Author: Mara Lazăr

În primul nostru dialog cu Teodora Migdalovici, ambasadoare a creativității la festivaluri internaționale de top de peste două decenii și fondatoarea Creative MBA-ului de la TheAlternativeSchool, am parcurs o incursiune personală de la Revoluție până în prezent — o călătorie presărată cu amintiri, lecții de viață și reflecții despre cine este astăzi, atât ca profesionist, cât și ca om.

Acum, în continuarea acelei conversații, am vorbit cu Teodora despre moștenirea valoroasă primită din familie – lecții fundamentale de la bunici și părinți, care i-au modelat nu doar caracterul, ci și modul de a construi businessuri cu sens. Despre felul în care antreprenoriatul și creativitatea coabitează în ea firesc, dar și despre cum a reușit să transforme o pasiune într-o platformă educațională vie, prin #TheAlternativeSchool – un spațiu de explorare, experiment și afirmare pentru generații întregi de tineri creativi.

Am discutat și despre ce înseamnă, în viziunea sa, un leadership sustenabil: cum curiozitatea, caracterul și integritatea devin instrumente esențiale pentru oricine comunică la scară mare. „Un lider creativ – tocmai pentru că, prin munca lui, operează pe psihicul mulțimilor – cred că trebuie să stea bine la capitolul caracter”, spune Teodora, subliniind astfel ideea că o viziune estetică asupra comunicării nu este suficientă fără o viziune etică.

În final, am întrebat-o ce moștenire își dorește să lase în urmă. Ce va transmite peste 20 de ani #TheAlternativeSchool? Răspunsul ei vine ca o revenire la începuturile conversației noastre: o pledoarie pentru Revoluție. Nu una exterioară, ci interioară – în modul de a gândi, de a simți, de a lucra, de a construi o carieră în echilibru cu societatea și de a rescrie limitele, fie ele moștenite, fie impuse de context.

Ai menționat deseori, în interviuri anterioare, inspirația venită de la bunica și tatăl tău. Ce lecție de viață sau de business ai aplicat direct din felul lor de a fi?

Când eram la grădiniță, tata m-a învățat că există cel puțin un univers în care broasca țestoasă aleargă mai repede ca iepurele. (Asta a fost explicația pe care mi-a dat-o, pe post de răspuns la întrebarea „Ce face tatăl tău la serviciu?”, dacă mă mai întreabă copiii și tovarășele. Mai greu să le spui „matematică / teoria reducerii la absurd” când ai 4-5 ani… mai simplu cu o poveste rescrisă, nu?)

Ulterior, în viață, de câte ori m-am confruntat cu dificultăți, mi-am zis – după modelul învățat de la tata – că, în infinitatea de universuri, există cel puțin unul în care găsesc soluția la problemă, ba chiar unul în care problema e acceleratorul pentru ceva nou și foarte bun. Cu o astfel de perspectivă, schimbată radical, poți dizolva multe limite – și acest tip de reset, în business, e un mare atu.

Care este punctul în care se întâlnesc antreprenorul și creativul din tine? Ne-ar plăcea să-ți știm părerea: creativitatea, fără înclinație înspre business, în ziua de astăzi este…? 🙂

Greu de imaginat. 🙂 Insta-ul de la #TheAlternativeSchool a devenit un fel de mix între galerie de artă digitală și revistă live, unde promovăm oameni talentați – majoritatea cu background în limbaje vizuale. Aproape toți au fost conjurați să devină antreprenori, să aibă o pagină web, un magazin online, o mecanică de PR pusă la punct. Nevoia te învață, și dacă iubești ceea ce faci, găsești și metodele prin care să convertești pasiunea în business.

Ai fost mereu cu un pas înaintea industriei: ai intuit că PR-ul e despre schimbare de mentalitate, că designul merită o categorie la Cannes, că educația e noul promotor de brand de țară. Cum ții pasul cu viitorul fără să pierzi contactul cu imediatul?

Cred că marele atu al acestui soi de „clarvedere” – în fapt, produsul unei cunoașteri extinse și al unei forme de nomadism profesional intensiv, cu călătorii de studiu pe toate continentele – este însăși traducerea lui în instrumentar pentru nevoile prezentului. Amușinatul viitorului e pur și simplu o unealtă de mare utilitate când adresezi provocări de aici și acum.

De-a lungul carierei tale, ai avut ocazia să interacționezi cu numeroși tineri talentați. Ce crezi că face diferența între un student care se va impune în industrie și unul care va întâmpina dificultăți în a-și construi un drum sustenabil în carieră? Care sunt, în opinia ta, factorii care contribuie la succesul lor pe termen lung?

