Author: Mara Lazăr

Cecilia Pită, fondatoarea House of Aya: „Succesul adevărat nu este ceea ce obții, ci ceea ce reușești să păstrezi în timp ce construiești.”

Există oameni care ajung să înțeleagă, la un moment dat, că drumul pe care l-au ales nu mai seamănă cu ei. Că succesul construit cu atâta efort a început să coste mai mult decât ar fi dispuși să plătească. Cecilia Pită a fost unul dintre acești oameni – și a avut curajul să o recunoască.

Parcursul ei reunește experiențe aparent diferite: de la formarea juridică în cadrul Academiei de Poliție și anii petrecuți în mediul de business, până la orientarea către psihologie și psihoterapie. Dincolo de diversitatea acestor etape, există însă un fir comun – o căutare sinceră a înțelegerii: a oamenilor, a relațiilor și, poate mai ales, a ei înseși.

Din această căutare s-a născut House of Aya. Nu dintr-o strategie de piață, ci dintr-o nevoie personală și profundă de a crea un loc în care corpul, mintea și sufletul să fie tratate cu aceeași grijă. Un spațiu în care oamenii să poată respira din nou.

Astăzi, Cecilia vorbește cu o sinceritate dezarmantă despre costurile performanței, despre felul în care leadershipul se schimbă când renunți la nevoia de control, și despre liniștea pe care a învățat să o aleagă în locul vitezei.

În interviul de față, am invitat-o să ne spună povestea din spatele proiectului – și, mai ales, povestea din spatele omului care l-a construit.

Dacă ar fi să te prezinți unei persoane care nu ştie nimic despre tine, fără să foloseşti vreun titlu profesional, cine ai spune că eşti şi ce te caracterizează?

„Mă caracterizează curajul de a o lua de la capăt, sensibilitatea față de oameni și dorința sinceră de a lăsa în urmă mai multă lumină decât am găsit.”

Dacă ar fi să mă prezint fără niciun titlu profesional, aș spune că sunt un om aflat într-o continuă călătorie către sine. Sunt o femeie care a învățat să transforme provocările în lecții și visurile în realitate.

Ne-ar plăcea să ne oferi puțin context în background-ul şi formarea ta de până acum – atât în planul personal, cât şi în planul profesional. Privind în urmă, care sunt experiențele care te-au format cel mai profund şi care au contribuit la formarea femeii şi profesionistului care eşti astăzi?

Cred că oamenii sunt modelați mai ales de momentele în care viața îi obligă să se privească cu adevărat. Am cunoscut succesul, dar și eșecul. Am construit, am pierdut, am reconstruit.

Fiecare etapă m-a învățat ceva despre reziliență, despre responsabilitate și despre puterea de a merge mai departe atunci când nimeni nu îți poate garanta rezultatul. Astăzi sunt suma tuturor acestor experiențe și sunt recunoscătoare pentru fiecare dintre ele.

Ai un parcurs profesional care traversează lumi foarte diferite – de la Academia de Poliție şi business, până la psihologie şi psihoterapie. Ce simți că spune această evoluție despre tine şi despre căutările tale interioare?

Privind în urmă, îmi dau seama că toate drumurile mele au avut aceeași destinație: înțelegerea omului. Fie că am lucrat în domenii tehnice, în business sau în psihologie, am fost mereu fascinată de ceea ce îi motivează pe oameni, de felul în care gândesc, simt și se transformă. Evoluția mea profesională reflectă, de fapt, propria mea căutare de sens.

Există un moment-cheie care a schimbat direcția în care mergea viața ta? Un moment în care ai realizat că succesul şi performanța nu sunt suficiente şi că îți doreşti să construieşti altfel?

Da. A fost momentul în care am înțeles că succesul exterior nu poate compensa lipsa liniștii interioare. Că poți avea rezultate, recunoaștere și realizări, dar dacă nu ești conectat cu tine însuți, ceva esențial lipsește. Atunci am început să construiesc nu doar afaceri, ci și spații și experiențe care vindecă și apropie oamenii de ei înșiși.

Cum arăta succesul pentru Cecilia de la 25 de ani şi cum arată succesul pentru Cecilia de astăzi?

La 25 de ani, succesul însemna performanță, independență și rezultate vizibile.

„Astăzi, succesul înseamnă să mă trezesc în fiecare dimineață în acord cu cine sunt.”

Înseamnă să construiesc fără să mă pierd pe mine, să am oameni dragi aproape și să simt că ceea ce fac aduce valoare reală în viețile altora.

Proiectul tău de suflet, House of Aya, s-a născut din dorința de a crea mai mult decât un spațiu de wellbeing. Care a fost nevoia reală, profundă, din spatele acestui proiect şi ce simți că le oferă oamenilor care îi trec pragul?

House of Aya s-a născut dintr-o nevoie personală. Nevoia unui loc în care corpul, mintea și sufletul să fie tratate cu aceeași grijă. Un loc în care performanța să nu excludă blândețea și în care oamenii să poată respira din nou. Cred că ceea ce oferă House of Aya este permisiunea de a te întoarce la tine.

Dacă ar fi să ne faci un tur al universului House of Aya, ce experiențe şi servicii descoperim aici? Cui i se adresează acest spațiu şi care sunt elementele care îl fac diferit față de alte destinații dedicate wellbeing-ului?

Descoperim mai mult decât servicii. Descoperim experiențe. Lagree, yoga, recuperare, ritualuri de wellbeing, spații pentru liniște și conexiune. House of Aya este pentru oamenii care au înțeles că sănătatea nu înseamnă doar un corp puternic, ci și o minte liniștită și un suflet hrănit.

Există o poveste din culisele House of Aya care spune cel mai bine de ce a trebuit să existe acest proiect?

Poate cea mai frumoasă poveste este că House of Aya a început ca un vis. Un vis care părea uneori prea mare, prea curajos sau prea diferit. Dar fiecare obstacol mi-a confirmat că acest loc trebuie să existe. Pentru că nu construim doar un spațiu. Construim o comunitate.

Dacă House of Aya nu ar fi fost niciodată un spațiu fizic, ci doar o stare, o emoție sau un sentiment, cum l-ai descrie?

Ar fi sentimentul pe care îl ai când ajungi acasă după o călătorie lungă. O combinație de liniște, siguranță și apartenență.

Ai descris House of Aya drept „un templu pentru corp şi un sanctuar pentru suflet”. Cum ai ajuns la această definiție şi ce înseamnă ea pentru tine, dincolo de cuvinte?

Înseamnă că nu cred în separarea dintre corp și suflet. Felul în care ne mișcăm influențează felul în care gândim, iar ceea ce simțim influențează felul în care trăim în propriul corp. House of Aya a fost creat tocmai pentru a onora această legătură.

Conceptul „Manifest of Light” este una dintre ideile centrale ale universului pe care l-ai construit aici. Ce reprezintă pentru tine această lumină interioară şi de ce crezi că atât de mulți oameni ajung să se deconecteze de ea?

„Pentru mine, lumina interioară este adevărul personal. Este vocea aceea liniștită care știe cine ești înainte ca lumea să îți spună cine ar trebui să fii.”

Mulți oameni se deconectează de ea pentru că trăim într-o lume zgomotoasă. House of Aya este o invitație la reconectare.

Există ceva ce ai refuzat să compromiți în procesul de construire a House of Aya, chiar dacă ar fi făcut lucrurile mai simple, mai rapide sau mai profitabile?

Autenticitatea. Au existat multe momente în care ar fi fost mai simplu să aleg calea rapidă sau profitabilă. Dar am refuzat să construiesc ceva care nu reflectă valorile mele.

Prefer să cresc mai lent și să rămân fidelă esenței acestui proiect.

Ai construit şi ai condus proiecte în medii care presupun responsabilitate şi presiune. Cum s-a transformat relația ta cu leadershipul de-a lungul anilor şi ce fel de lider simți că eşti astăzi?

La început, credeam că un lider trebuie să aibă toate răspunsurile. Astăzi cred că un lider trebuie să aibă curajul să pună întrebările potrivite.

„Cu timpul am înțeles că leadershipul nu înseamnă control, ci inspirație. Nu înseamnă să mergi înaintea tuturor, ci să creezi contextul în care oamenii să poată crește și străluci.”

Astăzi conduc mai mult prin exemplu, prin încredere și prin valorile pe care aleg să le trăiesc în fiecare zi.

Respectul, autenticitatea şi adevărul interior sunt valori pe care le menționezi frecvent. Ce rol joacă încrederea şi transparența în relațiile pe care le construieşti: fie că vorbim despre echipă, parteneri sau oamenii care aleg House of Aya?

Pentru mine, încrederea este fundamentul oricărei relații sănătoase. Se construiește greu și se pierde repede. De aceea aleg întotdeauna sinceritatea, chiar și atunci când este inconfortabilă.

Cred că oamenii nu au nevoie de perfecțiune, ci de autenticitate. În echipe, în parteneriate și în comunitatea House of Aya, îmi doresc relații bazate pe respect, asumare și adevăr.

Vorbim tot mai mult despre succes, dar mai puțin despre costurile lui. Care au fost costurile pe care le-ai plătit tu în numele performanței şi… există ceva ce nu ai mai fi dispusă să sacrifici astăzi pentru succes?

Ani la rând am sacrificat timp, energie, liniște și uneori chiar propria mea stare de bine, crezând că succesul cere întotdeauna un preț. Astăzi înțeleg că niciun obiectiv nu merită să te îndepărteze de tine însuți. Nu aș mai sacrifica sănătatea, timpul petrecut cu oamenii dragi și nici pacea interioară. Succesul adevărat nu este ceea ce obții, ci ceea ce reușești să păstrezi în timp ce construiești.

Din experiența ta, care este lucrul pe care femeile îl uită cel mai des despre ele însele atunci când încercă să fie totul pentru toți?

Cred că uită cât de valoroase sunt înainte să demonstreze ceva. Trăim într-o lume care ne încurajează să facem, să producem, să performăm. În tot acest proces, multe femei uită că valoarea lor nu vine din câte roluri îndeplinesc sau câți oameni salvează. Valoarea lor există deja.

Uneori, cea mai mare lecție este să înveți să te alegi și pe tine.

Dacă ar fi să redefinim succesul într-un mod mai uman, mai conştient şi mai sustenabil, cum ar suna definiția ta?

Succesul este să trăiești în acord cu cine ești. Să poți merge la culcare cu inima împăcată și să te trezești dimineața cu sens. Nu cred că succesul se măsoară doar în cifre, proprietăți sau realizări.

„Cred că succesul se măsoară în libertate, în relațiile pe care le construim și în impactul pe care îl lăsăm în viețile oamenilor.”

În această societate care ne cere constant să facem, să construim şi să demonstrăm, cât de greu este să îți dai voie pur şi simplu să fii? Şi ce conversații simți că avem nevoie să purtăm mai des despre sănătatea emoțională şi echilibrul interior?

Pentru mulți dintre noi este unul dintre cele mai dificile exerciții. Am fost învățați să alergăm după următorul obiectiv, după următoarea validare. Dar există o frumusețe extraordinară în simpla prezență.

Cred că avem nevoie să vorbim mai mult despre sănătatea emoțională, despre vulnerabilitate, despre oboseală și despre nevoia de a încetini. Uneori, vindecarea începe exact în momentul în care încetăm să mai fugim de noi înșine.

Crezi că adevărata amprеntă pe care o lăsăm în lume stă mai degrabă în ceea ce construim sau în felul în care îi facem pe oameni să se simtă? Ce ți-ai dori să rămână peste ani din ceea ce ai creat şi din felul în care ai ales să trăieşti?

Nu clădirile, nu proiectele și nici rezultatele. Mi-aș dori să rămână felul în care oamenii s-au simțit. Dacă cineva va spune peste ani că a găsit curaj, liniște, inspirație sau speranță într-un loc creat de mine, atunci voi considera că mi-am îndeplinit misiunea.

Cred că adevărata noastră moștenire nu este ceea ce construim, ci ceea ce trezim în inimile oamenilor.

Şi, pentru că acesta este un interviu The Woman: Cine este femeia Cecilia Pită astăzi, în câteva cuvinte?

Sunt o femeie care a învățat că adevărata putere nu stă în control, ci în încredere. O femeie care a construit afaceri, proiecte și visuri, dar care astăzi prețuiește mai mult ca oricând liniștea sufletului.

Sunt mamă, antreprenor, creator de comunități și un om care crede că fiecare dintre noi are o lumină interioară ce merită descoperită și exprimată. Astăzi aleg să trăiesc cu autenticitate, să construiesc cu iubire și să las în urmă locuri și oameni puțin mai luminoși decât i-am găsit.

Primul lucru pe care îl faci dimineața, înainte să înceapă ziua:

Îmi ofer câteva momente de liniște și recunoștință înainte să mă conectez la lumea din jur.

Locul în care te simți cel mai aproape de tine:

În natură, lângă apă, acolo unde liniștea vorbește mai mult decât cuvintele.

O carte la care revii mereu:

Puterea prezentului de Eckhart Tolle. Este una dintre cărțile care mi-a reamintit că viața se întâmplă acum și că adevărata pace nu se găsește în trecut sau în viitor, ci în prezență.

Un obicei care te ajută să încetineşti:

Să respir conștient și să mă plimb fără grabă.

Liniştea are gust de:

Libertate.

Dacă ai putea păstra o singură valoare pentru tot restul vieții, aceea ar fi:

Autenticitatea.

Un lucru pentru care eşti recunoscătoare astăzi:

Pentru oamenii care au ales să creadă în mine și în visurile mele.

Dacă ai putea lăsa lumii un singur gând, acesta ar fi:

Nu vă fie teamă să deveniți cine sunteți cu adevărat. În momentul în care vă întâlniți pe voi înșivă, începe cea mai frumoasă călătorie a vieții.

_

Editor:

Credit foto: Ioana Apostol

ILINCA lansează „Tarot” alături de E-an-na, piesă de pe viitorul său album „Divin Féminin”, și anunță concertul de lansare

ILINCA lansează „Tarot”, prima sa colaborare alături de trupa E-an-na și un nou capitol muzical din universul viitorului său album, „Divin Féminin”. Considerată una dintre cele mai versatile voci din industria muzicală românească, ILINCA continuă să își surprindă publicul prin explorarea unor teritorii sonore diverse, de la yodeling și pop, la influențe lăutărești, balcanice și rock.

„Tarot” este una dintre piesele care vor face parte din albumul „Divin Féminin”, alături de single-urile „Fetele” și „Shiki Shiki Bam Bam”. Materialul discografic marchează o etapă importantă în cariera artistei, fiind primul său album 100% solo.

Prin acest proiect, ILINCA își propune să ofere publicului o perspectivă completă asupra identității sale artistice, explorând contrastele care o definesc atât ca om, cât și ca muzician. „Divin Féminin” reunește piese care surprind deopotrivă energia luminoasă, jucăușă și exuberantă cu care și-a obișnuit ascultătorii, cât și latura vulnerabilă, întunecată și introspectivă. Albumul este construit în jurul ideii de dualitate și propune o incursiune autentică în universul său creativ.

Noua piesă aduce o atmosferă misterioasă și intensă, îmbinând universul artistic al ILINCĂI cu energia inconfundabilă a trupei E-an-na.

„<<Tarot>> este o poveste despre trădare, magie și blestem. Piesa a pornit de la un comentariu primit pe Instagram, din seria mea <<Comentariul tău, piesa mea>>, și a ajuns să capete forma unei melodii complete, devenind totodată primul meu featuring cu trupa E-an-na. Pe cei din E-an-na i-am cunoscut în urmă cu patru ani, când participau în Selecția Națională Eurovision, iar eu eram prezentatoare. M-am îndrăgostit iremediabil de muzica lor și a rămas, de atunci, un vis ca într-o zi să pot realiza o piesă împreună cu ei. Sunt foarte recunoscătoare că au acceptat această provocare și abia aștept să văd reacția publicului, piesa fiind destul de diferită față de cele cu care mi-am obișnuit ascultătorii. Mi-am dorit ca piesa să aibă un final <<epic>> și <<crazy>>, care să îmbine și influențe de muzică clasică, gen în care am crescut, ambii mei părinți fiind cântăreți de operă, așa că, alături de Andrei Piper, am gândit o secțiune corală de final și am înregistrat-o împreună cu un ansamblu din Corul Filarmonicii Transilvania, din care face parte și mama mea. Așadar, piesa aceasta mi-a împlinit două visuri: colaborarea cu E-an-na și colaborarea cu corul filarmonicii pe o piesă de-ale mele.”, ne spune ILINCA. 

Concertul de lansare al albumului „Divin Féminin” – o celebrare a femeii în toate formele sale

Fanii vor avea ocazia să descopere live noile piese de pe album în cadrul concertului de lansare „Divin Féminin”, care va avea loc pe 14 octombrie, în Expirat, București. Evenimentul va reuni pe scenă atât noile compoziții, cât și momente speciale care reflectă complexitatea artistică a ILINCĂI, într-un spectacol conceput ca o experiență inedită.

Biletele sunt deja disponibile aici.

ILINCA este cunoscută pentru versatilitatea vocală, autenticitatea și curajul de a experimenta. S-a remarcat prin tehnica sa vocală unică, yodelling-ul, care a dus-o în semifinala emisiunii Vocea României în 2016. Un an mai târziu, a reprezentat România la Eurovision Song Contest 2017, unde s-a clasat pe locul 7 în finala de la Kiev – unul dintre cele mai bune rezultate obținute de România. 

În 2022, ILINCA s-a stabilit la Cluj și a devenit artist independent, alegere care i-a oferit libertatea de a-și redefini direcția artistică. În 2024, a participat într-un turneu internațional cu tematică Eurovision, susținând concerte în mai multe orașe europene și în Australia.

Anul 2025 a marcat o etapă importantă în parcursul său creativ, odată cu lansarea albumului „Balkan Mama”, realizat alături de formația Gadjo Dilo, dar și a pieselor „Sukarije”, în colaborare cu Christian Eberhard, și „Cântă Lautare”, proiecte care explorează relația dintre tradiție și contemporaneitate. În același an, ILINCA a lansat și “Femme Fatale”, o piesă cu un puternic mesaj social, inspirată de realitatea violenței împotriva femeilor din România, consolidând dimensiunea sa artistică orientată spre teme sociale și identitare.

În 2026, ILINCA își continuă direcția artistică centrată pe identitate, feminitate și libertatea de expresie. Printre lansările anului se numără „Fetele”, o piesă care marchează un nou capitol al discursului său artistic despre femei, între vulnerabilitate și solidaritate, precum și „Shiki Shiki Bam Bam”, o creație despre eliberare personală și reconectare cu sinele, construită pe o sinceritate organică și nefiltrată. Aceste lansări pregătesc terenul pentru „Divin Féminin”, primul album solo semnat integral de ILINCA, care va fi lansat în toamna acestui an.

Lorena Buhnici își lansează propria colecție de activewear: WIN FIRST DROP, creată din experiență, nu din trend

Colecția este produsă în Republica Moldova si este gândită pentru femeile care se mișcă cu adevărat, fie la sală, pilates, yoga sau diferite activități padel, tenis, alergare, bicicletă, etc.

Lorena Buhnici, una dintre cele mai cunoscute voci din zona de lifestyle și wellness din România, lansează WIN FIRST DROP, prima ei colecție de activewear. E un pas care vine firesc, după ani în care a încercat aproape toate brandurile sportive de pe piață și după experiența construită cu WinWin.fit, magazinul de suplimente și accesorii sportive pe care l-a lansat în 2022, unde testează personal fiecare produs înainte să ajungă pe site.

Ideea din spatele colecției e simplă: hainele de sport contează la fel de mult ca mișcarea în sine. WIN e gândită pentru femeile care vor să se simtă bine în propria piele, fie că ridică greutăți, fie că stau o oră la pilates sau yoga. Nu piese de vitrină, ci haine făcute să fie purtate.

Colecția de debut a fost gândită ca o ținută completă de antrenament, în două nuanțe de vară care dau și numele pieselor, Charlotte și Run:

– Rochia WIN, Charlotte — feminină, funcțională și comodă, gândită pentru mișcare liberă la sală sau la pilates.

– Bustiera și colanții scurți WIN — disponibile în ambele nuanțe, Charlotte și Run, pentru un set complet care se poartă împreună sau separat.

– Șosetele din bumbac — pentru cine nu trece cu vederea niciun detaliu.

– Elasticele de păr — din mătase, ca părul să stea la locul lui fără să se rupă.

– Șapca WIN — din bumbac, într-un roz care se asortează ușor, cu logo brodat discret, nu printat, ca să reziste la spălări.

Ce diferențiază WIN este felul în care a fost gândită: din nevoia reală a cuiva care a purtat și a testat de toate. Materiale respirabile, cusături care rezistă și nu deranjează, și o fabrică sustenabilă, produsele sunt fabricate în Republica Moldova.

„Ani la rând am încercat toate brandurile sportive și știam exact ce nu îmi convine. Așa că am știut ce vreau de la a mea: materiale care respiră, confortabile, prietenoase cu pielea, cusături și etichete care nu te zgârie. Pentru mine, WIN înseamnă să te simți bine în pielea ta, nu doar să arăți bine în oglindă. Asta mi-am dorit mereu de la o ținută de antrenament și asta am vrut să ofer mai departe”, spune Lorena Buhnici.

Colecția WIN FIRST DROP este disponibilă online: https://winwin.fit/collections/activewear.

Diana Mocanu, Fondatoare și CEO Printco – Editura Gama: „Privind înapoi, îmi dau seama că nu creșterea m-a definit, ci felul în care am ales să trec prin acel moment”

Parcursul Dianei Mocanu în antreprenoriatul românesc se confundă cu antreprenoriatul românesc însuși. A început în anii ‘90, într-o vreme în care cei mai mulți trăgeau pentru supraviețuire. Ea a ales să tragă pentru visul de-a construi. Așa a apus bazele Editurii Gama și mai apoi tipografiei Printco. 

Trei decenii mai târziu, grupul Printco-Gama a câștigat programul PinkMoon, spin-off al MoonShotX. Concurența a fost imensă, cu peste 2.500 de companii participante, iar succesul grupului demonstrează o fundație solidă și o direcție clară pentru viitor. 

Odată cu acest succes, The Woman a vorbit cu Diana Mocanu și ce a ieșit este o radiografie rară a antreprenoriatului de lungă durată din România și cum se vede antreprenoriatul feminin în aceste vremuri, dar și pe termen lung. 

Ea a vorbit și despre procesul decizional implementat în companiile pe care le conduce, dar și despre capcana fondatorului: „Cel mai greu de schimbat sunt direcțiile în care ai pus ani de muncă, dar care nu te mai duc unde trebuie să ajungi.

 

Facem acest interviu după un succes excepțional pentru tine și pentru companiile pe care le conduci. Grupul Printco-Gama a câștigat programul PinkMoon, spin-off al programului MoonShotX, o reușită obținută în fața a peste 2.500 de companii fondate de femei. Ce anume din construcția acestor 30 de ani crezi că te-a ajutat să obții această victorie?

 

Sincer, când s-a anunțat rezultatul, primul lucru la care m-am gândit nu a fost la prezentarea din ultima rundă. M-am gândit la cei 30 de ani din spate. O competiție de două luni nu se câștigă în două luni.

Cred că trei lucruri au cântărit cel mai mult.

Întâi – consecvența. Am trecut prin tranziție, prin crize, prin schimbări de tehnologie și am rămas în picioare. Nu pentru că am fost inspirată tot timpul – n-am fost. Ci pentru că am fost prezentă tot timpul.

Al doilea – faptul că nu am construit doar o fabrică. Am construit, în paralel, o editură pentru copii. Multă lume mi-a spus că ar trebui să aleg. Nu am ales. Și cred că tocmai această dualitate – disciplina industrială împletită cu sensibilitatea pentru educație – a făcut PinkMoon să spună da.

Al treilea – oamenii. Suntem astăzi 180 de profesioniști: cei care, la Printco, fac ambalajele care cresc branduri, și cei care, la Editura Gama și Tiki-Tan, fac cărțile și jocurile care cresc oameni. Împărtășim aceeași cultură a învățării prin muncă, seriozitate și perseverență. Nicio antreprenoare nu câștigă singură o competiție. Câștigă cu oamenii care, în treizeci de ani, au ales să fie aici. Cei care fac, în fiecare zi, ca toată povestea aceasta să existe.

Mai e ceva ce vreau să adaug, pentru că a contat foarte mult pentru mine. Decizia PinkMoon a fost luată de un grup de șapte femei profesioniste – mentori și evaluatoare cu experiență în banking, audit, inovație și business. A fost prima dată când am avut sentimentul foarte clar că suntem evaluate de oameni care înțeleg, din interior, ce înseamnă să construiești și să conduci. Am simțit acolo o unitate și o recunoaștere reală.

 

Odată cu această victorie, grupul Printco-Gama intră în etapa de internaționalizare a programului MoonShotX și va participa la sesiunile de scalare din Austria, Marea Britanie și Japonia. Ce înseamnă pentru tine, strategic, să intri într-un astfel de program?

 

Pentru noi, internaționalizarea nu este o direcție nouă – exportăm deja în peste 12 țări europene, cu parteneri pe care i-am construit în timp. Ce aduce MoonShotX, strategic, sunt două lucruri concrete.

Mai întâi, acces. Programul ne pune față în față cu oameni la care ne-ar fi luat ani să ajungem singuri -interlocutori instituționali, financiari și de business pe piețele care contează pentru următorul nostru salt: Austria, Marea Britanie, Japonia. Sunt întâlniri pe care o echipă de vânzări le-ar construi în ani de email-uri.

Apoi, un alt fel de a fi luată în serios. Când mergi singur, ești o companie românească care încearcă. Când mergi în delegația MoonShotX, prin Raiffeisen Bank, ești o companie care a fost selectată dintre peste 2.500. Diferența asta nu este de orgoliu – este de viteză. Conversațiile pornesc cu câțiva pași mai departe.

Pentru mine personal, programul mai înseamnă ceva: validarea că o companie românească matură, fondată de o femeie, condusă timp de trei decenii, are loc pe scenele care până nu demult ne păreau rezervate altora. Și că pot duce mai departe – în Viena, la Londra, la Tokyo – povestea aceasta.

 

Programul te-a pus alături de alte 2.500 de companii fondate de femei. Ce ai văzut și învățat în acest proces competitiv despre nivelul antreprenoriatului feminin din România, dincolo de propria ta experiență?

 

PinkMoon pornește de la peste 2.757 de companii analizate, din care 139 eligibile, și selectează o singură companie pentru accesul complet la etapa de internaționalizare. Una singură. Asta nu mai este o competiție obișnuită – este un filtru care obligă la concentrare. Evaluarea s-a făcut de un grup serios de evaluatoare cu experiență internațională, iar criteriul nu a fost doar performanța de azi, ci potențialul real de a concura pe piețele externe.

Ce am învățat din asta, ca antreprenoare, este că ecosistemul a evoluat. Acum câțiva ani, programele pentru companii conduse de femei erau, multe dintre ele, de încurajare. Astăzi, PinkMoon nu te încurajează – te măsoară. Și asta înseamnă că am ajuns într-un punct în care există suficiente companii românești fondate de femei care merită să fie evaluate la standardul cel mai înalt.

Pe ecosistem l-am văzut, însă, foarte concret într-un alt context – la Gala Top 100 Cele mai puternice femei din business, organizată de Business Magazin în 2026. Acolo am cunoscut antreprenoare și managere din industrii foarte diferite. Și am rămas cu o impresie pe care nu o aveam la fel de clar înainte: există în România un capital feminin antreprenorial și de management care nu mai este excepție – este o categorie în sine.

Un lucru pe care l-am observat la femeile pe care le-am întâlnit acolo este seriozitatea liniștită. Nu sunt zgomotoase. Lucrează enorm, livrează, și pe urmă, dacă ai noroc, le auzi. Iar al doilea – maturitatea în decizii. Companiile conduse de femei pe care le-am întâlnit știu să spună „nu”. Nu se împrăștie. Iau decizii calculate, asumate, pe termen lung.

Pentru mine, suprapunerea celor două experiențe – PinkMoon ca standard de evaluare și Top 100 ca fotografie a ecosistemului – a fost confirmarea că momentul în care suntem este unul important. Nu mai construim ca să dovedim că putem. Construim ca să concurăm la nivel global.

 

Grupul Printco-Gama se remarcă printr-o longevitate excepțională pentru antreprenoriatul din România. Cum se vede însă din interior longevitatea? Care este diferența, din perspectiva ta operațională, între a conduce o companie la cinci ani de la înființare și a o conduce după aproape trei decenii?

 

Din interior, longevitatea nu se simte ca o reușită. Se simte ca o responsabilitate care crește an de an.

La cinci ani de la înființare, eram aproape de fiecare detaliu. Știam fiecare client pe nume, eram în fiecare ofertă, semnam fiecare comandă mare. La cinci ani, ești tu compania.

După aproape trei decenii, lucrurile sunt aproape invers. Nu mai ești compania. Compania este compania. Există procese pe care nu le mai operezi tu, oameni care iau decizii fără să te întrebe, clienți pe care nu i-ai întâlnit niciodată. Asta nu este o pierdere de control – este maturizarea pe care ți-o dorești de fapt. Dar nimeni nu te pregătește pentru cât de greu este să o accepți.

Diferența, simplu spus: la cinci ani, întrebarea era „cum facem?”. Acum, întrebarea este „de ce facem?”. Tactica trece în plan secund. Întrebările despre direcție, despre sens, despre cum lași business-ul mai puternic decât l-ai găsit – astea devin întrebările de zi cu zi. Și uneori îmi dau seama că, după trei decenii, am ajuns să iubesc mai mult întrebările despre sens decât pe cele despre tactică.

 

Când ai știut că trebuie să schimbi un proces sau o direcție în care ai investit deja resurse semnificative? Cum ai gestionat această recalibrare?

 

Cele mai dificile recalibrări nu vin atunci când ceva eșuează vizibil. Vin atunci când ceva încă funcționează – dar nu mai funcționează suficient de bine.

Cel mai greu de schimbat sunt direcțiile în care ai pus ani de muncă, oameni buni și investiții reale, dar care nu te mai duc unde trebuie să ajungi. Acolo apare capcana fondatorului – să rămâi în acea direcție pentru că ai investit deja prea mult ca să o părăsești. În viața reală, asta nu e calcul, e atașament.

Felul în care am învățat să gestionez aceste momente este destul de neglamuros: îmi acord timp. Nu zile, săptămâni. Mă uit la cifre, mă uit la oameni, vorbesc cu echipa de management, mă întreb dacă nu cumva refuz să văd ceva. Și abia după ce înțeleg ce s-a schimbat – în piață, în noi, în client – iau decizia.

Cel mai dur exemplu pe care îl am este criza din 2008. Aveam atunci o tipografie comercială, lucram pentru agențiile de publicitate. Aveam o sută de angajați. Peste noapte, bugetele de publicitate s-au evaporat. Comenzile s-au oprit. Banca voia să-mi retragă linia de credit.

Săptămâni la rând n-am dormit. Ziua zâmbeam la birou ca să nu îngrijorez echipa. Noaptea numărăm zilele până la faliment. Trăiam în paralizie.

Într-o dimineață mi-am pus o singură întrebare: „OK, voi da faliment. Și?” Răspunsul a fost simplu: voi reconstrui. Probabil tot în industriile care îmi plac. Acel moment m-a scos din paralizie. Și am început să fac ce nu reușisem să fac în săptămânile dinainte: să separ realitatea în felii subțiri. Banca, pe cifre, nu pe emoții. Echipa, într-un brainstorming în care am tăiat 30% din costuri. Salariile reduse, anunțate unu-la-unu, fiecăruia în parte. Nimeni n-a plecat. Și, în paralel, am pivotat compania – din tipar comercial spre ambalaje solid board pentru industriile care nu se opresc: farma, food, cosmetice.

Astăzi suntem în top 3 producători de ambalaje din carton solid din România. Privind înapoi, îmi dau seama că nu creșterea m-a definit, ci felul în care am ales să trec prin acel moment.

Cel mai bun semn că faci ce trebuie e că, după primele săptămâni dificile, organizația respiră altfel. Asta nu se simulează.

 

Primii doi ani de pandemie (2020-2021) au venit cu creștere pentru ambele companii ale grupului datorită unui plan de criză bine construit. Editura Gama a făcut tranziția către online, în timp ce pentru Printco ai decis să menții deschisă fabrica. Dacă ar fi să compari cele două experiențe din pandemie, ce indicatori și date ai luat în calcul pentru aceste decizii strategice? Cum ai gestionat teama că deciziile ar putea eșua?

 

Pandemia a fost cel mai dificil examen din carieră. Și, sincer, a fost și unul dintre cele mai clarificatoare.

Aveam două business-uri cu logici complet diferite. Pentru Printco, clienții erau în farma, food și cosmetice – industrii care nu puteau să se oprească. Dacă noi închideam fabrica, ei rămâneau fără ambalaj, iar produsele lor – medicamente, alimente – nu mai ajungeau pe rafturi. Am urmărit foarte concret: portofoliul de comenzi confirmate, capacitatea de a asigura sănătatea echipei, fluxul de cash pe trei luni înainte. Și un al patrulea, mai greu de cuantificat – responsabilitatea pe care o aveam față de un lanț de aprovizionare cu produse esențiale.

Pentru Editura Gama, logica era inversă. Librăriile s-au închis peste noapte. Acolo am urmărit cu totul altceva: cât de repede putem muta vânzarea pe site, cât de rapid putem restructura oferta pentru părinții care deveniseră brusc profesori acasă, ce conținut nou putem produce pentru homeschooling. Nu am așteptat să se redeschidă piața. Am creat o altă piață.

Cât despre teama că deciziile ar putea eșua – a existat. N-am cum să spun altceva. Au fost săptămâni în care mă trezeam la patru dimineața și reciteam cifrele. Mai ales pentru decizia de a ține fabrica deschisă. Acolo nu era doar o decizie de business – era o decizie despre oamenii pe care îi ceream să vină la muncă într-un context în care nimeni nu știa cu certitudine ce înseamnă siguranță.

Felul în care am gestionat teama a fost să o transform în plan. Tot ce mă speria, scriam. Pentru fiecare risc, o variantă de rezervă. Pentru fiecare scenariu, o cifră prag dincolo de care ne oprim. Frica nu dispare așa, dar devine gestionabilă pentru că nu mai e difuză. Și am vorbit deschis cu echipa. Nu am pretins că eu n-am întrebări – pretindeam doar că o să le răspundem împreună.

 

Cum ai construit capacitatea de a menține fabrica operațională în pandemie, când alții s-au oprit? Ce decizii concrete de management ai luat în acea perioadă?

 

A funcționat pentru că am acționat înaintea reglementărilor, nu după ele.

Prima decizie – am organizat o celulă de criză cu echipa de management. Acolo luam toate deciziile rapid și transmiteam informațiile în toată organizația fără întârzieri. A fost coloana vertebrală a tot ce a urmat.

A doua decizie – am reorganizat fluxul în fabrică în echipe care nu se intersectau, cu intrări și pauze separate. Dacă apărea un caz într-o echipă, restul fabricii rămânea operațională. O schemă preluată din industria farma și adaptată.

A treia decizie – am investit imediat în echipamente de protecție, testare și reguli medicale clare, înainte ca cineva să ne ceară. Costul a fost real, dar acoperit rapid de faptul că nu am avut nicio zi de oprire forțată.

A patra decizie – am comunicat cu echipa zilnic. Nu săptămânal. Zilnic. Cifrele zilei, regulile actualizate, deciziile luate. Frica se hrănește din necunoscut. Când oamenii știu ce facem și de ce, o parte din încărcătura emoțională scade.

Și mai e ceva – am decis că păstrăm absolut toți oamenii. Nu am dat afară pe nimeni, deși au fost săptămâni în care cifrele ar fi „justificat” asta. Pentru că o companie care își părăsește oamenii într-o criză nu mai recapătă niciodată încrederea pe care o pierde. Iar pandemia a fost și un test de caracter, nu doar de management.

La final, am livrat la timp toate comenzile, am atras clienți noi care căutau furnizori stabili, și am ieșit din pandemie cu o echipă mai unită decât intrasem. Nu pentru că ne-a fost mai ușor, ci pentru că am traversat-o împreună.

 

Ai văzut din prima linie evoluția antreprenoriatului românesc. În prezent, cum arată, concret, procesul tău de luare a deciziilor strategice? Care este aportul echipelor și cum echilibrezi viteza cu rigoarea?

 

Procesul meu de decizie s-a schimbat radical în ultimii zece ani. Și schimbarea s-a făcut într-o direcție clară: spre echipă.

Astăzi, o decizie majoră – o investiție mare, o piață nouă, o schimbare de model – trece prin trei filtre. Întâi, datele. Echipa pregătește analiza cu cifre, scenarii și alternative – nu mă uit la o singură variantă, mă uit la trei. Apoi, conversația. Discut cu oamenii care vor implementa decizia – nu ca să-mi dea aprobarea, ci ca să-mi arate ce nu văd eu. Iar la final, decizia mea. Pe asta nu o pasez. Responsabilitatea finală rămâne a fondatorului – și e corect să fie așa.

Aportul echipelor este real, nu cosmetic. Nu mai e nimeni care să-mi spună doar „da”. Oamenii din management îmi spun „nu cred că e cel mai bun moment”, „ar trebui să mai așteptăm trei luni”. Iar eu îi ascult. De multe ori, au dreptate. Asta este maturizarea pe care ți-o dorești ca fondator.

Echilibrul dintre viteză și rigoare îl țin printr-o regulă simplă, pe care am formulat-o cu timpul: deciziile reversibile, repede; deciziile ireversibile, încet. Dacă pot ieși din decizie peste șase luni cu costuri rezonabile, o iau azi. Dacă nu – investiție de capital, angajare-cheie, intrare pe o piață nouă – îmi acord timp.

Viteza fără rigoare e improvizație. Rigoarea fără viteză e paralizie. Ambele sunt fatale pe termen lung.

 

Care a fost cea mai dificilă recalibrare pe care a trebuit s-o faci fără a abandona valorile fundamentale ale grupului?

 

Cea mai dificilă recalibrare a fost momentul în care am realizat că, pentru a crește mai departe, trebuie să accept că eu nu mai pot fi în fiecare decizie.

Pare un lucru abstract, dar e foarte concret. Am construit grupul cu mâna mea. Cunoșteam fiecare client, fiecare furnizor, fiecare detaliu. Era casa mea profesională. La un moment dat mi-am dat seama că modul în care lucram – eu în centru, totul trecând prin mine – era exact ce ne ținea pe loc.

Recalibrarea a însemnat să las din mână. Să accept că alți oameni pot lua decizii bune fără mine. Că vor face și greșeli – și că asta este în regulă, pentru că greșelile lor sunt cum învață. A fost dureros, pentru că pentru un fondator „eu fac asta” nu e doar un mod de lucru – e identitate.

Valorile pe care nu le-am negociat niciodată sunt trei: „nu există nu se poate” – acceptăm provocările pe care ni le aduc clienții și căutăm împreună soluția; oamenii – nu îi părăsim în crize; și onestitatea – preferăm să pierdem o comandă decât să mințim un client. Astea au rămas în piatră. Recalibrările au fost mereu despre cum, nu despre ce.

Și am învățat un lucru pe care nu îl spun toți fondatorii: o companie sănătoasă te oprește, la un moment dat, să fii peste tot. Te împinge să te ridici un nivel mai sus – la direcție, la oameni, la relații strategice. Inițial îți pare că te pierde. De fapt, te eliberează.

 

Printco și Editura Gama funcționează după arhitecturi diferite. Cum ai construit sisteme de management care să respecte specificul fiecăreia? Cum ai construit autonomia decizională în echipă?

 

Printco și Gama sunt două lumi diferite. Ar fi o greșeală să le conduc la fel.

Printco este o fabrică. Mașini de tipar care merg fără oprire, standarde de calitate stricte impuse de industriile pe care le servim, livrări la termen pentru clienți din peste 12 țări. Aici, sistemul este construit pe predictibilitate: indicatori clari, raportare zilnică, ședințe scurte și frecvente, autonomie pe fiecare nivel de management.

Editura Gama este o casă creativă. Aici nu poți măsura zilnic la fel. O carte pentru copii se face în luni, iar valoarea ei nu se vede în cifre lunare – se vede în impact, în recenzii, în cum se vinde peste trei sau cinci ani. Aici sistemul este construit pe claritate creativă: direcție bine formulată, libertate pentru echipa internă de creație – redactori, graficieni, uneori și ilustratori – evaluare pe cicluri lungi, decizii de tematici luate împreună.

Autonomia decizională nu am construit-o prin proceduri noi. Sistemul de decizie la fiecare nivel exista deja, bine construit. Ceea ce am făcut a fost să-i ajut pe manageri să înțeleagă că sistemul există și că merge dacă îl folosesc. Apoi am ieșit eu din ecuație pentru deciziile zilnice și am dat autoritate managerilor să mă înlocuiască. Am fost dispusă să nu intervin, chiar și atunci când vedeam că s-ar fi luat altă decizie decât a mea – asta e cel mai greu pentru un fondator.

Nu am criticat după deciziile care au ieșit prost. Am făcut analize constructive împreună cu echipa: ce am învățat, cum îmbunătățim, ce lecții ducem mai departe. Iar la nivelul boardului, am încurajat oamenii să ia decizii – nu să mi le aducă pentru aprobare. Autonomia se construiește prin practică, nu prin proclamație.

Liantul dintre cele două lumi sunt valorile comune: disciplina muncii bine făcute, respectul pentru client – fie că e o farmacie din Europa sau un părinte care cumpără o carte – și ideea că tot ce livrăm trebuie să crească pe cineva: un brand sau un copil.

 

În 2023 ai început deliberat exportul pentru produsele Printco. Cum ai pregătit această decizie? Care au fost primele piețe externe, primii parteneri și cum ai făcut selecția?

 

Exportul nu a venit ca o explozie de ambiție. A venit ca o concluzie firească după ani de muncă pe care, retrospectiv, îi văd ca o pregătire.

Pregătirea a avut, în esență, două componente.

Una vizibilă – investiția constantă în tehnologie și în procese. 

Una mai puțin vizibilă – modul de lucru. Am crescut o cultură de companie care nu execută doar comenzi, ci înțelege business-ul clientului. Asta nu se vede într-o ofertă, dar se simte în prima conversație serioasă cu un partener nou.

Decizia de a privi exportul ca direcție strategică, nu ca accident, a fost un moment de maturitate pentru companie. Pentru că exportul nu este doar vânzare – este altă disciplină, cere alți oameni, alte instrumente, un alt ritm.

Avem astăzi prezență în peste 12 țări europene, iar relațiile pe care le-am construit sunt cu companii cu care intenționăm să rămânem pe termen lung.

 

Când ai știut că echipele implicate în activitatea grupului pot performa independent de prezența ta zilnică în operațiuni? Ce indicatori ți-au arătat asta?

 

Există un moment foarte concret pe care mi-l amintesc. Eram pe o barcă, în larg, la diving. Câteva zile fără semnal. Când m-am întors la birou, am intrat pregătită să rezolv lucruri urgente. Nu era niciun lucru urgent. Totul fusese decis, totul fusese livrat, totul fusese gestionat. Am stat o secundă, în prag, și nu am știut dacă să fiu fericită sau ușor descumpănită. Pentru un fondator, „nu mai am nimic urgent de rezolvat” este o senzație ciudată la început.

Sunt patru semne care mi-au arătat clar că echipele performează independent:

– Calitatea deciziilor luate fără mine – nu doar viteza, ci raționamentul din spate. Când vedeam, citind rapoartele, că aș fi luat aceeași decizie, era confirmarea că am crescut oameni care gândesc, nu doar execută.

– Capacitatea echipei de a-mi semnaliza problemele înainte ca ele să devină crize. Asta înseamnă încredere reală, nu doar raportare.

– Inițiativele care veneau de jos în sus. Când oamenii din producție sau din editare propun ei înșiși îmbunătățiri, înseamnă că simt că aparțin.

– Stabilitatea relațiilor cu clienții cheie chiar și atunci când nu eram eu interlocutorul. Asta este, de fapt, testul suprem.

Și am învățat un lucru: independența echipei nu te face mai puțin necesar. Te face necesar la alt nivel. În loc să rezolv urgențe, mă ocup de strategie și viziune, de planuri de viitor și proiecte noi, de relații strategice și networking. Nu este o muncă mai liniștită – pentru că lucrez constant cu necunoscutul. Dar este o muncă mai semnificativă.

 

Dacă ar fi să definești performanța grupului Printco-Gama prin trei rezultate concrete din ultimii cinci ani care ar fi acestea?

 

Le-aș alege pe acestea trei, pentru că fiecare arată un alt fel de a măsura succesul.

Primul – reziliența demonstrată în pandemie. Am traversat o criză globală fără să închidem nicio zi de producție, fără să concediem un singur om, și am ieșit cu o cifră de afaceri în creștere pentru ambele linii de business. Iar Editura Gama a făcut una dintre cele mai rapide tranziții digitale dintre editurile românești – în câteva săptămâni, eram pregătiți pentru un public care învăța de acasă.

Al doilea – investiția în extinderea capacității de producție, în 2022. Am făcut-o într-un moment în care încă făceam față cu vechea capacitate. Era o decizie de anticipare – nu răspuns la o criză, ci pregătire pentru ce vine. Mulți așteaptă să apară cererea înainte să investească. Eu am investit pentru cererea pe care încă nu o aveam. Trei ani mai târziu, această investiție este parte din ce ne permite să accelerăm internaționalizarea fără să sufere calitatea sau ritmul. Cele mai bune decizii pe care le-am luat în treizeci de ani au fost decizii de anticipare.

