziu! Situaţia este confirmată inclusiv de studii recente din care rezultă că în România se încheie de circa 10 ori mai puține asigurări decât în statele Uniunii Europene, spre exemplu. Hotărârea de a încheia o asigurare de viață ar trebui să plece de la dorinţa de a-ţi îmbunătăţi calitatea vieții, de securizare a viitorului celor dragi.
Dacă e să discutăm despre nivelul de informare al românilor în privința asigurărilor de viață, cum arată situația?
S.M.: Atât din datele cercetărilor noastre, cât și din alte alte sondaje, rezultă că nivelul de informare despre acest domeniu este încă insuficient. De curând a fost publicat și Barometrul UNSAR – IRES din care reiese că suntem încă deficitari la acest capitol, acesta fiind și unul dintre principalele motive pentru care 41% dintre respondenți au puțină încredere în companiile de asigurări. Așadar, la acest capitol este încă de lucru, mulți români nu înțeleg cum funcționează polițele de asigurare, în ce măsură vor fi despăgubiți sau vor primi înapoi ceea ce au economisit.
Oamenii au nevoie de transparență din partea companiilor de asigurări și de un limbaj cât mai simplu și clar. Sunt cazuri în care decizia de a încheia o asigurare este zădărnicită de termenii complicați și de prezentarea încâlcită. Potențialul client nu înțelege ce și cum trebuie să facă. Tocmai de aceea, aceşti oameni renunţă la ideea de a se asigura. Evident, în țara noastră există și problema de ce-ului: legăm asigurarea de viață de un eveniment tragic, în loc să o asociem unui beneficiu, a faptului că putem să ne creăm un viitor financiar mai sigur, că putem să ne protejăm familia. În ceea ce privește preconcepțiile, în afară de tendința de a privi asigurarea de viață ca fiind de fapt o asigurare de moarte, mai există și aceea că asigurările sunt scumpe și că încheierea lor este un moft, ceva ce faci doar când ai mulți bani.
De fapt, este tocmai invers: atunci când ai suficienţi bani, asigurarea de viaţă este mai puţin stringentă pentru că există suficiente resurse financiare pentru redresare în cazul unui eveniment grav în familie. Pe când, atunci când banii sunt mai puţini, iar resursele trebuie drămuite cu grijă, asigurarea de viaţă este un mod foarte util de a-ţi crea rezerve financiare pentru momente grele.
De exemplu, cu o prima de asigurare de 120 lei pe lună, îți poți stabili frecvența de plată a acestor prime, iar la finalul perioadei contractuale îți ridici banii fără să plătești impozit pe venit. De asemenea, să știi că ai luat măsuri pentru a-ți construi o plasă de siguranță, pentru tine și familie, în cazul unor evenimente mai puțin fericite, îți dă o stare de liniște. Alte prejudecăți cred că țin de scepticismul față de un proces care este perceput ca fiind complicat și cu beneficii incerte. Transparenţa, comunicarea în termeni mai simpli şi demararea unor campanii de informare ar putea fi doar câteva soluţii pentru a reuşi să depăşim aceste bariere, soluţii pe care noi le aplicăm deja în cadrul companiei şi care au fost apreciate de clienţii noştri.
“Nu mi se poate întâmpla mie” e o mentalitate fundamental greșită, dar din experiența voastră, care este atitudinea românilor în privința riscului?
S.M.: Mentalitatea de acest gen este des întâlnită şi este firesc să avem o abordare pozitivă şi optimistă, dar pregătirea şi planificarea ne ajută să depăşim situaţii dificile, dar reale. Dacă totuşi o parte dintre români depășesc această mentalitate, apare problema neîncrederii în modul de funcționare a sistemului de asigurări. Nu sunt convinși că, în cazul unui eveniment nefericit, vor fi despăgubiți ori se tem că își pot pierde economiile, în cazul în care companiile falimentează. Un lucru care ar trebui să ofere încredere oamenilor în asigurători este faptul că reglementările legislative nu permit companiilor de asigurări să funcţioneze fără să aibă o marjă de solvabilitate. În cazul nostru, Aegon avea, la finalul anului 2018, o marjă de solvabilitate II de 208%, ceea ce înseamnă că avem de două ori mai mulţi bani decât ar fi nevoie pentru a face faţă unor fluctuaţii adverse.