Dincolo de talent – care se cultivă – focusul și perseverența fac diferența. Ai zice că e simplu de tot, dar nu-i așa. Diana Neagu, câștigătoarea de la Roger Hatchuel de anul ăsta, și-a pus pe tricoul de Cannes, creat special pentru sponsor – cei de la invizibilii.ro, mesajul „Era cât pe ce să nu particip”. Și toți colegii ei de generație, talente din toată lumea, înrolate la academie, dar și profesorii, au rezonat integral.

Cu bombardamentul de informație la care suntem toți supuși, focusul e o provocare și pentru un adult antrenat – dar pentru un tânăr, care mai crede și că de numărul de like-uri sau de vizualizări online depinde fundamental poziționarea lui socială, profesională, umană…

Mulți sunt captivi în mașinăria vorace a social media, iar gândul că trebuie să consumi non-stop digital ca să fii, e greu de combătut.

„Dacă știi să ieși din Matrix cu ușurință și să te centrezi pe ce e critic pentru tine – acum și pentru viitor –, aproape că ai câștigat bătălia.”

Te-ai implicat activ în formarea liderilor din industrii creative. Cum crezi că se schimbă leadershipul în aceste domenii față de alte industrii? Care sunt trăsăturile esențiale pe care trebuie să le cultive un lider creativ pentru a rămâne relevant într-un context în continuă schimbare?

La nivel fundamental, un lider rămâne un lider, indiferent de domeniu. Pentru mine, un lider trebuie să sufere de curiozitate, să aibă setările reglate pentru rezultat de tip win-win-win, un contact cu realitatea care să-i permită permanent să facă o corectă lectură a prezentului și o educație de excepție, dublată de instinct exersat, care să-i permită lejeritate în exercițiul de forecast – ca să poată zice: « pe-aici e drumul ».

Unii vor spune că e nevoie și de carismă – posibil – dar cel mai important, în vremurile pe care le trăim, pentru mine rămâne caracterul. Și Mao Zedong, și Pol Pot, și Leopold al II-lea al Belgiei, și Hitler, și Stalin au fost lideri politici. Leadershipul lor a dus la genocid și crime împotriva umanității – cea mai perversă dintre ele fiind epurarea intelectuală, prin « justificare ideologică » și cultivarea terorii – frică sistematică, manipulare, propagandă, amenințare constantă, incertitudine cronică.

Când ne uităm în jur, și în România, și prin lume, e imposibil să nu recunoaștem mugurii acestui tip de leadership nefast, înflorind insular.

Să ne amintim de Edward Bernays, nepotul lui Freud, care și-a pus problema utilizării mecanismelor de propagandă în timp de pace, cu impact în sfera economică – promovarea fumatului la femei, ca formă de « eliberare » de sub papucul bărbaților, asocierea posesiei unui automobil cu potența masculină, câte și mai câte. Eficiente? Da. Cu impact pozitiv pentru societate? Discutabil.

În peste 20 de ani am văzut atâția sociopați în poziții-cheie, încât, dacă ar fi după mine, aș considera evaluarea psihologică pentru roluri de comunicatori drept o condiție non-negociabilă.

Văd, în viața de zi cu zi, ipocrizii la scară mare, oameni în poziții de putere ale căror decizii afectează materializarea potențialului pentru generații întregi, uneori prin ceva atât de perfid, cum ar fi dublul standard sau lipsa de decizie / reacție.

Pe LinkedIn, asistăm la apologia facturatului și a câștigului cu orice preț, ca referință pentru competență.

Nu cred că a câștiga, fără să te uiți în stânga și-n dreapta, fără să-ți pui problema contextului și a impactului asupra lui, mai poate fi definiția unui lider creativ în 2025. Uitați-vă ce se întâmplă în România. Dezastrul economic în care ne aflăm are ca sursă principală lipsa de caracter, de minimali 7 ani de-acasă, a majorității clasei politice.

Un lucru atât de simplu – interesul personal ce poate merge mână în mână cu interesul general / al comunității – ar duce la niște efecte spectaculoase, dacă n-ar fi considerat expresia unei perspective infantile.

„Eu cred însă că poți face profit și cu o conștiință activă. Nu e simplu, dar unde e voință, e și putință. La scara macro a sistemului, asta (ar) face toată diferența.”

Ai spus că designul este un indicator al evoluției unei culturi. În ce mod consideri că spațiul românesc s-a transformat vizual și simbolic în ultimii 20 de ani? Și care sunt semnele – fie ele discrete sau evidente – că o cultură începe să gândească, simtă și proiecteze cu adevărat strategic?