Al treilea – internaționalizarea structurată a Printco. În 2020 eram un producător solid, dar predominant local. Astăzi suntem prezenți în peste 12 țări europene și am primit premiul Go Global acordat de International Trade Council – o recunoaștere externă care contează pentru că nu vine din interiorul nostru. Câștigarea PinkMoon și intrarea în delegația MoonShotX sunt pasul firesc mai departe.

Dincolo de aceste trei rezultate, există un proiect pe care îl ținem aproape de inimă: LexiScor – răspunsul nostru la analfabetismul funcțional din România. E încă în etapa de validare cu primii parteneri, dar este, poate, cel mai semnificativ lucru pe care îl construim acum. Pentru că posibilitatea de a privi o problemă socială majoră și de a spune „aici putem ajuta” devine, în timp, performanța care le dă sens tuturor celorlalte.

Și la nivel personal, există un rezultat pe care îl țin pentru mine: am construit o echipă pe care o respect și care, cred eu, mă respectă. La trei decenii de antreprenoriat, asta este, în fond, performanța care contează cu adevărat.

 

–

Redactor:

Meron lansează Blood Challenge Week: o cafea pentru un gest care poate salva vieți

În perioada 22–28 iunie 2026, lanțul de coffee shops Meron lansează „Meron Blood Challenge Week”, o inițiativă națională dedicată încurajării donării de sânge și susținerii comunităților locale printr-un gest simplu, dar cu impact: donarea de sânge.

În fiecare zi, spitalele din România au nevoie de sânge pentru intervenții chirurgicale, tratamente oncologice, urgențe medicale și numeroase alte situații critice în care disponibilitatea donatorilor poate face diferența dintre viață și moarte. Cu toate acestea, rezervele de sânge rămân constant insuficiente, iar nevoia de donatori este continuă.

Sângele nu poate fi produs artificial, iar singura sursă reală rămâne donarea voluntară a oamenilor. În plus, componentele sale (globulele roșii, trombocitele și proteinele plasmatice) au o durată de viață limitată, ceea ce face ca fiecare unitate donată să aibă o „fereastră” strictă în care poate fi utilizată.
Sângele nu poate fi importat sau exportat, ceea ce înseamnă că fiecare țară trebuie să își asigure autosuficiența prin propriile donații.
România se află sub media europeană a donării de sânge, estimată la aproximativ 10% în statele cu sisteme de donare dezvoltate, conform rapoartelor Consiliului Europei și datelor naționale ale centrelor de transfuzie.

Prin Meron Blood Challenge Week, cei de la Meron își propun să transforme solidaritatea într-o mișcare la nivel național și să ofere un motiv în plus pentru ca oamenii să se implice activ în sprijinirea celor aflați în nevoie.

 

Mai mult decât o cafea

Campania Meron Blood Challenge Week nu este despre cafea, ci despre comunitate.

Cafeaua reprezintă modul prin care Meron își exprimă recunoștința față de cei care aleg să ofere un gest care nu poate fi cumpărat: șansa la viață pentru o persoană aflată în nevoie.

Prin această inițiativă, accentul cade pe responsabilitatea pe care brandurile o au în sprijinirea comunităților în care activează și pe importanța donării regulate de sânge, cu obiectivul de a încuraja cât mai mulți oameni să devină donatori activi.

„Sunt donator frecvent de mulți ani și, de fiecare dată când ies din centrul de transfuzie, am același gând: nu ai nevoie de resurse extraordinare sau de un talent special pentru a face un bine real. Ai nevoie doar de puțin timp și de dorința de a fi acolo pentru cineva pe care, cel mai probabil, nu îl vei cunoaște niciodată.

Trăim în comunitate, nu lângă ea, iar asta înseamnă că fiecare dintre noi are responsabilitatea de a contribui, prin gesturi mici, la binele comun. Donarea de sânge este unul dintre cele mai simple și mai valoroase astfel de gesturi, unul care poate salva până la trei vieți.

Din această convingere s-a născut Blood Challenge Week. Ne dorim să le mulțumim tuturor celor care aleg să doneze și să transformăm o cafea oferită din partea casei într-un simbol al recunoștinței și al solidarității. Sperăm ca această inițiativă să inspire cât mai mulți oameni să facă primul pas și să demonstreze că o comunitate devine mai puternică atunci când fiecare dintre noi oferă puțin pentru ceilalți.” – Crina Ciocian, Meron.

 

Mecanismul campaniei

Orice persoană care donează sânge în perioada 22–28 iunie 2026, la un centru de transfuzie autorizat din România, poate beneficia de o băutură pe bază de espresso oferită din partea Meron.

Pentru a participa, donatorii trebuie să:

– doneze sânge în perioada campaniei;

– obțină dovada donării (certificat de donator sau confirmare prin aplicația oficială);

– viziteze una dintre locațiile Meron participante în aceeași zi;

– prezinte dovada donării unui membru al echipei Meron.

Ca gest de mulțumire, participanții vor primi gratuit o băutură pe bază de espresso la alegere, din meniul disponibil.

Oferta este valabilă o singură dată pentru fiecare participant pe durata campaniei și poate fi revendicată exclusiv în ziua donării. Campania se desfășoară în toate locațiile Meron participante din România, în perioada menționată.

Meron nu este afiliat și nu colaborează exclusiv cu niciun centru de transfuzie. Participanții pot dona la orice centru autorizat, în funcție de accesibilitate și preferințe. 

Donarea de sânge este un act medical simplu, dar care necesită responsabilitate înainte și după procedură. Este important ca donatorii să fie odihniți, hidratați, să evite alcoolul, fumatul recent și anumite medicamente și să se prezinte în stare bună de sănătate, cu un act de identitate valid. Mai multe detalii despre recomandările legate de donare regăsiți aici: https://www.donare-sange.ro.

 

O provocare pentru întreaga comunitate

Prin numele său, Blood Challenge Week invită participanții să ducă gestul mai departe: să își provoace prietenii, colegii și familia să doneze, să împărtășească experiența și să contribuie la creșterea gradului de conștientizare privind nevoia constantă de sânge în sistemul medical.

Un singur donator poate ajuta mai multe persoane. O singură săptămână poate genera sute sau chiar mii de gesturi care contează.

Uneori, cele mai importante gesturi sunt și cele mai simple.

Donează sânge. Salvează o viață.

 

Despre Meron

Meron este un brand românesc de cafea și ospitalitate, fondat în Cluj-Napoca și dezvoltat ca un business integrat în zona de coffee shops, prăjitorie, galerie de artă contemporană, Bakery și experiențe urbane. Compania operează o rețea de locații proprii și parteneriate, având la bază un model de business centrat pe calitate, consistență și eficiență operațională.

Activitatea Meron acoperă întregul lanț valoric – de la selecția și prăjirea cafelei, până la livrarea produsului final în locații.

Zoe Schweiger, artistă: „Am învățat că practica artistică evoluează odată cu noi”

Pentru Zoe Schweiger, pictura devine un spațiu al memoriei senzoriale, în care căldura, umiditatea, lumina nopții și apropierea dintre oameni se așază pe pânză la fel de firesc precum culoarea. Născută și stabilită în Miami, artista transformă orașul natal într-un personaj discret, dar constant prezent în lucrările sale – un loc marcat de temperaturi extreme, fragilitate ecologică, schimbări sociale și o energie care pare să estompeze granițele dintre corp și spațiu.

Absolventă a Maryland Institute College of Art (MICA), Zoe Schweiger dezvoltă o practică picturală figurativă în care îi portretizează pe cei apropiați, surprinși în sufragerii, cluburi queer, baruri și alte spații ale întâlnirii și apartenenței. Folosind straturi translucide de culoare și contururi difuze, artista creează imagini care par să se dizolve sub efectul căldurii, al ploii sau al amintirii.

Distorsiunea, blurul și materialitatea gestului pictural nu sunt doar alegeri estetice, ci modalități prin care Zoe vorbește despre vulnerabilitate, intimitate și transformare. În lucrările sale, corpurile și mediul înconjurător se influențează reciproc, iar privitorul este invitat să intre în scenă și să simtă aproape fizic atmosfera lucrării.

Cu expoziții personale și de grup prezentate atât în Statele Unite, cât și internațional, precum și cu numeroase distincții și lucrări incluse în colecții muzeale, Zoe Schweiger face parte dintre artiștii invitați în expoziția „In the Body Lies the Truth”, un proiect care explorează corpul ca spațiu al memoriei, identității și expresiei. 

 

Zoe, ai crescut în Miami, un oraș definit în același timp de exces, fragilitate climatică și o anumită performativitate socială. Cum simți că acest mediu ți-a influențat felul în care privești lumea, chiar înainte de a-ți modela practica artistică?

 

Cred că toate aceste caracteristici pot descrie, într-o anumită măsură, orice oraș mare. Când crești în Miami, însă, ajungi să cunoști o față a orașului foarte diferită de imaginea pe care o au cei din afară. În plus, Miami s-a schimbat enorm de când eram copil. Multe dintre zonele dezvoltate în ultimii ani nu sunt neapărat spațiile pe care le frecventez în viața de zi cu zi. Totuși, felul în care orașul se transformă, fragilitatea lui ecologică și proiectele imobiliare care îi împing pe localnici la periferie sunt realități care mă preocupă profund și care, inevitabil, se reflectă în practica mea artistică.

 

Îți amintești un moment în care ai simțit pentru prima dată că o imagine poate deveni un spațiu emoțional, nu doar reprezentarea unei realități exterioare?

 

Nu pot spune că îmi amintesc primul moment, dar știu că, imediat după ce am terminat liceul, am vizita Muzeul The Broad și am văzut pentru prima dată în realitate o pictură de Jenny Saville. A fost un șoc. Cred că am și plâns puțin. A fost o experiență viscerală.

 

Ai studiat sculptura interdisciplinară la Maryland Institute College of Art, însă ai ajuns să lucrezi aproape instinctiv prin pictură. Cum ai descoperit că pictura îți oferă ceva ce obiectul sau instalația nu reușeau să exprime?

 

Am început să desenez și să pictez încă din liceu, dar eram foarte atrasă și de sculptură, instalație și de lucrările care sunt activate prin prezența corpului în spațiu. Totuși, atunci când realizam obiecte, nu trăiam aceeași încărcătură emoțională pe care o simțeam în timpul picturii. Tind să analizez foarte mult lucrurile, iar în cazul picturii există ceva care vine mult mai natural pentru mine. Iubesc în continuare sculptura și sper să mă întorc la ea într-o zi, când voi simți că este momentul potrivit.

Sunny Afternoon, 2025

 

Multe dintre lucrările tale par să aibă o relație foarte fizică cu suprafața, ca și cum imaginea s-ar destabiliza sau s-ar topi în timp real. Cum privești materialitatea picturii și în ce măsură această abordare vine dintr-o înțelegere sculpturală a corpului și a materiei?

 

Uneori simt că sculptez imaginea, alteori că o construiesc strat cu strat prin vopsea. Mă gândesc adesea la termenul „décollage”, pe care l-am auzit prima dată la Mark Bradford, când vorbea despre procesul său artistic. Deși lucrările mele sunt, în esență, destul de tradiționale – picturi figurative pe pânză grunduită și întinsă pe șasiu, eu continui să văd pânza ca pe un obiect tridimensional. Îmi place când urmele de pensulă ajung pe marginile pânzei, când culoarea se prelinge și se adună pe partea inferioară a acesteia.

 

Cum arătau lucrările tale înainte să ai încredere în blur, distorsiune și ambiguitate? Ce fel de imagine căutai atunci și ce simțeai că încă nu funcționează?

 

Am fost întotdeauna atrasă de distorsiune, însă la început o exploram mai degrabă prin deformarea imaginii și printr-un mod de a picta mult mai opac. Abia când am început să mă inspir din apă, din fluiditatea și transparența ei, picturile mele au început să capete forma pe care o au astăzi.

 

În școlile de artă există adesea presiunea de a-ți intelectualiza foarte repede practica artistică. Cum ai gestionat tensiunea dintre instinct și discursul teoretic în anii de formare?

 

Sincer, mi-a fost foarte greu. Am urmat atât un liceu de artă, cât și o facultate de profil. Pe de o parte, asta m-a ajutat să mă întreb constant ce fac și de ce fac, ceea ce este esențial pentru orice artist. Pe de altă parte, în perioadele în care nu eram sigură de direcția mea, această nevoie de justificare intelectuală ajungea să mă blocheze. Abia după terminarea studiilor am simțit libertatea de a crea fără atâta presiune teoretică. Totuși, acei ani au fost extrem de importanți și nu aș putea lucra astăzi așa cum o fac fără toate criticile și analizele formale prin care am trecut. În toamnă voi începe un masterat, după o pauză de patru ani, și simt că sunt pregătită să revin în acel mediu.

 

Cum se leagă ideea de proximitate emoțională din lucrările tale de această instabilitate a imaginii și în ce măsură reflectă experiența maturizării într-o perioadă marcată de crize climatice, sociale și identitare?

 

Tehnic vorbind, sunt un adult de opt ani, dar faptul că trăiesc într-o perioadă în care există atât de multă incertitudine joacă un rol imens în munca mea. Cred că această stare de neclaritate este chiar în centrul lucrărilor mele: contururile nu sunt niciodată foarte precise, iar imaginile rămân ușor încețoșate. Mă gândesc foarte mult la criza climatică, mai ales pentru că am crescut în sudul Floridei și încă locuiesc acolo. În doar douăzeci și ceva de ani am simțit schimbări uriașe și mă întreb adesea dacă peste cincizeci de ani se va mai putea trăi aici. În plus, Florida se confruntă cu noi legi anti-mediu, cu măsuri precum „Don’t Say Gay Bill” și cu restricții tot mai severe privind dreptul la avort. Toate aceste realități îmi influențează munca, chiar dacă nu apar explicit în picturi.

 

Ce ai descoperit despre a deveni artist pe cont propriu, în afara mediului academic, și ce crezi că nu poate fi niciodată predat într-o școală de artă?

 

În cei patru ani care au trecut de la absolvire, am învățat că practica artistică evoluează odată cu noi. Nu trebuie să alegi un singur subiect pe care să îl explorezi toată viața și nici nu cred că ar trebui să faci asta. Iar un lucru care nu poate fi predat niciodată este pasiunea și dorința autentică de a crea.

Let’s Dance, 2026

 

Cum lucrezi cu ideea senzorialului în picturile tale, nu doar ca efect vizual, ci ca experiență corporală pe care o transmiți privitorului?

 

Întotdeauna mi-au plăcut picturile în care vezi urmele de pensulă, firele de păr rămase pe pânză sau mici amprente. Toate acestea păstrează memoria momentului în care lucrarea a fost realizată și cred că tocmai acest lucru îi permite privitorului să o experimenteze într-un mod mai fizic.

 

Ai spus că îți dorești ca picturile tale să pară „umede” și „cuprinzătoare”. Cum traduci aceste senzații în decizii concrete de pictură?

 

Pictez folosind straturi foarte diluate și saturate de acrilic, aplicate pe o pânză umedă. Adaug un strat, îl șterg parțial, las culoarea să se scurgă și repet procesul până când imaginea capătă senzația că vopseaua transpiră de pe suprafața pânzei.

 

Îți dorești ca privitorul să simtă aproape fizic pielea, căldura, fumul și temperatura nopții. Cum vezi relația dintre imagine și cel care privește?

 

Mi se pare interesant să-mi imaginez că privitorul face parte din scena reprezentată. Toate imaginile pe care le pictez provin din fotografii făcute de mine, așa că păstrează perspectiva mea asupra lumii. În unele lucrări apare cotul cuiva care intră în cadru sau un corp care îl părăsește. Oriunde se desfășoară scena, îmi place să cred că privitorul ajunge să petreacă timp alături de personajele din pictură.

 

Cum lucrezi cu memoria senzorială – amintirea căldurii, a fumului sau a umidității – atunci când construiești o imagine?

 

În primul rând, prin estomparea imaginii. Căldura, fumul și umiditatea sunt elemente care te învăluie și îți modifică percepția vizuală. Când îmi amintesc, de exemplu, o noapte petrecută în oraș, îmi revin mai degrabă senzațiile fizice și fragmente de imagini sau lumini care clipesc. Îmi amintesc cum părul mi se lipește de ceafă, cum transpirația se adună deasupra buzei superioare, mirosul de țigări, de piele și de alcool. Tocmai aceste momente scurte și intense mă interesează să le surprind.

 

Cum ai primit invitația de a participa la expoziția „In the Body Lies the Truth” și ce a rezonat în practica ta cu acest titlu?

 

Thom Oosterhoff a fost cel care m-a contactat și mi-a propus proiectul. M-am regăsit foarte mult în ideea de exprimare prin intermediul corpului și în faptul că felul în care creezi artă poate spune foarte multe despre cine ești.

I’m Only Sleeping, 2025

 

Cum ai descrie energia și coerența expoziției „In the Body Lies the Truth” și ce loc simți că ocupă lucrările tale în acest dialog?

 

Toate lucrările au o încărcătură emoțională puternică, chiar și atunci când nu reprezintă chipuri. Uneori expresivitatea stă în greutatea unei mâini, alteori în culoare sau în modul de aplicare a vopselei. Fiecare pictură aduce o energie diferită, dar există și un sentiment comun de singurătate care le unește. Chiar dacă lucrările mele înfățișează două persoane întinse una lângă alta sau dansând împreună, cred că există în continuare o anumită izolare, mai ales în dialog cu celelalte lucrări din expoziție. Mi se pare o expoziție foarte frumoasă.

 

Ceai sau cafea? – Ceai. Întotdeauna.

Cel mai frumos loc în care ai călătorit: Amsterdam. Mi s-a părut desprins dintr-un basm.

Procesul tău de lucru în trei cuvinte: Atent, plin de bucurie, portocaliu.

Un vis încă neîmplinit: Mi-am dorit mereu să fiu DJ.

Note to self: Să nu mă mai gândesc atât de mult și să pictez. E în regulă să „stric” ceva pe parcurs.

 

Poți citi interviul în engleză aici.

 

–

Redactor:

Zoe Schweiger, artist: „I’ve learned that art making can change and evolve just as we do”

For Zoe Schweiger, painting becomes a space of sensory memory, where heat, humidity, night light, and human closeness settle onto the canvas as naturally as color itself. Born and based in Miami, the artist turns her hometown into a quiet yet ever-present character within her work — a place shaped by extreme temperatures, environmental fragility, shifting social landscapes, and an energy that seems to dissolve the boundaries between body and space.

A graduate of the Maryland Institute College of Art (MICA), Schweiger has developed a figurative painting practice centered on the depiction of those close to her, captured in living rooms, queer clubs, bars, and other spaces of encounter and belonging. Through translucent layers of paint and softened contours, she constructs images that appear to dissolve under the pressure of heat, rain, or memory itself.

Distortion, blur, and the physicality of her painterly gesture are not merely aesthetic choices, but ways of speaking about vulnerability, intimacy, and transformation. In her work, bodies and environments continuously shape one another, and the viewer is drawn into the scene, invited to experience the atmosphere of the painting in an almost physical way.

With solo and group exhibitions presented across the United States and internationally, as well as numerous awards and works held in museum collections, Zoe Schweiger is among the participating artists in the exhibition In the Body Lies the Truth, a project that explores the body as a site of memory, identity, and expression.

 

You grew up in Miami, a city defined simultaneously by excess, climatic fragility, and a kind of social performativity. How do you feel this environment shaped the way you see the world, even before it shaped your artistic practice?

 

Well I think that all of those aspects can be said about any major city. Having grown up in Miami I think you see a different side of the city than what is shown from an outsider’s point of view. And even then Miami has changed SO MUCH since I was a kid. A lot of the city that has been “developed” in recent years aren’t necessarily the spaces I experience regularly. However, I think with the way the city has changed, the environmental fragility and the big developments that push so many locals out, has been something that I feel deeply about and ultimately affects my practice. 

 

Do you remember an early moment when you first felt that an image could function as an emotional space, not just as a representation of something external?

 

I can’t remember the first time but I do remember taking a brief trip to the The Broad Museum after graduating high school and seeing a Jenny Saville painting in person for the first time. WOW. I think I cried a little, it was such a visceral feeling.  

 

You studied interdisciplinary sculpture at the Maryland Institute College of Art, yet you came to work almost viscerally through painting. How did you come to feel that painting offered you something you couldn’t access through object or installation?

 

I started drawing and painting in high school and had been really intrigued by sculpture, installation, and works that are activated by the body in a physical space. However, when it came to object making I didn’t have the same emotional experience that I did while painting. I overthink a lot, and there’s something with painting that just feels so much more natural for me. I still love sculpture though and hope I can get back into it one day when the time feels right.

Sunny Afternoon, 2025

 

Many of your works seem to have a very physical relationship with the surface – as if the image is destabilizing or melting in real time. How would you describe the way you think about the materiality of painting, and to what extent does it come from a sculptural understanding of the body and matter?

 

I think in some ways it feels like im carving away at an image or im building up the image with paint. I think a lot about the term “decollage” which I first heard from Mark Bradford in describing the way he makes his artworks. Even though my work is currently pretty traditional; making figurative paintings on stretched gessoed canvas on a squared frame, I still see the canvas as a three dimensional object. I love when you can see the brush strokes that make their way onto the sides of the canvas and drip down and pool underneath. 

 

What did your work look like before you began trusting blur, distortion, and ambiguity? What kind of image were you searching for then, and what felt like it still wasn’t working?

 

I’ve always been super drawn to distortion but rather than distorting with the material I was more focused on warping the image and painting in a much more opaque manner. It wasn’t until I started becoming more inspired by water, its fluidity and transparency, that my paintings started to become what they are today.

 

In art schools there is often pressure to intellectualize one’s practice very quickly. How did you navigate the tension between instinct and theoretical discourse during your formative years?

 

I honestly had a really tough time with it! Having gone to both an arts high school and college starting at age 14, I think it was helpful in some ways. It pushed me to think about what I was making and why, which is obviously an important part of art making. But I think at some points when I wasn’t really sure what I was doing it would almost paralyze me. It wasn’t until I finished school that I had the freedom to just make stuff without as much of the intellectual pressure. But those years were so informative and I wouldn’t have been able to make the way I do without so many years of critique and formal analysis. I’ll be starting grad school in the fall after taking four years off from school and I feel like I’m so ready to get back into that space.

 

How does the idea of emotional proximity in your work relate to a certain instability of the image and to what extent do you feel this tension reflects the experience of becoming an adult in a moment defined by overlapping climate, social, and identity crises?

 

I’ve technically been an adult for eight years now, but living during a time where there’s so much uncertainty plays a huge part in my work. I think it’s almost central to my work that there’s this sort of blurriness within the paintings and the lines aren’t super sharp. I think so much about the climate crisis, especially having grown up in South Florida and still currently living there. In just 20 something years I can feel the change so much and I’m always thinking in the back of my head; “will we be able to continue living here 50 years from now?” Plus living in Florida we’re dealing with newly written anti-environmental laws and laws like the “Don’t Say Gay Bill’ and worsening abortion bans, just to name a couple. All of these realities affect my work, even though they are not overtly mentioned. 

 

What have you discovered about becoming an artist on your own, outside of art school, and what do you think can never be taught within an academic framework?

 

After graduating from art school four years ago, I’ve learned that art making can change and evolve just as we do. You don’t need to choose one thing to make work about for the rest of your life and you shouldn’t. And this may be stating the obvious, but one thing that can never be taught is passion and drive for creating. 

 

How do you work with the idea of the sensory in your paintings – not just as a visual effect, but as a bodily experience you project onto the viewer?

 

One thing I’ve always loved about paintings where you can see the brushstrokes, or the hairs that stick to the canvas, or the little fingerprints here and there, is that it reflects the moment when the work was created. I think that alone allows the viewer to experience the painting as a more bodily experience.  

Let’s Dance, 2026

 

You speak about wanting your paintings to feel “humid” and “enveloping.” How do you translate these sensations into actual painting decisions, not just intention?

 

I paint with very watered down saturated layers of acrylic on a damped canvas. I’ll add a layer, wipe it off, let it drip down, and repeat until I’ve built up an image that feels reminiscent of paint sweating off the canvas. 

 

You want viewers to almost feel skin, heat, smoke, and the warmth of night. How do you think about the relationship between the image and the body of the viewer?

 

I think it’s kinda fun to imagine that the viewer looking at the painting is within the scene that’s painted. All of the images I paint are from photos I take myself, so the paintings have a sense of my point of view. In some of my paintings you can see the elbow of someone reaching into frame or a body leaving the frame. Wherever the painting exists, it’s like the viewer is hanging out with the people in that painting.

 

How do you work with sensory memory – the recollection of sensations like heat, smoke, or humidity – when constructing an image?

 

Primarily with the blurring of the image. Heat, smoke, and humidity are all things that envelop, or sensations that shift how clear your vision is. When I’m remembering a night out for example, I’m often remembering more of the bodily sensations along with little snippets of images and lights flickering. My hair feels frizzy and is sticking to my neck, sweat collects above my upper lip, I can smell cigarettes and body odor and alcohol. It’s these quick little moments that I’m interested in capturing.

 

How did the invitation to participate in the exhibition “In the Body Lies the Truth” come about for you, and what resonated in your practice with this title?

 

Thom Oosterhoff reached out and pitched the idea to me! I resonated a lot with the concept of expressing through our bodies, and this idea that the way in which we create art can tell you a lot about a person. 

I’m Only Sleeping, 2025

 

How would you describe, from your perspective, the energy and coherence of the exhibition “In the Body Lies the Truth,” and what place do you feel your work occupies within it?

 

All of the works feel very emotive even when there aren’t faces being shown. There’s the weight of a hand or an expressiveness in color or application in paint. Each painting in the show brings a different energy, but there’s almost this cohesive loneliness to the show. Although both of my paintings depict two people laying next to each other and dancing together, I feel as though there’s still this isolation, especially when my paintings are in conversation with the other artworks in the exhibition. I think it’s a lovely exhibition. 

 

Tea or coffee? – Tea! Always 

The most beautiful place you’ve ever traveled to: Amsterdam! It felt like a fairytale

Your working process in 3 words: Careful, joyful, orange


An unfulfilled dream: I’ve kinda always wanted to dj


Note to self: Stop thinking so much and just paint. It’s okay to “mess it up”

 

You can read the interview in Romanian here.

 

–

Redactor: Mara Lazăr

UNTOLD lansează Joy Ticket

Povestea ta poate deveni biletul tău la UNTOLD. Prin Joy Ticket, fanii pot aplica pentru un bilet la festival contribuind cu suma pe care și-o permit cu adevărat sau pot nominaliza pe cineva drag care merită să trăiască magia UNTOLD

Sunt oameni care visează ani la rând să ajungă la UNTOLD. Oameni care urmăresc fiecare aftermovie, salvează fiecare lineup, își imaginează cum ar fi să fie în fața scenei, alături de prieteni, sub luminile festivalului. Oameni care spun „poate anul viitor” de prea multe ori, dar care nu renunță niciodată cu adevărat la visul lor.

Pentru ei, UNTOLD lansează Joy Ticket, o inițiativă creată pentru cei care poartă festivalul în suflet, dar pentru care prețul unui bilet poate fi o barieră. Sub mesajul „Bilet plătit cu vise. Povestea ta te poate duce la UNTOLD.”, Joy Ticket le oferă fanilor șansa de a ajunge la festival printr-un mecanism bazat pe sinceritate, poveste și contribuția pe care fiecare și-o poate permite în mod real.

Joy Ticket este o invitație adresată celor care simt că locul lor este la UNTOLD și care au o poveste sinceră de spus. Fiecare persoană poate aplica pentru sine sau poate nominaliza pe cineva drag: un prieten, un membru al familiei sau o persoană care merită să trăiască experiența UNTOLD, dar care poate nu ar cere niciodată acest lucru pentru sine.

Prin Joy Ticket, aplicanții sunt invitați să spună de ce își doresc să ajungă la festival și să aleagă suma pe care o pot plăti onest pentru un bilet. Contribuția minimă este de 40 de euro, însă suma aleasă nu garantează aprobarea aplicației. Ceea ce contează este povestea, autenticitatea și sinceritatea din spatele fiecărei aplicații.

Fiecare poveste este citită de o persoană reală din echipa UNTOLD. Poveștile sunt analizate cu atenție, luând în considerare motivul pentru care festivalul contează pentru cei care aplica, circumstanțele personale și contribuția pe care acesta spune că o poate susține. 

În cazul în care o poveste impresionează echipa UNTOLD, aplicantul poate primi un Joy Ticket gratuit, integral acoperit de festival, indiferent de suma selectată inițial.

Joy Ticket este deschis tuturor celor care își doresc să ajungă la UNTOLD, indiferent de unde vin sau cât își permit să plătească. Aplicanții pot completa formularul dedicat, pot spune povestea lor sau povestea persoanei pe care o nominalizează și pot trimite contribuția pe care o consideră potrivită pentru situația lor.

Procesul este simplu și transparent. Aplicantul își spune povestea, alege contribuția pe care o poate susține, iar echipa UNTOLD analizează fiecare aplicație. 

Joy Ticket este mai mult decât un bilet. Este o șansă pentru cei care au visat să fie acolo, pentru cei care și-au imaginat momentul în care intră pentru prima dată pe porțile festivalului, pentru cei care simt că patru zile de muzică, libertate și emoție pot deveni o amintire pe care o vor purta cu ei toată viața. Dacă inima ta e deja acolo, spune-ne de ce.

Fanii își pot trimite poveștile pe https://joy.untold.com/.

UNTOLD are loc între 6-9 august la Cluj-Napoca. Fanii se pot bucura de show-urile a peste 200 de artiști printre care STING, Zara Larsson, Lewis Capaldi, Flo-Rida, The Chainsmokers, Kygo, Carl Cox și mulți alții.

Claudia Predoana, Communication Manager: „Pentru un creator, sinceritatea față de public este cel mai valoros asset pe termen lung pentru că, în final, comunitățile se formează în jurul încrederii, nu al perfecțiunii”

Claudia Predoană este unul dintre profesioniștii care au contribuit la maturizarea industriei de influencer marketing din România, construind relații solide între creatori de conținut și branduri și contribuind la dezvoltarea unui ecosistem bazat pe încredere și parteneriate autentice. Antreprenor și fondator al agenției It Girls Media, Claudia și-a construit parcursul prin consecvență, seriozitate și o înțelegere profundă a mecanismelor care stau în spatele unui brand personal autentic.

Dincolo de cifre și campanii, ea crede în parteneriate pe termen lung, în puterea încrederii și în faptul că succesul în social media se construiește prin disciplină, responsabilitate și respect față de comunitate. Cu o experiență care îi oferă perspectiva atât a culiselor, cât și a scenei digitale, Claudia gestionează carierele unor dintre cei mai apreciați creatori de conținut din România și contribuie la dezvoltarea unor colaborări relevante între influenceri și branduri.

În același timp, este mamă, soție și antreprenor, jonglând cu naturalețe între viața personală și cea profesională, fără să piardă din vedere valorile care au definit-o încă de la început: autenticitatea, loialitatea și dorința de a face lucrurile bine, chiar și atunci când munca din spate rămâne invizibilă. Am stat de vorbă cu Claudia Predoana despre antreprenoriat, social media, influenceri, provocările industriei și despre omul din spatele businessului.

 

Claudia, te știm din online și social media. Ce ne poți spune despre tine, dincolo de asta? Cine ești tu și cum ai ajuns femeia de astăzi?

 

Sunt o persoană suficient de norocoasă încât să mă gândesc întotdeauna cu bucurie la task-urile pe care le am de îndeplinit pe parcursul unei zile. Reprezint unii dintre cei mai apreciați creatori de conținut din România și am ajuns în acest punct după mulți ani în care mi-am construit o etică a muncii bazată pe seriozitate, devotament și dorința de a face lucrurile cât mai bine, chiar și atunci când nimeni nu vede efortul din spate. Nu sunt o fire punctuală, însă am fost mereu omul potrivit la momentul potrivit.

 

Activezi în influencer marketing și construiești mult în această zonă. Ce crezi că încă nu au înțeles oamenii despre acest domeniu? Unde există încă preconcepții și unde lucrurile par să se așeze?

 

Oamenii subestimează foarte mult eforturile care stau în spatele unui brand personal de succes, pentru că asta reprezintă, în esență, un influencer: un brand personal construit în timp, cu multă consecvență, disciplină și atenție la detalii. De multe ori văd doar rezultatul final (un video, o fotografie, o colaborare), fără să își imagineze câte ore de muncă, coordonare și responsabilitate există în spatele unei postări. 

 

În 2018 ai pus bazele It Girls Media și ai devenit astfel antreprenor. Cum s-a transformat Claudia odată cu acest business? Ce părți din tine s-au consolidat în antreprenoriat și care s-au fragilizat?

 

În momentul în care am avut încredere să-mi construiesc propriul drum aveam atât proiecte de talent management, cât și de social media. Știam să fac foarte multe lucruri și nu reușeam să spun „nu” atât de ușor pe cât o fac astăzi. Cu timpul, am înțeles că nu poți fi totul pentru toți.

Ultimii ani m-au învățat să-mi stabilesc prioritățile, să pun limite și să mă dedic doar proiectelor în care cred cu adevărat. Mi-am consolidat încrederea în mine, capacitatea de a lua decizii, dar și grija față de timpul și energia mea.

 

Tu vezi internetul și social media atât din față, cât și din culise. Cât din ceea ce consumăm online mai este autentic și cât este construcție strategică?

 

Algoritmii social media ne servesc zi de zi o combinație de conținut autentic, conținut atent curatoriat și conținut generat de AI. Din exterior, poate fi diferit să le distingi. E sănătos să învățăm să privim conținutul cu un filtru mai conștient și să înțelegem că ceea ce vedem este doar o parte selectată din realitatea cuiva. 

 

Ai lucrat cu mulți creatori de conținut în diverse campanii. Ce au în comun oamenii care reușesc să rămână relevanți fără să își piardă autenticitatea?

 

Toți oamenii cu care lucrez în prezent sunt a-listeri în nișa lor. Calitățile care i-au ajutat să ajungă în acest punct sunt seriozitatea și grija față de publicul lor, dar și față de brandurile cu care lucrează. Pentru un creator, sinceritatea față de public este cel mai valoros asset pe termen lung pentru că, în final, comunitățile se formează în jurul încrederii, nu al perfecțiunii. Însă asta nu înseamnă că trebuie să punem semnul egal între autenticitate și expunerea completă a vieții personale. 

 

Cum arată astăzi o campanie bine construită în social media? Ce nu trebuie să îi lipsească, ce trebuie să atingă și cum măsurați impactul real?

 

O campanie bine construită pornește întotdeauna de la un brief clar și de la o înțelegere reală a obiectivelor. Contează foarte mult potrivirea dintre brand, creator și comunitate și e important ca mesajul să fie integrat natural în stilul creatorului, fără să pară forțat. Ca mod de măsurare, dincolo de cifre, mi se pare esențial feedback-ul clientului. De multe ori, cel mai clar semn că o campanie a funcționat este atunci când clientul revine.

 

Vă descrieți agenția ca fiind „your business bestie”. Ce înseamnă în mod concret această relație? Cum construiți încredere reală și nu doar colaborări?

 

Am un număr limitat de persoane pe care le reprezint, tocmai pentru că este foarte important pentru mine să cred în oamenii cu care lucrez, să simt că suntem pe aceeași lungime de undă și să le pot acorda timpul necesar. Mulți dintre clienții mei mi-au devenit prieteni apropiați pentru că lucrăm de foarte mult timp împreună. Vorbim aproape zilnic, iar procesul de lucru este unul foarte transparent. 

 

Având în vedere experiența ta, ce ai spune că nu înțeleg încă multe branduri despre puterea reală a creatorilor de conținut?

 

Sunt convinsă că atât influencerii, cât și brandurile pot optimiza mult modul în care lucrează împreună. Mi-aș dori ca mai multe branduri să înțeleagă că, odată ce au ales un creator de conținut, este important să îi acorde libertatea de a interpreta brief-ul într-un mod care se potrivește personalității sale, că un video odată filmat, nu se poate edita așa de ușor pe cât s-ar crede și că un proiect care ajunge la influencer pe ultima sută de metri putea să iasă de 10 ori mai bine, dacă exista mai mult timp de implementare.

 

Unde se întâlnește, în mod real, intenția unui brand cu libertatea unui creator de conținut? Este o colaborare simetrică sau o negociere continuă?

 

Ador parteneriatele pe termen lung tocmai pentru că în astfel de proiecte creatorul ajunge să cunoască foarte bine brandul, iar brandul capătă încredere în viziunea și modul de lucru al influencerului. În astfel de cazuri, nu mai vorbim despre o relație pur tranzacțională, ci despre o colaborare dinamică, în care ambele părți fac uneori mici ajustări de dragul continuității și al rezultatului final.

 

Cum se echilibrează vocea unui brand și cu cea a unui creator, fără ca vreuna dintre ele să se piardă? Ne poți oferi exemple concrete?

 

În mod ideal, libertatea unui creator nu ar trebui să fie îngrădită, atât timp cât sunt respectate liniile de brand și direcțiile din brief. De cele mai multe ori, influencerul are libertatea de a interpreta un brief în stilul propriu, dar există și situații în care lucrăm cu branduri cu procese mai rigide, unde brief-ul este foarte restrictiv. În astfel de cazuri, cred că rolul nostru este să venim cu propuneri și ajustări astfel încât mesajul să rămână coerent, dar să nu se piardă autenticitatea.

Dacă nu există deloc spațiu de adaptare și nu se ajunge la o înțelegere comună, atunci este un semn că nu există încă aliniere între cele două părți, iar asta se vede, inevitabil, și în rezultate sau duce la încheierea colaborării. 

 

Cum s-a schimbat pentru tine relația cu social media odată ce a devenit simultan instrument de lucru și spațiu de viață profesională?

 

Relația mea cu social media a început aproape simultan atât pe plan personal, cât și profesional. Odată ce volumul responsabilităților mele a crescut, am redus mult din timpul pe care îl dedicam consumului de conținut social media în scop recreativ, însă este clar că îmi petrec în continuare mult timp pe rețelele de socializare pentru a fi la curent cu ce se întâmplă, pentru a monitoriza proiectele la care lucrez și pentru a înțelege constant dinamica industriei

 

La final de interviu, spune-ne mai multe despre omul Claudia. Ce alte pasiuni ai, cum arată pentru tine timpul liber și cu ce fel de oameni te înconjori?

 

Sunt mamă, soție, prietenă, fiică, soră și antreprenor. Jonglez cu multe roluri în viața mea, așa că am, în mod real, puțin timp liber. Îmi place să îl petrec alături de familia mea, să ies cu soțul meu și fetița noastră, să găzduiesc seri de board games, să mă uit la desene animate sau să merg la masaj.

Cred foarte mult în ideea că suntem influențați de oamenii cu care ne petrecem timpul, așa că încerc să mă înconjor de oameni de la care simt că am ceva de învățat și cu care rezonez, oameni care mă inspiră și alături de care mă simt în largul meu. 

 

Dish-ul favorit: deserturile cu ciocolată și fructe

Cel mai frumos moment profesional: ziua în care am primit propunerea să colaborez cu unul dintre clienții mei actuali cu care, pe vremea aceea, doar visam că aș putea lucra. A fost un moment care mi-a crescut foarte mult încrederea in mine

O zi la birou descrisă în 3 cuvinte: niciodată la fel

Filmul favorit: A walk to remember

Note to self: You have 24 hours to make today the best day of your life. If you don’t succeed, try again tomorrow. 

 

–

Redactor:

All Black, with a Touch of Yellow

Există ținute care urmează tendințele și există ținute care depășesc timpul. Pentru mine, o ținută all black a făcut întotdeauna parte din cea de-a doua categorie. Este alegerea la care revin de fiecare dată când îmi doresc să mă simt elegantă, feminină și încrezătoare, fără să depun un efort vizibil.

Negrul are o forță aparte. Nu încearcă să atragă atenția, dar reușește întotdeauna să o capteze. Este discret, rafinat și incredibil de versatil, iar tocmai această simplitate îl transformă într-o declarație de stil. Poate tocmai de aceea un outfit elegant de seară construit în jurul negrului rămâne una dintre cele mai sigure și sofisticate alegeri.

Pentru acest eveniment, provocarea a fost reinterpretarea unei formule clasice printr-un singur accent de culoare. Mi-am dorit să păstrez eleganța unui look monocrom, dar să adaug un detaliu care să aducă energie, lumină și personalitate întregii apariții.

Întreaga ținută a fost construită din piese descoperite pe Fashion Days, una dintre platformele la care revin constant atunci când caut inspirație pentru un outfit elegant, dar și articole care îmbină tendințele actuale cu piese atemporale, capabile să rămână relevante mult dincolo de un singur sezon.

Îmi place că pe Fashion Days pot găsi în același loc atât branduri consacrate, cât și piese care îmi permit să construiesc lookuri complete, adaptate stilului meu personal. Este genul de platformă pe care o accesez atunci când caut atât articole statement, cât și piese versatile pe care le pot purta în contexte diferite.

Punctul de plecare a fost rochia-sacou Benedetto Atelier, o piesă cu o structură impecabilă și o eleganță arhitecturală discretă, evidențiată de reverele satinate care adaugă profunzime și rafinament. Pentru a aduce fluiditate și mișcare, am ales să o completez cu o rochie AllSaints, ale cărei texturi delicate creează un contrast subtil și feminin.

Unul dintre lucrurile pe care le apreciez la Fashion Days este diversitatea selecției. Pentru mine, moda înseamnă să pot combina piese cu personalități diferite într-un mod armonios, iar acest look este un exemplu perfect al acestui echilibru.

Cred că frumusețea unei ținute nu stă niciodată în numărul accesoriilor, ci în alegerea lor. Uneori este suficient un singur detaliu pentru a transforma complet o apariție. În cazul acestui look, acel detaliu a fost geanta mini Jacquemus într-o nuanță delicată de galben. Un accent luminos care sparge eleganța unei ținute all black fără să îi diminueze rafinamentul.

Este unul dintre motivele pentru care îmi place să descopăr constant selecțiile de pe Fashion Days. Uneori, exact acel accesoriu neașteptat este cel care transformă o ținută elegantă într-una memorabilă.

Pantofii slingback Potamy au completat perfect linia feminină a ținutei. Sunt genul de piesă care demonstrează că eleganța și confortul nu trebuie să se excludă reciproc, mai ales în serile lungi care se transformă adesea în amintiri frumoase.

În ultimii ani am învățat că mă simt cel mai bine în ținutele care nu încearcă să mă transforme în altcineva, ci îmi pun în valoare propria personalitate. Stilul meu a devenit mai simplu, mai asumat și mai atent la detalii, iar această schimbare m-a făcut să apreciez și mai mult piesele versatile, construite să reziste dincolo de un singur sezon.

Poate tocmai de aceea continui să iubesc ținutele all black. Sunt ca o pânză pe care fiecare accesoriu, fiecare textură și fiecare detaliu își poate spune propria poveste. Fie că alegi o rochie-sacou, o pereche de pantofi clasici sau o geantă statement, rezultatul poate fi întotdeauna diferit, dar la fel de elegant.

Cred că adevărata eleganță nu înseamnă să urmărești fiecare tendință nouă, ci să descoperi acele articole care te reprezintă cu adevărat și pe care le poți reinventa în moduri diferite, păstrându-ți autenticitatea.

Dacă acest look mi-a reamintit ceva, este faptul că uneori cele mai puternice declarații de stil sunt cele mai simple. Un singur accent de culoare poate schimba complet energia unei ținute, transformând-o din elegantă în memorabilă.

Pentru mine, acel strop de galben a însemnat mai mult decât un accesoriu. A fost o notă subtilă de optimism, lumină și bucurie, integrată într-o apariție construită în jurul eleganței clasice a negrului.

Pentru că, în cele din urmă, moda nu este doar despre haine. Este despre emoții, despre stări și despre felul în care alegem să ne exprimăm fără să rostim niciun cuvânt. Iar această ținută all black, construită din piese selectate de pe Fashion Days și completată de un accent delicat de galben, a fost exact despre echilibrul dintre eleganță, personalitate și autenticitate.

 

Credit foto: @vajas.stefan

–

Editor:

Salvează o viață, donează sânge și primești gratuit bilet de o zi la UNTOLD 2026. Începe cea de a 12-a ediție Blood Network

UNTOLD lansează cea de-a douăsprezecea ediție Blood Network, cea mai longevivă inițiativă de donare de sânge din România. De la începutul campaniei din 2015 au fost salvate peste 70.000 de vieți, cu ajutorul a peste 23.000 de donatori din întreaga țară.

Campania, organizată cu sprijinul Kaufland România, se desfășoară în perioada 6 iunie 2026 și 12 iulie 2026, iar donatorii sunt așteptați la caravana mobilă care ajunge în parcările magazinelor Kaufland din 10 orașe din România.