Cum am putea integra asigurarea de viață în percepția comună astfel încât oamenii să o vadă ca o normalitate? La nivel teoretic – neobligatorie, dar la nivel practic, poate simplifica neprevăzutul.
S.M: În primul rând, prin educație financiară! Este nevoie de planuri naționale de alfabetizare și educare financiară. Atât Aegon România, cât și alte companii de asigurare, precum și Autoritatea de Supraveghere Financiară sunt implicate în nenumărate demersuri în acest sens, dar este necesar ca toate aceste inițiative să fie agregate la nivelul întregii țări. România resimte acut nevoia unui plan coerent de responsabilizare şi alfabetizare financiară, care să înceapă de la o vârstă mică și prin care să fie construită o disciplină unde să fie discutate și explicate instrumentele necesare pentru a-ți putea gestiona finanțele și a te pregăti pentru diferite etape ale vieţii.
Cu cât ajungi la o vârstă mai înaintată fără să cunoști toate aceste lucruri, cu atât îți va fi mai dificil, uneori chiar imposibil, atunci când începi să conștientizezi că trebuie să acumulezi capital pentru a te pregăti pentru situații nedorite sau pentru pensie. Creșterea nivelului de educație financiară al populației este și un factor important în progresul economic al unei țări de aceea cred că educația financiară ar trebui studiată în școli și inclusă în categoria materiilor obligatorii..
Știm deja că pentru Aegon educația financiară a consumatorilor a fost și rămâne o prioritate. Ce acțiuni pregătiți pentru anul viitor pentru oferi o perspectivă realistă asupra domeniului asigurărilor?
S.M: Așa este. Încă de la intrarea companiei pe piaţa din România, educația financiară a fost printre pilonii viziunii noastre. Educarea publicului și cunoașterea acestuia se îmbină cu apropierea de oameni printr-un limbaj mai prietenos, cu termeni mai simpli, care să crească accesibilitatea acestui domeniu. Aceste acțiuni sperăm să crească nivelul de înțelegere a beneficiilor reale pe care le oferă o asigurare de viață. Facem acest lucru prin modul în care comunicăm pe reţelele de socializare, în mass-media sau pe canalele de comunicare proprii. În această perioadă avem în derulare o campanie de conştientizare a posibilităţii de a investi eficient alocaţia de stat a copilului, “Tu cum investeşti alocaţia copilului tău?”, demarată alături de partenerii noştri bancari, Banca Transilvania şi Alpha Bank. În plus, avem în lucru o campanie dedicată celor care vor să se asigure că vor fi independenţi financiar în momentul în care se vor pensiona.
De asemenea, în prezent, derulăm campania “Educație financiară prin joc, pentru un viitor sigur”, prin care ne-am propus ca, prin articole postate în social media, prin jocuri financiare şi activităţi organizate în grădiniţe din judeţul Cluj, să facilităm accesul copiilor la educație financiară.
Care este profilul românului care are asigurare de viață?
S.M: În general, este vorba despre persoane care şi-au întemeiat o familie şi au devenit părinţi. Majoritatea dintre aceştia alege ca beneficiar al asigurării copilul, iar, cel mai des, obiectivul pentru care au decis să economisească folosind acest instrument financiar este să îi poată asigura copilului acces la învăţământ superior de calitate. O altă categorie este a celor care, neavând foarte multă încredere în sistemul de pensii de stat, decid să pună bani deoparte pentru pensie printr-o asigurare de viaţă cu economisire, astfel încât fac economii, dar sunt şi asiguraţi pe parcursul anilor contractuali în cazul unor situaţii neprevăzute.
Ce v-ar plăcea să vedeți mai des în industria din care faceți parte?
S.M: Pe lângă intensificarea eforturilor şi acţiunilor dedicate educaţiei financiare, mi-aş dori ca toţi intermediarii în asigurări să aibă discuţii deschise cu clienţii lor, să acopere şi subiectele dure, dar importante şi să-i consilieze pe clienţi asupra tuturor tipurilor de asigurări care le pot influenţa viaţa în bine. Aici cred că se află soluţia pentru industria noastră. De asemenea, mi-ar plăcea să văd o mai mare relaxare în limbajul folosit pe piața de asigurări, o mai mare claritate și transparență în modul în care ne adresăm clienților și potențialilor clienți.