Există atât de multă sete de expresie și dorință de a pune lucruri noi și încântătoare în lume, încât « se poate », chiar dacă pare că nu. O vedem în studiourile de arhitectură și de design interior, în – aș zice – furia cu care se construiește (de multe ori remarcabil), în felul în care trenduri internaționale sunt altoite la referințe locale.

„Românii talentați au o delicioasă încăpățânare în a reuși, în ciuda mersului economiei, a inflației, a incompetenței și imposturii din politică, a concurenței de multe ori neloiale, a lipsei de resurse.”

Mă uit la The Edit. Mă uit la deliciul transformării unei bănci într-un hotel – vezi Marmorosch. Mă uit la ce declinări are perspectiva Lanei Dumitru (inclusiv în mobilier – sunt fericită posesoare a unor scaune cu pattern reinterpretat de ea, într-un collab Photoliu + Dizainăr). Mă uit la ce face în zona de ecoprint textil și accesorii Beatrice Weber, de la Perfect-Imperfect, la toate cafenelele și restaurantele de nouă generație. Toate fac tot ce le stă în putere ca să genereze stare bună, o stilistică personală, o vibrație unică.

Mă uit la toți creatorii din zona culinară care știu să se și joace și să facă jazz cu ingredientele, pornind de la un brief dat. Mă gândesc acum la experiențele fabuloase pe care le-am avut cu premiata Adina Sima, pastry chef și o neîntrecută creatoare, cu care traduceam editoriale în experiențe gustative, la evenimente.

Ea este cea care, la un #TheFutureOfCreativity, unde i-am avut parteneri pe cei de la Kronenbourg Blanc, a inventat un mousse au chocolat plecând de la aceeași bere, ca ingredient secret. Sau la duo-ul Rawz–Mr. Plantel, care, la evenimentul nostru „Brands Talk. Identity and Culture: Eastern European Creativity”, au reinterpretat într-o cheie vegană preparate tradiționale croate și cehe, pe bază de carne și brânză, ca să le facem o surpriză invitaților străini.

Cel mai frumos compliment a venit de la Davor Bruketa: a spus că plăcinta avea exact gustul copilăriei lui. Nu neapărat că îi plăcea foarte tare atunci, dar era gustul preparatului cu care toate mătușile și bunicile lui încercau să-l răsfețe constant.

Este strategie. Este actualizare de identitate. Este conectare cu rădăcinile, dar și producție de ceva nou – un fruct hibrid și expresiv. Toate aceste elemente se regăsesc în demersurile de design, fie că vorbim despre un eveniment, un meniu, un obiect, un interior sau despre comunități.

Este evident.

Care sunt semnele?

Cea mai vibrantă confirmare vine de la alții – de la străini educați, care au călătorit mult și au fost expuși la exercițiile de design ale altor culturi. Iar când acești oameni sunt puși față în față cu experiențe curatoriate din ce are mai interesant de spus designul românesc, se declară absolut încântați.

Un alt indicator, la fel de important, este acela în care din România pleacă idei și concepte de design care devin relevante și aspiraționale pentru alte regiuni ale lumii. Așa cum s-a întâmplat cu revista Ladies First și edițiile ei, create prin maparea industriilor creative în diverse culturi din Orientul Mijlociu. Sau când românii câștigă gold la un festival global de creativitate, devenind cei mai buni din lume.

În opinia ta, care sunt câteva dintre cele mai comune mituri cu privire la industria creativă? Cum ai demonta aceste concepții și ce ai vrea ca tinerii talentați să înțeleagă despre realitățile acestei industrii?

Uite două:

– « Talentul e o chestie din naștere, îl ai sau nu».

– « E nevoie de pile și bugete matusalemice, ca să performezi și să primești confirmare internațională. »

Ai o viziune estetică, dar și etică asupra comunicării. Ce vrei să lași în urmă? Care este moștenirea pe care ai vrea să o transmită #TheAlternativeSchool peste 20 de ani?

Ne apropiem de finalul interviului în cheia în care am început: Revoluție. Revoluție în modul de a gândi, de a simți, de a lucra, de a aborda cariera în raport cu societatea, de a negocia cu limitele, că sunt ele moștenite sau impuse de alții.

Când nu mai există scenă, când se sting luminile, când nu mai e nevoie să demonstrezi nimic… ce te face, totuși, să creezi în continuare? 🙂

 Soiul, structura interioară. Uite, o să-ți povestesc o scenă care răspunde mai bine ca mine la întrebare.