 

DONEAZĂ LA CARAVANA MOBILĂ ȘI PRIMEȘTI BILET DE O ZI LA UNTOLD ONE

Anul acesta, fanii UNTOLD pot dona sânge în cadrul caravanei Blood Network în 10 orașe: București, Craiova, Timișoara, Ploiești, Cluj-Napoca, Zalău, Târgu-Mureș, Iași, Oradea și Alexandria. Eroii care donează sânge la caravana mobilă din parcările Kaufland, între orele 08.00 și 14.00, și se înscriu în baza de date ,,Și Eu Donez” (reteaua.sieudonez.ro), primesc un bilet de O ZI, pentru prima zi de festival UNTOLD, atunci când unde vor urca pe scenă artiști precum legendarul Sting, The Chainsmokers, James Hype, Maddix, Carl Cox, Gramatik, Grasu XXL și mulți alții.

Eroii donatori au ocazia să vadă artiști din toate genurile muzicale: tehno, pop, EDM la toate cele 7 scene UNTOLD.

Donarea la caravana mobilă din 6 iunie-12 iulie 2026 se face în limita capacității de recoltare și în intervalul 08:00-14:00.

 

Edy Chereji – Co-Fondator UNTOLD Universe:

„Prin Blood Network, ne-am dorit încă de la început să transformăm energia comunității UNTOLD într-o forță reală pentru bine. Împreună cu partenerii noștri de la Kaufland România, am reușit să construim cea mai longevivă campanie de donare de sânge din România și să mobilizăm zeci de mii de oameni să contribuie la salvarea de vieți. Pentru noi, această inițiativă înseamnă solidaritate, implicare și responsabilitate față de comunitate. Suntem recunoscători 

tuturor donatorilor care au ales să facă acest gest și să demonstreze că împreună putem produce schimbări reale. Așteptăm să ne vedem în număr cât mai mare la UNTOLD One”

 

Anna-Katharina Scheideireter – Manager CSR Kaufland România:

„Fiecare ediție Blood Network ne reconfirmă că solidaritatea salvează vieți. Donarea de sânge este un gest de o importanță vitală, o dovadă de generozitate ce oferă o nouă șansă pacienților aflați în momente critice. Dorim să mulțumim tuturor donatorilor care aleg să devină eroi și să se implice activ în această campanie. Sprijinul lor a contribuit direct la salvarea a peste 70.000 de oameni de la începutul proiectului și până în prezent. Vă așteptăm cu drag în parcările Kaufland din cele 10 orașe pentru a demonstra că, alături de UNTOLD, implicarea face diferența”

 

Calendarul caravanelor mobile BLOOD NETWORK 2026

•  6-7 iunie – Ploiești Vest, Șos. Vestului nr. 9, județul Prahova

•  6-7 iunie – Craiova, Str. Dr. Nicolae Ionescu Sisești nr. 23, județul Dolj

• 13-14 iunie -Târgu Mureș- Orașul de Jos, Strada Gh. Doja nr. 66, județul Mureș

• 13-14 iunie – Timișoara- Elisabetin, Str. Damaschin Bojinca nr. 4, județ Timiș

•  20-21 iunie – Oradea Iosia, Str. Ștefan Octavian Iosif nr. 3A, județul Bihor

• 20-21 iunie – Alexandria, Str. București nr. 168, județul Teleorman

• 27-28 iunie – Zalău, Str. Mihai Viteazu nr. 49, județul Sălaj

• 4-5 iulie – București, Str. Barbu Văcărescu nr. 120-144, Sector 2

• 11-12 iulie – Iași Galata, Șos. Voinești nr. 37, județul Iași     

• 11-12 iulie – Cluj-Napoca Mărăști, Str. Fabricii nr. 12, județul Cluj                                                                 

Campania Blood Network este realizată cu sprijinul Kaufland România, în parteneriat cu platforma „Și Eu Donez” și cu ajutorul Institutului Național De Transfuzii Sanguine. 

UNTOLD are loc între 6-9 august la Cluj-Napoca. Detalii pe untold.com

Eli Harwood, psychotherapist: “We cannot change what happened to us in childhood, but we can change the story we tell ourselves about it and the way we care for ourselves in the present.”

Eli Harwood is a licensed psychotherapist, author, and one of the most influential international voices in the fields of attachment theory, relational health, and emotional development. With over 19 years of clinical experience, she has dedicated her career to a clear mission: helping build a safer world through relationships grounded in connection, trust, and belonging.

She is the founder of the educational platform Attachment Nerd and the author of four books focused on understanding and healing attachment patterns. Through her online work, followed by more than 1.4 million people worldwide, Eli translates complex psychological research into accessible, practical, and deeply human insights.

At The Inner – Mapping Inside 2026, Eli Harwood will visit Romania for the first time, exploring the theme of Courage through the lens of attachment. With a grounded, research-based and deeply human perspective, she invites participants to reconsider relationships, vulnerability, and healing, while offering concrete tools for building safer and more authentic connections.

 

Your work has helped thousands of people understand attachment in a more compassionate way. What first drew you to this field, beyond your professional path?

 

Like so many people in the therapeutic field, my interest in attachment and human development began when I started reflecting on the insecurity and dysfunction present in my family-of-origin dynamics. My mother began her healing process midway through my childhood, so I had the privilege of witnessing that journey. But ultimately, in my early twenties—when I was in therapy myself—I realized my attachment history was full of complex pain and intergenerational patterns of emotional disconnection and chaos.

 

Many women spend years trying to “fix” themselves before realizing they actually need safety and connection. Why do we so often confuse healing with self-improvement?

 

This is such an important and profound question. There is a deeply complex interplay between gender and attachment. Gender expectations often encourage women and girls to suppress their emotions in order to please others (patriarchy depends on this to function). At the same time, boys and men are often encouraged to suppress emotions in order to maintain dominance and control.

Emotional suppression is unsafe regardless of gender, but it tends to objectify and diminish women while empowering men.

 

You often speak about secure attachment as something that can be built, not just inherited. What gives you hope when working with people who feel they missed that foundation in childhood?

 

The beauty of our attachment system is that it never disappears. The late psychologist Sue Johnson described it as a need “from the cradle to the grave.” Early experiences are foundational and deeply influential, but later experiences also have power over our patterns and self-concept.

What was wounded in early childhood can be repaired in later loving and attuned relationships. We cannot change what happened to us as children, but we can change the story we tell ourselves about it and how we care for ourselves in the present.

 

What is one of the most widespread misconceptions about attachment you wish people would let go of?

 

Avoidant attachment does NOT mean being less attached or avoiding attachment altogether. It is an adaptation in which a person comes to believe their emotional needs are a burden to others, and therefore avoids expressing tenderness or distress.

Not because they don’t want closeness, but because they believe this is the best way to preserve it. People with avoidant patterns don’t need judgment—they need understanding.

 

Many people carry a deep fear of being “too much” or “not enough” in relationships. Where does this fear come from, and how can we loosen its grip?

 

Our sense of relational worth begins forming very early in life. If we were cared for by adults who could not be emotionally steady, responsive, and attuned to our needs, we often conclude that the problem lies with us, that we are “too much” or “not enough.”

When I work with someone who feels they were “too much,” I invite them to consider that the issue may not have been their needs, but the environment’s inability to meet them. Likewise, when someone feels “not enough,” I become curious about the expectations placed on them—expectations that were too heavy for a child to carry.

 

What have you learned about love that surprised you the most?

 

Love is durable. Secure love does not need constant monitoring or maintenance. It exists when two people are equally committed to knowing and understanding each other in authentic and vulnerable ways.

Connection and belonging are profoundly powerful. Yes, relationships require effort—but not hypervigilance.

 

So many women are trying to break generational patterns while raising children at the same time. How do you navigate the tension between healing yourself and parenting?

 

I call this “healing while living,” and it is truly beautiful how many women are engaged in this work. Fortunately, the desire to heal actually supports the parenting journey.

The more compassion and understanding you develop toward yourself, the more naturally you extend it to your children—and vice versa. Healing is about learning to love, accept, and trust ourselves, which is exactly what children need in order to feel emotionally safe with us.

These two processes are not in competition; they come from the same place.

 

Many people believe that if a relationship is difficult, it must not be right. How do we distinguish between growth-related discomfort and unhealthy relationships?

 

If we did not have secure attachment experiences growing up, learning to love securely in adulthood will inevitably bring challenges.

But there is a difference between struggling to open up, share, or rely on others—and struggling to feel safe, respected, and cared for in return.

Challenges that lead us toward self-acceptance are worth embracing. Challenges that push us toward self-abandonment and contempt are not. Relationships are always somewhat difficult—but if the difficulty does not help you become more free and more yourself, it may not be the right kind of difficulty for you.

 

What is something you wish every woman knew about her nervous system?

 

You are not wrong for wanting. The desire for deeper community, support, recognition, and belonging is valid.

Even if you have not yet found the people or circumstances that meet those needs, keep listening to them, they will guide you toward the life you are meant to have.

 

You are coming to Romania for the first time for The Inner. What excites you most about meeting this community?

 

I have already been deeply moved by the generosity and care of the event organizers, and I am very much looking forward to connecting with a culture and community so committed to healing and learning.

 

The theme of this year’s The Inner is Courage. What does courage look like through the lens of attachment?

 

It takes tremendous courage to open your heart to others, especially if you did not grow up with secure attachment to rely on.

When early experiences shaped you toward disconnection or chaos, it is truly courageous to open yourself to new relationships in hopes of receiving new responses and care.

 

What do you hope participants take away from your talk at The Inner?

 

The hope that every story can be rewritten. That the way we see ourselves—and our worthiness for love—is a living narrative that can be revised again and again.

It is never too late to change the story you tell yourself about who you are.

 

If readers could remember only one sentence from this interview, what would you want it to be?

 

“When your early experiences trained you for disconnection or chaos, it is truly courageous to open yourself up to new people now in hopes of new responses and care.”

 

–

Read the interview in Romanian here.

Eli Harwood, psihoterapeut: „Nu putem schimba ce ni s-a întâmplat ca și copii, dar putem schimba povestea pe care ne-o spunem despre asta și felul în care avem grijă de noi înșine în prezent”

Eli Harwood este psihoterapeut licențiat, autoare și una dintre cele mai influente voci internaționale în domeniul atașamentului, sănătății relaționale și dezvoltării emoționale. Cu peste 19 ani de experiență clinică, și-a dedicat cariera unei misiuni clare: aceea de a contribui la construirea unei lumi mai sigure prin relații bazate pe conexiune, încredere și apartenență.

Este fondatoarea platformei educaționale Attachment Nerd și autoarea a patru cărți dedicate înțelegerii și vindecării tiparelor de atașament. Prin conținutul său online, urmărit de peste 1,4 milioane de oameni din întreaga lume, Eli reușește să transforme concepte psihologice complexe în perspective accesibile, aplicabile și profund umane.

În cadrul The Inner – Mapping Inside 2026, Eli Harwood ajunge pentru prima dată în România pentru a explora tema Curajului prin lentila atașamentului. Prin perspectiva sa profund umană și ancorată în cercetare, ea invită participanții să privească diferit relațiile, vulnerabilitatea și procesul de vindecare, oferind instrumente concrete pentru construirea unor conexiuni mai sigure și mai autentice.

 

Munca ta a ajutat mii de oameni să înțeleagă atașamentul într-un mod mai compasiv. Ce te-a atras prima dată spre acest domeniu, dincolo de traseul profesional?

 

Ca atât de mulți oameni din domeniul terapeutic, interesul meu față de atașament și dezvoltarea umană a apărut atunci când am început să reflectez la nesiguranța și disfuncționalitățile prezente în dinamica familiei mele de origine. Mama mea și-a început procesul de vindecare la mijlocul copilăriei mele, astfel că am avut privilegiul de a-i fi martoră acestui parcurs, dar în definitiv, la începutul anilor mei de douăzeci, când eram eu însămi în terapie, am realizat că istoria mea de atașament era plină de durere complexă și tipare generaționale de deconectare emoțională și haos.

 

Multe femei petrec ani întregi încercând să se „repare” pe ele însele, înainte de a-și da seama că ceea ce au cu adevărat nevoie este siguranță și conexiune. De ce crezi că atât de des confundăm vindecarea cu auto-îmbunătățirea?

 

Aceasta este o întrebare atât de importantă și de profundă. Există o interacțiune extraordinar de complexă între gen și atașament. Așteptările de gen tind să încurajeze femeile și fetele să-și îngroape emoțiile pentru a mulțumi pe ceilalți (patriarhia are nevoie de acest lucru pentru a-și menține funcția). Pe de altă parte, așteptările de gen îi îndeamnă pe bărbați și băieți să-și îngroape emoțiile pentru a menține dominanța și controlul. Reprimarea nevoilor emoționale este nesigură indiferent de gen, dar ea tinde spre obiectivarea și diminuarea femeilor, respectiv spre împuternicirea și promovarea bărbaților.

 

Vorbești adesea despre atașamentul sigur ca despre ceva ce poate fi construit, nu doar moștenit. Ce îți dă speranță atunci când lucrezi cu oameni care simt că au ratat această fundație în copilărie?

 

Frumusețea instinctului nostru de atașament constă în faptul că el nu dispare niciodată. Marea psihologă Sue Johnson îl numea o nevoie „de la leagăn până la mormânt”. Da, experiențele timpurii sunt fundamentale și au un efect profund asupra dezvoltării noastre, dar și experiențele de mai târziu au autoritate asupra tiparelor noastre și a modului în care ne percepem pe noi înșine. Ceea ce a fost rănit în copilăria timpurie poate fi reparat în relații iubitoare și atente din viața de mai târziu. Nu putem schimba ce ni s-a întâmplat ca și copii, dar putem schimba povestea pe care ne-o spunem despre asta și felul în care avem grijă de noi înșine în prezent.

 

Care este unul dintre miturile despre atașament pe care ți-ai dori să îl demontăm odată pentru totdeauna?

 

Atașamentul evitant NU înseamnă a fi mai puțin atașat sau a evita atașamentul. Este o adaptare în care o persoană crede că nevoile sale emoționale sunt o povară pentru ceilalți și, prin urmare, evită să-și exprime stările de tandrețe sau de suferință cu alți oameni. Nu pentru că nu dorește apropierea, ci pentru că aceasta crede că este cel mai bun mod de a o menține. Dacă cineva are un tipar evitant, are nevoie de înțelegere, nu de judecată.

 

Mulți oameni poartă o teamă profundă de a fi „prea mult” sau „insuficienți” în relații. De unde vine această teamă și cum putem începe să îi slăbim puterea?

 

Sentimentul propriei valori în relații se formează foarte devreme. Dacă am crescut alături de adulți care nu au putut fi suficient de blânzi, disponibili și stabili emoțional pentru nevoile noastre, ajungem adesea să concluzionăm că problema este la noi: că suntem prea mult sau că nu suntem suficienți. Când lucrez cu cineva care se teme că a fost „prea mult” în copilărie, îl invit să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă: poate că problema nu erau nevoile sale, ci mediul care nu a fost capabil să răspundă acelor nevoi. În mod similar, atunci când cineva se simte insuficient, sunt curioasă să aflu ce așteptări i-au fost puse pe umeri – așteptări prea grele pentru un copil.

 

Ce ai învățat despre iubire care te-a surprins cel mai mult?

 

Iubirea este durabilă. Iubirea adevărată și sigură nu are nevoie să fie permanent vegheată sau întreținută. Ea există atunci când două persoane sunt în egală măsură angajate în a se cunoaște și înțelege reciproc în moduri autentice și vulnerabile. Puterea conexiunii și a sentimentului de apartenență este cu adevărat incredibilă. Da, necesită efort, dar nu presupune hipervigilență.

 


Atât de multe femei încearcă să rupă tipare generaționale în timp ce își cresc propriii copii. Cum navighezi tensiunea dintre a te vindeca pe tine și a fi părinte în același timp?

 

Îmi place să numesc acest proces „vindecare în timp ce trăiești”. Și mi se pare extraordinar de frumos că atât de multe femei aleg să facă această muncă interioară. Din fericire, dorința de a te vindeca este, în sine, un mare sprijin în călătoria parentală. Cu cât înveți să te tratezi pe tine însăți cu mai multă compasiune și înțelegere, cu atât îți va veni mai firesc să faci același lucru pentru copiii tăi – și invers. Vindecarea înseamnă să învățăm să ne iubim, să ne acceptăm și să avem încredere în noi înșine, iar acestea sunt exact lucrurile de care copiii noștri au nevoie pentru a se simți în siguranță atunci când își împărtășesc vulnerabilitatea. Cele două procese nu sunt în competiție; ele izvorăsc din aceeași inimă.

 

Mulți oameni cred că, dacă o relație este dificilă, înseamnă că nu este cea potrivită. Cum putem face diferența între disconfortul care ne ajută să creștem și relațiile care sunt cu adevărat nesănătoase?

 

Dacă nu am avut experiențe de atașament sigur în timp ce creșteam, atunci a învăța să iubim în siguranță pe ceilalți la vârsta adultă va veni cu siguranță cu provocări. Dar a găsi dificil să te deschizi, sau să te împărtășești pe deplin, sau să te bazezi pe alți oameni, este cu totul diferit de a găsi dificil să te simți în siguranță, sau să fii respectat, sau să primești îngrijire reciprocă de la altcineva.

Provocările care ne conduc mai adânc în iubirea de sine și în acceptare sunt cele pe care merită să le îmbrățișăm. Provocările care ne împing mai adânc în auto-abandon și dispreț sunt cele de respins. Relațiile sunt întotdeauna dificile într-o oarecare măsură, dar dacă lucrurile grele nu te invită să devii o versiune mai bună și mai liberă a ta, nu este dificultatea potrivită pentru tine (și poate fi chiar o dinamică abuzivă).

 

Care este un lucru pe care ți-ai dori ca fiecare femeie să îl știe despre propriul sistem nervos?

 

Nu greșești că dorești. Aspirațiile pe care le simți față de o comunitate mai profundă, față de mai mult sprijin, față de recunoaștere și apartenența sunt dorințe legitime. Chiar dacă nu ai găsit încă oamenii sau circumstanțele care să răspundă acelor dorințe, continuă să le asculți, ele te vor ghida spre viața pe care meriți să o ai.

 

Vii pentru prima dată în România, în cadrul The Inner. Ce te entuziasmează cel mai mult la întâlnirea cu această comunitate?

 


M-am îndrăgostit deja de generozitatea și grija coordonatorilor acestui eveniment și abia aștept să mă conectez cu o cultură și o comunitate atât de dedicate vindecării și învățării.

 

Tema acestei ediții The Inner este Curajul. Cum arată curajul prin lentila atașamentului?

 

Este nevoie de un curaj imens pentru a-ți deschide inima față de oameni în orice context, dar mai ales dacă nu ai avut o relație de atașament sigur pe care să te sprijini în timpul creșterii. Atunci când experiențele tale timpurii te-au format pentru deconectare sau haos, este cu adevărat curajos să te deschizi față de oameni noi acum, sperând la răspunsuri și îngrijire noi.

 

Ce speri că vor lua cu ei participanții după conferința ta de la The Inner?

 

Speranța că fiecare poveste poate fi răscumpărată. Că modul în care ne vedem pe noi înșine și valoarea noastră pentru iubire este o tapiserie mereu în schimbare care poate fi revopsită din nou și din nou, de câte ori avem nevoie. Nu este niciodată prea târziu să schimbi povestea pe care ți-o spui despre tine însuți.

 

Dacă cititorii ar păstra în minte o singură propoziție din acest interviu, care ai vrea să fie aceea?

 


„Atunci când experiențele tale timpurii te-au format pentru deconectare sau haos, este cu adevărat curajos să te deschizi față de oameni noi acum, sperând la răspunsuri și îngrijire noi.”

 

–

Citește aici interviul în engleză.

Despre formă, feminitate și expresie: o experiență MURMUR la Cluj-Napoca

Odată cu integrarea brandului MURMUR – unul dintre cele mai apreciate branduri românești de fashion, în selecția THE STUDIO, acesta devine accesibil publicului din Cluj-Napoca, într-un spațiu dedicat designului contemporan și creațiilor atent curatoriate.

Pentru a marca acest moment, THE STUDIO a găzduit evenimentul MURMUR X THE WOMAN X THE STUDIO, o întâlnire exclusivistă desfășurată în showroom-ul de pe Strada Iuliu Maniu nr. 6.

Într-un cadru intim, inspirat de atmosfera caselor de modă ale anilor ’50, invitații au participat la o prezentare de tip „Privée Presentation”, în cadrul căreia fondatoarea și designerul MURMUR, Andreea Bădală, a oferit o incursiune în universul colecției și în filosofia care stă la baza brandului. Prezentarea a inclus atât ținute de zi, cât și creații destinate momentelor speciale, evidențiind versatilitatea pieselor și modul în care acestea sunt concepute pentru a pune în valoare individualitatea fiecărei femei, indiferent de tipologia corporală.

Prezența MURMUR în cadrul THE STUDIO marchează un nou reper pentru scena locală de fashion, aducând mai aproape de publicul clujean un brand românesc recunoscut internațional pentru estetica sa sofisticată, feminitatea contemporană și atenția acordată detaliilor.

Evenimentul a pus accent pe rafinament, apropiere și povestea din spatele fiecărei creații, oferind publicului o perspectivă directă asupra procesului creativ MURMUR și a esteticii inconfundabile semnate de Andreea Bădală. Atmosfera a fost una sofisticată și discretă, în linie cu conceptul de prezentare privată, unde ținutele au fost percepute ca experiență, nu doar ca expunere.

Prin această inițiativă, MURMUR continuă dialogul său cu publicul într-o formulă elegantă și personală, reafirmându-și identitatea artistică și atenția pentru detaliu, feminitate și expresie contemporană.

„Eu am creat MURMUR, un brand de haine pentru și despre femei. Multe persoane asociază piesele MURMUR cu femei îndrăznețe, puternice, care știu întotdeauna cine sunt și ce vor. Dar este un proces continuu și complex prin care ajungem să avem încredere în noi cu adevărat.

Femeia MURMUR își construiește identitatea prin fragmente mici de încredere, dar și de frică, de încercări cu reușite și eșecuri, și își redefinește feminitatea prin toate aceste momente de putere combinate cu vulnerabilitate. Devine ceea ce este prin alegerile ei și și le asumă.

În Cluj am descoperit întotdeauna o comunitate de femei superbe și curioase, care își doresc să experimenteze, să-și exprime feminitatea și să fie din ce în ce mai curajoase.” – Andreea Bădală, fondatoare și designer MURMUR

Produsele MURMUR care pot fi descoperite și probate în Magazinul THE STUDIO din Cluj-Napoca, reprezintă un mix între capsula de semnătură de brand și colecția de Primăvară-Vară 2026: de la rochii și corsete din satin care urmăresc liniile corpului, potrivite pentru ocazii speciale, la piese versatile, precum tricouri realizate din bumbac organic și cămăși din mătase naturală. Piesele brandului sunt realizate integral în România în atelierul propriu sau în alte ateliere locale, cu materiale premium din Europa.

„Ne-am întrebat de multe ori de ce trebuie să așteptăm următoarea vacanță pentru a descoperi piese speciale sau de ce opțiunile se rezumă adesea la mall-uri și la retailul de masă. Așa s-a născut ideea unui spațiu diferit, construit în jurul selecției, al calității și al experienței.

Ne-am dorit să creăm un loc în care femeile să se simtă bine. Un loc în care să intri fără grabă, să stai la o cafea, să povestești despre modă, despre stil și despre ceea ce te inspiră. Credem că shoppingul poate fi mai mult decât o simplă achiziție, poate fi o experiență personală, relaxată și autentică.

Selecția noastră reunește branduri care ne reprezintă prin calitate, design și identitate. Un exemplu este MURMUR, un brand pe care l-am ales pentru că are o estetică puternică și o personalitate clară, exact genul de brand care nu urmează tendințele, ci își spune propria poveste.

Pentru noi, acest proiect este despre comunitate, despre feminitate și despre bucuria de a descoperi lucruri frumoase.” – Alexandra Sincraianu & Murgoi Anamaria, co-fondatoare THE STUDIO

Evenimentul a consolidat dialogul dintre brand, spațiu și comunitate, într-un demers dedicat celebrării feminității și a designului. Colecțiile MURMUR, precum și alte branduri atent selectate pot fi regăsite în cadrul THE STUDIO (Str. Iulia Maniu 6).

 

Despre MURMUR

MURMUR este un brand românesc lansat în 2011 de Andreea Bădală.  

Piesele MURMUR redefinesc feminitatea prin forme din lenjeria intimă aduse în purtabil. Cu o siluetă recognoscibilă de produs indiferent de sezon, produsele îmbrățișează anatomia corpului feminin.

Celebrități ca Madonna, Beyoncé, Miley Cyrus sau Lady Gaga au purtat creațiile brandului.

Andreea Bădală este fondatoare și designer MURMUR. După ce a studiat Artele în București și Tehnologia Tiparelor la London College of Fashion, Andreea a acumulat experiență la case de modă precum Alexander McQueen sau Richard Nicoll.

 

Despre THE STUDIO

THE STUDIO este un concept store creat din dorința de a aduce în Cluj o experiență de shopping inspirată de marile capitale europene ale modei – un spațiu în care selecția, calitatea și estetica se întâlnesc într-un mod natural și atent curatoriat.

Născut din nevoia de a oferi acces rapid la piese de calitate și branduri cu personalitate, THE STUDIO propune o alternativă la retailul de masă, punând accent pe colecții atent alese, disponibile în serii limitate și actualizate constant. Fiecare brand din selecție este ales cu intenție, iar fiecare piesă își găsește locul în funcție de relevanță, design și identitate.

 

–

Credit foto: The Francisc

Regulament Oficial al Concursului „experiența completă The Woman”

REGULAMENTUL OFICIAL AL CONCURSULUI

Art. 1 – Organizatorul concursului

Concursul este organizat de SC LIBERO CONFERENCES SRL (denumit în continuare “Organizatorul”), în conformitate cu prevederile prezentului regulament oficial.

Concursul se desfășoară pe pagina de Instagram The Woman și este destinat exclusiv utilizatorilor platformei Instagram.

Art. 2 – Perioada și platforma de desfășurare

Concursul se desfășoară în perioada:

– Data de început: 3 iunie 2025

– Data de încheiere: 10 iunie 2025, ora 23:59

Concursul se desfășoară exclusiv pe platforma Instagram, pe pagina oficială The Woman. SC LIBERO CONFERENCES SRL nu este afiliat, sponsorizat, administrat sau asociat cu Instagram / Meta Platforms Inc.

Art. 3 – Condiții de participare

Poate participa la concurs orice persoană fizică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

– Are vârsta minimă de 18 ani împliniți la data participării;

– Are un cont activ de Instagram la momentul participării;

– Îndeplinește toate condițiile mecanismului de participare descrise la Art. 4;

– Este de acord cu prezentul regulament oficial.

Nu pot participa la concurs angajații SC LIBERO CONFERENCES SRL și nici membrii familiilor acestora (soț/soție, copii, părinți, frați/surori).

Art. 4 – Mecanismul de participare

Pentru a se înscrie în concurs, participanții trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următorii pași:

1. Acordați un Like postării oficiale a concursului de pe pagina Instagram The Woman;

2. Urmăriți pagina de Instagram @thewoman.ro (Follow);

3. Lăsați un comentariu la postarea concursului în care răspundeți la întrebarea: „Pe cine ți-ai dori să vezi în ediția print de anul acesta?”;

4. Alăturați-vă Broadcast Channel-ului oficial The Woman disponibil pe Instagram.

Fiecare participant poate lăsa mai multe comentarii, însă acestea nu măresc șansele de câștig. Comentariile ofensatoare, spam-ul sau cele care nu respectă topicul concursului vor fi șterse și participantul va fi descalificat.

Art. 5 – Premiile concursului

Câștigătoarea concursului va primi un pachet de premii compus din:

– O invitație dublă (Full Event) pentru The Woman Days 2027;

– Un tricou The Woman (în mărimea dorită de câștigătoare);

– Ediția print Less Influence, More Relevance;

– Tote bag The Woman – Less Influence, More Relevance.

Premiile nu pot fi înlocuite cu contravaloarea lor în bani sau cu alte produse/servicii și nu sunt transferabile.

Art. 6 – Desemnarea câștigătoarei

La finalul perioadei concursului, Organizatorul va selecta câștigătoarea prin tragere la sorți din rândul tuturor participanților eligibili care au îndeplinit toți pașii mecanismului de participare.

Câștigătoarea va fi anunțată pe Story-ul paginii de Instagram The Woman. Aceasta va fi contactată prin mesaj direct (DM) pe Instagram în termen de maximum 24 de ore de la anunț, pentru a-i fi comunicate detaliile privind înmânarea premiilor.

Dacă în termen de 48 de ore de la contactare câștigătorul nu răspunde sau premiul nu poate fi acordat din motive imputabile acesteia, Organizatorul își rezervă dreptul de a desemna un alt câștigător sau de a anula premiul respectiv. Dacă câștigătorul are domiciliul în Cluj-Napoca, premiul va fi ridicat de la următoarea adresă: Strada Horea nr. 5. În cazul în care câștigătorul locuiește în afara municipiului Cluj-Napoca, premiul va fi expediat prin curier, exclusiv pe teritoriul României.

Art. 7 – Taxe și impozite

Organizatorul nu este responsabil pentru plata niciunui impozit, taxă sau altă obligație fiscală legată de premiile acordate. Orice obligație fiscală ce ar putea reveni câștigătoarei este exclusiv în sarcina acesteia.

Art. 8 – Protecția datelor cu caracter personal

Prin participarea la concurs, participanții sunt de acord cu prelucrarea datelor cu caracter personal (numele de utilizator Instagram) de către SC LIBERO CONFERENCES SRL, exclusiv în scopul organizării și desfășurării concursului, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 (GDPR).

Datele nu vor fi transmise către terți și vor fi șterse la finalul perioadei de acordare a premiilor. Participanții au dreptul de a solicita accesul, rectificarea sau ștergerea datelor prin contactarea Organizatorului.

Art. 9 – Dispoziții finale

Organizatorul își rezervă dreptul de a modifica prezentul regulament, cu condiția publicării modificărilor în timp util pe pagina de Instagram The Woman.

Organizatorul nu răspunde pentru nicio daună cauzată de participarea la concurs sau de imposibilitatea de a participa din motive tehnice independente de voința sa (întreruperi Internet, erori de server Instagram etc.).

Prezentul regulament este disponibil în mod public pe site-ul www.thewoman.ro.

Prin participarea la acest concurs, participanții confirmă că au citit, înțeles și acceptat în totalitate prezentul regulament oficial.

© SC LIBERO CONFERENCES SRL – Toate drepturile rezervate.

Dr. Adriana Oana Oltean, medic primar obstetrică-ginecologie: „A fi un om bun nu este separat de a fi un medic bun. Dimpotrivă, este una dintre calitățile care te ajută să rămâi aproape de pacient și de sensul real al profesiei tale”

Dr. Adriana Oana Oltean și-a construit parcursul profesional în jurul unei convingeri simple, dar esențiale: fiecare pacientă merită să fie ascultată, înțeleasă și îngrijită cu responsabilitate și respect.

Medic primar obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în diagnosticul și tratamentul endometriozei și membru al echipei Endoinstitute, Dr. Adriana Oana Oltean își dedică activitatea sănătății femeii, abordând atât patologiile ginecologice complexe, cât și etapele importante din viața reproductivă a pacientelor. Expertiza sa include managementul infertilității și al reproducerii umane asistate, chirurgia pelvină ginecologică minim invazivă, precum și competențe avansate în chirurgie robotică, laparoscopică și histeroscopică, ginecologie oncologică, uro-ginecologie, colposcopie și ecografie.

Dincolo de performanța profesională și de preocuparea constantă pentru formare continuă, Dr. Adriana Oltean vorbește despre medicină ca despre o profesie profund umană, în care relația de încredere dintre medic și pacientă este la fel de importantă ca actul medical în sine.

În acest interviu, descoperim parcursul ei profesional, perspectiva asupra provocărilor din medicina modernă și valorile care o ghidează în practica de zi cu zi: competența, echilibrul, empatia și respectul pentru fiecare femeie care îi trece pragul.

Adriana, cum ai decis că îți dorești să fii medic? Ce te-a îndrumat spre acest domeniu? Cum ai ales specializarea de obstetrică-ginecologie?

 

Nu cred că a existat o singură clipă în care am decis că voi fi medic, ci mai degrabă o apropiere firească de ideea de a fi utilă atunci când un om este vulnerabil și are nevoie de ajutor. Medicina m-a atras prin îmbinarea dintre responsabilitate și componenta profund umană a profesiei. Obstetrică-ginecologia am ales-o pentru că este o specialitate complexă, în care poți fi alături de femei în momente foarte diferite ale vieții lor – în prevenție; de la infertilitate până la sarcină; în diagnosticarea, tratarea și urmărirea diferitelor patologii care le afectează profund calitatea vieții. Este un domeniu care presupune competență, delicatețe și multă încredere.

 

Cum a evoluat parcursul tău profesional până la supraspecializarea în diagnosticul și tratamentul endometriozei? Ce te-a atras spre chirurgia minim invazivă și, ulterior, spre chirurgia robotică?

 

Pasiunea pentru chirurgie a început încă din anii studenției, când participam la cercurile de chirurgie și descopeream disciplina, precizia și responsabilitatea pe care le presupune un gest operator. Endometrioza a devenit un domeniu central în parcursul meu odată cu implicarea într-o cercetare doctorală dedicată acestei patologii. A fost o temă în care am investit foarte multă muncă și care mi-a arătat cât de complex trebuie construit actul medical: evaluare atentă, pregătire continuă, formare internațională și colaborare multidisciplinară.

Chirurgia minim invazivă m-a atras prin posibilitatea de a trata eficient, cu un impact cât mai redus asupra pacientei și cu o recuperare mai blândă. Chirurgia robotică reprezintă, în cazurile atent selectate, o evoluție firească a acestei preocupări pentru precizie, vizibilitate și gest chirurgical controlat. Tehnologia este importantă, dar rămâne întotdeauna un instrument în mâna unei echipe bine pregătite, pus în slujba pacientei.

 

Dacă ar fi să identifici momentele definitorii care te-au modelat ca medic, care au fost acelea și ce te-au schimbat concret în modul de a practica medicina?

 

Momentele care te formează cel mai mult sunt, de multe ori, cazurile dificile. Sunt situații în care experiența te obligă să îți cunoști și să îți accepți limitele, să îți păstrezi echilibrul și să înțelegi că fiecare pacientă trebuie privită individual, nu doar prin prisma unui diagnostic.

Experiența acumulată în echipe multidisciplinare mi-a confirmat cât de importantă este colaborarea între specialități. Medicina modernă nu mai înseamnă un singur medic care decide totul, ci o abordare integrată, în care fiecare perspectivă contribuie la binele pacientei. Cazurile dificile m-au făcut să practic medicina cu mai multă responsabilitate, răbdare și umanitate. Cred că fiecare pacientă lasă ceva în urmă și contribuie, într-un fel, la medicul care devii.

Mă gândesc adesea la tipul de medic pe care eu însămi mi-aș dori să îl întâlnesc într-un moment în care o problemă de sănătate vine cu o încărcătură emoțională puternică. Acest gând mă ajută să rămân prezentă și atentă la omul din fața mea.

 

Care sunt acele calități imperios necesare, ca medic, din punctul tău de vedere? Dar ca ginecolog? Ce consideri că este cel mai important în relația medic-pacient?

 

Un medic are nevoie, înainte de toate, de competență profesională, empatie și echilibru. Competența este esențială pentru a lua decizii corecte și pentru a oferi cele mai potrivite soluții medicale, însă, fără empatie, actul medical riscă să devină rece și incomplet. La fel de importante sunt răbdarea, capacitatea de a asculta și disponibilitatea de a învăța permanent, pentru că medicina evoluează continuu.

În ginecologie, aceste calități sunt cu atât mai importante, deoarece vorbim despre o relație apropiată cu pacientele și despre subiecte sensibile, intime, uneori dificil de exprimat. O pacientă trebuie să simtă că se află într-un spațiu sigur, că este ascultată, înțeleasă și respectată fără judecată.

 

Cum se construiește în mod real încrederea într-o relație medic-pacient în patologii cronice, unde tratamentul este de durată și uneori frustrant?

 

Cred că încrederea se construiește prin competență, sinceritate si discreție în comunicare.

În patologiile cronice, încrederea nu se construiește într-o singură consultație. Ea se câștigă în timp, prin consecvență, sinceritate și comunicare autentică. Pacienta are nevoie să simtă că medicul îi rămâne alături pe parcurs, nu doar în momentul în care primește un diagnostic sau o recomandare de tratament.

Este important să explicăm clar și realist ce presupune evoluția bolii, ce obiective avem și de ce uneori rezultatele apar lent sau tratamentul necesită ajustări. Încrederea poate fi fragilizată nu doar de dificultatea bolii, ci și de așteptări nerealiste ori de lipsa explicațiilor. De aceea, încerc să vorbesc deschis, cu respect pentru ritmul și nevoile fiecărei paciente. Într-o boală de durată, prezența constantă și sentimentul că nu ești singură fac parte din îngrijire.

 

În cazurile ginecologice complexe, unde simptomele sunt uneori disproporționate față de investigațiile imagistice, cum reușiți să integrați datele obiective cu tabloul clinic subiectiv al pacientei?

 

În primul rând, cred că durerea unei paciente nu trebuie invalidată doar pentru că o investigație nu evidențiază, la un anumit moment, întreaga complexitate a bolii. Imagistica este extrem de valoroasă, dar trebuie interpretată în context: istoricul simptomelor, examinarea clinică, impactul asupra vieții cotidiene, răspunsul la tratamente anterioare și, atunci când este necesar, evaluarea într-o echipă cu experiență în patologia respectivă.

În endometrioză și în alte situații ginecologice complexe, tabloul clinic poate fi nuanțat. Rolul medicului este să adune toate aceste informații, să le explice pacientei într-un limbaj clar și să construiască împreună cu ea o strategie realistă. Pacienta trebuie să simtă că este crezută, ascultată și că deciziile medicale sunt luate cu rigoare, dar și cu respect pentru experiența ei de viață.

 

Având în vedere experiența ta, cum poate fi cultivată empatia într-un mediu medical în care presiunea este constantă și timpul limitat?

 

Empatia nu presupune întotdeauna mai mult timp, ci mai ales o prezență reală în timpul pe care îl ai. Uneori, o întrebare pusă cu atenție, o explicație oferită fără grabă aparentă sau simplul fapt că privești pacienta și îi confirmi că ai înțeles ce trăiește pot schimba profund experiența unei consultații.

Desigur, presiunea există, iar medicina poate fi solicitantă. Tocmai de aceea cred că empatia trebuie cultivată conștient: prin respect, prin grija față de cuvintele folosite și prin capacitatea de a nu lăsa rutina să transforme omul din fața noastră într-un simplu caz. A rămâne empatic nu înseamnă să fii lipsit de fermitate, ci să practici medicina cu luciditate și umanitate, în același timp.

 

Care ai spune că sunt cele mai mari provocări ale profesiei tale? Unde ai simțit că ți-a fost cel mai greu pe parcursul carierei și cum ai depășit acele momente?

 

Una dintre cele mai mari provocări este să îți păstrezi claritatea și echilibrul în zilele lungi, cu cazuri grele, cu o rutină încărcată și cu situații neprevăzute. Să poți rămâne concentrat, lucid și disponibil emoțional în fața fiecărei paciente, dar și în fața familiei,  este în sine o responsabilitate importantă.

La începutul carierei, momentele dificile pot părea obstacole foarte mari, momente în care este important să îți regăsești resursele interioare și motivația de a continua. Cu timpul, ele devin repere de adaptabilitate și învățare. Le-am depășit prin muncă, prin sprijinul familiei, prin sprijinul echipei, prin dorința de a înțelege mai bine fiecare caz și prin acceptarea faptului că perfecționarea este un proces continuu. Momentele dificile nu sunt ușoare, dar te învață să fii mai atent, mai responsabil și mai stabil în deciziile tale.

 

Ce i-ai sfătui acum, privind în urmă, pe viitorii medici? La ce ar trebui să fie atenți, încă de pe băncile facultății?

 

Le-aș spune că performanța și respectul se câștigă prin muncă serioasă, consecvență și modestia de a învăța în fiecare etapă. Facultatea oferă baza, dar felul în care te formezi ca medic ține și de curiozitate, disciplină și de oamenii de la care alegi să înveți.

Le-aș mai spune să nu își piardă valorile pe drum. Sănătatea și familia sunt priorități, iar liniștea interioară îți dă puterea de a merge mai departe în perioadele grele. A fi un om bun nu este separat de a fi un medic bun; dimpotrivă, este una dintre calitățile care te ajută să rămâi aproape de pacient și de sensul real al profesiei tale. Iar mulțumirea lucrului bine făcut, cu intenții corecte, rămâne una dintre cele mai frumoase forme de împlinire.

 

Cum ai defini, dincolo de tehnică și protocol, „un act medical reușit”?

 

Un act medical reușit este acel moment în care ai confirmarea interioară că ai făcut tot ceea ce ai știut și ai putut mai bine pentru pacienta din fața ta. Înseamnă un diagnostic gândit cu atenție, un tratament corect ales, o intervenție realizată cu responsabilitate atunci când este necesară, dar și o comunicare onestă, în care pacienta înțelege ce i se întâmplă și simte că nu este singură.

Dincolo de rezultate și protocoale, un act medical reușit păstrează demnitatea, încrederea și grija față de om.

 

În contextul endometriozei, consideri că principala problemă este diagnostică, terapeutică sau de recunoaștere socială a bolii?

 

Cred că aceste trei dimensiuni sunt strâns legate între ele. Recunoașterea socială este importantă pentru că, mult timp, durerea menstruală severă a fost minimalizată sau considerată un lucru care trebuie suportat în tăcere. Atunci când simptomele sunt normalizate, femeile ajung mai târziu la consult și, implicit, la un diagnostic și la un plan terapeutic potrivit.

Din punct de vedere medical, endometrioza este o patologie complexă, care poate afecta diferit fiecare pacientă și care necesită evaluare individualizată. Nu există o singură soluție potrivită pentru toate cazurile. De aceea, avem nevoie simultan de educație, de diagnostic atent și de acces la îngrijire specializată, inclusiv multidisciplinară atunci când boala o impune.

 

Care sunt semnele care ar trebui să le trimită pe femei la medic, dincolo de „durerile menstruale normale”? De ce crezi că multe femei ajung la diagnostic după ani de simptome? Ce le-ai spune femeilor care ezită să meargă la medic?

 

O durere menstruală care împiedică activitățile obișnuite, care impune absențe de la școală sau de la serviciu, care nu răspunde suficient la măsurile obișnuite sau care se asociază cu durere pelvină persistentă, durere la contact sexual, durere la defecație sau urinare în timpul menstruației, sângerări abundente ori dificultăți de a obține o sarcină, merită evaluată medical.

Multe femei ajung târziu la diagnostic tocmai pentru că au crescut cu ideea că este normal să doară sau pentru că simptomele lor au fost, uneori, minimalizate. Le-aș spune femeilor care ezită să vină la medic că durerea lor contează și că a cere o evaluare nu este o exagerare, ci o formă de grijă față de propria sănătate. Cu cât există mai repede o discuție corectă și o evaluare adecvată, cu atât putem construi mai bine pașii următori.

 

Ce opțiuni de tratament există și cum se decide care este cea potrivită pentru fiecare pacientă?

 

Tratamentul endometriozei trebuie individualizat. Decizia se construiește în funcție de simptome, localizarea și extensia probabilă a bolii, vârsta pacientei, dorința de sarcină, tratamentele urmate anterior, impactul asupra calității vieții și eventualele patologii asociate.

În funcție de caz, opțiunile pot include terapii hormonale, tratament pentru controlul durerii, monitorizare atentă, chirurgie minim invazivă (robotica, laparoscopica) în situațiile în care este indicată și, de cele mai multe ori, implicarea unei echipe multidisciplinare. În formele complexe, este esențial ca pacienta să primească o explicație completă despre beneficii, limite și alternative, pentru a lua o decizie informată. Scopul nu este doar tratarea unei leziuni, ci îmbunătățirea reală a vieții pacientei, cu respect si pentru planurile și prioritățile ei.

 

La final de interviu, ce altceva ne poți spune despre tine? Cum arată o zi din viața ta atunci când nu ești la spital?

 

În afara spitalului, îmi doresc, ca orice om, timp pentru cei dragi și pentru lucrurile simple care aduc echilibru. Medicina este o parte foarte importantă din viața mea, însă cred că pentru a putea avea grijă de ceilalți este important să îți regăsești liniștea și în același timp energia în familie și în momentele care îți aduc bucurie.

Am considerat întotdeauna că omul trebuie ajutat în momentul în care are nevoie și îndrumat cu sinceritate în momentele sale de luciditate. Este un gând care mă însoțește atât în profesie, cât și în viața personală.

 

Ceai sau cafea? – Cafea

Dish-ul favorit: Tagliatelle cu fructe de mare

Cel mai frumos loc în care ai călătorit: Maya bay

Cartea de pe noptieră: Colecția Brene Brown

Note to self: Să rămân recunoscătoare pentru lucrurile bune și să păstrez umanitatea aproape de competență

 

–

Redactor:

J’adore Intense, o declarație de feminitate modernă

Există parfumuri pe care le porți.
Și există parfumuri care îți schimbă complet prezența.

Dior J’adore Intense păstrează ADN-ul iconic al colecției J’adore, dar îl duce într-o zonă mai senzuală, mai caldă și mai intens feminină. Un parfum care nu încearcă să fie discret, ci memorabil.

Creat de Francis Kurkdjian, Directorul de Creație al parfumurilor Dior, J’adore Intense este descris ca o expresie a feminității contemporane, luminoasă și asumată, construită în jurul unor note florale voluptuoase și solare.

Campania semnată de Rihanna adaugă exact energia pe care o transmite și parfumul: libertate, încredere și senzualitate purtată fără efort.

Vizual, sticla rămâne una dintre cele mai recognoscibile siluete Dior, reinterpretată în tonuri aurii ce transformă parfumul într-un obiect care arată mai degrabă ca o bijuterie decât ca un accesoriu beauty.

Pentru acest editorial, am vrut să surprind exact universul J’adore Intense: lumini calde, accente aurii, flori albe și o atmosferă aproape cinematografică. Un contrast între eleganță clasică și feminitatea modernă, liberă și intensă.

J’adore Intense este genul de parfum care nu completează doar o ținută, ci întreaga stare pe care o porți.

Parfumeria la fel ca si alte industrii, este influențată de viralitate și consum rapid. J’adore insa, reușește de peste două decenii să rămână relevant fără să își piardă identitatea. Poate tocmai pentru că nu a încercat niciodată să urmeze un trend, ci să construiască o semnătură recognoscibilă.

Parfumul a fost creat într-o perioadă în care imaginea feminității începea să se schimbe. Finalul anilor ’90 aducea o femeie mai liberă, mai prezentă în spațiul profesional și cultural, dar care nu renunța la eleganță și senzualitate. În acest context, J’adore propunea o nouă formă de lux feminin: mai puțin dramatic, mai puțin rigid și mult mai luminos.

Compoziția florală construită în jurul notelor de ylang-ylang, iasomie sambac și trandafir de Damasc oferă parfumului acel caracter solar și catifelat care l-a făcut recognoscibil instant. Nu este un parfum agresiv și nici unul care încearcă să domine prin exces. Este, mai degrabă, construit în jurul ideii de prezență – acea eleganță discretă care nu are nevoie să fie explicată.

La fel de iconică a devenit și sticla. Inspirat de silueta feminină și de estetica aurului lichid, designul amintește de amforele antice și de colierele africane Masai, reinterpretate într-o manieră couture. Gâtul alungit, detaliile aurii și liniile fluide transformă obiectul într-o extensie a universului Dior: sculptural, sofisticat și atent construit până la cel mai mic detaliu.

De altfel, relația dintre Christian Dior și ideea de feminitate a stat încă de la început la baza casei Dior. După cel de-Al Doilea Război Mondial, designerul francez revoluționa moda prin celebrul „New Look”, readucând în prim-plan siluetele elegante, talia accentuată și frumusețea feminină într-o perioadă dominată de austeritate. Aceeași fascinație pentru eleganță, detaliu și senzorialitate continuă astăzi și în universul parfumurilor Dior.

Campaniile dedicate J’adore au contribuit, la rândul lor, la transformarea parfumului într-un reper cultural. Imaginea Charlize Theron, asociată ani la rând cu parfumul, a definit una dintre cele mai recognoscibile estetici din industria beauty: lumină aurie, piele luminoasă, feminitate sculpturală și o eleganță aproape cinematografică. Mai recent, asocierea cu Rihanna marchează o nouă etapă în evoluția brandului – una care vorbește despre diversitate, putere și feminitate contemporană.

Astăzi, J’adore rămâne unul dintre puținele parfumuri care au reușit să depășească statutul de produs beauty și să devină parte din imaginarul colectiv al luxului feminin. Nu doar prin mirosul său recognoscibil, ci prin felul în care a construit, în timp, o întreagă idee despre eleganță: senzuală, rafinată și profund feminină, fără să devină niciodată ostentativă.

Fondată în 1946 de Christian Dior, casa Dior a redefinit ideea de eleganță feminină într-un moment în care lumea încă resimțea austeritatea postbelică.
De-a lungul decadelor, Dior a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale luxului francez, construind un univers care depășește moda și se extinde către parfumerie, beauty, artă și cultură vizuală. Fiecare etapă a brandului a păstrat aceeași atenție pentru detaliu, rafinament și expresivitate, reinterpretând constant feminitatea contemporană fără să piardă legătura cu patrimoniul casei.

Astăzi, Dior înseamnă mai mult decât couture sau beauty. Înseamnă un echilibru între tradiție și modernitate, între moștenire și reinventare continuă.

–

Editor:

Echipa The Woman la IMPACT CEE 2026

În perioada 13–14 mai, echipa The Woman a fost prezentă la IMPACT CEE 2026, unul dintre cele mai relevante evenimente din Europa Centrală și de Est dedicat conversațiilor despre business, tehnologie, leadership, geopolitică și cultură. Timp de două zile, Poznań a devenit punctul de întâlnire pentru lideri globali, antreprenori, investitori, experți și voci influente care modelează direcția economiei și societății europene.

 

IMPACT CEE în cifre și idei: un ecosistem global de conversații și conexiuni

Cu peste 7.000 de participanți, 650 de speakeri, 9 scene și 25 de teme principale, IMPACT a fost mai mult decât o conferință, a fost un spațiu al ideilor care provoacă, inspiră și creează conexiuni reale. Ne-au impresionat atât diversitatea și relevanța subiectelor abordate, cât și energia unui eveniment construit în jurul dialogului autentic și al schimbului de perspective.

Ediția din acest an a adus în prim-plan unele dintre cele mai relevante teme pentru viitorul economiei și al societății: impactul inteligenței artificiale asupra prosperității și muncii, noile echilibre geopolitice, leadershipul în perioade marcate de incertitudine și dezinformare, dar și rolul drepturilor omului, al culturii și al artei într-o lume tot mai tehnologizată. De la discursul lui Daron Acemoglu despre viitorul instituțiilor democratice și conversațiile despre AI, până la intervențiile lui Justin Trudeau despre încrederea publică și reflecțiile Amal Clooney despre responsabilitate și justiție, scenele IMPACT au reunit perspective diverse și conversații care au depășit granițele clasice ale businessului.

„Un eveniment precum IMPACT îți deschide enorm orizonturile. Îți amintește cât de multă informație există încă de descoperit și câți oameni valoroși merită ascultați. De la un astfel de eveniment pleci inspirat și motivat, cu dorința ca până la următoarea ediție să te dezvolți mai mult, să crești și să te apropii de nivelul oamenilor pe care îi admiri atât de mult.” – Sânziana Fărăgău-Dragoș, Marketing Specialist

Pentru prima dată, România a avut o prezență oficială structurată în cadrul evenimentului, prin Romanian House – un spațiu dedicat ecosistemului de business din România și Europei de Sud-Est. The Woman a făcut parte din această inițiativă și ne-am bucurat să contribuim la conversațiile care conturează viitorul regiunii.

Dincolo de scenele principale și numele sonore, experiența IMPACT a fost despre oameni, idei și întâlniri memorabile. Ne-am conectat cu echipa Baobab Studio, continuând legătura creată la prima noastră ediție IMPACT Bucharest, de anul trecut.

„Pentru mine, IMPACT CEE 2026 a fost despre cât de important este să fii conectat la ceea ce se întâmplă în lume. Despre cât de mult contează să înțelegi trendurile înainte ca ele să devină presiune. Despre AI, dar și despre umanitate. Despre business, dar și despre responsabilitate. Despre tehnologie, dar și despre încredere.” – Mihaela Vodnar, Contributor The Woman

 

Câteva idei care au rămas cu noi:

Am avut ocazia să realizăm interviuri cu personalități remarcabile precum Nataliya Gumenyuk, Huma Abedin, Barbara Mróz-Gorgoń și Simona Halep, explorând teme precum leadershipul, impactul comunicării, încrederea în sine și rolul empatiei într-o lume aflată într-o continuă transformare.

Huma Abedin: „Diferența dintre un lider puternic și unul care lasă un impact de durată stă în felul în care îi face pe oameni să se simtă.”  

⁠Barbara Mróz-Gorgoń: „Atunci când îți împărtășești ideile și gândurile, evoluezi, îți lărgești perspectiva și devii deschis către idei noi.” 

⁠Simona Halep: „Dacă tu nu ai încredere in tine, nimeni nu are, așa că trebuie să crezi 100% că poți.”

Nataliya Gumenyuk: „Ca jurnalist, prima ta întrebare nu trebuie să fie ce scrii, ci ce simte cel care va citii materialul tău. Întreabă-te mereu: ce emoție vreau să trezesc în oameni?”

Amal Clooney: „Pentru mine, succesul în viața profesională înseamnă să fiu acea persoană care contribuie la dreptate și care aduce lucrurile mai aproape de justiție de fiecare dată când am ocazia.”

Jessie Inchauspé:  „Dacă mănânci alimentele din farfurie în ordinea corectă, poți reduce spike-ul de glucoză generat de acea masă cu până la 75%. Ordinea corectă este: mai întâi legumele, apoi proteinele și grăsimile, iar la final carbohidrații.”

 

Momentele preferate de la IMPACT CEE: idei, oameni și inspirație

Printre momentele preferate după aceste două zile se numără discursul inspirațional susținut de Amal Clooney și apariția-surpriză a lui George Clooney, energia creativă a spațiului The Impact Art Collection – un proiect dedicat susținerii artistelor poloneze, conversația captivantă cu Jeff Koons, atmosfera din Impact Bookstore, dar și întâlnirea cu Jessie Inchauspé, care a adus pe scenă o perspectivă accesibilă și practică despre sănătate, continuată apoi prin sesiunea de book signing.

În același timp, vocile feminine de pe scenele IMPACT au adus perspective puternice despre curaj, disciplină, sănătate, creativitate și impact social.

Ne-am întors din Poznań nu doar cu interviuri și idei valoroase, ci și cu sentimentul că astfel de evenimente au puterea de a construi punți reale între oameni, industrii și regiuni. Am descoperit un oraș vibrant, cu o arhitectură care îmbină istoria și modernitatea într-un mod autentic, un loc care a completat perfect energia și dinamica unui eveniment construit în jurul viitorului.

„IMPACT CEE mi-a reconfirmat că este mai mult decât un eveniment. Au fost două zile pline de conversații cu sens, oamenii frumoși și perspective valoroase. Am simțit cum ecosistemul IMPACT reunește industrii, creează un spațiu în care ideile prind contur și conectează oamenii potriviți pentru a le implementa. Sunt recunoscătoare pentru această experiența și felul în care echipa The Woman a trăit-o și abia așteptăm să ne revedem!” – Mara Lazăr, Project Manager The Woman

IMPACT CEE ne-a reamintit cât de important este să rămânem conectați la conversațiile care contează, să învățăm unii de la alții și să construim comunități în care ideile pot deveni schimbare reală.

 

Ne vedem la IMPACT SEE, la București

IMPACT continuă la București cu o super ediție, iar The Woman se alătură și de această dată.

De la Poznań, conversația continuă la București, unde IMPACT Bucharest devine oficial IMPACT SEE – o schimbare care reflectă evoluția și repoziționarea Europei de Sud-Est în peisajul economic și tehnologic european. Regiunea nu mai este privită doar ca o piață emergentă, ci ca un spațiu în care se dezvoltă și se testează soluții cu relevanță la nivel continental, într-un ritm de creștere care depășește media Uniunii Europene.

Ediția IMPACT SEE 2026, care va avea loc pe 29–30 septembrie la București, va aduce în prim-plan teme esențiale pentru viitorul businessului și al societății: trecerea de la experiment la implementare în zona inteligenței artificiale, transformările accelerate din banking și fintech, securitatea digitală și impactul economiei atenției asupra performanței organizaționale.

Printre speakerii deja confirmați se numără Ryan Reynolds – actor, producător și antreprenor, aflat la prima sa apariție oficială în România, Dr. Anna Lembke, profesor de psihiatrie la Stanford și autoarea bestsellerului „Dopamine Nation”, dar și lideri internaționali din economie, banking și tehnologie precum Carlos Mulas-Granados (FMI), Ömer Tetik (Banca Transilvania), Bartosz Ciołkowski (Mastercard), Ana Maria Borlovan (Uber) și Marius Costin (NETOPIA). Organizatorii au anunțat că noi nume și teme vor fi dezvăluite în perioada următoare.

Dincolo de speakeri și scene, IMPACT rămâne un spațiu în care relevanța conversațiilor contează mai mult decât vizibilitatea. Evenimentul aduce împreună lideri, antreprenori și decidenți care discută concret despre provocările actuale ale regiunii, de la AI și leadership, la economie și geopolitică, într-un context în care networkingul, întâlnirile informale și schimbul de idei sunt la fel de valoroase ca discursurile de pe scenă.

Ne vedem la București!

Corina Bârlădeanu, expert în PR și comunicare strategică: „Brandul personal este principala investiție pe care o faci în dezvoltarea ta”

Corina Bârlădeanu este fondatoarea 2activePR și a podcastului New Future, unul dintre vocile care vorbește autentic despre antreprenoriat, comunicare și curajul de a construi un brand personal într-o lume care încă ne învață să fim „mai discreți”.

Comunicator prin vocație, Corina are o experiență de peste două decenii în PR, branding și strategie de comunicare. În anul 2000 a fondat 2activePR, una dintre cele mai longevive și respectate agenții independente de comunicare din România. De-a lungul timpului, agenția a construit parteneriate solide cu unele dintre cele mai cunoscute branduri internaționale și locale din industrii diverse, de la tehnologie și automotive, la beauty, retail și real estate, consolidându-și reputația prin continuitate, încredere și rezultate pe termen lung. Campaniile dezvoltate de 2activePR au fost recunoscute de-a lungul anilor la nivel internațional, fiind nominalizate la premii importante din industria de comunicare, precum SABRE Awards și IPRA Awards.

Cu o abordare directă, caldă și profund ancorată în realitate, Corina aduce în conversațiile sale nu doar expertiză, ci și o perspectivă umană despre leadership, vulnerabilitate și reinventare. Ne-am întâlnit cu ea în cadrul Entrepreneurs Summit Cluj-Napoca, unde ne-a vorbit despre cum se construiește un brand personal autentic și de ce acesta reprezintă una dintre cele mai importante investiții în carieră. În viziunea ei, brandul personal este despre alinierea dintre imagine, acțiuni, expertiză și credințe, despre consecvență și curajul de a avea opinii clare, dar și despre importanța comunității, a mentorilor și a revenirii constante la propriul „de ce”, mai ales în momentele de incertitudine antreprenorială.

 

Corina, care sunt factorii care ne împiedică să ne construim un brand personal?

 

Factorii care ne împiedică să ne construim un brand personal sunt numeroși și vin, de multe ori, inclusiv din mentalități moștenite din generațiile anterioare. În România există încă această idee de „să nu te dai mare”, iar prezentarea propriilor realizări este adesea percepută ca ceva nepotrivit sau rușinos. În realitate, a vorbi despre ceea ce faci bine și a te promova nu înseamnă aroganță, ci încredere în propriile capacități. Este o abordare mult mai apropiată de mentalitatea americană, unde oamenii spun deschis care sunt punctele lor forte și își asumă vizibilitatea. Această încredere transmite, la rândul ei, siguranță celor care te urmăresc și îi face să își dorească să cumpere de la tine sau să lucreze cu tine.

Un alt obstacol este nevoia constantă de validare externă – tendința de a acționa doar atunci când ceilalți confirmă că ceea ce faci este suficient de bun. La toate acestea se adaugă și sindromul impostorului, prezent într-o măsură mai mare sau mai mică la aproape toți oamenii, care ne face să ne punem la îndoială competențele chiar și atunci când avem experiență și rezultate reale.

La urma urmei nu trebuie să ai doctorat, pentru a te promova sau a crede în expertiza ta.

Expertiza ta, împletită cu experiența ta de viață, sunt cele mai importante cărți de vizită pentru tine. Deci nu aștepta o validare externă. Și apoi, desigur, putem vorbi de perfecționism, care ne trage de fapt în spate, ne împiedică să acționăm pentru că așteptăm să facem ceva cât mai lustruit, cât mai perfect, când de fapt toată lumea apreciază mai degrabă o conexiune reală autentică și fără filtre.

 

Cum se construiește în mod concret un brand personal? 

 

Sunt patru piloni importanți. Felul în care arăți, felul în care acționezi, expertiza ta și credințele tale. 

Acum, este foarte important ca felul în care arăți să fie conform cu ceea ce crezi tu.

Este important stilul tău personal, dar poate să fie nu neapărat de business, poate să fie și casual. Este amprenta ta. Ulterior, prin comportament, vom înțelege că tu ești o persoană proactivă sau, dimpotrivă, mai conservatoare și asta nu face decât să întărească o anumită opinie despre tine, care trebuie să fie perfect aliniată.

Apoi, este expertiza ta și aici, desigur, aceasta vine împreună cu experiența ta în munca cu clienții. Ulterior, avem nevoie de opinii exprimate cu claritate, cu tărie și nu trebuie să îi facem pe tot să se simtă bine pentru că clienții noștri nu sunt neapărat cei care așteaptă o opinie împăciuitoare, ci își doresc pe  cineva cu opinii personale puternice. 

Deci, eu recomand să nu fim banali, ci să fim cât se poate de originali, dar în conformitate cu ceea ce suntem noi. 

 

Cum ne ajută brandul personal în business? 

 

Aș spune că brandul personal este principala investiție pe care o faci în dezvoltarea ta.

Pentru că poți să lucrezi la o firmă și apoi poți să te muți de acolo, dar brandul personal rămâne cu tine. Analogia cea mai bună este cu un jucător de fotbal de elită, care se mută de la un club la altul, dar brandul personal rămâne cu el și reprezintă pentru el cea mai importantă investiție. Este capitalul său de business portabil.

Așa trebuie să ne referim noi la brandul personal. În plus, brandul personal este ceva ce rezonează în comunități. Dacă, de exemplu, ești mare iubitor de jogging, de alergat, crează o comunitate în jurul tău. Scoate-i pe oameni din casă și astfel vor înțelege mult mai multe despre tine decât înțeleg de pe Instagram sau LinkedIn. 

 

Care sunt greșelile care ne distrug brandul personal? 

 

Sunt mai multe greșeli pe care le putem face și anume: să fim banali, să fim perfecționiști și să stăm să ne chinuim să facem o postare ca apoi să renunțăm la ea, să apelăm la un jargon corporatist sau să spunem lucruri obișnuite. 

O altă greșeală ține de inconsistență, să începem să comunicăm și să ne oprim după 3 săptămâni pentru că ni se pare că nu avem rezultate sau să abandonăm acest demers de comunicare cu totul.

Este nevoie de claritate, de consecvență și coerență în brandul personal și acestea toate vin din o încredere pe care trebuie să o dezvoltăm în noi. Noi, ca antreprenori, suntem de foarte multe ori copleșiți de ce ni se întâmplă, că înseamnă fiscalitate, cw înseamnă mediul general de business, că oamenii pleacă și se duc spre alte companii. Toate ne afectează și atunci este foarte greu să mai regăsim încrederea de a ne posta pur și simplu gândurile.

Noi, ca antreprenori, trebuie să fim suporterul nostru numărul unu pentru că nu facem un lucru ușor. Antreprenoriatul este cea mai frumoasă aventură posibilă pentru că ne arată în același timp atât punctele slabe, cât și punctele forte, într-o combinație uneori copleșitoare. 

 

Și atunci cum reușești să rămâi propriul tău susținător atunci când cei din jur nu cred în tine? 

 

Este greu să crezi în tine în momentul în care ești copleșit, în care familia te dorește acasă și li se pare că business-ul reprezintă prea mult din viața ta.

Este pur și simplu o întoarcere la valori. Amintește-ți de ce ai început business-ul, în ce măsură mai există pasiunea cu care ai construit această viziune și întoarce-te mereu la aceste motive. 

Nu uita: dă-ți timp și să te odihnești. Încă un lucru important: învață de la cei mai buni ca tine, înconjoară-te de mentori și ei vor veni să-ți amintească, dacă e nevoie, pentru ce ai început acest business.

 

Cum transformi în mod concret o criză într-o oportunitate? 

 

În mod concret, eu am făcut acest lucru. De pildă și atunci când nu a mai existat business, l-am făcut să se întâmple. Pur și simplu m-am voluntariat și în momentul în care te decizi să faci ceva pentru ceilalți, în loc să-ți plângi de milă, oportunitățile încep să curgă. În mod concret, atitudinea trebuie să fie una proactivă.

Ce aș recomanda este să nu te plângi. Poți să te plângi dacă vrei terapeutului, dar cam asta este tot. 

 

Care e cel mai bun sfat profesional pe care l-ai primit vreodată? 

 

Cel mai bun sfat profesional pe care l-am primit vreodată este să devin antreprenor.  Îmi aduc aminte de un om pe care îl respect foarte mult, era redactor șef al unei reviste economice și mi-a spus: „Corina, ai atâta energie, ar fi păcat să nu o folosești pentru compania ta”.

Și deși până la acel moment eram atât de mulțumită de rolul meu într-o corporație, încât nu mă gândeam de ce ar trebui să mă complic cu contabilitate și alte aspecte neinteresante pentru mine, totuși mi-a rămas în minte acest îndemn și m-am apucat de treabă. Și vreau să spun că îi mulțumesc și acum. Independența și responsabilitatea pe care o ai ca antreprenor este cea mai frumoasă aventură posibilă.

 

Suntem la Entrepreneurs Summit. Cum vezi importanța unor astfel de evenimente pentru industrie și public și care ar fi câteva idei cu care cineva care a participat să plece acasă? 

 

La Entrepreneurs Summit vei afla că nu ești singur, că și ceilalți sunt copleșiți de probleme legate de sistem, proceduri, resurse umane, fiscalitate și lipsa unui brand personal. Dar vino aici pentru că avem nevoie de comunitate, avem nevoie să comunicăm între noi, avem nevoie să ne susținem reciproc, avem nevoie să ne inspirăm de la oameni care au trecut prin aceste lucruri și aici eu personal am găsit experți care să mă îndrume și care să-mi întoarcă oglinda și chiar să-mi ofere o schimbare de paradigmă.

Vino deci aici pentru că merită cu prisosință, este o experiență transformatoare.

Jennifer Lopez îi poartă, Thalia are deja o întreagă colecție, iar acum îi găsești și într-un mall din București

Brandul românesc de lux preferat de Jennifer Lopez, Heidi Klum, Rita Ora, Thalia și Eva Longoria cucerește acum și Capitala cu un spațiu pe măsura îndrăznelii sale.

HARDOT, brandul românesc de pantofi de lux născut în Sibiu, a deschis ieri seară, în prezența unor nume emblematice ale scenei publice din România, primul său concept store din București, în Promenada Mall, etajul 1.

Fondat de Dana Iuga și Alina Popa, HARDOT s-a impus rapid pe scena internațională a modei prin design-ul său inconfundabil: extravagant, senzual și rupt din regulile clasice ale industriei. Pantofii sunt fabricați integral din piele naturală și executați pe forme italiene, purtând cu mândrie ștampila „Made in Romania”. De-a lungul anilor, creațiile celor două sibience au ajuns la picioarele unor staruri mondiale precum Jennifer Lopez, Heidi Klum, Rita Ora, Thalia și Eva Longoria, atrăgând atenția publicațiilor de modă internaționale, inclusiv Harper’s Bazaar.

Seara de deschidere a concept store-ului din Promenada a reunit unele dintre cele mai iubite și influente femei din România: Lora, Maria Constantin, Sânziana Negru, Alina Pușcaș, Adina Buzatu, Natalia Mateuț, Iuliana Pepene, Ozana Barabancea, Ana Tepuș, Giulia, Alina Sorescu, Amalia Nastase, Majda Aboulumosha, Elwira Petre și Alina Ceușan, toate admiratoare ale brandului.

Noul spațiu reflectă fidel ADN-ul HARDOT: îndrăzneț, curajos, plin de detalii cu trimitere la intimitate: o experiență de shopping concepută să provoace și să seducă, la fel ca pantofii pe care îi găzduiește.

„Am pornit din Sibiu cu un singur gând: să facem pantofi care să-ți schimbe felul în care mergi prin lume. Concept store-ul din Promenada Mall este expresia fizică a tot ce suntem: un spațiu care te provoacă înainte să încerci primul pantof”, spun fondatoarele Dana Iuga și Alina Popa.

Concept store-ul HARDOT este deschis publicului începând de astăzi în mall Promenada, București.

Despre HARDOT

HARDOT este un brand românesc de pantofi de lux, fondat în 2014 de Dana Iuga și Alina Popa. Toate produsele sunt realizate manual, din piele naturală 100%, în România.

Credit foto: Butoeru Bogdan Alexandru & Gabi Silviu

Nicoleta Poptile, expert în managementul medical la Perfect Consulting: „Ca lider, nu mai este suficient să rezolvi probleme. Trebuie să înțelegi direcția, să anticipezi și să păstrezi echilibrul chiar și atunci când contextul devine dificil”

Nicoleta Poptile este un profesionist cu peste 15 ani de experiență în management medical, cu un parcurs construit integral în interiorul sistemului, prin asumarea progresivă a unor responsabilități tot mai complexe. Parcursul ei nu a fost unul accelerat sau construit pe salturi de carieră, ci o evoluție firească, în care a înțeles în profunzime fiecare etapă operațională înainte de a ajunge să coordoneze echipe și procese la scară largă.

A intrat în management într-un moment de tranziție organizațională, când i-a fost propus să preia coordonarea clinicii în care activa. De atunci, și-a asumat rolul de lider într-un mod constant și implicat, construindu-și stilul de management din experiență directă, nu din teorie. De-a lungul timpului a condus echipe extinse, a contribuit la dezvoltarea unor structuri complexe și a fost implicată în extinderea organizației de la câteva persoane la peste 200 de colegi, precum și în deschiderea de noi locații și dezvoltarea infrastructurii medicale.

Pentru ea, managementul medical de calitate înseamnă prezență reală și înțelegerea profundă a ceea ce se întâmplă în fiecare zi în teren, nu doar coordonare de la distanță, ci capacitatea de a identifica rapid problemele, de a interveni și de a menține echilibrul unui sistem aflat permanent în mișcare. Crede într-un model de leadership bazat pe asumare, claritate și implicare directă, în care deciziile sunt luate rapid, dar fundamentat pe realitatea operațională.

În prezent, își construiește direcția profesională în cadrul Perfect Consulting, în jurul ideii de consultanță și dezvoltare strategică în domeniul medical, cu accent pe structuri sănătoase, procese clare și echipe stabile. Se implică în proiecte în care experiența ei practică poate genera impact real și în care managementul este conectat direct la realitatea din teren, nu la percepții sau indicatori distanți de activitatea zilnică.

Nicoleta ne vorbește astăzi despre parcursul ei profesional, despre ce înseamnă managementul medical de zi cu zi, despre provocările reale din sistemul medical privat, importanța echipelor și a culturii organizaționale, precum și despre modul în care experiența acumulată o ghidează astăzi spre o direcție de lucru mai strategică și orientată spre dezvoltarea de structuri medicale funcționale și conectate la realitate.

 

Nicoleta, cum te-ai descrie pentru cineva care nu te cunoaște? Cine ești și cum ai ajuns în punctul în care te afli azi?

 

Sunt un om care a construit de multe ori din mers. Nu am plecat la drum cu ideea că voi ajunge să coordonez structuri atât de complexe. Am avut însă, încă de la început, dorința de a face lucrurile să funcționeze eficient și capacitatea de a rămâne implicată chiar și atunci când lucrurile au devenit dificile.

Parcursul meu profesional s-a construit treptat, prin muncă, responsabilitate și încrederea oamenilor cu care am lucrat. Nu am început dintr-o poziție de management, ci din interiorul sistemului, înțelegând fiecare etapă și fiecare mecanism înainte de a ajunge să coordonez echipe și procese.

Privind în urmă, îmi dau seama că nimic nu a fost forțat, nu am sărit etape. Fiecare pas a venit natural, odată cu experiența și cu maturitatea profesională acumulată în timp.

Astăzi sunt într-un punct în care aleg conștient să construiesc diferit, mai aproape de valorile mele, mai aproape de realitatea din teren și mai aproape de modul în care ar trebui să funcționeze managementul medical.

 

Care sunt valorile care te ghidează în viața personală și cea profesională? Ce principii de bază ai păstrat, indiferent de etapele prin care ai trecut?

 

În plan personal, cred foarte mult în echilibru și în corectitudine. Am învățat că echilibrul nu vine natural, ci se construiește în fiecare etapă a vieții, prin alegeri asumate și prin capacitatea de a înțelege când să continui și când să te oprești.

În plan profesional, seriozitatea și consecvența au fost întotdeauna esențiale pentru mine. Cred în lucrurile făcute bine și constant, nu doar atunci când contextul este favorabil. Tot ceea ce am construit a venit din disciplină, implicare și din capacitatea de a rămâne prezentă, alături de echipele pe care le-am construit, chiar și în perioadele dificile.

 

Ai crescut într-un sistem pe care, la un moment dat, ai ajuns să îl conduci. Cum se schimbă, în mod concret, perspectiva când treci de la execuție la decizie?

 

Se schimbă complet.

La început vezi doar responsabilitatea ta directă și rezultatul imediat al muncii tale. În momentul în care ajungi să coordonezi un sistem, începi să vezi tot ceea ce există în spatele lui: oamenii, ritmul, presiunea, procesele și echilibrul fragil care le ține împreună.

Am învățat foarte repede că fiecare decizie produce efecte mai departe. Nu influențează un rezultat punctual, ci oamenii din interior și modul în care acesta funcționează pe termen lung.

Responsabilitatea perspectivei este una dintre cele mai mari diferențe dintre a executa și a conduce. Ca lider, nu mai este suficient să rezolvi probleme. Trebuie să înțelegi direcția, să anticipezi și să păstrezi echilibrul chiar și atunci când contextul devine dificil.

 

Cum hotărăști atunci când știi că deciziile afectează direct viața de zi cu zi a oamenilor din echipă și a pacienților?

 

În momentul în care conștientizezi cu adevărat impactul unei decizii asupra oamenilor, nu mai poți privi lucrurile exclusiv tehnic.

După 15 de ani în interiorul sistemului medical privat încerc întotdeauna să înțeleg contextul complet, nu doar ceea ce se vede la suprafață. Sunt situații în care nu există o variantă perfectă și tocmai atunci contează cel mai mult felul în care alegi în beneficiul cui iei decizia.

Pentru mine este important să pot rămâne împăcată cu decizia luată. Să știu că a venit din responsabilitate și din dorința de a păstra un echilibru corect, nu doar din nevoia de a rezolva rapid o problemă.

Oamenii din echipe simt diferența dintre o decizie rece și una luată cu asumare și respect. Iar în timp, exact acest lucru construiește încredere.

 

Ce te-a surprins cel mai mult la rolul de management, odată ce ai ajuns acolo? Ce nu se vede din exterior din munca unui manager într-o clinică?

 

Faptul că responsabilitatea nu se oprește niciodată complet, nici când pleci acasă, nici în weekend și nici în concediu.

Chiar și atunci când lucrurile par stabile, există permanent ceva care trebuie urmărit, anticipat sau ajustat. Din exterior, managementul poate părea control și organizare. În realitate, este foarte mult despre echilibru și capacitatea de a rămâne lucid într-un ritm continuu.

Există și o presiune pe care oamenii nu o văd întotdeauna – aceea de a transmite stabilitate chiar și în momentele în care lucrurile sunt neclare. O echipă caută echilibru în liderul ei, iar asta presupune mult mai mult decât decizii administrative, înseamnă mai ales comunicare susținută.

Adevărata prezență se vede în felul în care reușești să păstrezi direcția și claritatea atunci când, în spate, totul este în mișcare.

 

Ai crescut o echipă de peste 200 de oameni în timp. Ce ai învățat despre oameni în acest proces? Ce face, din experiența ta, ca o echipă să rămână stabilă într-un mediu atât de dinamic?

 

Am învățat că oamenii nu rămân doar pentru un loc de muncă. Oamenii rămân pentru felul în care sunt tratați și pentru atmosfera în care lucrează zi de zi.

Contează enorm respectul, claritatea și sentimentul că munca lor are sens. În timp, am înțeles că nu există o formulă universală pentru oameni. Fiecare vine cu propriul ritm, propriile așteptări și propriul mod de a funcționa.

Dar există câteva lucruri care rămân constante: nevoia de stabilitate, de respect și de sinceritate.

Acești ani de management medical m-au învățat că o echipă nu se construiește din discursuri sau din promisiuni ci din consecvență și din felul în care gestionezi momentele dificile, nu doar perioadele în care totul merge bine.

Și poate cel mai important lucru pe care l-am învățat este că oamenii simt autenticitatea. Simt dacă ești prezent, dacă îți pasă și dacă îți asumi cu adevărat ceea ce construiești împreună cu ei.

 

Cum ți-ai construit pe parcurs stilul de leadership și ce îți este caracteristic astăzi, ca lider?

 

Stilul meu de leadership s-a format din experiență reală, nu din teorie. M-am format în situații concrete, uneori dificile, în momente în care a trebuit să găsesc soluții fără să am întotdeauna toate răspunsurile.

Astăzi, după 15 de ani, sunt directă, implicată și orientată spre soluții, dar în același timp foarte atentă la oameni și la dinamica echipei. Poți conduce eficient fără să controlezi permanent totul, însă nu poți conduce fără să fii conectat la realitatea din jurul tău.

Leadershipul în domeniul medical înseamnă claritate, asumare și capacitatea de a rămâne echilibrat atunci când contextul devine dificil.

 

Pentru tine managementul medical de calitate înseamnă să fii prezent și să înțelegi real ce se întâmplă în fiecare zi. Cum ar trebui să se traducă această prezență în deciziile pe care le ia un manager în sectorul medical?

 

Când spun prezență nu mă refer doar să fii prezent fizic în organizație, mă refer că se vede în capacitatea de a înțelege ce se întâmplă în realitate.

Pentru mine, prezența înseamnă să fii conectat la activitatea de zi cu zi, la oameni, la ritmul echipei și la detaliile care, de multe ori, fac diferența dintre un sistem care doar funcționează și unul care funcționează sănătos.

Nu cred în decizii luate exclusiv din teorie. Cred în decizii construite din observație, experiență și contact direct cu realitatea. Iar în timp, această consecvență creează stabilitate și încredere în interiorul unei organizații.

 

Având în vedere experiența ta, care sunt principalele probleme pe care le-ai observat în sistemul medical din România? În același timp, care sunt punctele lui forte?

 

Una dintre cele mai mari probleme este distanța, care apare în timp, între management și angajați, ba chiar mai mult între management și pacienți. Pe măsură ce organizațiile cresc, există riscul ca deciziile să fie luate tot mai departe de activitatea reală și tot mai aproape de indicatori, rapoarte sau percepții. Iar atunci apar blocajele, lipsa de claritate și dificultățile de funcționare.

În același timp, sistemul medical are o capacitate extraordinară de adaptare. Oamenii găsesc soluții chiar și în contexte dificile și reușesc să țină lucrurile funcționale sub presiune. Dacă această capacitate de adaptare ar fi susținută de mai multă coerență și de un management mai conectat la realitate, rezultatele ar putea fi mult mai stabile pe termen lung.

 

Spui că există o ruptură între management și realitatea din teren. De ce apare această distanță și de ce persistă, în opinia ta? Cum crezi că se poate limita?

 

Pentru că, odată cu creșterea unui sistem, există riscul că managementul se înconjoară de indicatori de business ceea ce face să se îndepărteze treptat de realitatea de zi cu zi și de interacțiunea cu cei pentru care s-a creat sistemul. Îți trebuie mult exercițiu de voință să rămâi conectat cu audiențele tale dar și cu oamenii cu care îți construiești businessul.

La început, deciziile sunt foarte conectate la activitatea reală, la oameni și la ceea ce se întâmplă concret în interiorul organizației. În timp însă, pe măsură ce structurile devin mai mari și mai complexe, apare tendința de a lucra mai mult din rapoarte, indicatori și percepții.

Problema este că cifrele nu surprind întotdeauna realitatea completă. Nu surprind tensiunile din echipă, ritmul din teren sau lucrurile mici care, în timp, ajung să influențeze funcționarea întregului sistem.

Această distanță nu apare brusc, ci foarte subtil, aproape fără să îți dai seama. Tocmai de aceea consider că un management sănătos, cu atât mai mult când vorbim de managementul unui sistem de sănătate cum este un spital sau o rețea de clinici, presupune prezență reală și contact constant cu oamenii și cu activitatea. Doar așa poți lua decizii care funcționează nu doar pe hârtie, ci și în realitate, care vor aduce cu adevărat schimbări și valoare în viața pacienților.

 

Ce îți dorești să înțeleagă oamenii despre munca din managementul medical, dar de obicei nu văd?

 

Că este mult mai mult decât coordonare și organizare.

Din exterior, managementul medical poate părea un rol administrativ, orientat spre procese și rezultate. În realitate, este un echilibru continuu între oameni, presiune, decizii și responsabilitate. În fiecare zi există situații care trebuie gestionate simultan, iar multe dintre ele nu sunt vizibile din afară. Este nevoie de claritate, de capacitatea de a lua decizii rapide, dar și de foarte multă prezență umană.

Se vorbește prea puțin despre partea nevăzută a acestui rol, despre presiunea de a menține stabilitatea, despre responsabilitatea pe care o ai față de oameni și despre faptul că, uneori, trebuie să găsești echilibru chiar și în contexte foarte dificile.

Mi-aș dori ca managementul medical să fie privit mai puțin ca o funcție și mai mult ca o responsabilitate profund umană. Acesta este și principalul motiv pentru care am construit Perfect Consulting, companie care se concentrează pe consultanță strategică în domeniul medical, de la înființare, până la strategie de management și scalare.

 

Ce te-a ajutat de-a lungul timpului, să rămâi conectată la ceea ce contează cu adevărat în munca ta?

 

Faptul că am încercat să nu mă pierd niciodată complet în ritm și în presiunea rezultatelor.

Au existat perioade foarte intense, în care totul se mișca rapid și în care era ușor să intri într-un mod automat de funcționare. Tocmai în acele momente am învățat cât de important este să faci, din când în când, un pas în lateral și să îți pui întrebări sincere despre direcția în care mergi.

M-au ajutat foarte mult atenția la detalii și contactul constant cu oamenii. De multe ori, lucrurile importante nu se văd în indicatori sau în rezultate spectaculoase, ci în schimbările mici, în atmosferă, în reacțiile oamenilor și în energia unei echipe.

Rămânând conectată, m-a ajutat foarte mult să nu uit niciodată de ce am început. Atunci când îți amintești motivul pentru care construiești ceva, îți este mult mai ușor să rămâi conectat la ceea ce contează cu adevărat.

 

Ce te motivează, dincolo de rezultate și obiective? Ce îți dorești să construiești diferit în perioada următoare?

 

Procesul de a construi.

Mă motivează ideea de a vedea cum un business crește în timp, capătă stabilitate și începe să funcționeze natural. Pentru mine, satisfacția nu vine doar din rezultat, ci din tot ceea ce există în spatele lui: etapele, ajustările, deciziile și evoluția continuă.

Cele mai valoroase lucruri nu se construiesc rapid și nici perfect de la început. Se construiesc în timp, prin consecvență și prin capacitatea de a merge mai departe chiar și atunci când lucrurile nu sunt simple.

Mă motivează și ideea că pot construi diferit, mai aproape de oameni, mai aproape de realitate și mai aproape de ceea ce cred că are sens pe termen lung.

Iar cea mai mare satisfacție apare atunci când ceea ce ai construit nu doar funcționează, ci creează stabilitate și pentru oamenii care fac parte din acel sistem.

Ce îmi doresc să construiesc diferit? Să construiesc într-un mod mai conștient și mai apropiat de ceea ce cred astăzi că are cu adevărat valoare.

După ani petrecuți în coordonarea unui sistem complex, simt că este momentul să transform toată această experiență într-un proiect construit în ritmul meu și în jurul principiilor în care cred. Mă concentrez pe zona de consultanță și organizare pentru clinici medicale, însă dintr-o perspectivă profund practică, construită din experiență directă, nu din teorie.

Îmi doresc să lucrez cu structuri care au nevoie de claritate, organizare și direcție coerentă pentru că multe dintre dificultățile din sistem apar atunci când lucrurile sunt gestionate reactiv și nu construite strategic de la început. Acolo simt că pot aduce cea mai mare valoare: în modul în care se construiesc procese sănătoase, echipe stabile și sisteme care funcționează natural, nu forțat.

Pentru mine, această etapă nu este doar o schimbare profesională. Este o alegere personală asumată despre felul în care vreau să construiesc mai departe.

 

În încheiere, ce ne poți spune despre tine, dincolo de partea profesională? Ce pasiuni ai și cum arată timpul tău liber?

 

Sunt un om care are nevoie să construiască și să simtă că evoluează. Nu mă regăsesc în stagnare sau în lucrurile făcute mecanic. Energia mea vine din proces, din dinamica proiectelor și din sentimentul că ceea ce construiesc are sens.

Partea personală și cea profesională nu sunt complet separate. Felul în care sunt ca om se reflectă inevitabil în modul în care conduc, construiesc și aleg să merg mai departe.

Și, dincolo de orice rol sau funcție, mă definesc cel mai bine prin capacitatea de a o lua de la capăt cu mai multă claritate decât înainte.

 

Ceai sau cafea?
Cafea. Face parte din ritmul meu zilnic și din energia cu care îmi încep diminețile. Este unul dintre puținele momente în care îmi dau voie să încetinesc puțin înainte ca ziua să intre în ritmul ei real.

Cartea de pe noptieră:

Îmi place să citesc lucruri care îmi oferă perspectivă și claritate. De exemplu, acum citesc Turn the Ship Around a lui David Marquet, însă, cel puțin de două ori pe an mă întorc cu plăcere la Dare to Lead de Brené Brown. În rest, trebuie să recunosc că zilnic, în ultimele luni citesc mai degrabă articole de analiză și ascult podcasturi, dat fiind că ritmul profesional mi-a lăsat tot mai puțin timp pentru lectură

Cel mai bun sfat primit vreodată:

Să fiu atentă în cine aleg să am încredere. Este un sfat simplu, dar care capătă tot mai multă greutate odată cu experiența și cu oamenii pe care îi întâlnești de-a lungul timpului.

Primul lucru pe care îl faci dimineața:

Liste de priorități. Nu îmi place să-mi încep ziua pe grabă. Am nevoie de câteva minute în care să îmi așez gândurile și prioritățile înainte să intru complet în ritmul zilei.

Artistul favorit:

Nu am un artist favorit. Gusturile mele diferă foarte mult în funcție de perioada în care mă aflu și de starea pe care o am. De fapt, în ultima vreme muzica am ales-o pentru a mă însoți în diverse momente ale zilei, în diverse activități. 

–

 

Redactor:

Anca Bândac, consultant de business: „Cea mai frecventă problemă pe care o observ la antreprenori este că adesea nu există o problemă de vânzări, ci o problemă de sistem”

Anca Bândac este antreprenor, consultant de business și trainer specializat în optimizarea proceselor, implementarea sistemelor CRM și aplicarea NLP-ului în mediul de business. De-a lungul carierei, Anca a contribuit la optimizarea proceselor în peste 350 de companii, lucrând cu antreprenori și echipe din industrii diverse.

Din 2017, de când a intrat în contact cu NLP-ul, a integrat tehnicile și principiile învățate în business, combinând comunicarea strategică, vânzările și negocierea cu soluții practice și măsurabile. Stilul ei este unul pragmatic, orientat spre rezultate și acțiune, punând accent pe implementare, eficiență și sisteme sustenabile care generează rezultate predictibile.

Misiunea Ancăi este de a avea un impact real în viața oamenilor cu care interacționează și de a transmite mai departe cunoștințele și instrumentele care au susținut-o în carieră. Prin traininguri, consultanță și experiența acumulată în business, își propune să ajute antreprenorii și profesioniștii să gândească mai eficient, să comunice mai clar, să acționeze mai inteligent și să construiască afaceri mai profitabile și mai sănătoase.

Am discutat cu Anca în cadrul Entrepreneurs Summit Cluj-Napoca despre cele mai frecvente provocări ale antreprenorilor, importanța sistemelor și a proceselor, impactul comunicării în echipe și modul în care NLP-ul poate fi aplicat practic pentru rezultate reale în business.

 

Anca, ai lucrat cu peste 350 de companii și ai implementat procese în medii foarte diferite. Care este cea mai frecventă problemă pe care o observi la antreprenori?

 

Cea mai frecventă problemă pe care o observ la antreprenori este că, de cele mai multe ori, nu există o problemă de vânzări, ci o problemă de sistem. Nu au în spate un sistem care să facă procesele lor mai predictibile.

 

Spui că NLP-ul aplicat în business trebuie să fie practic și orientat spre rezultate. Ne poți explica o tehnică simplă de NLP pe care un antreprenor o poate aplica imediat în comunicare sau în luarea deciziilor?

 

Sigur. Este vorba despre modul în care adresăm întrebările. De cele mai multe ori avem tendința să întrebăm „de ce?”. De exemplu: „De ce nu ai venit astăzi la birou?” sau „De ce nu ai avut vânzări luna trecută?”.

Recomandarea este să transformăm întrebarea „de ce?” în „ce te-ar face să…?” și să folosim formulări orientate către schimbare.

Adică: „Ce te-ar face să vii mai devreme mâine la birou?”, în loc de „De ce ai întârziat astăzi?”.

Asta mută conversația de la scuze către soluții, rezultate și acțiune.

 

Lucrezi mult pe zona de optimizare procese și implementare CRM. Care sunt semnele clare că un business are nevoie urgentă de mai multă structură și automatizare?