Eram la Bruxelles, în ultimul an de master la UNESCO și în fiecare zi de vineri mă delectam la cursul meu favorit – topicuri despre artă contemporană, colecționari, colecții, tehnica expoziției.

Vis-à-vis de sala de curs era o curte interioară, discretă și absolut încântătoare, unde evadam în pauze. În centrul curții – un superb copac producător de magnolii, cu care m-am împrietenit.

L-am descoperit când era iarnă și frig, ploua mărunt. Aveam niște provocări personale destul de mari, în plus, tocmai anunțam un nou an de înscrieri la #TheAlternativeSchool, plecând de la niște premise intense – niște posibili parteneri care până în ultima clipă au zis că susțin categoria media, dispăruți fără urmă când ar fi trebuit să finanțeze; internetul belgian mergea prost, deci, în mod clar, trebuia să țin cursurile din România și să fac „du-te-vino”, în fine, o mulțime de încercări care-i încurajau pe apropiați să-mi sugereze un an de pauză, la #TheAlternativeSchool, mai ales ca era fine de pandemie. Dar asta părea o opțiune de neimaginat.

Așa că m-am încăpățânat să găsesc soluții la tot-tot-tot. De ce? Așa era soiul, chiar și la temperaturi cu minus, metaforic vorbind. 😊

La mine în viața: vijelie – la copacul de vineri dispăruseră între timp aproape toate frunzele. Treceau zilele și peste mine, și peste el, și ne punctam evoluția la fiecare sfârșit de săptămână.

Pe la începutul primăverii, copacul cu magnolii începea să dea semne de viață și toate eforturile mele să facă muguri. În săptămâna de dinaintea debutului cursurilor la #TheAlternative, m-am mai bucurat o tură de copacul de-acum greu de boboci imenși.

Și mi-am zis că da, fix ca bucuria asta de copac, ale cărui celule îi spun că, în ciuda dârdâielilor și a apelor care nu se mai opresc, misiunea lui e să facă niște flori superbe în primăvară, tot așa și a mea, e să dau rod prin semințele pe care le plantez în oameni, indiferent cât de greu sau soră cu imposibilul pare tot.

Când am revenit în Belgia, la cursul favorit, după ce s-au terminat cele de la #TheAlternativeSchool, copacul era plin de verde, florile se duseseră. Spectacolul înfloririi se petrecuse în absența mea, probabil pentru că înflorirea cea mai importantă era însăși existența unui nou an de #TheAlternativeSchool.

Munca, talentul sau pasiunea – care dintre cele trei cântărește cel mai greu în industria creativă?

Toate trei sunt de importanță capitală. Dacă ai talent, îți ies lucrurile din prima și nu faci focus pe detalii, pe musculatura de care are nevoie orice schelet de idee – ratezi destinația. Implementarea e la fel de critică precum ideea. Fără pasiune – atât de necesară să țină luminile aprinse, când ai atât de multe provocări în fiecare zi – degeaba muncă și talent: abandonezi din ziua a treia și, după burnout, te întrebi cum poți face reconversie profesională.

Ce-i mai dificil de făcut azi: să provoci creativitatea sau să păstrezi integritatea în jurul ei?

Dacă ai din start setările armonizate, creezi de la bun început cu integritate, operând într-un mediu care asta așteaptă de la tine. Dacă ecosistemul în care pui ideile în lume nu-i așa de consecvent, nu are același background, aspirații, obiective și valori, s-ar putea să te chinui la partea de conservare a vibrației. Nu degeaba e vorba aia – « un dromader e un cal desenat de un comitet » și-aș mai adăuga eu – un comitet format din oameni foarte diferiți la capitolul formare, cultură și obiective. De-asta unele agenții fac performanță – pentru că au o cultură organizațională aliniată în mod genuin la ea și tot de-asta oamenii de veritabilă substanță creativă nu fac mulți purici în medii în care competența lor e taxată ca ego, dar înfloresc în echipe care știu să vadă valoarea și să reacționeze cu un « da, și… », în loc de celebrul « da, dar » la idei cu potențial exponențial.

Dacă ar fi să rescrii definiția cuvântului „creativitate” pentru un dicționar al viitorului, ce ai scrie?

Alternativul irezistibil, consecința inovației cu corazon. Nu doar cerebel.

Ce spune look-ul tău despre tine:

Îmi onorez universul interior și toată efervescența lui, în aceeași măsură în care te onorez pe tine, cel / cea din fața mea.

_

Editor:

Credit foto: Arhiva foto a Teodorei