 

În primul rând, atunci când toate informațiile sunt împrăștiate în foarte multe locuri.

Dacă folosești Excel, agenda, conversații pe WhatsApp și alte instrumente separate, asta înseamnă clar că ai nevoie de un sistem de tip CRM.

 

În cursurile tale vorbești despre trecerea de la informație la acțiune. De ce crezi că mulți antreprenori investesc în traininguri și dezvoltare, dar implementează foarte puțin în realitate?

 

Ca să implementezi, ai nevoie să ieși puțin din zona ta de confort. Nu este confortabil să faci lucrurile diferit și ai nevoie și de disciplină. De foarte multe ori rămânem în lucrurile pe care le facem mereu. Ne dorim să schimbăm ceva, dar nu facem pasul către acțiune.

Eu cred că, uneori, nu știm ce urmează și ne este puțin teamă de rezultat, așa că preferăm să rămânem în continuare în zona noastră de confort.

 

Din experiența ta, cât de mult și în ce fel influențează limbajul intern și comunicarea rezultatele unei echipe?

 

Extraordinar de mult. Cred că modul în care comunici cu echipa poate să demoralizeze sau să motiveze.

Una este să spui: „Nu avem lead-uri, nu avem rezultate, nimic nu funcționează.” Și alta este să spui: „Hai să vedem ce putem face mai bine, ce putem îmbunătăți, ce putem schimba astăzi.”

Una este să te concentrezi pe ce nu funcționează și să creezi o energie negativă, iar alta este să comunici orientat spre soluții, acțiune și rezultate.

 

Ai construit business-uri și ai coordonat echipe. Ce lecție importantă ai învățat dintr-un moment dificil profesional?

 

Că nu este niciodată doar despre oameni și că, de multe ori, problema nu este omul, ci sistemul pe care îl ai.

Foarte des avem tendința să dăm vina pe ceilalți și să spunem că oamenii nu sunt buni, când, de fapt, ar trebui să ne uităm la sistemul pe care îl construim și cât de sustenabil și eficient este, astfel încât oamenii să aibă o bază bună pentru a performa.

 

Care este cel mai bun sfat profesional pe care l-ai primit vreodată?

 

Cel mai bun sfat profesional pe care l-am primit este că acțiunea nu este egală cu performanța. Poți să fii ocupat tot timpul și să faci lucruri constant, dar asta nu înseamnă neapărat că ești performant sau eficient.

Pentru mine, faptul că acționezi nu înseamnă automat că performezi, mai ales dacă nu măsori rezultatele lucrurilor pe care le faci.

 

Suntem la Entrepreneurs Summit. Cum te simți aici și cu ce ai vrea să rămână participanții după această experiență?

 

M-am simțit extraordinar. Mi se pare o atmosferă super. Sunt mulți oameni care fie construiesc deja un business, fie sunt la început de drum. Sunt oameni curioși, dornici să afle și să descopere cum pot obține rezultate mai bune.

Mi-aș dori ca participanții să rămână cu ideea că dacă vrei să ai o companie și rezultate predictibile, întotdeauna ai nevoie la bază de un sistem sustenabil în care să lucrezi.

VUNK lansează prima colaborare alături de Alexandra Ungureanu – „Dragostea cu mine” – pe varianta deluxe a albumului ,,Suflet digital’’

Ce noroc! Reciproc…

VUNK revine cu o surpriză specială pentru fani și lansează varianta deluxe a albumului „Suflet digital”, material care aduce trei piese noi – „Madonna”, „Dragostea cu mine” feat. Alexandra Ungureanu și „Nocturna” – și completează universul sonor al albumului cu noi nuanțe emoționale. 

„Dragostea cu mine” marchează prima colaborare dintre VUNK și Alexandra Ungureanu, într-o piesă sensibilă și sinceră, care vorbește despre iubire, despre tot ceea ce suntem dispuși să facem pentru ea și despre cel mai frumos sentiment dintre toate: iubirea împărtășită.

Pe lângă această colaborare, ediția deluxe aduce și „Nocturna”, o adevărată bijuterie muzicală, construită pe linia sensibilă a unui pian și pe versuri emoționante. Cu o durată de aproape șase minute, piesa este gândită ca o experiență care va trebui trăită live, alături de o orchestră. În contrast, „Madonna” vine cu o energie fun și jucăușă, demonstrând încă o dată versatilitatea și libertatea artistică a trupei.

,,Cele trei cântece care închid albumul <<Suflet digital>>, deși sunt foarte diferite una de cealaltă, sunt scrise pentru a transmite speranță și putere. Tema albumului este o călătorie în timp până în 2088 și înapoi, iar rolul acestor cântece este să dea curaj și bucurie celor care ascultă, să ne inspire să rămânem umani și să nu îi lăsăm pe alții să ne sperie sau să ne schimbe inimile cu ale lor.”, ne spune Cornel Ilie. 

Prin această ediție deluxe, VUNK continuă să exploreze emoțiile umane într-un limbaj muzical actual, cinematic și autentic, consolidând povestea începută odată cu lansarea albumului ,,Suflet digital’’.

,,Suflet digital’’ (Deluxe) se aude pe toate platformele de streaming:

https://vunk.lnk.to/Suflet-digital-Deluxe

De peste 30 de ani pe scena muzicală din România, VUNK este trupa inovației în rock-ul românesc. De-a lungul carierei, formația a semnat numeroase premiere: primul videoclip 3D, primul concert multimedia, un afiș realizat exclusiv din GIF-uri și primul videoclip filmat live pe Facebook.

Single-uri precum „Pleacă” (Hit Gold), „Vino, du-te” (feat. Lidia Buble), „Vreau o țară ca afară” (hit popular devenit slogan național), „Așa și” sau „Numai la doi” au dominat topurile radio timp de săptămâni, consolidând statutul trupei ca reper al muzicii românești.

În 2018, VUNK a devenit protagonista primului documentar al unui artist român, „Jur să spun adevărul”, iar prin tehnologie, show-uri spectaculoase și cântece cu mesaj profund, trupa continuă să își îndeplinească viziunea de a conecta oamenii, de a le aduce bucurie, încredere și speranță.

După concertul lor simfonic de la Sala Palatului din 2025, unde au interpretat pentru prima dată live piese orchestrale, VUNK a lansat „Se aude până la tine?”, un omagiu emoționant dedicat toboșarului Nicu Sârghea.

Mai mult decât atât, 2025 a venit cu piese noi precum „Te aștept”, „Aleluia, mi-e bine!”, „2 vulcani”, colaborarea cu Anastasia, „Parfum de îmbrățișare’’, colaborarea cu Eligarf, și cea mai recentă, piesa ,,Scrisoare”.

Cum vorbești cu mecanicul fără să te simți păcălită: 7 termeni pe care trebuie să-i cunoști

Există un moment, în viața aproape oricărei șoferițe, în care intri într-un service auto și simți cum limba ți se face mai mică. Mecanicul îți spune ceva despre „simeringuri”, „bieleta de direcție” sau „un ulei care nu mai e bun”, iar tu dai din cap pentru că pare mai simplu decât să întrebi. Pleci cu o factură pe care nu o înțelegi pe deplin și cu sentimentul că, poate, ai fi putut plăti mai puțin.

Vestea bună: nu ai nevoie să devii mecanic ca să te descurci. Ai nevoie de câțiva termeni-cheie care să te ajute să recunoști principalele piese auto despre care se discută la service, de încrederea că ești îndreptățită să pui întrebări și de obișnuința de a cere lucrurile în scris. Mai jos sunt cei șapte termeni care fac, în practică, diferența dintre o discuție de la egal la egal și una în care ești spectator pasiv la propria mașină.

 

1. Ulei de motor – și ce înseamnă „5W-30″

Uleiul este, simplu spus, sângele motorului. Are rolul de a lubrifia piesele care se mișcă la viteze enorme, de a le răci și de a împiedica uzura prematură. Se schimbă, în general, la fiecare 10.000–15.000 de kilometri sau o dată pe an, în funcție de ce recomandă producătorul mașinii tale (vei găsi informația în cartea tehnică).

Cifrele de tip „5W-30″ sau „10W-40″ descriu vâscozitatea uleiului – cât de „gros” sau „subțire” este la frig și la cald. Primul număr, urmat de „W” (de la winter), arată comportamentul la temperaturi scăzute. Al doilea, comportamentul la cald. Nu trebuie să memorezi toate combinațiile – trebuie doar să știi un lucru: uleiul corect pentru mașina ta este scris în manualul de utilizare. Cere-i mecanicului să folosească exact specificația de acolo și cere bonul de la uleiul pus.

 

2. Filtru de polen (și ceilalți trei filtri)

Mașina ta are patru filtre principale: de ulei, de aer, de combustibil și de polen (sau de habitaclu). Primii trei țin de sănătatea motorului. Al patrulea ține de sănătatea ta – filtrează praful, polenul și particulele fine din aerul care intră prin sistemul de ventilație în cabină.

Filtrul de polen este, paradoxal, cel mai des „uitat” la revizii, deși costă puțin (50–150 de lei cu manoperă) și ar trebui schimbat o dată pe an sau la 15.000 km. Dacă ești alergică, dacă geamurile se aburesc des sau dacă simți un miros stătut când pornești ventilația, e primul lucru de verificat. La service, întreabă direct: „Când a fost schimbat ultima dată filtrul de polen?”

 

3. Plăcuțe și discuri de frână

Plăcuțele de frână sunt piesele care se freacă de discuri pentru a opri mașina. Se uzează natural, iar durata lor de viață depinde de stilul de condus și de traseu – în general între 30.000 și 70.000 km pentru plăcuțe, dublu pentru discuri.

Semnele că trebuie schimbate: un scârțâit metalic la frânare, o vibrație în pedală sau un drum de frânare mai lung. Important de știut: plăcuțele și discurile nu se schimbă întotdeauna împreună. Dacă mecanicul îți propune să le schimbi pe toate „ca să fie”, cere-i să-ți arate uzura concretă – grosimea minimă a discului și a plăcuței este o măsurătoare obiectivă, nu o opinie.

 

4. ITP – Inspecția Tehnică Periodică

ITP-ul este verificarea obligatorie a stării tehnice a mașinii, făcută la o stație autorizată RAR. Pentru autoturismele personale, se face la 2 ani (prima dată la 3 ani de la înmatriculare). Costă în jur de 70–150 de lei și verifică sistemele esențiale: frâne, direcție, lumini, suspensie, emisii.

ITP-ul nu este același lucru cu o revizie. ITP-ul spune dacă mașina este legal aptă să circule. Revizia este întreținerea preventivă pe care o face mecanicul tău. Confuzia dintre cele două este o sursă clasică de neînțelegeri – și uneori de costuri în plus.

 

5. RCA vs. CASCO

Două asigurări, două scopuri complet diferite.

RCA (Răspundere Civilă Auto) este obligatorie prin lege și acoperă daunele pe care le-ai putea provoca tu altcuiva într-un accident – mașina lui, persoana lui. Nu acoperă propria ta mașină.

CASCO este o asigurare facultativă, mai scumpă, care îți acoperă propria mașină în caz de accident, furt, vandalism, fenomene naturale. Pentru o mașină nouă sau pe care încă o plătești în leasing, CASCO este, de obicei, obligatorie prin contract. Pentru o mașină de 15 ani, raportul cost-beneficiu se schimbă.

Cere oferte de la minimum trei brokeri înainte să reînnoiești – diferențele pot fi de sute de lei pentru exact aceleași condiții.

 

6. Curea de distribuție (și de ce contează imens)

Cureaua de distribuție sincronizează mișcarea pieselor din motor. Dacă se rupe în mers, motorul se distruge – iar reparația poate ajunge la jumătate din valoarea mașinii. Se schimbă preventiv, de regulă la 60.000–120.000 km sau la 5–7 ani, în funcție de model.

Este una dintre puținele lucrări la care „mai durează, mai merge” este o decizie financiară proastă. Dacă mașina ta se apropie de intervalul recomandat, întreabă explicit despre asta.

 

7. Devizul estimativ

Acesta nu este o piesă, ci un drept. Înainte de orice lucrare care depășește o sumă agreată (de exemplu, 300 de lei), ai dreptul să primești un deviz estimativ scris – cu piesele, manopera și totalul. Ai dreptul să refuzi lucrări neagreate. Ai dreptul să ceri piesele vechi înlocuite, ca să le vezi.

Nu este nepoliticos să ceri toate astea. Este profesional.

Întreținerea mașinii nu este o zonă „bărbătească” și nici un test de feminitate. Este o competență practică, exact ca administrarea unui buget sau citirea unui contract. Cu cei șapte termeni de mai sus, intri în următoarea discuție cu mecanicul nu ca cineva care speră să nu fie păcălit, ci ca cineva care își gestionează propria mașină. Diferența se vede – și în factură.

Parteneriat strategic între Asociația Black Sea FooDignity (Social Food), Pluxee România și Stop Hunger pentru lansarea „Culinary Horizons – Empowering Youth”, o investiție de 90.000 EUR dedicată formării și incluziunii tinerilor din medii vulnerabile

Desfășurat pe o perioada totală de 3 ani, programul sprijină anual 12 tineri să dobândească abilități în gastronomia socială și să își construiască un parcurs profesional stabil

Lansarea programului „Culinary Horizons – Empowering Youth”, a avut loc în bucătăria socială a Complexului de Servicii Sociale OMINIS, administrat de Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București (DGASMB), București, unde 12 tineri și-au început săptămâna trecută călătoria de la vulnerabilitate la autonomie.  Inițiativa este dedicată creării de oportunități reale pentru tinerii din medii vulnerabile, prin acces la formare profesională și sprijin pentru integrarea pe piața muncii.

Având la bază conceptul „Gastronomia ca șansă”, programul pune accent pe educația profesională și pe redobândirea încrederii în sine, elemente esențiale pentru construirea unei cariere durabile în gastronomia socială. Inițiativa generează astfel valoare atât pentru tinerii participanți, cât și pentru persoanele care vor beneficia de hrana caldă pregătită de aceștia. „Culinary Horizons – Empowering Youth” deschide noi drumuri pentru tinerii vulnerabili din București-Ilfov care vor să învețe bazele gastronomiei sociale pentru a-și construi un viitor stabil.

Proiectul este rezultatul unui parteneriat strategic între Asociația Black Sea FooDignity (Social Food), Pluxee România și Stop Hunger, oferind o șansă reală tinerilor care provin din medii vulnerabile, inclusiv celor aflați în sistemul de asistență socială, celor care se confruntă cu insecuritatea alimentară sau celor lipsiți de sprijin familial.

Investiția totală în program este de 90.000 de euro pe parcursul a trei ani, respectiv 30.000 de euro anual, contribuția fiind asigurată în proporție de către partenerii Pluxee România și Stop Hunger.

Sub îndrumarea lui Chef Adrian Hădean și a lui Chef Trainer Gabriel Gorgan, fiecare zi petrecută în bucătărie va însemna disciplină, încredere și respect pentru muncă. Adi Hădean aduce în prim-plan filosofia bucătăriei sociale ca instrument de schimbare în comunitate, în timp ce Chef Trainer Gabriel Gorgan coordonează implementarea aplicată a noului curriculum.

În cadrul evenimentului de lansare, Chef Adrian Hădean le-a vorbit cursanților despre responsabilitatea față de munca lor, subliniind că gustul final reflectă întotdeauna intenția și rigoarea depusă. Mesajul său a setat direcția pentru cele șase luni de formare intensivă, iar Chef Trainer Gabriel Gorgan a întărit această viziune, încurajând tinerii să se bazeze pe sprijinul mentorilor.

În primul an, programul se întinde pe parcursul a șase luni și include 40 de ore de teorie desfășurate online, urmate de 75 de ore de practică intensivă în bucătăria socială a DGASMB București. Pe lângă tehnicile culinare, cursanții învață despre igienă, siguranță alimentară și sustenabilitate, primind la final un certificat și o scrisoare de recomandare menite să le deschidă porțile pieței muncii.

Implicarea Pluxee merge dincolo de susținerea financiară: voluntari din companie vor oferi sesiuni de mentorat, contribuind la dezvoltarea încrederii și a abilităților necesare pentru viitor.

“Accesul la educație profesională de calitate este adesea limitat de bariere financiare și sociale, iar experiența ne-a arătat nevoia dezvoltării unui curriculum pentru bucătăria socială. Acest proiect răspunde acestor două necesități. ‘Culinary Horizons’ oferă instrumente practice tinerilor înscriși în program, transformând gastronomia într-un parcurs de redobândire a demnității pentru cei 36 de cursanți, pe parcursul celor trei ani. Alături de Pluxee România și Stop Hunger, continuăm să aducem împreună oameni, experiențe și resurse care pot deschide drumuri reale pentru cei care au nevoie de o șansă și de oameni care să creadă în ei”, a spus chef Adrian Hădean, fondatorul BlackSea FooDignity.

Această poveste de ucenicie modernă va continua pe parcursul a trei ani, formând anual noi serii de profesioniști. La finalul stagiului, beneficiarii devin contribuitori activi, pregătind mese pentru comunitate și primind scrisori de recomandare care le facilitează accesul în industria HoReCa. „Culinary Horizons” rămâne un angajament pe termen lung pentru independența tinerilor, demonstrând că o șansă reală poate schimba definitiv cursul unei vieți.

Despre Asociația Black Sea FooDignity (Social Food)

Fondată în 2015 de Chef Adrian Hădean, Asociația Black Sea FooDignity combate foamea prin programul Social Food, oferind mese calde comunităților vulnerabile și în situații de urgență. Colaborăm cu instituții și cu alte organizații non-guvernamentale pe plan local, cât și internațional pentru a identifica eficient nevoile comunităților vulnerabile și a ajuta acolo unde este cea mai mare nevoie. Ne bazăm complet – și ne mândrim! – pe o echipă de voluntari pasionați, dedicați și tenace pentru a ne atinge obiectivele. Detalii: www.socialfood.ro.

Despre Pluxee

Pluxee este un jucător global în domeniul beneficiilor și implicării angajaților, activând în 28 de țări. Pluxee ajută companiile să atragă, să motiveze și să rețină talentele datorită unei game largi de soluții în domeniile Meal & Food, Wellbeing, Lifestyle, Reward & Recognition și Public Benefits. Susținută de tehnologie de vârf și de peste 5.400 de membri angajați, Pluxee acționează ca un partener de încredere într-un ecosistem B2B2C interconectat, format din peste 500.000 de clienți, 37 de milioane de consumatori și 1,7 milioane de comercianți. Cu o experiență de peste 45 de ani, Pluxee se angajează să creeze un impact pozitiv în comunitățile locale, sprijinind bunăstarea angajaților la locul de muncă și protejând planeta. Pentru mai multe informații, vizitați www.pluxee.ro.

Despre Stop Hunger

Stop Hunger este o cauză filantropică și o rețea globală non-profit, dedicată construirii unei lumi fără foamete. Fondată în Statele Unite în 1996, organizația este activă astăzi în 60 de țări și colaborează îndeaproape cu peste 400 de organizații neguvernamentale. Misiunea Stop Hunger este combaterea insecurității alimentare, pornind de la convingerea că susținerea femeilor și a tinerelor generații reprezintă cheia unor soluții durabile și a unui viitor mai bun.

Schwarzkopf Gliss lansează Scalp Balance

Sănătatea reală a părului începe întotdeauna de la rădăcină. Schwarzkopf Gliss, brand recunoscut pentru expertiza sa în repararea părului, lansează Scalp Balance, prima sa gamă premium dedicată sănătății și îngrijirii scalpului. Adaptată în funcție de nevoile scalpului, gama prezintă o rutină completă, concepută pentru a reechilibra și a îmbunătăți calitatea părului de la rădăcină, cu rezultate vizibile în doar trei săptămâni.

Pe fondul tendinței de „skinification” în îngrijirea părului, consumatorii devin din ce în ce mai conștienți că un scalp sănătos reprezintă baza unui păr puternic și cu aspect sănătos. GLISS Scalp Balance răspunde acestor nevoi printr-un sistem de îngrijire bazat pe știință, cu acțiune preventivă și reparatoare, ușor de integrat în rutina zilnică.

Creată pe baza unei combinații eficiente de pantenol și biotină, gama răspunde celor mai frecvente nevoi ale scalpului, contribuind totodată la îmbunătățirea vizibilă a aspectului și calității părului. Recunoscut pentru efectele sale hidratante și calmante, pantenolul susține refacerea barierei naturale a scalpului și oferă părului suplețe și strălucire, în timp ce biotina fortifică firul de păr încă de la rădăcină și sprijină menținerea unui scalp sănătos.

„Scalpul găzduiește până la aproximativ 150.000 de foliculi de păr – fiecare esențial pentru creșterea și vitalitatea acestuia. Atunci când această bază este neglijată, pot apărea disconfort, descuamare, lipsă de strălucire sau chiar subțierea firului de păr. Consumatorii caută soluții eficiente și ușor de integrat în rutina lor, iar GLISS Scalp Balance este conceput exact în acest sens – pentru a hrăni și reechilibra scalpul și a îmbunătăți calitatea părului de la rădăcină, în doar trei săptămâni”, explică Dr. Thomas Welss, Senior Researcher Henkel AG & Co.

Prin lansarea Scalp Balance, GLISS continuă să dezvolte inovația în îngrijirea părului, oferind o soluție dedicată care conectează îngrijirea scalpului cu cea a părului.

 

Rutina completă pentru un scalp echilibrat și un păr mai sănătos

Gama GLISS Scalp Balance este construită în jurul unei rutine simple, în trei pași: curățare, îngrijire și protecție, care poate fi adaptată în funcție de nevoile scalpului: Gentle Shampoo curăță delicat și menține echilibrul natural al scalpului, oferind hidratare și strălucire, în timp ce Deep Cleansing Shampoo asigură o curățare în profunzime, eliminând excesul de sebum, impuritățile și reziduurile de produse. Pentru îngrijire, gama include două serum-uri: Hydrating Serum este destinat scalpului normal sau uscat, crescând nivelul de hidratare cu până la 20% și reducând descuamarea, iar Purifying Serum reglează excesul de sebum pentru scalpul gras, reducând producția acestuia cu până la 38% și menținând prospețimea până la 72 de ore. În final, rutina este completată de Scalp Spray, un produs versatil, potrivit pentru ambele tipuri de rutină, care oferă protecție zilnică, inclusiv împotriva razelor UV (SPF 20), fără a încărca părul.

„Consumatorii sunt tot mai conștienți de legătura directă dintre sănătatea scalpului și calitatea părului, iar acest lucru schimbă modul în care evoluează piața de haircare. Lansarea GLISS Scalp Balance reprezintă un pas important în extinderea brandului către categoria de scalp care și susține tranziția noastră de la expert în repararea părului la expert în îngrijirea completă a acestuia. Noua gamă răspunde unei nevoi clare pentru produse specializate, premium, ușor de integrat în rutina zilnică și susținute de știință. GLISS Scalp Balance reflectă direcția actuală a industriei, în care prevenția, personalizarea și inspirația din skincare devin tot mai importante pentru viitorul îngrijirii părului”, a spus Andreea Anghel, Senior Brand Manager, Henkel România.

Schwarzkopf GLISS Scalp Balance este disponibilă în magazinele din România și online, propunând o nouă abordare a îngrijirii părului – de la scalp către lungimi, pentru un aspect vizibil mai sănătos în fiecare zi.

 

Despre Henkel

Henkel are o prezență activă, de peste 30 de ani în România, oferind  consumatorilor și profesioniștilor din industrie peste 30 de mărci din portofoliul celor două divizii – Adhesive Technologies (Adezivi comerciali, profesionali, Tehnologii) și Henkel Consumer Brands / bunuri de consum (Detergenți si produse pentru îngrijirea locuinței, Produse cosmetice si de îngrijire personală). Compania Henkel are în prezent circa 500 de angajați în România.

Ca un membru responsabil al societății românești, Henkel România s-a implicat activ în cei 30 de ani de existență, în susținerea și sponsorizarea a mii de proiecte educative, sociale, comunitare, ecologice, culturale și sportive.

 

Despre Schwarzkopf

Schwarzkopf este unul dintre cele mai cunoscute branduri de produse pentru îngrijirea, colorarea și stylingul părului, cu o tradiție de peste 115 ani în industrie. Parte din portofoliul Henkel, brandul este recunoscut la nivel global pentru inovație, performanță și expertiză, dezvoltând constant soluții adaptate nevoilor reale ale consumatorilor.

De-a lungul timpului, Schwarzkopf a construit un portofoliu divers, care include game dedicate îngrijirii, stylingului și colorării, precum Gliss, Taft sau Creme Supreme, fiecare contribuind la crearea unor rutine complete și flexibile pentru diferite tipuri de păr și stiluri.

Brandul își bazează dezvoltarea pe cercetare continuă și pe colaborarea cu profesioniști din industrie, cu obiectivul de a oferi produse eficiente, ușor de utilizat și relevante pentru tendințele actuale. Schwarzkopf rămâne un reper în beauty, ghidat de pasiunea pentru păr și de dorința de a susține exprimarea individuală prin styling.

Diana Coman, specialist în creștere organică și social media: „În momentul de față nu există limite reale pentru cât de mult poate crește un business prin social media, atunci când există o strategie coerentă”

Diana Coman este specialist în social media și consultant de strategie digitală, cu experiență în dezvoltarea organică a brandurilor și în construirea unor comunități autentice în online.

Cu un background care îmbină marketingul, comunicarea și zona educațională, ea lucrează atât cu antreprenori, cât și cu business-uri care își doresc să transforme social media într-un instrument real de creștere, nu doar într-un canal de promovare.

În paralel cu activitatea de consultant, Diana Coman predă și lucrează îndeaproape cu studenții interesați de o carieră în digital, implicându-se activ în integrarea lor profesională și în conectarea acestora cu oportunități reale din industrie.

Am stat de vorbă cu Diana, în cadrul evenimentului Entrepreneurs Summit de la Cluj, unde ne-a împărtășit despre relația echilibrată pe care încearcă să o aibă cu social media, despre presiunea expunerii constante și despre greșelile pe care le fac cel mai des antreprenorii și creatorii aflați la început de drum.

 

Cum arată relația ta personală cu social media, în condițiile în care jobul tău te ține conectată aproape constant?

 

Să știți că jobul meu nu mă ține conectată aproape constant. Mi-am stabilit niște limite foarte clare. Sunt atentă la timpul petrecut în social media și, în 80% din cazuri, chiar țin cont de aceste limite și spun: „Gata, aici mă opresc.”

Sigur, există și acel 20% în care nu prea ai ce să faci. Dar, de regulă, intru cu un focus foarte clar. Îmi spun: „Astăzi trebuie să caut conținut într-o anumită verticală” și mă concentrez strict pe asta. Încerc să nu mă las furată de scroll-ul nesfârșit și să fiu cât mai conștientă de timpul meu.

 

Din experiența ta ca profesor, ce ar trebui să facă concret un tânăr care vrea să lucreze în social media, dincolo de facultate?

 

Am observat o problemă foarte clară: studenții nu știu exact încotro să se îndrepte profesional, iar companiile le cer experiență. Problema este că, în același timp, facultatea le cere prezență, iar cele două devin greu de împăcat.

De aceea cred că orice experiență practică acumulată în timpul facultății contează enorm. Fie că vorbim despre un internship, fie despre administrarea unui cont de social media pentru un prieten, toate aceste lucruri pot fi trecute în CV și pot deveni puncte de discuție la un interviu.

Eu m-am implicat activ în angajarea studenților mei și aproximativ 60 dintre ei au fost angajați prin intermediul meu, tocmai pentru că nu mi se părea corect să li se ceară experiență în condițiile în care facultatea le ocupa mare parte din timp.

 

În ce măsură poate social media să crească un business și unde vezi limitele ei?

 

Chiar spuneam pe scenă, aici la Cluj, la Entrepreneurs Summit, că în momentul de față nu există limite reale pentru cât de mult poate crește un business prin social media, atunci când există o strategie coerentă.

Platformele încă ne permit să creștem organic, iar dacă înțelegem cum să facem conținut și la ce reacționează oamenii, putem obține rezultate extraordinare și putem scala foarte mult un business.

 

Ce le lipsește cel mai des antreprenorilor când vine vorba de social media?

 

Curajul de a se expune. Mulți antreprenori au impresia că vor părea penibili, că nu vorbesc suficient de bine sau că nu sunt suficient de pregătiți. E foarte prezent sindromul impostorului.

Dar am văzut schimbări enorme în business-uri atunci când antreprenorii au început să se expună. Oamenii cumpără, înainte de toate, de la oameni, nu de la business-uri. Încrederea se construiește mai întâi în persoana din spatele brandului și apoi se transferă către business.

De aceea îi încurajez mereu să își crească brandul personal și să fie cât mai prezenți în social media.

 

Ce greșesc cel mai des oamenii când vor să crească pe Instagram sau TikTok?

 

În primul rând, nu au răbdare. Mulți caută scurtături: cumpără urmăritori sau încearcă diverse artificii care, în realitate, le fac mai mult rău.

Cu cât audiența este mai autentică, cu atât comunitatea se formează mai natural în jurul tău și al produsului sau business-ului tău.

A doua mare greșeală este lipsa de consecvență. Postează azi, apoi uită o săptămână, după care mai apar din când în când. Este important să existe o cadență pe care o poți susține pe termen lung. Algoritmii platformelor au nevoie de consistență pentru a înțelege cui trebuie recomandat conținutul tău.

 

Ce vezi „în spatele” conturilor mari, dar publicul nu își dă seama?

 

Văd strategii foarte bine construite. De multe ori, asta face diferența dintre un brand mare și un brand care face social media „după ureche”.

Brandurile mari au strategii coerente, piloni clari de comunicare și obiective foarte bine definite. Fie că vorbim despre vânzări sau awareness, tot conținutul este construit în jurul acestor obiective și susține direcția brandului.

 

Care este cel mai bun sfat profesional pe care l-ai primit vreodată?

 

În momentul în care am făcut tranziția de la angajat la antreprenor, cineva mi-a spus să am grijă să nu continui să mă comport ca un angajat.

Nu înseamnă că trebuie să muncesc automat opt ore pe zi. Trebuie să îmi valorizez timpul diferit, să îmi stabilesc corect tarifele și să îmi las suficient spațiu pentru dezvoltare: să merg la training-uri, să caut informații și să mă perfecționez constant, astfel încât să pot livra strategii de calitate.

 

Suntem la Entrepreneurs Summit. Care sunt trei idei cu care ar trebui să plece un antreprenor acasă după eveniment?

 

Să testăm constant formate de conținut pentru a înțelege la ce reacționează cel mai bine audiența noastră.

Apoi, să nu ne fie teamă să automatizăm și să folosim inteligența artificială acolo unde poate avea un impact real. De exemplu, AI-ul poate răspunde la comentarii sau poate trimite automat informații oamenilor care ne contactează, în timp ce noi ne concentrăm pe strategie și pe comunicare.

În final, să dezvoltăm serii de conținut. Atunci când observăm că un anumit tip de conținut funcționează foarte bine, este important să construim mai multe materiale pornind de la acel format sau acea idee.

Amal Clooney la IMPACT CEE: despre justiție, presă liberă și responsabilitate globală

IMPACT CEE, una dintre cele mai importante platforme din Europa Centrală și de Est, reunește anual lideri din tehnologie, politică, știință și cultură. Există momente în care o conferință depășește statutul de eveniment și devine un spațiu în care ideile despre justiție, libertate și responsabilitate publică se transformă în conversații cu miză reală. Apariția lui Amal Clooney pe scena IMPACT CEE de la Poznań a fost unul dintre aceste momente: mai puțin despre statutul de vedetă și mai mult despre felul în care dreptul poate funcționa ca instrument de protecție într-o lume tensionată.

În acest cadru, intervenția lui Amal Clooney a mutat centrul discuției din zona declarațiilor generale spre întrebări incomode despre fragilitatea democrațiilor, rolul presei și responsabilitatea celor care lucrează cu legea.

 

Justiția începe cu oameni reali, nu cu principii abstracte

Dincolo de recunoașterea internațională și cazurile devenite reper, Amal Clooney a insistat asupra unui adevăr esențial: dreptul internațional nu există în izolare. El se traduce în vieți întrerupte, în libertăți pierdute și în oameni care au nevoie de protecție concretă.

Activitatea ei, de la reprezentarea victimelor genocidului ISIS până la apărarea jurnaliștilor persecutați, arată că justiția nu este o idee teoretică, ci o practică zilnică, adesea desfășurată în contexte dificile.

 

Fără presă liberă, adevărul devine negociabil

Unul dintre mesajele centrale ale discursului său a fost legat de importanța presei independente. Fără jurnalism liber, societățile pierd capacitatea de a se înțelege și de a-și verifica propriile instituții.

Într-un context global în care dezinformarea circulă accelerat, această idee devine mai mult decât o observație academică. Devine un avertisment despre cât de fragil este echilibrul dintre putere și transparență.

 

Legea este un instrument care depinde de cine o folosește

Amal Clooney a subliniat și o tensiune esențială: legea nu este automat echivalentă cu dreptatea. Ea poate proteja, dar poate fi și instrumentalizată.

În lipsa independenței instituționale, sistemele juridice pot deveni vulnerabile la influențe politice sau abuzuri. Tocmai de aceea, apărarea statului de drept nu este o temă abstractă, ci una permanent actuală.

 

Succesul nu este despre vizibilitate, ci despre impact

Într-unul dintre momentele cele mai personale ale intervenției sale, Amal Clooney a formulat o definiție a succesului care depășește logica profesională obișnuită:

„Pentru mine, succesul în viața profesională înseamnă să fiu acea persoană care contribuie la dreptate și care aduce lucrurile mai aproape de justiție de fiecare dată când am ocazia.”

Această perspectivă mută accentul de la carieră la consecință, de la recunoaștere la responsabilitate.

 

Influența reală se construiește în timp, nu în momente de vizibilitate

Prin activitatea sa în cadrul Clooney Foundation for Justice, Amal Clooney a susținut eliberarea jurnaliștilor, apărarea femeilor în sisteme juridice inegale și reprezentarea victimelor conflictelor armate. Multe dintre aceste acțiuni nu ajung în prim-planul public, dar au efecte directe asupra vieților celor implicați.

Această dimensiune mai puțin vizibilă a muncii sale contrastează cu imaginea publică, dar o completează: influența reală nu se măsoară în apariții, ci în schimbări concrete.

 

Un final deschis

Una dintre surprizele intervenței lui Amal a fost chiar prezența lui George Clooney alături de ea la Poznań, adăugând o notă personală unui eveniment centrat pe teme instituționale. Mesajul central a rămas unul profund civic: libertatea presei, independența justiției și protecția drepturilor fundamentale nu sunt garantate, ci trebuie apărate constant.

Discursul de la IMPACT CEE nu a fost despre excepționalitate, ci despre consecvență. Despre ideea că dreptatea nu apare de la sine, ci se construiește, pas cu pas, prin oameni care aleg să o apropie de realitate.

 

–

Despre Amal Clooney

Amal Clooney este avocat pledant (barrister) specializat în drept internațional și drepturile omului. Ea este clasată de directoarele juridice Legal 500 și Chambers and Partners drept unul dintre cei mai importanți avocați în domeniul drepturilor omului la nivel internațional, al dreptului internațional public și al dreptului penal internațional.

Este descrisă drept „o minte juridică strălucită”, aflată „într-o ligă proprie în cadrul Baroului”. Publicațiile de specialitate îi evidențiază „prezența impunătoare în fața instanțelor” și o caracterizează drept „o prezență de excepție în fața tribunalelor internaționale”, cu o pledoarie „excelentă, extrem de clară și convingătoare”. Clasamentele subliniază și capacitatea ei de a mobiliza „șefi de stat, miniștri de externe și lideri din mediul de afaceri” într-un mod eficient în sprijinul victimelor încălcărilor drepturilor omului. De asemenea, este apreciată pentru modul în care lucrează cu „martori vulnerabili” și pentru „angajamentul profund față de lege și compasiunea față de oamenii pe care aceasta îi servește”.

Contribuțiile sale au fost recunoscute de organizații și instituții precum Committee to Protect Journalists, American Society of International Law, Reporters Committee for Freedom of the Press, Simon Wiesenthal Center, Națiunile Unite, World Economic Forum, The King’s Trust și revista Time. A primit, de asemenea, premiul Legal 500 Award pentru „avocatul internațional al anului”.

Activitatea profesională

Amal Clooney reprezintă frecvent victime ale atrocităților în masă, inclusiv ale genocidului și violențelor sexuale. Ea a fost implicată în unele dintre cele mai importante cauze de drepturile omului, inclusiv în primele procese din lume în care membri ai ISIS au fost condamnați pentru genocid și crime împotriva umanității.

De asemenea, reprezintă peste 800 de victime yazidi ale ISIS într-un dosar civil de referință din SUA, care urmărește tragerea la răspundere a finanțatorilor organizației pentru complicitate la actele sale teroriste. A reprezentat statul Armenia într-un caz legat de genocidul armean și a fost consilier juridic pentru peste 100 de victime ale genocidului din Darfur, în fața Curții Penale Internaționale.

Apărarea jurnaliștilor și libertatea presei

Amal Clooney reprezintă și prizonieri politici din întreaga lume și a contribuit la eliberarea unor jurnaliști reținuți arbitrar pentru activitatea lor profesională. Printre cazurile sale se numără apărarea jurnaliștilor Reuters care au documentat dovezi ale genocidului din Myanmar, a jurnaliștilor care au relatat protestele din Egipt și a unui jurnalist de investigație care a expus corupția din Azerbaidjan – toți fiind ulterior eliberați.

În prezent, o reprezintă pe laureata Premiului Nobel pentru Pace, Maria Ressa, care se confruntă cu pedepse de închisoare în Filipine pentru activitatea sa jurnalistică. În 2020, Amal Clooney a primit premiul Gwen Ifill pentru „realizări extraordinare și susținute în apărarea libertății presei”, acordat de Committee to Protect Journalists.

Roluri internaționale și instituționale

Amal Clooney a fost consilier principal al lui Kofi Annan în perioada în care acesta era trimis special al ONU pentru Siria, consilier juridic pentru ancheta ONU privind utilizarea dronelor armate și raportor pentru Institutul pentru Drepturile Omului al International Bar Association privind independența justiției.

Este membră a echipei de experți a Regatului Unit pentru prevenirea violenței sexuale în zone de conflict și a panelului de experți al Procurorului General britanic pentru drept internațional public. Între 2019 și 2021 a fost Trimis Special al Regatului Unit pentru Libertatea Presei și vicepreședinte al unui panel internațional de experți juridici care a elaborat recomandări privind protejarea libertății presei la nivel global.

Activitate academică și fundațională

Este profesor asociat de practică în drept internațional la Blavatnik School of Government din cadrul Universității Oxford și membru onorific al St Hugh’s College, Oxford.

Este co-fondatoare a Clooney Foundation for Justice, o organizație care oferă asistență juridică gratuită pentru apărarea libertății de exprimare și a drepturilor femeilor în peste 40 de țări. Activitatea fundației a dus la eliberarea a zeci de jurnaliști și la sprijinirea a mii de femei în procese pentru apărarea drepturilor lor, inclusiv împotriva abuzurilor, discriminării economice și căsătoriilor forțate sau timpurii.

În 2022, fundația a colaborat cu Obama Foundation’s Girls Opportunity Alliance și Melinda French Gates pentru promovarea egalității de gen și reducerea căsătoriilor timpurii la nivel global. De asemenea, derulează un program de fellowship pentru a sprijini tinere avocate din Africa în construirea unor cariere în domeniul drepturilor omului.

Parcurs profesional

Înainte de a se alătura Baroului din Londra, Amal Clooney a lucrat la Haga, la Curtea Internațională de Justiție, la Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie și ca procuror la Tribunalul Special pentru Liban.

Este admisă la Baroul din New York și a practicat dreptul ca avocat litigant la firma Sullivan & Cromwell LLP din New York.

 

–

Despre IMPACT

IMPACT este una dintre cele mai relevante platforme europene dedicate dialogului dintre business, tehnologie, geopolitică și cultură. Lansat în Polonia în 2016, evenimentul reunește în fiecare an mii de participanți – lideri din mediul de afaceri, oficiali guvernamentali, investitori, experți, dar și voci influente din artă și media.

Fondatorul IMPACT, Krystian Wolak, a fost recent distins cu premiul „Brands from Poland”, acordat de redacția Money.pl, pentru contribuția sa la consolidarea imaginii Poloniei ca stat modern, dinamic și inovator. Distincția reflectă, totodată, rolul pe care IMPACT îl are în repoziționarea Europei Centrale și de Est pe harta economică și de inovație a Europei.

Meron Bakery aduce în centrul Clujului un nou concept construit în jurul experienței și comunității

În centrul Pieței Unirii din Cluj-Napoca, într-o clădire istorică ce a făcut parte din viața orașului timp de secole, Meron Bakery deschide un nou capitol. Noul spațiu combină pâinea cu maia, pastry-ul artizanal, brunch-ul și cafeaua de specialitate într-un concept construit în jurul experienței și comunității.

În spatele proiectului se află Ana Davidovici, Pastry Chef & Manager Meron Bakery, Bogdan Ciocian, CEO Meron, alături de o întreagă echipă de oameni pasionați. Povestea bakery-ului a început însă cu câțiva ani înaintea spațiului din Unirii, după întoarcerea Anei din Amsterdam.

 

DE LA O IDEE LA UN BAKERY

În 2019, după o perioadă petrecută în Amsterdam, Ana s-a întors la Meron și a intrat în echipa operațională a companiei. În timpul petrecut în Olanda, observase tot mai des concepte care combinau cafeaua de specialitate cu producția proprie de pâine și pastry – spații în care bakery-ul și coffee roasting-ul coexistau natural.

„Îmi plăceau foarte mult locurile acestea – cafenelele, bakery-urile, spațiile în care totul era construit în jurul produsului și al experienței”, povestește ea.

Ideea a început să prindă contur în perioada pandemiei, când echipa a decis să producă intern primele produse de pastry pentru locațiile Meron. Primele rețete au fost simple – banana bread, brownies, cookies și carrot bread – însă reacția clienților a transformat rapid proiectul într-o direcție de dezvoltare reală.

Produsele erau făcute zilnic, iar cererea a crescut constant. În timp, proiectul s-a extins în toate locațiile care aveau bucătării, iar nevoia unui spațiu dedicat a devenit tot mai evidentă.

În paralel, Ana a început să aprofundeze tot mai mult zona de bakery și producție artizanală, inclusiv prin perioade de pregătire în afara țării. Astfel, ceea ce pornise ca o extensie naturală a universului Meron s-a transformat treptat într-un proiect cu identitate proprie.

 

DE LA PLATINIA LA PIAȚA UNIRII

Primul Meron Bakery din Platinia a funcționat ca un laborator în care echipa a construit procesele de producție, consistența produselor și relația cu clienții.

„Procesul nu se termină când deschizi ușile. Pentru mine, Bakery Platinia s-a simțit cu adevărat construit abia după aproape trei ani”, spune Ana.

Noul spațiu din Piața Unirii marchează însă o etapă diferită: un bakery gândit nu doar pentru takeaway, ci pentru experiența completă a consumului în spațiu.

Mutarea într-una dintre cele mai vizibile clădiri din centrul Clujului a venit și cu o responsabilitate aparte. 

Casa Fröhlich din Piața Unirii nr. 13 este una dintre clădirile istorice emblematice ale centrului vechi al Clujului. Construită prin unirea a două case mai vechi din secolul al XVIII-lea și remodelată în stil eclectic la finalul secolului al XIX-lea de familia Fröhlich, clădirea păstrează și astăzi elemente renascentiste și baroce originale. De-a lungul timpului, aici au locuit personalități importante ale orașului, iar pasajul cunoscut cândva drept „Aleea Fröhlich” face parte din istoria vie a Clujului.

Spațiul, cunoscut anterior publicului clujean și încărcat de identitatea locului, a influențat direct direcția proiectului.

„Când intri într-un spațiu care are deja identitate, trebuie să îl respecți. Totul trebuia să se completeze natural cu energia locului.” – Bogdan Ciocian, CEO Meron

De la prima vizită, organizarea spațiului s-a conturat aproape instinctiv: zona de seating, vitrina și laboratorul deschis au fost gândite pentru a crea transparență și apropiere între producție și experiența oaspeților.

 

MAI MULT DECÂT UN SPAȚIU DE TAKEAWAY

Dacă bakery-ul din Platinia a fost construit în jurul ritualurilor zilnice – pâinea cumpărată dimineața sau pastry-ul luat înainte de muncă – noua locație din Unirii își propune să încetinească ritmul și să îi facă pe oameni să rămână.

Spațiul a fost gândit în jurul unei experiențe complete: brunch dishes, produse servite imediat după coacere, cafea de specialitate și o zonă amplă de seating care încurajează timpul petrecut în interior.

În același timp, transparența rămâne unul dintre principiile centrale ale bakery-ului. Laboratorul deschis și producția vizibilă fac parte din felul în care echipa a ales să construiască relația cu oamenii.

„Dacă spunem că folosim maia, atunci e doar maia. Dacă spunem că nu folosim aditivi, asta facem.”, adaugă Ana

 

CEA MAI MARE PROVOCARE: CONSTRUIREA ECHIPEI

Pentru Ana, cea mai mare provocare din dezvoltarea bakery-ului nu a fost producția, ci construirea echipei și transmiterea unei culturi comune în jurul produsului și al ospitalității.

Într-un domeniu în care formarea profesională modernă este încă limitată în România, procesul a însemnat atât educație tehnică, cât și construirea unei atenții comune pentru detalii, consistență și relația cu oaspeții.

În timp, în jurul bakery-ului s-a format o comunitate de clienți fideli, iar proiectul a început să facă parte din rutina zilnică a multor oameni – de la pâinea cumpărată dimineața până la mesele de sărbători și aniversările importante.

„La un moment dat realizezi că, pentru unii oaspeți, tu ești persoana care le pregătește pâinea în fiecare zi.”, concluzionează Ana 

Pentru Ana Davidovici, noul spațiu din Piața Unirii nu reprezintă finalul unui proiect, ci începutul unei noi etape pentru Meron Bakery – una construită în jurul produselor artizanale, al cafelei de specialitate și al experiențelor care îi fac pe oameni să rămână.

 

–

Meron Bakery intră odată cu spațiul din Piața Unirii într-o etapă nouă, de maturizare, în care pâinea artizanală, producția deschisă și ospitalitatea se întâlnesc într-un loc gândit pentru ritmurile de zi cu zi ale orașului.

Fondat în Cluj-Napoca, Meron a construit în ultimii ani unul dintre cele mai recognoscibile ecosisteme dedicate cafelei de specialitate din România, dezvoltând în jurul său concepte care pun accent pe calitate, ospitalitate și comunitate. Astăzi, brandul este prezent în mai multe orașe din țară, dar și internațional, prin locațiile din Ungaria, consolidându-și poziția de lider de piață prin identitatea construită în timp, standardele ridicate ale produselor și experiența oferită clienților.

Dincolo de rețeaua de locații, Meron este prezent constant în cadrul festivalurilor și evenimentelor internaționale dedicate cafelei de specialitate, participând activ la competiții, colaborări și proiecte care contribuie la dezvoltarea culturii cafelei atât local, cât și internațional. Prin Meron Bakery, brandul își extinde natural universul către zona de bakery artizanal și experiențe gastronomice construite în jurul produsului și al oamenilor.

„Hamlet” reinventat la Festivalul Internațional Shakespeare de la Craiova: dans, memorie și emoție

Festivalul Internațional Shakespeare Craiova are loc între 21 și 31 mai 2026. În cadrul acestuia, coregrafa și dansatoarea belgiană Ina Broeckx, alături de coregraful italian Walter Matteini, prezintă o reinterpretare profund contemporană a tragediei Hamlet, construită integral prin dans, emoție și corporalitate. Împreună, cei doi artiști, cofondatori ai companiei ImPerfect Dancers Company, transformă universul shakesperian într-un spațiu al memoriei, al tensiunii interioare și al fragilității umane, în care corpul devine purtătorul principal al sensului.

 

Dansul ca limbaj al invizibilului

Pentru Ina Broeckx, dansul nu este o ilustrare a textului, ci o cale directă de acces la straturile emoționale profunde ale operei lui Shakespeare. Ea explică faptul că Hamlet este mai mult decât o piesă, este „un labirint emoțional”, în care coexistă frica, dorința, singurătatea și contradicția.

„Pentru noi, dansul are extraordinara capacitate de a exprima ceea ce cuvintele, de multe ori, nu pot”, afirmă ea, subliniind că mișcarea permite accesul la ceea ce rămâne invizibil în limbaj. În viziunea ei, coregrafia nu înlocuiește textul, ci îl adâncește: îndoiala devine greutate în corp, memoria devine repetiție, iar doliul se transformă în absență fizică.

 

Fragilitatea ca formă de putere

În limbajul artistic, vulnerabilitatea nu este niciodată slăbiciune, ci o formă intensă de adevăr scenic. Ea respinge ideea unei fragilități decorative și o transformă într-un nucleu de forță emoțională.

„Noi nu vedem fragilitatea ca pe o slăbiciune”, spune ea, explicând că dansatorii lucrează permanent în contrast: control și abandon, tensiune și prăbușire, apropiere și respingere. Un gest mic, tremurat, poate avea aceeași intensitate ca o mișcare amplă, dacă este autentic.

 

Corpul și identitatea fragmentată

În această viziune, identitatea nu este fixă, ci fragmentată și instabilă. Corpul devine un câmp de tensiune între rolurile sociale și adevărul interior. Prin repetiții, lucrul în oglindă și secvențe de izolare, coregrafia explorează dizolvarea sinelui sub presiune. Chiar și în grup, personajele pot rămâne profund singure, iar această singurătate devine una dintre temele centrale ale spectacolului.

 

Memorie, dorință și conștiință

Pentru Ina Broeckx, dansul este un mod de a da formă emoțiilor invizibile. Memoria apare în gesturi recurente, dorința în atracție și distanță, iar conștiința în tensiuni fizice nerezolvate. Ea subliniază ideea că trupul păstrează tot: emoțiile, traumele, dorințele reprimate. În acest sens, dansatorii poartă în ei „urme” emoționale care devin vizibile prin mișcare.

 

Dansul ca experiență emoțională directă

Prin eliminarea centralității cuvântului, spectacolul devine o experiență mai directă și mai universală. Dansul permite publicului să simtă, nu doar să interpreteze.

„Prin dans, Hamlet devine mai puțin despre interpretare intelectuală și mai mult despre recunoaștere emoțională”, explică ea, subliniind că spectatorii pot recunoaște instinctiv frica, pierderea, tandrețea sau cruzimea.

 

Ofelia ca nucleu emoțional

În această reinterpretare, centrul emoțional al spectacolului este o tânără care se identifică cu Ofelia. Această perspectivă transformă întreaga poveste într-o experiență subiectivă, intimă și psihologică. Ofelia nu este un simbol al fragilității, ci o prezență complexă, care absoarbe și reflectă lumea din jur.

 

Fragilitatea feminină reimaginată

În viziunea Inăi Broeckx, Ofelia este departe de stereotipurile clasice. Ea nu este redusă la inocență sau nebunie, ci este o ființă emoțională complexă. Corpul ei devine un spațiu în care coexistă dorința, reprimarea, tandrețea și violența emoțională. Ofelia nu este doar privită, ci privește și ea, absorbind lumea din jur.

 

Procesul creativ și imaginea inițială

Procesul creativ a pornit de la o imagine simplă: o tânără care citește singură. Această imagine nu este doar un gest, ci o formă de refugiu emoțional. Din această scenă inițială s-a născut tema sufocării interioare, a unei lumi în care emoțiile, amintirile și dorințele se suprapun până la dizolvare.

 

Ambiguitate, ezitare și tăcere

Coregrafia evită intenționat reprezentarea literală a emoțiilor. În loc să explice, creează spații deschise în care publicul poate proiecta propriile trăiri. Ezitarea este profund fizică, iar tăcerea și nemișcarea devin forme de intensificare a prezenței și vulnerabilității.

 

Iubire, cruzime și limbajul corpului

Una dintre tensiunile esențiale ale spectacolului este relația dintre iubire și cruzime. În viziunea coregrafică, iubirea nu este niciodată pură, ci conține posesivitate, frică și uneori violență. Limbajul scenic construit de cei doi artiști este visceral și intim, iar respirația devine parte din partitura coregrafică.

 

Hamlet ca experiență colectivă și rezonanță emoțională

În final, spectacolul se îndepărtează de ideea unui Hamlet strict individual și devine o experiență umană colectivă. Povestea este filtrată prin sensibilitatea Ofeliei și deschisă către experiențe universale: singurătate, dorință, fragilitate, manipulare și pierdere. Ina Broeckx își dorește ca publicul să nu plece doar cu o înțelegere intelectuală, ci cu o rezonanță emoțională profundă. „Sperăm ca publicul să fie atins emoțional, nu doar stimulat intelectual”, spune ea, subliniind că adevăratul succes al spectacolului este acea emoție greu de numit, dar imposibil de uitat.

Dacă Shakespeare ar vedea această versiune dansată a lui Hamlet, Ina Broeckx crede că ar fi surprins de forța cu care corpul poate păstra esența operei fără cuvinte. Pentru ea, corpul este un arhivator al emoțiilor umane: „Corpul își amintește trauma, iubirea, frica, dorința, rușinea, tandrețea”. În acest sens, dansul devine o poezie fizică, scrisă direct în emoție și materie vie.

 

–

Festivalul Internațional Shakespeare Craiova are loc între 21 și 31 mai 2026. Pe parcursul a 11 zile, orașul devine o scenă extinsă, iar tema „WILL matters / Voința naște materie” propune publicului o reflecție asupra voinței ca forță care creează și pune în mișcare imaginația.

Inițiat în 1994, de vizionarul Emil Boroghină, Festivalul Internațional Shakespeare Craiova este cel mai important festival tematic din lume. De-a lungul timpului, a reunit la Craiova creații shakespeariene semnate de Peter Brook, Robert Wilson, Robert Lepage, Eugenio Barba, Thomas Ostermeier sau Yukio Ninagawa și companii din peste 70 de țări, contribuind la recunoașterea orașului ca punct de întâlnire pentru estetici și practici teatrale de renume mondial.

 

–

Editor: Antonia Bogdan

Andrada Borda, marketing strategist: „Ceea ce faci mâine diferit contează mult mai mult decât ceea ce ai învățat astăzi”

Andrada Borda lucrează în comunicare de peste 14 ani și este astăzi Marketing Strategist și Head of Brand Marketing & Business Partner în cadrul unor proiecte precum Brand Minds, Romanian Entrepreneurs, Sales Rockstaars Summit și Biohacking 360.

Drumul ei în marketing a început dintr-o atracție naturală pentru creativitate, cultivată încă din copilărie prin experiențe artistice diverse – de la pictură și teatru, până la poezie și coregrafie. Această bază creativă, dublată de o gândire pragmatică, a conturat o perspectivă unică asupra comunicării, pe care o descrie ca fiind „sinergia perfectă între creativitate și strategie”.

De-a lungul timpului, Andrada a evoluat de la roluri de execuție și strategie în marketing la o poziție de business partner, unde contribuie activ la alinierea echipelor, integrarea comunicării cu obiectivele de vânzări și construcția de ecosisteme de brand coerente.

Am stat de vorbă cu Andrada, în cadrul ediției Entrepreneus Summit Cluj-Napoca din acest an. Ea ne-a vorbit despre transformările mediului de business din România, impactul tehnologiei și al inteligenței artificiale, schimbările din industrie, dar și despre erorile frecvente din marketingul antreprenorial și principiile care diferențiază brandurile care cresc de cele care stagnează.

 

Cum ai descrie evoluția mediului de business din România în ultimii ani? Ce s-a maturizat și ce încă simți că lipsește?

 

Cred că ce s-a maturizat în ultimii ani și este un detaliu foarte important este flexibilitatea antreprenorilor de a se ajusta dintr-o perspectiva a strategiei de business. Pentru că în ultimii ani, am avut pandemia care a creat noi comportamente de consum, tot contextul sociopolitic care ne ne-a creat stabilitate, dar și mai noua parte – adopția noilor tehnologii și inteligența artificială. Din acest punct de vedere, vedem o schimbare în bine prin adaptare rapidă și flexibilitate, pentru că, așa cum bine știm, singura constantă este schimbarea și este un detaliu pe care îl vedem și l-am văzut în ultimii ani de dezvoltare a businessului, nu doar din România, ci și pe piața internațională.

 

Ce industrie din România performează cel mai bine în momentul acesta și care simți că pierde din ritm?

 

Construcțiile. Investițiile în infrastructură și dezvoltare fluidizează transporturile și partea de logistică, care aduc o creștere generală în economia României și nu numai. Este un prag istoric, prin care suntem pe primul loc în UE in 2025 în dezvoltarea de infrastructură cu 8,9% din PIB investiții în construcții, prin comparatie cu media europeană de 5%. 

În mod paradoxal, un sector care continuă să se dezvolte și să rămână stabil este și cel de IT. Deși vedem o creștere a adopției inteligenței artificiale, care automatizează o mare parte din procesele tehnologice, România își menține poziția de piață stabilă în zona de outsourcing, în special în software development și cybersecurity. Clienți din Statele Unite și din Europa continuă să aleagă România datorită calității serviciilor oferite în acest sector.

Deci am putea spune că sunt două zone de dezvoltare care raman stabile.


În ceea ce privește industriile care se confruntă cu provocări, un exemplu este industria auto. Această situație este generată, în principal, de scăderea cererii pe piața internațională. Germania, unul dintre principalii noștri parteneri comerciali în sectorul auto, a traversat în ultimii doi ani o perioadă de încetinire economică și ușoară recesiune, iar acest lucru se reflectă și asupra industriei din România.

Mai mult decât atât, observăm o tranziție către zona de electromobilitate, însă capacitatea de adaptare a infrastructurii pentru producția de componente electrice în locul celor auto tradiționale este ușor încetinită față de ritmul accelerat al schimbării din industrie.

O altă industrie în care se resimt transformări este cea a textilelor, influențată de valul puternic de creștere al producției din Asia. România a fost, timp de aproximativ 30 de ani, un important hub de producție textilă pentru Europa, iar numeroase branduri internaționale și-au relocat producția aici, în principal datorită costurilor competitive ale forței de muncă.

Observăm în prezent un proces de schimbare și repoziționare în acest sector, determinat de faptul că în Asia forța de muncă devine tot mai accesibilă. În plus, apariția și expansiunea unor jucători globali precum Trendyol sau Shein au accelerat acest shift semnificativ la nivel internațional. În acest context, industria textilelor traversează o transformare importantă. 

 

Din experiența ta, care sunt cele mai mari greșeli pe care le vezi la antreprenorii români când vine vorba de marketing?

 

În primul rând, aș spune că privesc marketingul din păcate ca un cost, nu ca o investiție. Poți să ai cel mai bun produs din lume, dacă nu investești resurse pentru a-l aduce în piață, este un dezavantaj major. Poți să ai cea mai bună infrastructură de producție și de operațiuni, dacă produsul nu e ușor de descoperit, vanzarile stagneaza.

Un al doilea lucru pe care îl văd și care rămâne o problemă generală este partea de claritate. Ne dorim să comunicăm prea multe lucruri și uităm că în comunicare claritate este esențială.

Putem să facem un exercițiu foarte bun din punctul acesta de vedere, mergând pe stradă și uitându-ne la campaniile de outdoor pe care le vedem în ecosistemul urban.

Analizează câte branduri comunica clar, si cate comunica prea multe într-un context în care oamenii vad mesajul fugitiv? Să nu uităm ca în contextul urban vedem mesajele în timp ce conducem, suntem pe fast-forward și nu avem timp să procesăm informația așa cum managerii de brand sau antreprenori ar dori să o procesăm. Și atunci trebuie să ținem cum să comunicăm cât mai simplu și cât mai clar, în așa fel încât mesajul să ajungă la oamenii, rapid.

 

Ce diferențiază astăzi un antreprenor care crește rapid de unul care stagnează, din perspectiva ta de marketer?

 

Tehnologia. Ne ajuta în primul rând, în procesul de colectare a datelor din piață, iar adevărata valoare vine din modul în care aceste date sunt utilizate ulterior într-un mod inteligent și strategic pentru eficientizarea deciziilor și a proceselor.

Pentru că atunci când știm la ce oră cumpără clienții noștri, în ce zi, în ce context, ce produse ne aduc venituri mai mari, care produse stagnează din punct de vedere al vânzărilor, învățăm să prelucrăm strategic aceste date și le integrăm în strategia de marketing, si ca rezultat, costurile scad.

Nu mai mergi în blind cu o comunicare broad, mergi nișat folosind aceste date în eficientizarea comunicării și a strategiei de messaging. Marketingul poate să integreze sute de canale de comunicare, dar dintre care să funcționeze o selecție foarte limitată. Și atunci când antreprenorii înțeleg cum să integreze tehnologia și să folosească modelarea datelor pentru a vedea cine este de fapt clientul, rezultatele pot fi exponențiale.

 

Dacă ar fi să alegi o singură direcție care va influența major business-urile în următorii ani, care ar fi și de ce?

 

Inteligența artificială. Dar am să spun și de ce. Trăim un shift major, o schimbare de paradigmă, la fel ca apariția internetului din anii ’90.

Pentru că, de fapt, inteligența artificială produce infrastructură. Nu este un shift care afectează o singură industrie; este o infrastructură care amplifică și schimbă procesele în majoritatea industriilor, ceea ce generează mai departe schimbări operaționale. Vorbim despre re-skill-ing si career shift, care azi se întâmplă în cazul marii majorități a oamenilor.

Mai mult decât atât, comportamentul oamenilor se schimbă. Nu mai căutăm pe Google, mergem către Chat GPT și către alte platforme de inteligență artificială. Social media, la fel, formează un comportament de consum care schimbă timpul atenției de calitate pe care oamenii îl acordă în orice context.

Și atunci când calitatea atenției se schimbă, comportamentul de consum se schimbă, modul în care luăm decizii se schimbă, direcția strategică se schimbă. Trăim o perioadă de emergență care se desfășoară pe foarte multe planuri și care este abia la început. Ce știm cu siguranță este că, uitându-ne retrospectiv, tehnologia a fost adoptată întotdeauna. Este o chestiune de timp și de integrare care necesită niște pași concreți, dar se va întâmpla.

Cum va primi fiecare industrie această schimbare? Ține foarte mult de leadership, de management, de pregătirea oamenilor și de mindset, să existe deschidere și să învățăm cum să o folosim și într-o formă etică și reglementată, pentru că și asta este o condiție importantă.

 

Dacă ai porni mâine un business de la zero în România, cum ți-ai construit concret strategia de marketing?

 

Mi-aș clarifica foarte bine cine sunt oamenii la care trebuie să ajungă produsul sau serviciul meu.

Și odată ce am în față acest arhetip de persoană, aș mapa foarte clar o zi de activități, să înțeleg de dimineața și până seara care este comportamentul de consum al acestor oameni. În momentul în care înțelegi foarte bine tiparele de comportament de consum și activitățile pe care acea persoană le are în fiecare zi, poți extrapola pe o perioada extinsa și apoi pe baza datelor sa construiesti strategia de comunicare, și messaging, în funcție de obiectivele și provocările pe care persoana respectivă le are în viața de zi cu zi. E important să știi foarte bine cum să comunici într-un mod eficient mesajele de brand, în așa fel încât produsul tău să fie perceput ca o soluție, nu ca un alt mesaj într-un ocean de 10.000 de alte distrageri. Competiția nu este doar cu alți playeri din industria care oferă același produs, ci cu tot spectrul de stimuli care contribuie la mediul general prin care oamenii trec în fiecare zi.

 

Care e cel mai bun sfat profesional pe care l-ai primit vreodată?

 

You become what you do everyday. Devii ceea ce faci în fiecare zi. Când îți amintești asta, conștientizezi că dacă îți dorești să devii pictor, iar tu faci arhitectură în fiecare zi, nu o să devii un pictor niciodată.

În momentul în care îți dorești să devii un marketer de excepție, toate acțiunile și activitățile pe care le faci zilnic, indiferent de momentul zilei, contribuie la atingerea acestui obiectiv. Devii mai conștient de lucrurile pe care le faci pe pilot automat și începi să înțelegi că, atunci când îți integrezi obiceiuri bune în mod constant, acestea devin un stil de viață, iar efectele pe termen lung sunt semnificative.

 

Suntem la Entrepreneurs Summit. Care sunt trei idei cu care ar trebui să plece un antreprenor acasă după acest eveniment?

 

Prima și cea mai importantă este – ceea ce faci mâine diferit contează mult mai mult decât ceea ce ai învățat astăzi. Taking action. Dacă lucrurile pe care le-ai învățat nu se transformă într-un plan de acțiune, resursele pe care le-ai acționat astăzi își pierd din valoare. Fă-ți o agendă clară.

Apoi, bucură-te de conexiunea și de oamenii pe care îi cunoști și nu îi lăsa într-un contact în telefon. Asigură-te că mergi mai departe și dezvolți acele conexiuni într-o relație de valoare care se poate transforma ulterior în ceva care să dezvolte ceea ce faci. Pentru că la Romanian Entrepreneurs Summit sunt oameni care schimbă fundamental ecosistemul de business din România. 

Iar un ultim takeaway ar putea să fie legat de integrarea unui framework de decizie pe care să îl aplici nu doar în viața profesională, dar și în cea personală. Radu Atanasiu vorbește în speech-ul lui despre strategie de business, despre acest framework decizional pe care să îl aplici când ești într-un punct de pivot și ai nevoie să iei o decizie strategică care are un impact major în compania ta, sa decizi bazându-te pe un set de criterii specifice. La început poate să pară un pic prea complex ca proces, dar odată ce devine un obicei, beneficiile vor fi pe măsură.

IMPACT CEE 2026: peste 7.000 de participanți, 650 de speakeri, 9 scene și 25 de teme principale

Lideri globali, dilemele noii ere dominate de inteligența artificială și confruntări intelectuale de mare intensitate au transformat Poznań într-o veritabilă tribună a ideilor despre viitorul lumii.

Cifrele ultimelor două zile ale evenimentului sunt impresionante: peste 7.000 de participanți, 650 de speakeri, 25 de teme principale, 9 scene și un total de 94 de ore de paneluri și discuții. Încă de la deschidere, standardul a fost ridicat foarte sus. Premierul polonez Donald Tusk a transmis un mesaj puternic de optimism, afirmând că Polonia este astăzi unul dintre cele mai bune locuri din lume pentru a trăi și pentru a-ți împlini visurile. Laureatul Premiului Nobel Daron Acemoglu a atras atenția asupra necesității reformării instituțiilor democratice liberale pentru a proteja viitorul societăților moderne, iar scriitoarea Olga Tokarczuk a emoționat publicul mărturisind că lucrează la ultimul său roman.

A doua zi a păstrat tonul direct și ambițios al conferinței, iar prezența unor personalități precum Justin Trudeau și Aleksander Kwaśniewski a ridicat discuția despre viitorul lumii la un nivel rar întâlnit de sinceritate diplomatică.

 

Justin Trudeau: înțelegerea fricilor și apărarea ordinii globale

Cel mai așteptat moment al zilei a fost dialogul cu fostul prim-ministru al Canadei, Justin Trudeau. După aproape un deceniu de conducere într-o perioadă marcată de pandemie și de invazia Rusiei în Ucraina, Trudeau a criticat dur politica bazată pe polarizare:

„Poți câștiga alegeri speriind, înfuriind și divizând oamenii. Dar după aceea nu mai poți rezolva problemele care i-au făcut pe oameni furioși și speriați.”

El a vorbit și despre tensiunile din cadrul NATO, amintind summitul dificil din 2018, în timpul primei administrații Trump. Trudeau a recunoscut pragmatic că presiunea americană a determinat statele aliate să crească investițiile în apărare, avertizând totodată asupra unei noi ere geopolitice, în care regulile internaționale devin tot mai opționale pentru marile puteri.

Fostul premier canadian a abordat și impactul inteligenței artificiale asupra generațiilor tinere: „Copiii mei sunt probabil ultima generație care își va aminti clar cum arăta lumea înainte de AI.”

El a subliniat că transformarea tehnologică trebuie să îmbunătățească viața tuturor oamenilor, nu doar să creeze noi miliardari.

 

Anatomia puterii și „războiul polono-polonez”

Un alt moment puternic a fost conversația dintre fostul președinte al Poloniei, Aleksander Kwaśniewski, și fiica sa, Aleksandra. Reflectând asupra transformărilor anilor ’90, fostul președinte a admis că succesul economic al perioadei a lăsat în urmă o parte a societății: „Am fost poate prea fascinați de succes și progres și i-am neglijat pe cei care nu au simțit că fac parte din acest succes.”

Kwaśniewski a criticat și degradarea discursului politic contemporan: „Ceea ce diferențiază politica de azi de cea din trecut este dispariția sentimentului de rușine.”

El a avertizat că puterea poate deveni „un drog” și a făcut apel la reconstruirea unității sociale și politice:„Dacă vrem să ne simțim în siguranță, trebuie să punem capăt acestui război polono-polonez.”

În concluzie, el a transmis un mesaj optimist: „Polonia poate deveni o poveste de mare succes, nu doar una a înfrângerilor glorioase.”

 

Lupta pentru adevăr și noua ordine geopolitică

Istoricul Timothy Snyder, profesor la Universitatea Yale, a subliniat rolul esențial al jurnalismului de investigație pentru supraviețuirea democrației: „Jurnalismul de investigație este ca aerul și apa – nu putem trăi fără el.”

Publicista și laureata Pulitzer Anne Applebaum a avertizat că dezinformarea a devenit o armă îndreptată împotriva fundamentelor lumii democratice. Reprezentanți ai presei și organizațiilor pentru libertatea media au atras atenția că presa liberă este prima victimă în confruntarea cu regimurile autoritare.

Experta în China Alice Han a remarcat că lumea revine la o epocă în care geopolitica cântărește mai mult decât economia. Economistul Martin Wolf a apărat modelul european de decizie, afirmând că procesul lent și complex al Uniunii Europene funcționează ca o protecție împotriva deciziilor pripite și periculoase.

 

Economie și inovație: de la „modelul chinezesc” la revoluția AI

Ministrul polonez al activelor statului, Wojciech Balczun, a prezentat noua filozofie de administrare a companiilor de stat, bazată pe eficiență economică și reducerea influenței politice.

El a anunțat totodată că, în 2029, pe șoselele Poloniei vor circula trei modele ale automobilului electric polonez Izera, dezvoltat în colaborare cu gigantul taiwanez Foxconn.

Primarul orașului Poznań, Jacek Jaśkowiak, a evidențiat ritmul rapid al investițiilor locale și ambiția orașului de a deveni „creierul Poloniei” prin investiții masive în educație și cercetare.

Din Silicon Valley, investitorul Joe Schoendorf (Accel Partners) a criticat excesul de reglementare din Uniunea Europeană: „Antreprenorii se concentrează pe inovație. UE se concentrează pe reglementare. Reglementarea este dușmanul mortal al inovației.”

El a avertizat și asupra valului de concedieri provocate de automatizare și inteligența artificială.

CEO-ul Booksy, Stefan Batory, a vorbit despre evoluția companiei și despre ambiția de a demonstra că startup-urile globale pot fi construite și din Polonia: „AI elimină barierele pentru crearea startup-urilor.”

 

Inteligența artificială și noua eră spațială

Co-fondatorul și CEO-ul ElevenLabs, Mati Staniszewski, a descris o viziune asupra viitorului în care fiecare persoană va avea un „profesor personal” bazat pe AI.

Profesorul de fizică Andrzej Dragan a provocat publicul să regândească definiția inteligenței: „Dacă definim inteligența ca abilitatea de a observa tipare și conexiuni, atunci întrebarea dacă AI este cu adevărat inteligentă devine o problemă de definiție, nu una filosofică.”

În contrast, scriitorul Szczepan Twardoch și-a exprimat convingerea că „adevărata inteligență artificială nu va exista niciodată”.

În domeniul spațial, CEO-ul Iceye, Rafał Modrzewski, a făcut apel la independență satelitară europeană, subliniind că fără infrastructură spațială proprie, Europa nu va putea răspunde eficient amenințărilor viitoare.

 

Sănătate, drepturile femeilor și disciplina performanței

Biochimista Jessie Inchauspé, cunoscută ca „Glucose Goddess”, a explicat importanța controlului glicemiei pentru sănătatea generală, nu doar pentru persoanele cu diabet.

Ea a criticat dependența de medicamentele moderne pentru slăbit și a promovat schimbări simple de stil de viață și alimentație.

Regizoarea Jennifer Siebel Newsom a avertizat că inteligența artificială generativă este folosită tot mai des pentru a reduce vizibilitatea și vocea femeilor în spațiul public și politic.

Jurnalista și exploratoarea Martyna Wojciechowska a vorbit despre curajul de a depăși limitele personale, iar jucătoarea de tenis Simona Halep a subliniat importanța disciplinei și pasiunii în atingerea performanței.

 

Inspirație, artă și „frumosul haos uman”

Ultimele ore ale Impact’26 au fost dedicate reflecțiilor despre cultură, creativitate și rolul artei într-o lume suprasaturată de informație.

Regizoarea Anna Sasnal și pictorul Wilhelm Sasnal au vorbit despre artă ca instrument de explorare a realității și a emoțiilor profunde. Anna Sasnal și-a exprimat speranța că tinerii vor avea curajul să se desprindă de ecrane și să redescopere lumea reală.

În final, modelul și activista Anja Rubik și compozitorul Radzimir Dębski (JIMEK) au încheiat conferința cu o discuție despre imperfecțiunea umană ca esență a creativității autentice.

„În om există acest haos frumos, această eroare frumoasă”, a spus JIMEK.

 

Impact rămâne la Poznań

A doua zi a Impact’26 a demonstrat că, în ciuda crizelor geopolitice și a transformărilor tehnologice accelerate, există încă spațiu pentru dialog autentic, inovație curajoasă și celebrarea imperfecțiunii umane.

Organizatorii au anunțat că cea de-a 12-a ediție a Impact va avea loc la Poznań, în perioada 12–13 mai 2027.

CĂLĂTORIE CU STIL – ghid pentru femeia modernă

De câte ori ai închis valiza cu genunchiul, rugându-te să nu explodeze fermoarul în aeroport, ca apoi să te întorci acasă și să realizezi că jumătate din haine nici măcar n-au văzut lumina zilei?

Recunosc, am fost acolo.

Mulți ani am trăit cu impresia că o femeie pregătită este cea care are câte o opțiune pentru orice scenariu apocaliptic de modă. Dar, pe măsură ce am călătorit mai mult și am adunat experiențe, am înțeles un lucru fundamental: libertatea de a te bucura de o destinație este direct proporțională cu ușurința bagajului tău.

Vacanța nu este despre ce pui în valiză, ci despre cine devii tu atunci când grijile logistice dispar. Stilul nu stă în cantitate, ci în rigoarea selecției.

Iată cei 5 piloni pe care îmi construiesc eu orice plecare acum, astfel încât să fiu mereu „fără griji”:

 

1. Siguranța ta „Old School”: Bateria externă și documentele printate

Trăim în era în care telefonul este prelungirea mâinii noastre, dar tehnologia are un talent incredibil de a ne lăsa la greu exact când ne e lumea mai dragă – de obicei când trebuie să arăți codul QR la îmbarcare sau când cauți adresa acelui Airbnb ascuns pe o străduță lăturalnică.

Sfatul meu? Nu pleca niciodată fără o baterie externă de calitate, dar nici fără „analog”. Eu am mereu o mapă minimalistă în care îmi printez asigurarea de călătorie, rezervările și o copie după pașaport. Pare ceva ce ar face părinții noștri în anii ’90? Poate. Dar în momentul în care bateria telefonului moare sau semnalul Wi-Fi dispare fix la frontieră, acea bucată de hârtie este singura care îți garantează liniștea.

Este despre a deține controlul asupra logisticii tale, fără a depinde 100% de un gadget.

 

2. SPF-ul în bagajul de cabină. Ritualul de îngrijire pe care nu îl sar niciodată

Există un lucru pe care l-am învățat după ani petrecuți între zboruri și aeroporturi: pielea simte fiecare călătorie, chiar dacă noi nu realizăm asta imediat. Aerul uscat din avion, orele lungi petrecute în tranzit și expunerea constantă la lumină își lasă amprenta mai repede decât ne imaginăm.

De aceea, SPF-ul a devenit pentru mine un gest obligatoriu, nu un produs „de vacanță”. Îl păstrez mereu în geanta de cabină și îl reaplic în timpul zborurilor lungi, mai ales atunci când stau lângă geam. Este unul dintre acele obiceiuri mici care fac o diferență reală pe termen lung. Prefer variantele tip stick pentru că sunt practice, nu ocupă spațiu și pot fi aplicate rapid, fără oglindă și fără să îți încarce tenul.

În plus, într-o călătorie, frumusețea ține mai puțin de machiaj perfect și mai mult de cât de bine ai grijă de tine în momentele dintre destinații. Pentru mine, îngrijirea în timpul călătoriilor a devenit parte din experiență: un mod discret de a-mi păstra confortul și starea de bine oriunde aș ajunge.

 

3. Piesa salvatoare: Eșarfa supradimensionată din fibre naturale

Dacă m-ai pune să aleg un singur obiect din bagaj pe care să-l declar „esențial”, acela ar fi eșarfa mare din cașmir sau mătase.

Este, probabil, cel mai versatil obiect pe care o femeie îl poate poseda. În avion, îți servește drept pătură moale atunci când aerul condiționat devine insuportabil. La o cină neprevăzută, aruncată peste o rochie simplă sau peste un sacou, îți oferă instant acea notă de rafinament discret. Ocupă loc aproape zero dacă o rulezi corect, dar te salvează în zeci de situații. Este „scutul” tău împotriva răcelii neașteptate și accesoriul care îți permite să treci de la o ținută de zi la una de seară fără să te întorci la hotel să te schimbi.

Investește într-o fibră naturală – pielea ta îți va mulțumi în acele ore lungi de tranzit.

 

4. Make-up-ul: Filosofia „Less is more” în vacanțe

Vacanța este momentul în care tenul tău ar trebui să respire la fel de mult ca tine. Am renunțat demult să mai car truse uriașe de farduri. Secretul unui machiaj de călătorie reușit este multifuncționalitatea. Eu merg pe varianta ultra-minimalistă:

– un corector bun pentru a masca oboseala drumului;

un mascara care să-mi deschidă privirea;

– un singur produs cremos pe care îl pot folosi și ca blush, și ca ruj, și poate chiar pe pleoape pentru un pic de definire.

Atât.

Când ai un ten protejat de un SPF bun și acea strălucire naturală care vine din relaxare, nu ai nevoie de straturi de fond de ten. Frumusețea în călătorie este despre prospețime, nu despre mascare.

 

5. AirTag-ul ascuns în căptușeala valizei

Iată ceva ce mi-a schimbat radical nivelul de anxietate în aeroporturi: micile dispozitive de tracking (precum AirTag). Nu e nimic mai frustrant decât să ajungi la destinație, dar bagajul tău să decidă să mai facă o escală prin altă țară.

Punând un mic tracker ascuns bine într-un buzunar interior al valizei, am mereu pe telefon confirmarea că bagajul meu este în avion cu mine. E acel mic detaliu tech care îți oferă un sentiment de control total asupra lucrurilor tale. Este „cool” nu pentru că e tehnologie nouă, ci pentru că îți cumpără liniște. Iar liniștea este cel mai prețios lucru pe care îl poți avea într-o călătorie.

 

TAKEAWAY PENTRU TINE

Până la urmă, călătoria cu stil nu este despre ce porți, ci despre cum te simți.

O femeie care nu este obosită de un bagaj prea greu și care nu se stresează din cauza logisticii este o femeie care are spațiu să observe lumea din jur. Data viitoare când ești în fața valizei deschise, întreabă-te:

„Acest obiect îmi aduce bucurie sau este doar o grijă în plus?”

Alege esențialul, pregătește-te pentru neprevăzut cu documentele printate și lasă loc în bagaj pentru amintirile noi. Pentru că, la finalul zilei, cele mai frumoase lucruri cu care te întorci dintr-o vacanță nu sunt suvenirurile din shop-uri, ci starea de bine pe care ai reușit să o păstrezi intactă pe tot parcursul drumului.

 

–

Editor:

Ioana „Yoyo” Taisia, lifestyle influencer: „Cred că, pe măsură ce înaintezi în vârstă, începi să înțelegi că lucrurile nu sunt întotdeauna atât de alb sau negru.”

Ioana „Yoyo” Taisia face parte din categoria creatorilor de conținut care au reușit să construiască mai mult decât o comunitate: au construit un spațiu în care oamenii simt că pot fi sinceri, vulnerabili și înțeleși. Cu o prezență autentică și o relație extrem de apropiată de comunitatea sa, Yoyo vorbește deschis despre presiune, echilibru, sănătate mintală, ambiție și tot ceea ce există dincolo de partea „perfectă” a internetului.

De la anii petrecuți în SUA și experiențele care au format-o, până la inițiative precum #mișcareaYoyo sau #unaltfeldegiveaway, parcursul ei a fost construit mai degrabă în jurul ideii de impact decât al influenței în sensul clasic al cuvântului.

„Vreau să fiu un safe space. Nu îmi doresc să fiu perfectă sau percepută ca fiind fără cusur, ci mai degrabă ca un om care vine și îți spune: Nu ești singur. E ok. Și eu am trecut prin asta.”

În acest interviu, ne-a împărtășit despre viziunea ei asupra online-ului și responsabilitate, despre carieră și presiunea performanței, dar și despre ce înseamnă, pentru ea, să rămână ancorată și cu picioarele pe pământ într-o industrie care se schimbă constant.

Lumea te cunoaște ca Yoyo – din online, din comunitatea pe care ai construit-o și din felul tău autentic de a fi. Dar dacă ar fi să te desprinzi de toate etichetele și să te prezinți tu, în câteva rânduri, cine este Ioana Taisia Turcescu astăzi și cu ce simte că se ocupă, dincolo de ceea ce se vede?

Îmi place să cred că nu există o diferență colosală între Yoyo și Ioana, însă, cu siguranță, există anumite pasiuni și laturi ale mele care nu ajung întotdeauna în online. De exemplu, în ultimul an am devenit foarte pasionată de nutriție și tot ce ține de women’s health. Alimentația, sportul și zona de wellness au devenit o parte foarte importantă din viața mea. Totuși, nu simt că am ajuns încă la nivelul de cunoștințe necesar pentru a crea conținut despre aceste subiecte în mediul online.

În rest, Ioana este un om curios, muncitor și empatic, dar și o persoană care încă descoperă cum arată echilibrul pentru ea și care este, cu adevărat, scopul ei pe pământ.

Povestea numelui tău, „Yoyo”, vine dintr-o nevoie de identitate și diferențiere încă din copilărie. Dacă te uiți astăzi la acest nume, ce simți că spune el despre tine și despre felul în care ai ales să te construiești?

La un moment dat, cineva mi-a spus că această poreclă mi se potrivește perfect, pentru că un yoyo este, prin natura lui, jucăuș, dar și constant. Chiar dacă coboară, atunci când este folosit corect, se ridică mereu – și încă într-un mod grațios. Mi s-a părut o metaforă foarte frumoasă și simt că mă reprezintă destul de bine.

De-a lungul timpului, oamenii mi-au spus deseori că sunt rezilientă și puternică, dar și că am o energie pozitivă și motivantă pentru cei din jur. Așa că, într-un fel, această poreclă pare să fie o sinteză a esenței mele, așa cum este ea percepută de ceilalți. Iar, sincer, sunt mai mult decât fericită și împăcată cu această interpretare.

Ai povestit, într-un interviu anterior, că perioada petrecută în SUA, la Villanova University, a fost una profund formativă pentru tine, chiar dacă nu neapărat ușoară emoțional. Dacă te uiți astăzi înapoi, ce parte din tine s-a schimbat definitiv acolo? Ce ai simțit că ai redescoperit despre tine de-abia după ce te-ai întors în România? 🙂

„Experiența din SUA a însemnat mult mai mult decât școală, cursuri și note bune – și, uneori, mai puțin bune. A fost perioada care mi-a demonstrat că sunt capabilă să fac absolut orice îmi propun, indiferent câți oameni îmi spun că este imposibil.”

Spun asta pentru că am terminat facultatea magna cum laude în trei ani și jumătate, în loc de patru. Mulți profesori nu au crezut că voi reuși, pentru că volumul de muncă era uriaș. Însă, atunci când îmi setez un obiectiv, îmi este foarte greu să mă las descurajată de cei din jur. Îmi văd scopul și încerc să îl ating, indiferent cât de dificil pare.

Dar experiența din SUA a fost mai mult decât această reușită academică. Mi-a demonstrat că mă pot adapta unei culturi complet noi, că pot face față dorului de casă și că, în același timp, pot construi și menține o viață socială. Practic, perioada petrecută acolo mi-a arătat câtă reziliență și putere am în mine. A fost prima dată când am simțit cu adevărat ce înseamnă să fii mândru de tine.

Într-un spațiu online în care totul este foarte atent filtrat, tu ai fost mereu percepută ca fiind autentică și apropiată de comunitatea ta. De unde vine această nevoie de sinceritate și cum ai construit, în timp, această relație atât de personală cu oamenii care te urmăresc?

Mă gândesc constant la ce aveam eu nevoie atunci când aveam 16 ani, însă, evident, adaptez această nevoie la vremurile în care trăim acum. La acea vârstă am descoperit-o pe Emma Chamberlain, o creatoare de conținut din SUA cunoscută pentru sinceritatea și deschiderea cu care vorbește despre subiecte sensibile, precum sănătatea mintală sau sexualitatea.

Când am descoperit-o și am realizat impactul pe care autenticitatea ei l-a avut asupra mea ca adolescentă, mi-am dat seama că exact asta vreau să fiu și eu pentru alți oameni.

Sincer, cred că tocmai această sinceritate m-a ajutat să construiesc o relație atât de apropiată cu oamenii care mă urmăresc.

Inițiativa #mișcareaYoyo a pornit dintr-un gest foarte personal: dorința de a oferi mai departe cadourile primite de la branduri, către comunitatea ta. În momentul în care ai început să primești mii de răspunsuri și povești de viață, când ai realizat că acest demers capătă o dimensiune mult mai mare decât ai anticipat?

Momentul în care am realizat că acest demers capătă o dimensiune pe care nu o anticipasem a fost atunci când am văzut cum a inspirat și alți oameni să se alăture inițiativei. Și nu mă refer neapărat la creatori de conținut, ci la oameni obișnuiți, care și-au dorit să ofere puțin din puținul lor.

Privesc perioada aceea cu foarte multă recunoștință și drag. Cred că a fost unul dintre momentele care au conturat și, ulterior, au definit misiunea mea în mediul online.

Întrebarea pe care ai adresat-o oamenilor – „De ce ai nevoie?” – a deschis, pentru mulți, un spațiu de vulnerabilitate și sinceritate. Cum a fost pentru tine să citești peste 6.000 de răspunsuri și ce ai descoperit despre oameni, dar și despre tine, în acest proces?

#unaltfeldegiveaway a fost una dintre cele mai frumoase, emoționante și formatoare experiențe din viața mea. Citind atât de multe răspunsuri diferite și descoperind povești atât de emoționante și unice, îți dai seama cu adevărat cât de diferit experimentăm fiecare viața.

Experiența asta m-a făcut să îmi deschid și mai mult ochii către cât de norocoasă și privilegiată sunt să trăiesc o viață în care nu trebuie să îmi fac griji pentru produse de igienă, în care îmi pot comanda mâncare oricând vreau sau în care, dacă mi se strică telefonul, am posibilitatea să îmi cumpăr altul.

„#unaltfeldegiveaway mi-a confirmat faptul că scopul meu este să ajut cât de mult pot. Asta simt că îmi aduce cea mai mare satisfacție și bucurie: posibilitatea de a da înapoi.”

Faptul că această inițiativă a inspirat și alți creatori de conținut să facă același lucru spune mult despre impactul ei. Cum simți această responsabilitate și cum vezi rolul unui influencer dincolo de zona de imagine?

Cu ceva timp în urmă, aș fi răspuns că, dacă ai o platformă și oameni care te urmăresc, atunci ai automat și o responsabilitate civică, iar un influencer ar trebui să își asume pe deplin rolul de formator de opinii.

Încă cred că este admirabil și important să îți folosești vocea dobândită în online pentru scopuri mai mari decât engagement-ul și like-urile. Însă, odată cu timpul, am realizat că nu toți oamenii sunt construiți pentru asta – și este perfect în regulă. Până la urmă, avem libertatea de a alege pe cine urmărim și pe cine nu.

Eu, de exemplu, sunt genul de persoană care își dorește ca oamenii pe care îi apreciază să vorbească și despre subiecte de actualitate. De aceea, implicarea civică este importantă pentru mine, atât la nivel personal, cât și în ceea ce privește persoanele pe care aleg să le urmăresc. Totuși, nu aș condamna pe nimeni pentru alegerea de a nu se implica. Poate mi-aș pune anumite semne de întrebare, dar nu mai consider că este ceva obligatoriu.

Dacă vreau să mă informez politic, citesc articole, urmăresc știri sau consum conținut creat de oameni care sunt nișați pe zona aceasta. Nu mă aștept neapărat ca un influencer pe care îl urmăresc pentru lifestyle să devină și o voce politică. Cred că, pe măsură ce înaintezi în vârstă, începi să înțelegi că lucrurile nu sunt întotdeauna atât de alb sau negru.

Tema The Woman din acest an – „more relevance, less influence” – pare să se lege foarte natural de ceea ce ai construit prin #mișcareaYoyo. Pentru tine, care este diferența dintre a avea influență și a fi, cu adevărat, relevant?

Cred că oricine poate avea influență. Poți fi un formator de opinii fără să ai o prezență online sau mii de oameni care te urmăresc. Cele mai influente persoane din viața mea nu sunt, de fapt, oameni cunoscuți. Din contră – sunt prieteni, membri ai familiei sau chiar anumiți profesori pe care am avut onoarea să îi întâlnesc la școală ori la cursuri.

„În schimb, cred că relevanța înseamnă să ai un impact constant în viața cuiva. Sau, cel puțin, asta înseamnă pentru mine: să existe mereu o parte din vocea ta aproape de sufletul oamenilor.”

Și, din nou, nu cred că pentru asta ai nevoie neapărat de o comunitate uriașă. Cred însă că este important să reușești să te reinventezi constant, astfel încât vocea ta să continue să rezoneze cu oamenii care te apreciază.

Sincer, cred că acesta este secretul.

Crezi că relația dintre branduri, influenceri și comunități începe să se schimbe? Din experiența ta, ce ar însemna un mod mai responsabil și mai autentic de a construi aceste colaborări?

Da, cu siguranță. În primul rând, ne aflăm într-un context foarte diferit față de acum câțiva ani, când audiențele nu erau neapărat educate în ceea ce privește parteneriatele plătite sau colaborările de tip barter dintre creatori și branduri.

Pe măsură ce avem acces la tot mai multă informație, publicul începe să ceară din ce în ce mai multă transparență și autenticitate din partea creatorilor de conținut. Iar dacă o colaborare nu este autentică, oamenii nu mai trec atât de ușor peste acest lucru. Din contră, reacționează și trag la răspundere creatorii care aleg să colaboreze cu branduri considerate problematice sau controversate.

Din acest motiv, cred că brandurile trebuie să se concentreze tot mai mult pe misiunea lor, pe valorile pe care le transmit și pe responsabilitatea civică pe care o au. În același timp, este important să aleagă cu mai multă atenție creatorii care pot duce mesajul lor mai departe într-un mod sincer, onest și autentic.

Dincolo de partea vizibilă, din social media, cum arată, în realitate, munca ta de zi cu zi? Care sunt acele procese, emoții sau eforturi care nu ajung niciodată pe ecran?

Cred că una dintre cele mai puțin discutate părți ale acestui job este, de fapt, administrarea unei firme. În momentul în care ajungi să transformi crearea de conținut într-o profesie, începi să te lovești de entități juridice, contabili, taxe, impozite și multe alte lucruri pe care, poate, la un moment dat le considerai „treburi de oameni mari”.

Multă lume are impresia că influencerii câștigă sume exorbitante și că banii sunt cheltuiți fără grijă. În realitate, însă, o mare parte din venituri se duc înapoi în muncă: echipamente, videografi, props, taxe, contabili și chiar diverse investiții personale necesare pentru a fi mereu „camera ready”.

Este un domeniu în care, dacă vrei să evoluezi, trebuie să investești constant în tine și în calitatea conținutului pe care îl creezi.

Lucrezi și în zona de televiziune, gestionând social media pentru emisiuni precum „Vorbește lumea” sau „La Măruță”, în cadrul Pro TV. Cum se vede industria media din interior și ce ai învățat despre ritm, presiune și creativitate din acest mediu?

În primul rând, am căpătat o apreciere enormă pentru tot ceea ce înseamnă munca în televiziune. Dacă eu, personal, am o zi mai proastă sau apare o urgență, pot oricând să aleg să nu postez un TikTok sau să amân un episod de podcast.

„Oamenii din televiziune trebuie să fie acolo zi de zi, să lase problemele personale deoparte și să performeze live, chiar și în momente în care poate copilul lor este bolnav sau pur și simplu trec printr-o zi mai dificilă.”

Lucrând alături de ei, am realizat cât de mult efort mental presupune să prezinți o emisiune și să fii constant cea mai bună versiune a ta pentru oamenii care te urmăresc de acasă. În același timp, experiența aceasta mi-a oferit o apreciere și mai profundă pentru oamenii care lucrează, literalmente, în spatele camerelor și depun un efort uriaș pentru ca fiecare zi de filmare să decurgă impecabil.

Este o lume extrem de alertă, în care nu ai timp să te plictisești nici dacă îți dorești, dar este și un mediu care vine la pachet cu multă presiune. Tocmai de aceea, nu pot avea decât respect și admirație pentru oamenii care reușesc să își construiască o carieră în acest domeniu.

Cât de importantă este echipa în tot ceea ce faci – fie că vorbim despre colaborările cu branduri, despre proiectele din televiziune sau despre inițiativele personale? Cine sunt oamenii care te ajută să rămâi ancorată? 🙂

Echipa este totul. Nu aș fi ajuns absolut nicăieri fără oamenii care fac posibilă fiecare campanie, fiecare proiect și fiecare apariție, pentru că ei sunt, sincer, motorul tuturor lucrurilor care se întâmplă în viața mea profesională.

Simt că am o relație specială, aproape familială, cu managerii mei, cu echipa Squad și cu echipa de PR, Storyfy. Putem vorbi despre orice, oricând, dar avem și maturitatea de a ne readuce cu picioarele pe pământ atunci când este nevoie.

De-a lungul anilor au existat și momente mai dificile – fie controverse, fie perioade de lipsă de creativitate sau motivație. Iar în toate aceste momente, oamenii din jurul meu mi-au fost alături necondiționat, chiar și atunci când poate nu i-am ascultat din prima.

Și, bineînțeles, sunt prietenii mei și familia mea, fără de care nu aș fi putut trece prin multe dintre provocările ultimilor ani. Sincer, mă consider un om foarte bogat din punctul acesta de vedere: am o echipă extraordinară, o familie care mă susține și aceiași prieteni încă din liceu. Nu cred că aș putea cere mai mult.

În legătură cu acest topic, într-un interviu anterior, ai spus că îți dorești să „schimbi ceva” și să construiești în zona media. Ce înseamnă, concret, această dorință pentru tine și unde simți că vrei să ajungi?

Sunt genul de om care, dacă ar putea să construiască zece businessuri în același timp, probabil chiar ar face-o. Am foarte multe idei și aspirații, însă, în același timp, simt că sunt încă la început de drum și nu pot spune că m-am hotărât concret cum ar arăta pentru mine acel „ceva” în zona media.

Sunt zile în care simt că mi-ar plăcea să construiesc o agenție de PR, altele în care mă atrage zona de influencer management, iar recent am devenit interesată chiar și de domeniul de coaching. Totuși, încerc să mă bucur de etapa în care sunt acum, de proiectele pe care le-am început deja și să le dezvolt cât mai autentic posibil.

În general, prefer să las acțiunile să vorbească în locul promisiunilor sau al planurilor spuse prea devreme. Așa că, momentan, cred că cel mai potrivit răspuns este: stay tuned.

Și, dacă ar fi să simplificăm totul: ce înseamnă, pentru tine, să fii bine, în această etapă a vieții tale?

În etapa aceasta a vieții mele, să fiu bine înseamnă să încerc, în fiecare zi, să îmi găsesc echilibrul. Mi se pare un lucru incredibil de greu de făcut între 20 și 30 de ani, pentru că simți că viața abia începe și, în același timp, că nu există suficiente ore într-o zi pentru toate lucrurile pe care vrei să le faci.

În perioada asta, prioritatea mea este să reușesc să găsesc un echilibru între carieră și timpul liber, să înțeleg cum arată disciplina pentru mine și unde îmi sunt limitele. Încerc să descopăr ce mă face să mă simt bine – de la alimentație și sport, până la ritmul în care aleg să îmi trăiesc viața – și cum pot integra toate aceste lucruri fără să devină copleșitoare.

Cred că mai am timp până voi simți că am găsit cu adevărat echilibrul, dar, sincer, mă simt cel mai bine tocmai în procesul de a-l căuta.

De ce să intri în online:

Pentru că îți poate deschide uși către lucruri la care visezi încă din copilărie.

De ce să nu intri în online:

Pentru că oamenii pot fi răi, iar uneori este foarte greu să nu lași răutatea lor să te afecteze.

Ce spune stilul tău despre tine:

Că am Venusul în Săgetător și ascendentul în Capricorn.

Cum te-ar descrie cea mai bună prietenă:

„A boss” – o persoană care știe ce vrea și care se descurcă în orice situație.

Culoarea care te reprezintă:

Serenity blue.

O întrebare care ți-ai fi dorit să–ți fi fost adresată într-un interviu, dar care până acum nu a fost, și răspunsul tău la aceasta:

– „Ce ar spune jurnalul tău despre tine dacă l-am citi acum?”

– „Cred că unii oameni ar fi surprinși să descopere cât de multe lucruri observ și cât de profund simt tot ceea ce trăiesc.”

_

Editor:

Credit foto: Arhiva lui Yoyo

TheAlternativeSchool cMBA lansează „Brands Talk. Identity & Culture. Asian Creativity”

TheAlternativeSchool cMBA deschide o conversație dincolo de clișeu, despre capital cultural și forța creativă a Asiei.

Cu Gabriela Crețu și Sonya Dang, două voci relevante, din generații diferite, seria de business intelligence „insight-foresight” dedicată culturii, brandingului și diplomației private continuă cu o nouă ediție „Brands Talk. Identity & Culture”, concentrată pe Creativitatea Asiatică și noua geografie a influenței. Evenimentul are loc pe 17 iunie, în spațiile primitoare ale EY, într-un format susținut de Asahi Beer și curatoriat de Tedi Migdalovici.

Plecând de la experiența ei de nomad creativ, Teodora vine cu tolba plină de informații, din rolul său de ambasadoare a Spikes Asia, dar și de jurat, speaker și trainer, decantând experiențele ultimelor șase luni petrecute între Jolbors în Uzbekistan, ADFEST în Thailanda și The Faculty of Brands în Sri Lanka, unde n-a ratat ocazia să facă și lobby pentru talentul românesc.

Same, same, but different

Într-o lume mereu conectată, tindem să confundăm accesul la internet cu informația și percepțiile cu realitatea. Un fel de „Same-same, but different”, cum zicea, pe vremuri, jargonul fabricanților de branduri de tip „Adibas” din piețele Asiei, colcăind de turiști. Doar că azi Asia nu mai e doar marele manufacturier al planetei, ci un perimetru divers, unde economiile au învățat lecția detașării de modelele vestice, preferând soluții hibride sau originale, cu coloratură locală.

„Brands Talk. Identity & Culture” deschide această conversație ca exercițiu semiotic, gândită pentru liderii de business și talentele din economiile creative care vor să descopere fascinația inovației asiatice, văzută prin experiența directă a nativilor, speakerilor îndelung expuși și ecosistemelor creative de top.

După ce, anul trecut, TheAlternativeSchool Creative MBA a explorat creativitatea est-europeană prin lentilele de pop culture, branding și identitate națională, în parteneriat cu Centrul Ceh și cu sprijinul Ambasadei Cehiei, acest nou capitol din seria „Brands Talk. Identity & Culture” își îndreaptă atenția către Asia Centrală, de Est, de Sud și de Sud-Est, nu ca destinații de vacanță exotice, ci ca teritorii efervescente ale performanței de business. Aici brandurile influente fac editare de mentalități, conservă sau actualizează tradiții, resetează norme și produc prosperitate pe bandă rulantă.

Invitații și temele lor

Pornind de la cea mai recentă specializare din Tokyo, Gabriela Crețu, Vice President Sales la Ursus Breweries, parte din Asahi Europe & International și membră a Comitetului Executiv, va susține o prezentare despre creativitatea japoneză, explorând paradoxuri, experiențe surprinzătoare, tensiunile dintre așteptări și realități, dar și lecțiile pe care brand managerii români le pot învăța de la omologii japonezi și apetitul lor pentru inovație. 

Cu peste 25 de ani de rezultate expresive în vânzări, marketing, trade, inovație și strategie, secretul stilului de leadership al Gabrielei pleacă de la o abordare centrată pe umanitate și calitatea relațiilor, lăsând loc și pentru inspirația din artă. Dincolo de specializările relevante pentru poziția ei executivă, Gabriela are un background eclectic, care integrează balet, design de interior și upcycling. În timpul liber, când nu salvează de la pieire mobilier aparent abandonabil, transformându-l în piese de caracter, își face veacul alături de fiica ei, împărtășindu-i pasiunea pentru sporturi ecvestre.

Sonya Dang, personalitate new media româno-vietnameză, model și voce publică a Gen Z, aduce perspectiva unei generații pentru care identitatea, dincolo de statistici demografice și pașaport, e o construcție vie, care navighează fluent între culturi, contraste integrate firesc, estetici, comunități și platforme digitale. 

Cu un brand personal în care expresivitatea și inteligența fac corp comun, alegerea Sonyei în postura de speaker n-a fost deloc întâmplătoare. Ea e o demonstrație pentru manifestul Young Lady, platforma lansată la evenimentul TheFutureOfBeauty, ca un nou episod al seriei Ladies First, a cărei miză e să promoveze talent românesc în general, cu o atenție specială pentru talentul la feminin, pentru generația de până în 35 de ani, rescriind narativul despre reputația româncelor în străinătate și integrând, în demonstrație, că „frumusețe înseamnă deopotrivă inteligență”.

„Deși am fost crescută de doi antreprenori și am o carieră expresivă în modelling, cu photo shooting-uri pentru unele dintre cele mai mari branduri din România – DAAR by Teilor, Ivatherm, Viggo, și campanii creative cu branduri internaționale – H&M, Nivea, am ales totuși să studiez dreptul. De ce? Pentru că, dincolo de personalitatea artistică, m-am considerat mereu o persoană educată și cu opinie. Acum un an trebuia să optez pentru parcursul în carieră: fie să pun în valoare identitatea multiculturală și să intru în diplomație, fie să rămân conectată la latura mea creativă și să mă specializez în Proprietate Intelectuală. După un stagiu la Consulatul General al României la Barcelona și un modul de PI, am realizat că vreau să le fac pe amândouă. Acum trebuie doar să aleg ordinea”, spune Sonya.

Prezentarea ei va aborda clișeele despre români și vietnamezi în Vest, va povesti despre cum a învățat să navigheze cu grație ideile preconcepute despre identitate și va oferi acces direct la unele dintre cele mai vibrante branduri din Vietnam, explicând ce resorturi activează cu succes în lumea generației ei.

La ce să vă așteptați?

De la atenția Japoniei pentru inovație, precizie și detalii, ca formă de reverență față de client, la magnetismul brandurilor vietnameze care vorbesc fluent pe limba Gen Z și Alpha; de la Sri Lanka, unde practicile spirituale pot fi integrate firesc într-o coloratură distinctivă de brand, la mentalitatea de colecționar exersat a Chinei, când vine vorba despre branduri iconice europene sau britanice, oferind un narativ surprinzător pentru vechiul „Made in China”; de la contradicțiile K-beauty, între chirurgia estetică și utilizarea produselor naturale, ambele tratate ca norme, la realitățile mai întunecate din spatele culturii de înaltă performanță coreene sau japoneze și modul în care brandurile au decis să ia atitudine; de la vocile emergente din Asia Centrală la rolul Singapore ca hub de talente trecând prin obsesia generală pentru educație de excepție, evenimentul va aborda tensiunile dintre clișee și realități, cultura muncii, judecățile de valoare despre identitate care operează silențios, dar nu mai puțin eficient, și felul în care brandologii intervin în țesătura socială.

„Brands Talk. Identity & Culture. Asian Creativity” aduce perspective la zi de pe un continent care merită descoperit dincolo de știrile de suprafață, deschizând o conversație revigorantă despre felul în care ne raportăm la ecuația „umanitate vs. business”. Întrebarea nu mai e dacă planeta este influențată de creativitate asiatică. Se întâmplă deja. 

Să descoperim, așadar, cum învață marketerii, creatorii și instituțiile europene s-o citească, să se raporteze la ea și s-o abordeze fără s-o aplatizeze sau fără să fie înghițite, pe nesimțite, de valul schimbării.

Larisa Iordache, gimnastă: „Uneori, cea mai mare victorie este să continui cu inima curată, chiar și după momente care te-au frânt.”

Unele persoane ajung să înțeleagă foarte devreme ce înseamnă disciplina, presiunea și nevoia continuă de a depăși limite. Pentru Larisa Iordache, performanța a făcut parte din viață încă din copilărie, însă adevăratele lecții au venit, poate, dincolo de podiumuri și medalii. Din accidentări, din momentele de fragilitate, din pierderi și din toate acele etape în care a fost nevoită să se reconstruiască nu doar ca sportiv, ci și ca om.

Astăzi, dincolo de imaginea campioanei care a inspirat generații întregi, se conturează o femeie care vorbește cu multă sinceritate despre echilibru, maternitate și liniștea pe care a învățat să o caute în viața de zi cu zi. O femeie care nu mai definește succesul doar prin rezultate, ci prin familie, prin iubirea pe care o oferă și prin impactul pe care îl poate avea mai departe asupra oamenilor și copiilor care îi trec pragul academiei.

„Performanța m-a format, dar viața m-a învățat că nu trebuie să fii invincibil ca să fii puternic.”

Cartea „Suntem Ceea Ce Visăm”, proiectele construite împreună cu soțul ei și rolul de mamă au devenit, pentru Larisa, parte dintr-o nouă etapă a vieții. Una în care vulnerabilitatea nu mai este privită ca o slăbiciune, ci ca o formă de autenticitate și putere.

În interviul pe care ni l-a acordat, Larisa Iordache ne-a vorbit despre performanță, renaștere, perfecționism și despre felul în care cele mai importante victorii nu se câștigă întotdeauna pe podium, ci în interiorul nostru.

Larisa, ai trăit o viață în care performanța a început foarte devreme, cu multă disciplină, sacrificiu și responsabilitate. Privind astăzi în urmă, ca femeie, mamă, autoare și fondatoare de academie, cum ai redefini acum ideea de succes?

Succesul l-aș defini prin sentimentul de împăcare și recunoștință, pentru că am reușit să obțin toate lucrurile la care, cândva, doar visam. Fie că este vorba despre familia pe care mi-am creat-o, fie că este vorba despre Amira, fetița mea, sau despre faptul că am reușit să construiesc, alături de soțul meu, un vis – acela de a crește o viitoare generație de campioni.

Astăzi, definesc succesul prin liniștea pe care o simt în suflet, prin oamenii pe care îi iubesc și prin impactul frumos pe care îl pot avea asupra celor din jur. Iar dacă, după tot ce am trăit, pot inspira un copil să creadă în el sau un om să nu renunțe la visul lui, atunci simt că tot drumul meu a avut un sens.

În gimnastică, ai fost obișnuită să dai 101% în fiecare zi. Cum se traduce astăzi acest „101%” în viața ta de mamă, antreprenoare și femeie care construiește mai departe?

Se traduce prin iubirea pe care o pun în familia mea, prin răbdarea cu care îmi cresc copilul. Ca femeie, înseamnă să învăț să păstrez echilibrul între putere și sensibilitate, între performanță și liniște sufletească. Astăzi nu mai alerg doar după rezultate. Construiesc emoții, caractere, amintiri și un loc în care copiii să se simtă în siguranță, motivați și apreciați.

Dacă înainte acel „101%” era pentru o medalie, acum este pentru oamenii pe care îi iubesc și pentru viața pe care o construim împreună, zi de zi.

Care este cea mai mare provocare pe care o simți acum, în această etapă nouă a vieții tale, în care îmbini maternitatea, academia, cartea și proiectele personale?

Cred că cea mai mare provocare este să reușesc să fiu prezentă cu adevărat în fiecare rol pe care îl trăiesc. Maternitatea, academia, proiectele personale, cartea… toate vin cu emoții, responsabilitate și foarte mult consum sufletesc. Iar, uneori, simți că timpul nu mai ajunge pentru toate lucrurile pe care le porți în inimă.

În sport, am învățat să rezist, să trag de mine și să nu mă opresc. Dar viața de acum m-a învățat ceva diferit: că echilibrul este la fel de important ca performanța.

Provocarea mea este să nu mă pierd pe mine în timp ce încerc să ofer tot ce am mai bun celor din jur. Îmi doresc să fiu o mamă prezentă, să construiesc un loc frumos și sănătos prin KIRIS HALL, să inspir prin ceea ce scriu și, în același timp, să păstrez liniștea și autenticitatea omului din spatele tuturor acestor lucruri.

Nu este mereu ușor. Există oboseală, nopți nedormite, momente de îndoială și presiune. Dar cred că iubirea pentru ceea ce faci și pentru oamenii de lângă tine îți oferă puterea să mergi mai departe.

Iar astăzi, mai mult ca oricând, înțeleg că nu trebuie să le fac perfect pe toate. Trebuie doar să le faci cu suflet.

Cartea ta, „Suntem Ceea Ce Visăm”, vorbește despre ambiție, curaj, prăbușiri și renașteri. Cum ai știut când a sosit momentul potrivit să îți așezi povestea în pagini și să o dai mai departe? 🙂

Am simțit că momentul potrivit a venit atunci când am înțeles că povestea mea nu mai este doar despre gimnastică sau despre medalii. Povestea mea era despre: cine este Larisa, de fapt? Despre fragilitate, putere, frică, curaj și despre capacitatea de a o lua de la capăt chiar și atunci când simți că totul se prăbușește.

„Mult timp, am trăit anumite emoții doar în interiorul meu. În sport, ești obișnuit să mergi mai departe indiferent de durere, să zâmbești și să continui. Dar, odată cu maturizarea, am înțeles că și vulnerabilitatea poate deveni o formă de putere.”

Cartea „Suntem Ceea Ce Visăm” s-a născut din dorința sinceră de a lăsa ceva autentic în urmă. Nu o imagine perfectă, ci o poveste reală. Cu momente frumoase, dar și cu răni, lecții, căderi și renașteri.

Am simțit că poate exista un om care va citi paginile și va prinde curaj. Să înțeleagă că este normal să cazi, să ai îndoieli, să te simți pierdut uneori. Important este să nu renunți la tine și la visurile tale.

Și cred că unele povești trebuie spuse exact atunci când nu îți mai este teamă să fii sincer. Pentru că abia atunci cuvintele ajung cu adevărat la sufletul oamenilor.

Cartea ta vorbește mult despre autoterapie, vulnerabilitate și acceptarea propriei evoluții. Cât de greu i-a fost Larisei-campioana să își permită să fie vulnerabilă? Ce înseamnă pentru tine să renaști, nu doar după un eșec sportiv, ci și în viața personală?

Cred că, pentru mine, ca fost sportiv de performanță, vulnerabilitatea a fost, pentru foarte mult timp, unul dintre cele mai grele lucruri de acceptat. În sport, ești învățat să fii puternic mereu, să nu arăți durerea, să mergi înainte chiar și atunci când sufletul obosește. Ajungi să crezi că sensibilitatea poate fi confundată cu slăbiciunea.

Și poate tocmai de aceea mi-a luat timp să înțeleg că vulnerabilitatea nu te face mai puțin puternic. Din contră, te apropie de tine însuți și de adevărul tău.

Au existat momente în care m-am simțit pierdută, în care accidentările, presiunea sau anumite trăiri personale m-au făcut să mă prăbușesc emoțional. Dar, privind în urmă, îmi dau seama că fiecare cădere m-a obligat să mă descopăr altfel. Nu doar ca sportiv, ci ca om.

Pentru mine, renașterea nu înseamnă să te întorci identic după un eșec. Înseamnă să te reconstruiești într-o formă nouă, mai conștientă, mai matură și mai sinceră cu tine.

În viața personală, renașterea a venit odată cu liniștea pe care am început să o caut, cu familia mea, cu iubirea sinceră, cu acceptarea faptului că nu trebuie să fiu perfectă ca să fiu valoroasă.

Iar uneori, cele mai frumoase versiuni ale noastre se nasc exact din momentele în care am crezut că nu mai putem continua.

Ai spus, într-un fel foarte frumos, că nu momentele de prăbușire ne definesc, ci felul în care alegem să ne ridicăm. Care a fost, pentru tine, cea mai importantă lecție învățată dintr-un moment greu?

Cred că unul dintre cele mai grele și definitorii momente din viața mea a fost momentul în care am pierdut-o pe mama. Există dureri care nu pot fi explicate în cuvinte, iar aceea a fost una dintre ele. Simți că o parte din tine rămâne suspendată undeva între dor, gol și nevoia de a înțelege de ce viața poate schimba totul atât de repede.

În acel moment, am înțeles cât de fragil este omul, dincolo de putere, performanță sau imagine. Oricât de puternic ai părea în exterior, există pierderi care te îngenunchează sufletește.

„Dar tot atunci am învățat și cea mai importantă lecție: că iubirea nu pleacă niciodată cu adevărat. Oamenii pe care îi iubim continuă să trăiască în noi, în felul în care iubim mai departe, în valorile pe care le purtăm și în puterea pe care o găsim să mergem înainte chiar și atunci când doare.”

Pierderea mamei m-a schimbat profund. M-a făcut să privesc viața altfel, să prețuiesc mai mult liniștea, familia, timpul petrecut cu cei dragi și lucrurile care nu se pot cumpăra sau înlocui niciodată.

Iar dacă astăzi reușesc să mă ridic după momente grele, cred că o parte din puterea mea vine și din iubirea pe care ea a lăsat-o în sufletul meu.

Ai trecut prin accidentări, operații, reveniri și presiunea de a performa la cel mai înalt nivel. Cum ai învățat să îți asculți corpul și mintea, nu doar să le împingi dincolo de limite?

Am învățat, cu timpul, că mintea și corpul pot funcționa într-o armonie totală atunci când te asculți cu adevărat. În sport, de multe ori ești obișnuit să împingi limitele constant, să mergi mai departe chiar și atunci când oboseala sau durerea există.

Dar maturizarea m-a făcut să înțeleg că performanța reală nu vine doar din forță, ci și din echilibrul dintre corp, minte și suflet.

Am realizat că multe dintre limitele pe care le avem există mai întâi în mintea noastră. Iar în momentul în care începi să te cunoști cu adevărat și să ai încredere în tine, acele limite nu mai par ziduri imposibil de trecut, ci provocări care te ajută să descoperi cât de mult poți evolua.

Pentru mine, diferența a fost făcută de conștientizare. Să înțeleg când trebuie să forțez și când trebuie să mă opresc. Să accept că odihna, liniștea și echilibrul emoțional sunt la fel de importante ca antrenamentul în sine.

Cum te raportezi astăzi la perfecționism? Mai este el un motor pentru tine sau ai învățat să îl transformi într-o relație mai blândă cu propria persoană?

Este încă greu pentru mine să fiu blândă cu mine însămi. Cred că asta vine din faptul că, timp de aproape 20 de ani, am funcționat într-un ritm continuu de performanță, disciplină și dorință constantă de a fi mai bună.

În sport, perfecționismul devine aproape un mod de a trăi. Te împinge înainte, te face să nu renunți, să cauți mereu mai mult. Dar, odată cu maturizarea și cu toate experiențele prin care am trecut, am început să înțeleg că perfecțiunea absolută nu există. Și că, uneori, presiunea de a controla totul sau de a face totul perfect te poate îndepărta de lucrurile care contează cu adevărat.

Astăzi, încerc să transform perfecționismul într-o dorință sănătoasă de evoluție, nu într-o luptă permanentă cu mine însămi. Mă gândesc că fiecare pas pe care îl fac este important pentru a deveni, în fiecare zi, o versiune mai bună a mea. Nu perfectă, ci mai conștientă, mai echilibrată și mai prezentă.

Iar cel mai mult îmi doresc să îi ofer fetiței mele acest echilibru. Să îi arăt că ea contează mai presus de orice obiectiv, rezultat sau performanță.

Pentru că, atunci când privești doar spre performanță, riști să pierzi detaliile de pe drum. Iar, de multe ori, exact acele detalii fac diferența, nu doar într-un moment de glorie, ci în felul în care alegi să îți trăiești viața.

Ai avut în viața ta modele feminine puternice – mama ta, Nadia Comăneci, Mariana Bitang. Ce ai luat de la fiecare dintre ele și cum se regăsesc aceste influențe în femeia care ești astăzi?

Fiecare dintre aceste femei a lăsat o amprentă profundă în felul în care m-am format, atât ca sportiv, cât și ca om. Și cred că, fără să îmi dau seama la început, am luat câte puțin din puterea, sensibilitatea și lecțiile fiecăreia.

De la mama mea am învățat iubirea necondiționată, sacrificiul și puterea tăcută. Ea a fost omul care m-a susținut în cele mai grele momente, care a crezut în mine chiar și atunci când eu poate aveam îndoieli. De la ea am învățat că adevărata putere nu stă în cât de tare vorbești, ci în cât de mult poți iubi și susține fără să ceri nimic în schimb.

De la Nadia Comăneci am învățat ce înseamnă excelența și eleganța în performanță. Pentru generații întregi, Nadia a fost și rămâne un simbol al disciplinei, al curajului și al perfecțiunii duse la un nivel aproape imposibil. Cred că ne-a arătat tuturor că limitele pot fi depășite atunci când există pasiune și muncă sinceră.

De la doamna Mariana Bitang am învățat ce înseamnă disciplina, consecvența și dorința de a nu renunța niciodată. Dincolo de performanțele uriașe pe care le-a construit în gimnastica românească, eu am văzut în ea un om care și-a dedicat viața acestui sport cu foarte multă pasiune și responsabilitate.

De la dânsa am învățat că performanța nu apare peste noapte și că, în spatele fiecărui rezultat, există multă muncă, răbdare și sacrificiu. Multe dintre valorile pe care le transmit mai departe copiilor și în tot ceea ce construiesc vin și din acea perioadă a vieții mele. Iar pentru asta îi port respect și recunoștință.

Astăzi ești mamă, iar această etapă aduce o altă formă de responsabilitate și iubire. Cum te-a schimbat maternitatea și ce ai învățat nou despre tine de când a apărut Amira în viața ta? Care sunt valorile pe care îți dorești cel mai mult să i le transmiți fiicei tale?

A fi mamă mă surprinde, pe zi ce trece, prin complexitatea și frumusețea acestui rol. De când a apărut Amira în viața noastră, am descoperit o formă de iubire pe care nu o poți explica în cuvinte. O iubire care îți schimbă prioritățile, felul în care privești viața și chiar felul în care te privești pe tine.

Maternitatea m-a învățat că răbdarea are alte limite decât cele pe care credeam că le cunosc. M-a învățat să încetinesc uneori, să trăiesc mai prezent fiecare moment și să înțeleg că nu totul trebuie controlat perfect.

Astăzi, resursa mea principală vine din iubirea necondiționată față de fetița noastră. Din zâmbetul ei, din liniștea pe care o simt când suntem împreună și din dorința de a îi oferi o copilărie plină de echilibru, iubire și siguranță.

Cred că maternitatea m-a făcut mai sensibilă, dar, în același timp, și mai puternică. M-a învățat că adevărata putere nu înseamnă doar să reziști, ci și să iubești profund, să fii prezent și să construiești cu suflet.

Iar valorile pe care îmi doresc cel mai mult să i le transmit Amirei sunt bunătatea, respectul, empatia și curajul de a fi ea însăși. Îmi doresc să crească știind că valoarea unui om nu stă doar în performanțe sau rezultate, ci în felul în care iubește, în felul în care îi tratează pe cei din jur și în liniștea cu care poate merge prin viață.

Și, poate cel mai important, îmi doresc să știe mereu că este iubită necondiționat, exact așa cum este.

Recent, ai lansat propria academie de gimnastică. Ce înseamnă pentru tine acest proiect și ce vis mai mare se află în spatele lui?

Într-adevăr, proiectul KIRIS HALL vine la pachet cu cele două sporturi care ne-au format și ne-au descoperit ca oameni: tenisul de masă și gimnastica artistică. Este un proiect construit din pasiune, muncă și foarte mult suflet, iar faptul că îl construim împreună îl face cu atât mai special pentru mine.

KIRIS HALL a fost fondat de soțul meu, Cristian Chiriță, cu multă atenție, răbdare și dedicare. A reușit să transforme în realitate un vis pe care îl purtam de mult timp în suflet și pentru care am muncit amândoi enorm. Iar pentru mine, acest lucru are o valoare emoțională foarte mare, pentru că nu este doar o sală sau o academie, ci o parte din povestea noastră de viață.

Visul din spatele acestui proiect vine cu speranța unui suflu proaspăt pentru sportul românesc. Ne dorim ca fiecare copil sau adult care calcă pragul KIRIS HALL să se simtă în siguranță, apreciat și motivat să descopere frumusețea mișcării și a sportului.

Ne dorim ca oamenii să își descopere abilitățile, să își construiască încrederea în ei și să învețe că sportul nu înseamnă doar rezultate, medalii sau limite depășite. Pentru noi, sportul a fost și rămâne o lecție despre caracter, disciplină, echilibru, respect și iubire pentru proces.

Iar dacă, prin acest proiect, reușim să construim o comunitate în care oamenii vin cu drag, cresc frumos și pleacă mai încrezători în ei, atunci simțim că visul nostru merge exact în direcția pe care ne-am dorit-o.

Ce ți-ai propus să le oferi copiilor care vin la academie, dincolo de tehnică, disciplină și antrenament? Ce fel de oameni ți-ai dori să crească și să se formeze în acel spațiu?

Dincolo de tehnică, disciplină și antrenament, îmi doresc ca fiecare copil care intră în KIRIS HALL să simtă că este văzut, apreciat și în siguranță. Îmi doresc ca acest spațiu să fie mai mult decât o sală de sport, să fie un loc în care copiii cresc frumos, atât fizic, cât și emoțional.

Sportul poate forma caractere extraordinare atunci când este făcut cu echilibru și cu suflet. De aceea, pentru mine este foarte important ca cei mici să învețe nu doar să execute elemente sau să obțină rezultate, ci și să își construiască încrederea în ei, răbdarea, respectul și capacitatea de a merge mai departe chiar și atunci când ceva nu le iese din prima.

„Mi-aș dori să crească oameni buni, empatici, disciplinați și puternici emoțional. Oameni care să înțeleagă că valoarea lor nu stă doar într-o medalie sau într-un rezultat, ci în felul în care se poartă cu cei din jur și în felul în care aleg să se ridice după momentele grele.”

Îmi doresc ca fiecare copil să plece de la academie cu amintiri frumoase, cu iubire pentru sport și cu sentimentul că poate reuși atunci când crede în el și muncește cu răbdare.

Iar dacă, peste ani, vor privi înapoi și își vor aminti KIRIS HALL ca pe un loc în care au fost susținuți, înțeleși și motivați să devină cea mai bună versiune a lor, atunci voi simți că am construit exact ceea ce mi-am dorit cu adevărat.

Spuneai că îți dorești să creezi nu doar campioni, ci oameni. Cum arată, pentru tine, un copil care face performanță într-un mod sănătos?

Pentru mine, un copil care face performanță într-un mod sănătos este, înainte de toate, un copil fericit. Un copil care vine la sală cu bucurie, care are curaj să încerce, să greșească, să învețe și să evolueze fără teama constantă că nu este suficient de bun. Îmi doresc ca cei mici să înțeleagă disciplina și responsabilitatea, dar în același timp să simtă susținere, încredere și siguranță emoțională. Pentru că un copil care este ascultat, respectat și încurajat va avea întotdeauna o fundație mult mai sănătoasă pentru a crește frumos, atât ca sportiv, cât și ca om.

Într-o lume în care performanța este deseori asociată cu presiunea, comparația și rezultatul rapid, cum crezi că putem vorbi mai sănătos despre ambiție copiilor și părinților?

Cred că trebuie să le vorbim copiilor mai mult despre bucuria de a evolua decât despre presiunea de a fi perfecți. Ambiția devine sănătoasă atunci când copilul se simte susținut, ascultat și iubit indiferent de rezultat.

Performanța adevărată nu ar trebui să însemne pierderea copilăriei, ci construirea unui om echilibrat, încrezător și fericit.

Dacă ai putea să îi spui ceva Larisei de la început de drum, fetiței care intra pentru prima dată în sala de gimnastică, ce i-ai spune astăzi?

I-aș spune că vor exista momente grele, că va plânge, că va obosi și că uneori se va simți pierdută, dar că toate acele momente o vor transforma într-un om mai puternic și mai profund. Și poate cel mai important, i-aș spune să se bucure mai mult de drum. Să trăiască fiecare etapă cu sufletul deschis, pentru că adevăratele victorii nu sunt doar cele de pe podium, ci și omul care devii în timp ce lupți pentru visul tău. 😊

Primul lucru pe care îl faci dimineața:

Îmi îmbrățișez familia.

Ce te face fericită acum:

Liniștea sufletească și timpul petrecut cu cei dragi.

Un moment cu Amira pe care ai vrea să îl păstrezi pentru totdeauna:

Felul în care mă caută cu privirea și zâmbește când mă vede.

Un cuvânt care te definește în această etapă a vieții:

Echilibru.

Un vis pe care încă vrei să ți-l împlinești:

Să construim ceva care să inspire generații.

Ce înseamnă pentru tine „acasă”:

Locul în care iubirea se simte în liniște. Familia mea – Amira și soțul meu, Cristian.

_

Editor:

Credit foto: Arhiva foto a Larisei

ROOTS 2026: Orna Guralnik, gazda docu-seriei „Couples Therapy”, vine în premieră la București

După succesul primei ediții, ROOTS revine în 2026 cu un format extins și cu o premieră internațională pentru publicul din România: Orna Guralnik (PsyD), psiholog clinician, cunoscută la nivel global pentru activitatea sa în terapia de cuplu și pentru seria Couples Therapy. Evenimentul va avea loc pe 3-4 octombrie 2026, în Aula Magna a Universității Politehnica București, și este așteptat să reunească peste 2000 de participanți.

Alături de Orna Guralnik, ediția 2026 îi aduce pe scenă pe Raluca Anton, Gáspár György, Simona Herb, Diana Lupu, Dr. Ioan Mirea și Dr. Mihaela Boț, urmând ca noi invitați să fie anunțați în perioada următoare.

„ROOTS a pornit dintr-o convingere simplă, că oamenii sunt pregătiți pentru conversații oneste și inteligente despre viața lor interioară. Prima ediție ne-a arătat că nu ne-am înșelat, peste 1400 de persoane au venit la conferința cu Esther Perel. În 2026, mergem mai departe cu o ediție mai amplă și cu invitați care pot aduce profunzime, claritate și dialog autentic într-un spațiu de care credem că este tot mai mult nevoie”, a declarat Georgiana Fințescu, organizator ROOTS.

Cu o practică clinică de peste două decenii, Orna Guralnik este cunoscută pentru abordarea sa nuanțată asupra relațiilor de cuplu, a intimității și a modului în care presiunile sociale și culturale influențează viața emoțională. Prezența sa la ROOTS marchează prima sa apariție în România și aduce publicului local acces direct la una dintre cele mai relevante voci internaționale din domeniul psihologiei relaționale.

ROOTS își propune să creeze un spațiu de reflecție și conversație autentică, în care ideile să poată fi nu doar ascultate, ci și integrate. Formatul extins pe parcursul a două zile oferă participanților timp pentru dialog, întâlniri și procesare, într-un context construit în jurul unor teme care privesc direct experiența umană contemporană.

Biletele pot fi achiziționate online prin www.iabilet.ro. Mai multe detalii despre programul complet vor fi disponibile în curând pe www.rootsevent.ro.

ROOTS 2026 se desfășoară cu sprijinul: BCR, Vichy, Asirom, iabilet, Adevărul, Biz, VOYO, Smart Living, Pagina de Psihologie, The Woman și Totul Despre Mame.

Despre ROOTS – Search for Self

ROOTS este o platformă de evenimente destinată celor pasionați de înțelegerea profundă a relațiilor interumane. Promovând excelența în domeniul psihoterapiei, ROOTS reunește experți de renume mondial și oferă participanților acces la cele mai avansate perspective și tehnici din domeniu. Prin calitatea și profunzimea sesiunilor sale, ROOTS devine un punct de referință în domeniul terapiei, un loc în care cunoștințele și experiențele se îmbină pentru a produce schimbări autentice și durabile în viața participanților.

Cum a fost la #TheFutureOfBeauty 2026

„Un chimist, un explorator, un cercetător și un diplomat privat intră într-un bar.”

Nu-i început de banc, ci povestea speakerilor invitați la #TheFutureofBeauty, reuniți în spațiul bistro-ului convertit în galerie de artă de la The Great Hill, în Cotroceni.

De ce un profil atât de puțin predictibil pentru un subiect aparent legat de estetică? Pentru că frumusețea, de la percepție la monedă simbolică, de la indicator discret de status la construcție identitară, de la instrument de magnetizare a atenției la diferențiator, operează pe toate faliile societății și în toate categoriile unde brandingul face diferența.

Seara a debutat cu un tribut adus frumuseții italiene, inspirat de Peroni, partenerul evenimentului, printr-o proiecție cu studii de caz epice, de la Lavazza la Bottega Veneta, într-o punere în scenă unde fântânile Peroni și albastrul lor inconfundabil au făcut casă bună cu spectacolul cromatic din lucrările lui Dumitru Macovei și, prin referințele mitologiei romane, cu abundența în cheia scenaristei și pictoriței kyivene Kata Rudakova.

“Peroni este un brand iconic pentru felul în care stilistica italiană transformă frumusețea în atitudine, gest social și cultură vizuală. Ne-a bucurat să susținem TheFutureOfBeauty, un studiu viu, construit din patru perspective despre frumusețea ca esență, în haina unei conferințe a Creative MBA-ului de la #TheAlternativeSchool”, a declarat Gabriela Crețu, VP Sales, Ursus Breweries.

Alături de un public interesat de estetică împuternicită de sens, CMOs, creatori, diplomați,  brandologi și bursieri ai #TheAlternativeSchool, invitații evenimentului au decorticat tema, navigând teritorii deloc previzibile.

Alex Duarte: frumusețea ca eșafodaj

Alex Duarte, cercetător, surfer, profesor universitar și analist al percepției, a vorbit despre frumusețe în postura ei de coloană vertebrală: structură, arhitectură, armătură peste care „vizibilul” se așază abia la final. Demonstrația lui a driblat printre discipline cu nonșalanța unui baschetbalist de primă ligă, de la branding de destinație la modă, aducându-i în joc pe Stefan Sagmeister, Caravaggio sau Kandinsky, amintind publicului că, înainte de a crea frumusețe, trebuie mai întâi să devii un consumator vorace de cultură.

Pentru că fiecare nație și fiecare brand cu vibrație locală are o amprentă distinctă când vine vorba despre frumusețe, Alex, născut în Lisabona și devenit călător planetar, a povestit, pornind de la studii de caz expresive, despre perspectiva portugheză, despre frumusețea capturată în moment și despre „imperfectul” ei ca formă de unicitate.

Cristina Scomoroscenco – Mintea din spatele Frumuseții

Cristina Scomoroscenco, chimistă și co-fondatoare Chanand, a povestit parcursul ei intens și nu mai puțin fabulos: de la adolescența în Moldova, marcată de disconfortul unei acnee încăpățânate, până la momentul în care a înțeles că, într-o piață care abundă în produse și promisiuni, soluțiile cu adevărat tangibile sunt, de fapt, greu de găsit.

Așa a început să creeze, mai întâi modest, apoi tot mai asumat, odată ajunsă la facultate, mixuri și formule capabile să ajute vizibil pielea „sub asediu”, fie că vorbim despre coșuri, îmbătrânire sau pete pigmentare.

Pasiunea pentru subiect nu doar că a ajutat-o să ajungă la un ten de poster 3D, dar coerența cercetărilor și impactul rezultatelor au adus-o în proximitatea Cristinei Bâtlan, style icon, business angel și, în cele din urmă, parteneră în aventura Chanand.

Astăzi, brandul este prezent cu succes în Elveția, UK și Europa, în clinici și pe platforme premium, iar conformitatea cu California Proposition 65, unul dintre cele mai exigente standarde din lume în privința ingredientelor și siguranței, funcționează ca o garanție pentru o clientelă educată, atentă și greu de sedus doar cu promisiuni bine ambalate.

 Adi Bulboacă – Despre frumusețea inaccesibilă

De o onestitate dezarmantă, Adi Bulboacă a povestit cum pasiunea pentru alergare și pentru lumea ultramaratoanelor în condiții extreme a apărut într-un moment de cumpănă, când nu mai era sigur că fotografia rămâne destinația lui pe viață.

Cursele Ultra în perimetrul arctic, unde trebuia să alerge sute de kilometri la -30 de grade, dar și universul fascinant al celorlalți alergători, care l-au inspirat să realizeze un film documentar, au devenit declanșatorul unei confirmări profunde: aceea că „a privi prin lentilă pentru a împărtăși celorlalți” rămâne amprenta lui identitară.

Dovada vie a venit în momentul în care a renunțat la una dintre curse pentru a fotografia un spectacol celest, creat de lumină în context polar, chiar dacă această alegere a venit la pachet cu degete înghețate și dureri comparabile cu cele de măsele.

    La fel de adevărat este că prezența în teritorii aproape inaccesibile a devenit, pentru el, o a doua natură. Iar fotografia în lumi unde puțini ajung nu mai este doar experiment, ci parte din ADN-ul lui.

    Teodora Migdalovici – Young Lady și frumusețea în cod identitar

    Comprimând 21 de ani în 30 de minute, Teodora Migdalovici a vorbit despre demersurile de diplomație privată construite în jurul promovării României talentate în medii internaționale, din perspectiva legăturii profunde dintre identitate și creativitate. De la mecanism de supraviețuire la mecanism de asumare a sinelui, creativitatea a funcționat, pentru primele generații de români care au călătorit și au lucrat la intersecția cu Vestul după Revoluție, ca o formă de recuperare a demnității, dincolo de bagajul de culpabilitate, rușine sau complex cultural resimțit adesea în contactul cu lumea occidentală.

    Dincolo de educație ca platformă de reset identitar, ea a descris povestea din spatele ediției românești a Ladies First, publicația în limba engleză dedicată talentelor excepționale, cu o atenție specială pentru doamnele ideilor. Proiectul a servit ca instrument de lobby pentru prezențe românești în programul See It Be It și, prin impactul generat în piețe internaționale, a deschis drumul către maparea altor industrii creative, din culturi mai puțin înțelese sau vizibile. Astfel, demersul s-a extins către cartografierea unor ecosisteme creative din Cairo, Istanbul, Tel Aviv, Beirut și Dubai.

    Concluzia, la 11 ani de la lansarea primei ediții #LadiesFirst, este că lumea s-a schimbat, iar reputația româncelor continuă să fie prinsă între clișee vechi și proiecții noi, uneori la fel de toxice. De la imaginea „celor mai înzestrate curtezane ale Europei”, la cea a „șeherezadelor contemporane” din videochatul planetar sau a „frumușelelor” invitate să ridice decorativ vibrația unor cercuri de influență, inclusiv cele citate în Epstein Files (unde numele României este invocat de peste 800 de ori, potrivit Euronews România), devine evident că ceva trebuie făcut.

    Nu doar pentru a adresa clișeele, oricât de incomode ar fi ele și oricât de adevărată ar rămâne observația uneia dintre participante, că „fără foc nu iese fum”, ci și pentru ca generația de până în 35 de ani să descopere că există mai multe feluri prin care poți ajunge la primul milion de euro la 30 de ani. Talentul, pasiunea, expertiza și efortul susținut sunt o alternativă reală, așa cum a demonstrat și povestea Cristinei Scomoroscenco, veritabilă exponentă a referinței Young Lady.

    Prezentarea Teodorei s-a încheiat cu o invitație colectivă adresată audienței: aceea de a propune nume valoroase pentru Young Lady și de a susține un demers prin care exponente remarcabile ale inteligenței românești, cu vârste de până în 35 de ani, pot beneficia de mentorat, personal branding, colaborări cu make-up artiști, hair designeri și fotografi români excepționali, urmate de promovare în medii internaționale, prin lansarea revistei la festivaluri de creativitate și evenimente globale de business, generând un narativ actual și relevant, despre românce de excepție pe scenele lumii.

    Cornel Ilie (Vunk) vrea să transforme Ziua Dorului în zi națională: O sărbătoare durează o zi, dar emoția ei, poate dura o viață întreagă

    Ziua Dorului, celebrată anual pe 13 mai și inițiată de Cornel Ilie (Vunk), ajunge în 2026 la cea de-a 12-a ediție și face un pas decisiv: transformarea într-o zi națională oficială. Demersul, început ca o inițiativă personală, a crescut constant și se poziționează astăzi ca un proiect cu miză culturală și socială la nivel național.

    Cornel Ilie (Vunk) aduce în prim-plan una dintre cele mai puternice și autentice emoții colective ale românilor – dorul – și susține, printr-un demers argumentat, recunoașterea oficială a acesteia.

    Inițiativa este susținută de un studiu național realizat împreună cu iSense Solutions, care confirmă relevanța profundă a dorului în viața românilor și rolul său ca experiență comună, dincolo de diferențele dintre oameni.

    „Au trecut 11 ani de când am creat Ziua Dorului și în toți acești ani am îndemnat oamenii să-și exprime dorul, acest sentiment pe care îl simțim zi de zi, de mai multe ori pe zi. Știu că nu e ușor să îți exprimi sentimentele și să te deschizi în fața altor oameni, dar asta face această sărbătoare, îți dă curajul să spui ce ai pe suflet și să o faci cu bucurie și încredere că emoția ta îi va inspira și pe alții să facă același lucru. Anul acesta ducem și mai departe ideea asta și le oferim oamenilor și o linie telefonică unde își pot lăsa mesajele lor de dor, încurajați și de sondajul pe care l-am făcut printre sute de români despre dorurile lor, în speranța ca la anul această zi să devină sărbătoare națională. O sărbătoare durează o zi, dar emoția ei, poate dura o viață întreagă.”, ne spune Cornel Ilie.

    Cercetarea evidențiază faptul că dorul apare spontan, fiind declanșat de amintiri, imagini sau momente aparent banale, o reacție autentică, greu de controlat, dar ușor de recunoscut de către fiecare dintre noi. Studiul confirmă, totodată, că dorul este o emoție profund împărtășită, resimțită similar între generații și categorii sociale, ceea ce îi întărește dimensiunea colectivă. În perioade dificile sau stresante, dorul se intensifică și funcționează ca refugiu emoțional, iar pentru mulți români este legat nu doar de oameni sau locuri, ci și de stări precum liniștea, siguranța sau lipsa grijilor.

    „Studiul realizat de noi arată că dorul nu este doar o emoție individuală, ci o experiență profund colectivă, care îi unește pe români dincolo de generații și contexte sociale. Am constatat că apare spontan, din cele mai simple amintiri sau momente, și devine cu atât mai puternic în perioadele dificile, când funcționează ca un mecanism natural de echilibru emoțional. Aceste rezultate susțin relevanța Zilei Dorului și importanța recunoașterii sale la nivel național”, a declarat Alina Zelezneac, Chief Research and Operations.

    Linia Dorului – inițiativă colectivă pentru Ziua Dorului: După mesajul sonor, lasă-ți gândul tău de dor

    Pentru ca Ziua Dorului să poată deveni zi națională, demersul are nevoie de o implicare colectivă reală – o voce comună a celor care recunosc această emoție ca parte din identitatea lor.

    În acest context, este lansată „Linia Dorului”, un număr special – 0215 700 100 – la care oamenii sunt invitați să sune și să spună de cine sau de ce le este dor. Fiecare apel devine o mărturie personală, parte dintr-o expresie colectivă a dorului.

    De la inițiativă personală la mișcare națională

    Lansată de Cornel Ilie, Ziua Dorului a evoluat în 11 ani dintr-un gest simbolic într-un reper anual care mobilizează oameni din toată țara. Astăzi, inițiativa capătă o nouă dimensiune: aceea de a fi recunoscută oficial.

    În esență, demersul transmite un mesaj simplu și direct: România are nevoie de o zi dedicată emoțiilor reale, trăite autentic și împărtășite fără rezerve. O astfel de recunoaștere oficială a dorului ar însemna integrarea sa în patrimoniul cultural și emoțional național, oferind oamenilor un cadru legitim de reflecție, reconectare și sinceritate emoțională.

    Această nevoie devine cu atât mai relevantă într-un context social marcat de distanțare, presiune și ritm accelerat, în care exprimarea emoțiilor capătă o importanță tot mai mare. A spune „mi-e dor” nu mai este doar o confesiune personală, ci o formă reală de conexiune umană.

    În acest sens, „dorul” rămâne un concept definitoriu pentru cultura românească,  dificil de tradus, dar ușor de recunoscut și simțit. Este o emoție care depășește limbajul și care reflectă o dimensiune profund umană, comună, dincolo de diferențe.

    Cristina Alb, medic specialist ortodont și fondatoarea Arcada: „În realitate, ceea ce contează este drumul – procesul prin care devii nu doar medic, ci și om”

    Dr. Cristina Alb este medic specialist ortodont și fondatoarea Clinicii Stomatologice Arcada, un proiect construit din dorința de a redefini experiența pacientului în stomatologie.

    Cu o formare solidă în România și numeroase cursuri internaționale de specializare, Cristina îmbină excelența medicală cu o abordare profund umană, centrată pe empatie, comunicare și atenție la detalii. Pentru ea, medicina nu este doar tehnică, ci un proces complex în care încrederea, educația pacientului și echilibrul emoțional joacă un rol esențial.

    Ne vorbește în acest interviu despre parcursul său în medicină și despre modul în care vocația pentru stomatologie s-a conturat încă din copilărie, despre anii de formare și lecțiile esențiale învățate în perioada facultății și a rezidențiatului. Ne împărtășește mai multe despre tranziția către antreprenoriat și construirea Clinicii Stomatologice Arcada, dar și despre provocările de zi cu zi din rolul de medic și manager.

     

    Cristina, medicina este adesea descrisă ca o „vocație”. Pentru tine, a fost o chemare sau o alegere construită în timp? Cum ai decis că îți dorești să devii medic stomatolog?

     

    Pentru mine clar a fost o chemare, de când mă știu am dorit să fiu medic. De mică mă jucam „de-a doctorul” și visam că voi ajuta oamenii.

    Nu visam să fiu stomatolog, deoarece nu îmi plăcea cum mirosea tatăl meu când venea de la cabinet, el fiind la rândul lui stomatolog. Motiv pentru care în clinică am zis că va mirosi a cafea și nu a stomatologie.

     

    Anii de facultate și rezidențiat sunt, pentru mulți, o perioadă de supraviețuire. Cum a fost pentru tine perioada studiilor? Despre ce crezi că nu se vorbește suficient în drumul de a deveni medic? 

     

    Pentru mine, acei ani au fost despre supraviețuire, dar, privind în urmă, au fost și unii dintre cei mai frumoși și mai definitorii ani din viața mea. Am stat în cămin, unde învățam nu doar medicină, ci și lecții esențiale despre viață. Au fost momente în care împărțeam o conservă de pește cu colega mea de cameră, iar astăzi încă suntem prietene.

    Cred că nu se vorbește suficient despre realitatea din spatele visului. Mulți studenți își imaginează că, odată cu parafa, vor veni automat banii, succesul și respectul. În realitate, ceea ce contează este drumul – procesul prin care devii nu doar medic, ci și om.

    Am lucrat ca asistentă timp de trei ani în facultate, pe un salariu de 5 lei pe oră. Nu a fost niciodată despre bani, ci despre șansa de a învăța. Am deprins nu doar manopere medicale, ci și cum să vorbesc cu pacientul, cum să-l ascult și cum să-l respect.

     

    Ai investit constant în formare internațională. Ce diferențe ai observat între modul în care se practică în România și în afara țării? Ce ai învățat în urma acestor experiențe?

     

    Formarea profesională este esențială. Nu avem cum să ținem pasul cu evoluția stomatologiei fără să învățăm constant și să vedem cum se lucrează și în alte sisteme.

    Îmi amintesc că, în urmă cu mulți ani, în SUA, am fost surprinsă de cât de mulți pacienți alegeau inhalosedarea chiar și pentru proceduri simple, din cauza anxietății. Astăzi, acest trend începe să fie prezent și la noi.

    Pe de altă parte, într-un cabinet din Budapesta, am văzut o doamnă de aproximativ 65 de ani care își dădea jos aparatul dentar. Atunci mi-am spus că, în România, multe femei de acea vârstă nici nu mai aveau dinți, darămite aparat. Astăzi, lucrurile se schimbă și la noi, chiar eu am avut o pacientă de 61 de ani căreia i-am îndepărtat aparatul dentar. Oamenii sunt mai informați, mai atenți și mai dispuși să investească în sănătatea și zâmbetul lor.

    Ce am adus înapoi? Standarde mai ridicate, dar și o abordare mai empatică. Medicina modernă nu este doar performantă, este și adaptată emoțional pacientului.

     

    Cum a venit decizia de a pune bazele Clinicii Stomatologice Arcada? Ce s-a schimbat la tine în momentul în care ai devenit antreprenor?

     

    Mi-am dorit dintotdeauna să am propriul cabinet, dar am știut că nu pot face acest pas cât timp copiii mei erau mici. Nu aș fi putut împărți energia între familie, medicină și antreprenoriat.

    În momentul în care le-am spus copiilor că mă gândesc să deschid o clinică, mi-au răspuns simplu: „Am crescut, acum poți.” A fost impulsul de care aveam nevoie.

    Antreprenoriatul îl compar cu maternitatea: îți dorești enorm, visezi momentul, iar când se întâmplă, te lovește realitatea din plin. Totul este nou, imprevizibil, în continuă schimbare și, uneori, simți că îți fuge pământul de sub picioare. Dar, în același timp, este una dintre cele mai intense și transformatoare experiențe.

     

    Cum a arătat perioada de început? Ce te-a surprins cel mai mult la antreprenoriat?

     

    A fost o perioadă provocatoare, care a scos la suprafață părți din mine pe care nu le cunoșteam, atât bune, cât și mai puțin bune.

    M-a surprins enorm birocrația. Nu îmi imaginam că pot exista atât de multe acte și că, uneori, instituțiile se pot contrazice între ele.

    În același timp, am descoperit cât de important este sprijinul oamenilor din jur. Familia, prietenii, comunitatea, toți au fost acolo. Este un sentiment incredibil să știi că ai cui să ceri ajutorul și că oamenii chiar îți sar în sprijin.

     

    Care au fost momentele în care lucrurile nu au funcționat așa cum ai planificat? Cum le-ai depășit și ce ai învățat în urma acestora?

     

    Perioada de șantier a fost una dintre cele mai dificile, au fost momente în care chiar credeam că nu vom ajunge la final.

    Dar am crescut cu ideea că frustrarea nu rezolvă nimic. Soluția este să te implici, să cauți variante, să mergi mai departe. Am reconfigurat planuri, am învățat din mers și, mai ales, am învățat răbdarea.

    Am înțeles și cât de important este să ai contracte corecte și să apelezi la profesioniști atunci când nu stăpânești un domeniu. Nu trebuie să le știi pe toate, dar trebuie să știi cui să ceri ajutorul.

     

    Cum reușești să găsești echilibrul între profesia de medic și antreprenoriat?

     

    Încă învăț să fac asta. Nu cred că există un echilibru perfect, ci mai degrabă un proces continuu de ajustare.

    Recunosc că aș putea sta zile întregi în cabinet, lucrând cu pacienții, fără să simt oboseala. Dar antreprenoriatul cere alt tip de prezență – timp pentru strategie, pentru viziune, pentru decizii.

    Așa că mă disciplinez să îmi creez momente de liniște, în care să mă retrag și să privesc lucrurile din perspectivă.

     

    Construirea unei echipe este, de multe ori, mai dificilă decât construirea unui business. Cum ai știut ce fel de oameni vrei lângă tine? Cine sunt oamenii cu care lucrezi și ce nu trebuie să le lipsească acestora?

     

    Am avut binecuvântarea să pornesc la drum cu oamenii alături de care lucram deja de ani de zile și care, între timp, îmi deveniseră și prieteni. A fost un proces firesc să construim împreună mai departe.

    Pe parcurs, s-au alăturat și alți colegi, dar criteriile au rămas aceleași: profesionalismul și empatia. Pentru noi, pacientul este în centru, iar dorința comună este să oferim întotdeauna ce este mai bun.

     

    Ce servicii sunt disponibile în clinica voastră? Cum alegeți ce servicii să introduci, dincolo de tendințe sau cerere? Există o linie clară între ceea ce este „necesar” medical și ceea ce este „dorit” estetic?

     

    În clinică acoperim toate specializările: ortodonție, pedodonție, estetică dentară, implantologie, protetică, endodonție și parodontologie.

    Dincolo de tendințe, deciziile sunt ghidate de responsabilitate medicală. Observ frecvent că pacienții își doresc un anumit tip de zâmbet văzut în social media, dar, când discutăm despre implicații – timp, costuri, invazivitate, lucrurile devin mai nuanțate.

    Indiferent de dorințe, nu facem compromisuri în ceea ce privește funcționalitatea. Iar, personal, cred în naturalețe. Trendurile vin și pleacă, dar un zâmbet sănătos, echilibrat și îngrijit va fi mereu actual.

     

    Cum reușiți, în mod concret, să integrați tratamente complexe într-o experiență coerentă pentru pacient? Ce diferențiază, din punctul tău de vedere, serviciile oferite de Clinica Stomatologică Arcada față de alte clinici?

     

    Pentru noi, totul începe cu o planificare atentă și o comunicare clară. Fiecare caz este abordat integrat, cu implicarea mai multor specialiști, astfel încât pacientul să aibă un parcurs coerent și predictibil.

    Ceea ce ne diferențiază este, cred, atenția la detalii – nu doar în actul medical, ci și în experiența pacientului. Ne dorim ca fiecare om care ne trece pragul să se simtă văzut, ascultat și în siguranță.

     

    Ai vorbit despre dorința de a oferi o experiență diferită. Ce înseamnă pentru Arcada această diferență?

     

    Este, într-un fel, visul meu din copilărie dus mai departe. Am vrut să creez un loc care să arate și să se simtă diferit – cald, primitor, liniștitor.

    Mulți pacienți ne spun că vin la Arcada „ca la spa”. Pentru mine, acesta este cel mai frumos compliment: să știu că am reușit să transform o experiență adesea asociată cu frica într-una de încredere și confort.

     

    Unde crezi că se pierde cel mai des încrederea pacientului în relația cu medicul? Cum gestionezi anxietatea pacienților, mai ales într-un domeniu perceput ca fiind invaziv?

     

    De cele mai multe ori, încrederea se pierde în lipsa comunicării. Sau în promisiuni nerealiste.

    Pentru mine, este esențial să îmi iau timp să explic, clar și sincer, fiecare etapă a tratamentului. Pacienții trebuie să știe la ce să se aștepte.

    În ceea ce privește anxietatea, o abordăm cu răbdare și empatie. Uneori, primul pas este doar o consultație. Alteori, un periaj. Ritmul este al pacientului. Important este să simtă că suntem alături de el și că are control.

     

    Ce altceva ne poți împărtăși despre tine, la final de interviu? Ce pasiuni ai, de unde îți iei energia? Cum arată pentru tine o zi în care nu ești la clinică?

     

    Ziua perfectă pentru mine este simplă: cu familia, în natură, ideal lângă mare, cu o carte bună în mână.

    Îmi place să citesc, să călătoresc, să descopăr culturi diferite. Îmi place să mănânc în locuri autentice, să observ oamenii și să învăț din felul lor de a trăi. Aduc apoi aceste lucruri în viața mea, în moduri mici, dar semnificative.

     

    Ceai sau cafea? – Cafea, fără compromisuri

    Dish-ul favorit: zama moldovenească

    Ce nu îți lipsește niciodată din geantă? – Ața dentară

    Cel mai frumos loc pe care l-ai vizitat: Savoca, Sicilia – pentru autenticitatea și liniștea lui

     

    Credit foto: Ziva Branding

     

    –

    Redactor:

    The Ritual of Ayurveda – despre echilibru, într-o lume care nu se oprește

    Trăim într-un ritm în care performanța, responsabilitățile și presiunea de a face mai mult sunt constante. Ca femei, suntem de multe ori în roluri multiple – profesionale, personale, emoționale – iar grija față de noi ajunge, inevitabil, pe ultimul loc.

    Experiența mea recentă din Amsterdam, în jurul colecției The Ritual of Ayurveda de la Rituals, nu a fost doar despre beauty. A fost despre un concept simplu, dar profund: echilibrul nu vine de la sine, îl construim intenționat.

    Înțelepciunea ayurvedică vorbește despre echilibrul între corp, minte și energie, iar reinterpretarea modernă propusă de Rituals aduce micro-momente de reconectare în viața reală. Inspirată de înțelepciunea străveche ayurvedică, The Rituals of Ayurveda, colecție emblematică revine cu un parfum cald, floral-condimentat, îmbogățit cu trandafir indian și ulei de migdale dulci, invitând la momente de echilibru, armonie și îngrijire conștientă în fiecare zi. 

    Unul dintre produsele noi care m-a fascinat este Super Dry Body Oil, un ulei uscat cu absorbție rapidă, fără efect gras, care hidratează intens și parfumează delicat pielea. Îmbogățit cu ulei de moringa, recunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatoare, și ulei de cocos hidratant, acest ulei cu 90% ingrediente de origine naturală hrănește pielea în spiritul tradițiilor ayurvedice.

    Cât despre cele trei zile petrecute acolo au fost un reminder clar: nu ai nevoie de vacanțe lungi ca să te reconectezi, ci de spațiu mental. Fiecare detaliu al experienței te scoate din grabă și te aduce în prezent. Nu lipsa timpului este problema, ci felul în care îl trăim.

     

    Un nou tip de lux: echilibrul

    Luxul nu mai înseamnă opulență, ci liniște, timp pentru tine și experiențe care te echilibrează.

    Colecția The Ritual of Ayurveda transformă gesturi simple în momente conștiente.

    Echilibrul nu vine după ce „termini tot”, ci în timp ce trăiești.

    Grija față de tine nu este un răsfăț, ci o necesitate.

    Micile momente zilnice pe care ți le acorzi pot schimba complet starea ta.

    –

    Editor:

    Oana Chiriţă, Partener fondator SCA Chiriţă şi Asociaţii: Mai puţină influenţă, mai multă responsabilitate – rolul avocatului în deciziile care contează

    Trăim într-o lume în care noţiunea de influenţă a devenit atât de populară încât a dat naştere unei profesii. O mare parte din oameni au ajuns să ia decizii pe baza a ce spun sau recomandă influencerii şi din păcate deciziile astea nu se rezumă doar la ce cosmetice să folosim sau în ce restaurante să mâncăm ci ajung în sfera domeniilor esenţiale ale vieţii private cum ar fi relaţiile interumane, educaţia copiilor sau sănătatea noastră.

    Plecând de la premisa aceasta care pe cât e de reală pe atât e de alarmantă, cred că are loc un fenomen foarte trist – în momentul în care alegem să ne bazăm deciziile pe alegerea altora şi nu a noastră, renunţând conştient la liberul arbitru, refuzăm să ne asumă răspunderea pentru deciziile noastre.

    Ca şi avocat, pe de o parte şi ca şi partener la o firmă cu mulţi colaboratori şi angajaţi, pe de altă parte, cred că responsabilitatea mea este de a acţiona ca un arhitect al deciziilor luate de clienţi şi al parcursului profesional al celor cu care lucrez şi nicidecum ca substitut al autonomiei decizionale a lor. În opinia mea, asta înseamnă influenţă reală , chiar dacă ea nu e întotdeauna vizibilă. Încerc să explic în continuare la ce mă refer.

     

    1. De la influenţă vizibilă la influenţă reală

    În spaţiul public actual, „influenţa” este adesea asociată cu:

    – prezenţă online

    – opinii ferme exprimate public

    – poziţionări rapide şi tranşante.

    Pentru avocat însă, influenţa autentică este invizibilă publicului larg, dar decisivă:

    – ea se manifestă în sala de şedinţă, nu pe reţele de socializare;

    – în documente bine gândite, nu în mesaje simplificate;

    – în decizii care nu atrag aplauze, dar schimbă fundamental traiectorii – ale unor afaceri, familii, organizaţii.

    După cum spuneam mai sus, un avocat ar trebui să aibă rolul de ghid şi arhitect al deciziilor corecte şi care servesc intereselor clientului, şi atunci când deciziile astea sunt incomode, nu atrag zâmbete sau like-uri.

    Mai departe, cred cu tărie că influenţa vizibilă nu e cea care demonstrează cât suntem de puternici. Din contră, puterea vine din capacitatea de asumare a răspunderii.

     

    2. Responsabilitatea ca formă superioară de putere

    E clar că rolul avocatului presupune acces la deciziile clientului, pentru că avocatul:

    – influenţează strategii de business,

    – modelează soluţii de criză,

    – poate opri sau accelera acţiuni cu impact major.

    Această poziţie generează o responsabilitate dublă:

    – Faţă de client, care caută protecţie, claritate, direcţie.

    – Faţă de sistem, pentru că soluţiile propuse creează precedente, practici şi cultură juridică.

    Responsabilitatea nu înseamnă să spui ce vrea clientul să audă sau să validezi emoţii sau impulsuri. Din contră, responsabilitatea reală înseamnă:

    – să spui „nu” când este cazul,

    – să încetineşti decizii luate sub presiune,

    – să explici riscuri chiar dacă soluţia prudentă pare „nepopulară”.

    Spuneam mai sus că deciziile în care un avocat e implicat nu atrag întotdeauna like-ul celorlalţi, indiferent că vorbim de clienţi, colegi sau oricine ajunge într-o formă sau alta să intre în contact cu ele. Dar asta nu înseamnă că aceste decizii nu contează.

     

    3. Decizii care contează vs. decizii care plac

    O diferenţă esenţială pe care avocatul o gestionează constant este cea dintre decizii populare – rapide, intuitive şi decizii bune – fundamentate, incomode, asumate pe termen lung.

    Avocatul este adesea vocea care strică entuziasmul de moment, propune complexitate acolo unde alţii vor simplitate, aduce perspectiva consecinţelor când restul caută soluţii imediate. 

    Ca avocat, trebuie să ai capacitatea esenţială de a-ţi asuma caracterul neplăcut al deciziilor pe care le construieşti şi să-ţi găseşti satisfacţia în crezul că a fost decizia corectă şi potrivită.

    În lumea actuală cred că există o percepţie a oamenilor potrivit căreia o persoană importantă sau relevantă ar trebui să fie foarte vocală în spaţiul public, în special cel virtual. În opinia mea, asta nu se aplică sau mai bine zis nu ar trebui să se aplice drept criteriu de apreciere a unui avocat.

    Asta pentru că avocatul are un rol diferit: nu amplifică, nu dramatizează, nu transformă problemele juridice în „mesaje”. Practic, un avocat acţionează ca un buffer între emoţie/impuls şi acţiune şi trebuie întotdeauna să aibă grijă la proporţionalitatea dintre cele două şi, desigur, la limitele impuse de lege.

    Or, asta cere maturitate profesională, detaşare de orgoliul personal şi de multe ori renunţarea la nevoia de vizibilitate personală. 

    Evident că orice avocat are un orgoliu profesional pentru că face parte din natura meseriei, dar de multe ori el ar trebui să rămână închis undeva în noi. Mai departe, eroul poveştii noastre nu suntem noi ca individ, ci clientul cu care lucrăm şi pe care îl reprezentăm. Culmea e că pentru mine nu există satisfacţie profesională mai mare decât mesajul de mulţumire de la un client fericit. Satisfacţia unui singur client e incomensurabil mai mare decât oricâte aplauze sau like-uri aş putea primi pentru o postare sau o pledoarie.

    Aşadar, cred că responsabilitatea unui avocat devine astfel o formă de leadership tăcut care chiar dacă nu culege laurii publicului, e esenţial pentru stabilitate.

    Ca să termin ideea de la care am plecat, influenţa reală a avocatului e o responsabilitate foarte mare şi un privilegiu de care trebuie să ne bucurăm şi să-l onorăm ca atare, chiar şi atunci (sau mai bine spus în special) când ea nu e la vedere 😊.

     

    –

    Despre Oana Chiriță

    Oana Chiriță este avocat cu peste 10 ani de experiență, specializată în dreptul contractelor comerciale, dreptul muncii european, dreptul proprietății intelectuale și dreptul energiei. Absolventă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu specializare în dreptul Uniunii Europene, Oana a urmat și cursurile Facultății de Drept Internațional Comparat din cadrul Universității Robert Schumann din Strasbourg.

    De-a lungul carierei sale, Oana a fost implicată în negocierea unor contracte comerciale în valoare de peste 15 milioane de euro și a coordonat activitatea de consultanță juridică pentru companii private și instituții publice cu o cifră de afaceri cumulată de peste 1 miliard de euro. De asemenea, a condus implementarea reglementărilor GDPR în administrația publică locală și în numeroase companii comerciale.

    Este autoarea unor articole și studii de specialitate publicate în reviste de prestigiu și a susținut conferințe și ateliere pentru profesioniști în domeniile GDPR, dreptului muncii european și dreptului comercial. În 2019, a primit Premiul pentru Excelență în categoria GDPR – Lady Lawyer Award.

    A reprezentat clienți în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Marii Camere a CEDO, precum și în litigii de amploare împotriva statului român. A oferit reprezentare juridică în cauze complexe, inclusiv pentru executori judecătorești, magistrați și oficiali publici de rang înalt.

    Oana Chiriță conduce în prezent departamentul de consultanță și litigii non-penale din cadrul Chiriță și asociații, fiind recunoscută pentru echilibrul său între rigoare juridică și înțelegerea profundă a contextului european.

    Luxul care durează: când calitatea devine o formă de grijă față de tine

    Există un moment în care felul în care alegi hainele se schimbă. Nu mai este vorba despre varietate sau despre tendințe. Începi să observi lucruri care nu păreau la fel de importante la prima vedere: modul în care o piesă urmează linia corpului, cum se simte pe piele, cum își păstrează forma în timp.

    La ETERNOIR, de aici începe totul.

    Fiecare piesă este construită în jurul materialului, iar mătasea este punctul de plecare în întregul proces. Felul în care cade, cum se mișcă, cum se simte pe piele și cum se așază pe corp, toate sunt gândite cu atenție pentru fiecare piesă.

    Povestea începe în Como, Italia. Acolo unde mătasea folosită pentru colecțiile ETERNOIR este produsă de la zero, într-o fabrică specializată. Procesul pornește de la viermii de mătase și continuă cu transformarea firului într-un material finit, atent controlat în fiecare etapă.

    Pentru fiecare colecție, materialul nu este ales dintr-un stoc existent. Este produs pe comandă. Se alege tipul de mătase în funcție de fiecare piesă – textura, densitatea și felul în care trebuie să se comporte. De exemplu, pentru rochii, fuste sau pantaloni este nevoie de o mătase mai densă, care să ofere structură și să susțină croiul, în timp ce alte piese cer o fluiditate diferită.

    La fel și cantitatea. Se produce strict cât este necesar, fără surplus. Este un mod de lucru prin care evităm risipa și păstrăm controlul asupra fiecărui detaliu.

    Mătasea este certificată și atent verificată, însă ceea ce o diferențiază cu adevărat este calitatea ei – o calitate care se simte imediat, de la prima purtare.

    După Como, procesul continuă în Transilvania.

    Aici, fiecare piesă ETERNOIR este realizată în serii limitate, pentru a păstra atenția asupra fiecărui detaliu și pentru ca fiecare produs să rămână special. Nimic nu este grăbit. Pentru că fiecare etapă contează.

    O piesă bine făcută nu are nevoie să impresioneze prin exces. Se simte în felul în care stă pe corp, în modul în care se mișcă și în confortul pe care îl oferă. Mătasea are această capacitate naturală de a regla temperatura și de a permite pielii să respire, ceea ce o face potrivită în orice sezon.

    În acest context, luxul nu mai este o idee abstractă, ci o experiență reală.

    Așa cum spunea Coco Chanel: „Luxul trebuie să fie confortabil, altfel nu este lux.”

    La ETERNOIR, această idee nu este doar un principiu. Este modul în care fiecare piesă este gândită și realizată.

    Femeia ETERNOIR recunoaște această diferență. Alege cu atenție. Nu mai este atrasă de lucruri trecătoare, ci de cele care rămân. Este remarcată prin naturalețe, prin felul în care își construiește stilul și prin coerența alegerilor sale.

    Piesele ETERNOIR sunt create exact în acest sens – nu pentru un moment, ci pentru a rămâne parte dintr-un stil personal care nu depinde de tendințe.

    Pentru că, în final, luxul care durează nu este despre un sezon. Este despre ceea ce rămâne.

    –

    Credit foto: @alessia_lazea_foto

    The Ritual of Ayurveda – o stare care rămâne cu tine

    Există momente care schimbă ritmul fără să pară că o fac. Se întâmplă lent, aproape imperceptibil, până când îți dai seama că respiri diferit, că senzația de grabă se estompează și că lucrurile se așază mai clar.

    Așa s-a simțit experiența din Amsterdam, construită în jurul colecției The Ritual of Ayurveda de la Rituals. O atmosferă care te scoate din automatism și te aduce într-un spațiu mai liniștit, mai prezent, mai conectat cu tine.

    Totul a pornit de la senzații. De la felul în care parfumul rămâne pe piele, de la texturi, de la ritmul în care fiecare gest capătă timp. O energie caldă, echilibrată, care se instalează natural și rămâne.

    În concepția Ayurveda, starea de bine se construiește din echilibrul dintre cele trei energii fundamentale ale corpului – Vata, Pitta și Kapha – un echilibru care se reflectă în felul în care te simți, te miști și îți trăiești ziua.

    Experiența din House of Rituals a dus această idee mai departe. Spațiul dedicat relaxării are o energie calmă, aproape suspendată, în care fiecare detaliu contribuie la o stare de liniște profundă. La Mind Oasis, experiența Hydro Massage a fost unul dintre acele momente în care ritmul interior se schimbă complet. Întinsă pe un pat cu apă încălzită, în timp ce jeturile puternice de apă eliberează tensiunea acumulată din corp, iar terapia cu lumină roșie stimulează colagenul, am trăit senzația de relaxare profundă și regenerare completă. Mișcările lente, presiunea constantă, sunetul liniștitor relaxează până la senzația de somn, astfel încât, la final,  simți că te-ai odihnit și te-ai revigorat într-un mod surprinzător. Este genul de masaj care te aduce înapoi în corp, fără efort.

    The Ritual of Ayurveda traduce această stare într-o experiență de zi cu zi, într-o formă accesibilă și ușor de integrat, te ajută să găsești armonia prin curățare delicată și hrănire profundă. În centrul său se află trandafirul indian, cunoscut pentru proprietățile sale calmante și echilibrante. Noile formule sunt îmbogățite cu ingrediente inspirate din Ayurveda, precum moringa pentru un aspect radiant, ashwagandha pentru echilibru și ulei de migdale dulci pentru hrănire, completate de un parfum cald, floral-condimentat.

    Fiecare produs creează un moment care te aduce înapoi la tine. Un duș care durează puțin mai mult. Aplicarea unui ulei care devine un gest conștient. Câteva minute în care totul încetinește.

    The Ritual of Ayurveda aduce această energie în viața de zi cu zi și o transformă într-un obicei care se simte personal.

    –

    Raluca Mirel,  Director Bucharest Design Festival: „Cred în puterea transformatoare a designului și în capacitatea sa de a conecta oamenii cu orașul”

    Raluca Mirel este unul dintre oamenii care contribuie activ la transformarea scenei culturale și creative din România. Cu peste un deceniu de experiență în management cultural și un parcurs construit la intersecția dintre design, arhitectură, film și comunicare, ea face parte din echipa care a dezvoltat unele dintre cele mai relevante platforme dedicate industriilor creative locale, precum Romanian Design Week, Diploma Show și, mai recent, Bucharest Design Festival.

    Pentru ea, impactul cultural nu se măsoară doar în cifre, ci și în schimbările subtile de mentalitate, în comunitățile care se formează și în convingerea că orașele și spațiile în care trăim pot fi transformate prin creativitate, colaborare și inițiativă culturală.

    Prin proiectele pe care le coordonează, Raluca susține dezvoltarea ecosistemului creativ românesc și creează contexte în care artiști, designeri, arhitecți și organizații culturale pot deveni mai vizibili, mai conectați și mai relevanți pentru publicul larg.

    Raluca, ai peste un deceniu de experiență în management cultural. Cum a arătat începutul tău în industrie? Care a fost momentul în care ai înțeles că nu doar lucrezi în acest domeniu, ci că îl modelezi activ?

     

    Am descoperit că îmi place managementul cultural de dinainte să știu că se numește așa. Încă din facultate, m-am implicat ca voluntar în mai multe proiecte de film, un domeniu de care eram foarte pasionată. Deși formal mă pregăteam pentru o carieră în comunicare, mi-am făcut rapid prieteni la Facultatea de Arhitectură și am ajuns să particip și la evenimente dedicate arhitecților și designerilor.

    În 2013, când deja acceptasem că Masterul de Publicitate pe care-l alesesem nu era calea pe care îmi doream să merg, am început să lucrez la The Institute. Cu ocazia asta, mi s-a deschis o lume cu totul nouă, în care am descoperit că se intersectează toate interesele și pasiunile mele din sfera creativă și culturală. 

    Când lucrezi la proiecte care-și propun să susțină industriile creative locale și să le creeze contexte pentru a se întâlni cu publicul larg sau cu alți reprezentanți ai domeniului din care fac parte, să lege colaborări și să devină, în timp, o comunitate creativă cât mai vizibilă și mai puternică, nu cred că ești conștient constant de impactul pe care eforturile tale îl au asupra oamenilor cărora se adresează. Din când în când e necesar un pas lateral și o privire în spate pentru a vedea mai bine distanța între punctul din care ai plecat și cel în care ești. 

    Credit foto: Roald Aron
     

    Am acest exemplu care a rămas cu mine peste ani. La începuturile mele în echipa The Institute, unul dintre proiectele noastre anuale era Noaptea Agențiilor de Publicitate, un eveniment de tip open doors, în care agențiile din București, și mai târziu și din țară, își deschideau pentru o seară porțile și primeau vizitatori. Ani mai târziu, am avut expus, la categoria Graphic Design a Romanian Design Week, un proiect de branding semnat de o agenție din Brașov. Cu ocazia asta, am cunoscut personal și echipa care a fondat studioul și care mi-a povestit că ei sunt parte dintr-o generație care, pe vremea când organizam Noaptea Agențiilor, venea în grup organizat de facultate special ca să ne viziteze și să se inspire. Acest moment a devenit ulterior baza deciziei de a-și deschide propria agenție și de a participa la demersuri ca Romanian Design Week. Poate pare ceva mic, dar așa îmi dau seama că da, proiectele din care sunt parte modelează – direct sau indirect – domeniul. 

     

    Ce ai învățat profesional conducând proiecte care cresc organic, dar și sub presiunea așteptărilor publice și instituționale? Dar dacă ne referim la tine, personal, ce lecții ți-au adus aceste etape?

     

    Cred că una dintre principalele lecții a fost răbdarea și înțelegerea că proiectele la care lucrez eu nu au rezultate peste noapte și nici o creștere uniformă. Exercițiul răbdării nu e simplu, dar ajută mult la calibrarea așteptărilor, pe care, dacă le setezi corect, îți aduc bucurie pentru lucrurile care își ies mai degrabă decât regret pentru cele care care nu ți-au ieșit. 

    O altă lecție importantă cred că e perseverența. Pentru că multe dintre componentele proiectelor noastre sunt gândite și construite de noi de la zero, avem un grad mare de experiment și de pilotare în tot ce facem. Am învățat cât de important e să duci experimentul până la capăt, testând de mai multe ori înainte să îl declari reușit sau eșuat și având încredere că premisele de la care ai plecat sunt corecte. 

     

    Cum arată leadership-ul într-un domeniu creativ, unde controlul total e imposibil, iar colaborarea e esențială? Cum ai descrie stilul tău de leadership și cum crezi că l-ai construit în timp?

     

    Cred că șansele cele mai mari de succes le au proiectele în care colaborează cât mai mulți oameni și echipe, ca să construiască împreună ceva mai mare decât ei. Ca orice lucru mai mare decât tine, controlul fluctuează, doza de experiment e mare, limitările apar la tot pasul, așa că pentru mine, cel puțin, e important și liniștitor să știu că lucrez cu o echipă în care am încredere și care, ca și mine, crede că putem reuși să mutăm munții dacă ne strângem cu toții la o masă și facem un plan de care ne ținem. 

    Altfel, stilul meu de lucru e colaborativ: îmi place să construiesc în echipă, să pun o mie de întrebări pe toate subiectele pe care nu le înțeleg și mă bazez pe faptul că dialogul este punctul de plecare al oricărui proiect creativ. Prefer să-mi asum un proces mai deschis și mai lung, pentru că mi se pare mai valoros în final pentru toată lumea implicată, decât să vin cu propria soluție de fiecare dată și să mă aștept din partea celorlați doar la o aliniere. 

     

    Vorbești despre design ca formă de „urbanism tactic”. Ce poate face designul acolo unde administrația sau politicile publice întârzie?

     

    Cred că designul poate transforma orașul în care locuim și, mai ales, relația noastră cu el, prin soluții simple, pe care de multe ori nici nu știm că le căutăm.

    Nu ne gândim activ, de exemplu, că o bancă în fața blocului e esențială, deși ea schimbă felul în care ne raportăm la cartier. Ne oferă un loc în care să ne oprim și să ne uităm în jur, să devenim mai conștienți de spațiul în care trăim și de oamenii care îl ocupă. Uneori, un obiect foarte simplu poate coagula o comunitate.

    De multe ori, nici nu realizăm că spațiul public e și al nostru și că ar trebui să răspundă nevoilor noastre. Aici e valoroasă intervenția designului, care poate adăuga o bancă unde lipsește, câteva trepte care leagă două spații sau o masă la care să te oprești cu prietenii. Sunt gesturi mici, dar care pot schimba felul în care folosim și simțim orașul.

    Credit foto: Roald Aron
     

    Dacă vorbim despre cultură și artă, unde crezi că România excelează și unde încă își caută vocea? 

     

    De când am inițiat proiectele Romanian Design Week și Diploma Show și până astăzi, oferta culturală a crescut foarte mult. La fel a crescut și calitatea proiectelor care, devenind mai vizibile, s-au bucurat de toată încurajarea necesară unei reușite. Arta mi se pare mai prezentă și ea în agenda culturală a orașului și cred că această constanță a unui cadru în care mai multe domenii culturale se pot întâlni sub o umbrelă comună este cel mai bun drum spre o creștere sănătoasă. 

    Cred că România excelează la nivel de talent și de voci creative puternice, dar pierde pe partea de retenție și valorificare a acestui talent. În managementul cultural contează mult să ai previzibilitate în finanțare de la o ediție de proiect la alta. Lipsa acestei plase de siguranță pune în pericol continuitatea a tot ce construiești, cu mult efort din partea multor oameni. Cred că avem toate resursele creative pentru a deveni un model cultural pentru alte țări, ne lipsește doar capacitatea de a le crește și de a le oferi condițiile pentru succes. 

     

    Bucharest Design Festival pare un pas firesc, dar și ambițios. Ce nevoie reală a ecosistemului creativ a generat acest format?

     

    Nevoia a venit din evoluția naturală a ecosistemului creativ pe care îl susținem prin proiectele noastre. Când a apărut Romanian Design Week, a răspuns nevoii de vizibilitate care lipsea în zona de arhitectură și design, mai exact un context în care designeri și studiouri locale să-și poată prezenta proiectele unui public larg. În timp, nevoia asta s-a diminuat, pentru că au apărut și alte evenimente și organizații care pot asigura această scenă. 

    În locul ei a venit nevoia de creștere a unor proiecte existente sau susținere a unor organizații care la rândul lor fac eforturi similare cu al nostru. Împreună putem duce mai departe mesaje mai puternice către comunități, putem dezvolta expoziții mai mari și mai vizibile, putem sprijini industriile creative chiar mai susținut decât am făcut-o până acum. 

    În plus, reunirea celor trei proiecte care intră sub umbrela Bucharest Design Festival (BDF) – Romanian Design Week, Diploma Show și Cartierul Creativ – răspunde și nevoii de a avea o amprentă mai mare în viața culturală a orașului. Aducând împreună actori relevanți din sectorul cultural-creativ, reușim să ne aliniem demersurile și să articulăm mai clar rolul acestui ecosistem în București. Ca să dau câteva exemple, amenajările din festival vor purta semnătura unor arhitecți ca Attila Kim, Justin Baroncea, alt.corp. și Omid Ghannadi. De curatorierea a trei expoziții colective importante din program se vor ocupa Bogdan Ciocodeică, Diana Ursan și Mihnea Ghilduș. Vom realiza în colaborare cu Entrance și Aparterre expoziții dedicate unor nume sonore ca Dan Perjovschi, Comme des Garcons și Simone Rocha. Universitatea de Arte și Design din Cluj-Napoca și Universitatea de Vest din Timișoara se vor alătura BDF cu concepte proprii. Pe harta principalelor spații din circuit vom avea Muzeul Național Cotroceni, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Literaturii și Teatrul Grivița 53. Breslele profesionale din zona de arhitectură și design vor fi reprezentate prin implicarea în program a Uniunii Arhitecților din România, Ordinului Arhitecților din România – filiala București, Local Design Circle, ARDI și Clubul ilustratorilor și lista continuă cu alte sute de oameni și organizații pe care îi veți descoperi la festival.    

     

    Cum diferă BDF de un festival clasic de design? Ce îl face mai degrabă o infrastructură culturală decât un eveniment?

     

    Bucharest Design Festival diferă de un festival clasic de design, în primul rând, prin durată și amploare. Vorbim despre o lună întreagă de program, construită împreună cu o rețea extinsă de actori publici și privați. 

    În același timp, Bucharest Design Festival este diferit prin modul în care este construit: nu este doar o succesiune de evenimente, ci un cadru care conectează inițiative și susține colaborări pe termen lung. Încă de la prima ediție ne propunem să încheiem parteneriate strategice de lungă durată, care să construiască în timp experiențe diferite de vizitare și spații deschise pentru public. Cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism începem anul acesta o colaborare pe mai mulți ani pentru integrarea Mincu Gallery în circuitul cultural al Capitalei. Aceasta va găzdui formatul BDF Professional – International Design, prezentat de Romanian Design Week, și va fi un spațiu viu, deschis atât studenților universității, pe care îi vom încuraja să se lase inspirați de design, cât și publicului larg, care va descoperi că poate intra în universitate și fără să urmeze cursuri. 

    Muzeul Național de Artă al României devine gazdă a formatului BDF Young, care urmărește parcursul creativ a 24 de artiști emergenți, de la participarea lor la Diploma Show și până în prezent. Împreună cu MNAR vom realiza și o intervenție urbană în Curtea de Onoare a Muzeului, care va rămâne și după terminarea festivalului și va fi parte a unui proces mai amplu de deschidere a muzeului către public. 

    Iar Muzeul Național Cotroceni va găzdui expoziția BDF Highlights: Branding Romania Through Creativity ce va aduce în prim-plan creatori și proiecte care reprezintă România la nivel internațional, contribuind astfel la brandul de țară.

    Credit foto: Mihai Ciobanu
     

    Care ai spune că sunt marile provocări ale acestor inițiative? Dar rezultatele, cum contribuie acestea în mod concret la zona culturală?

     

    Una dintre cele mai mari provocări vine chiar din felul în care alegem să construim aceste inițiative împreună cu mulți oameni, în contexte diferite, care nu se aliniază mereu ușor. Asta înseamnă multă coordonare, dar și disponibilitatea de a adapta lucrurile din mers, fără să pierzi direcția. O altă provocare e și să nu rămânem blocați în formule care au funcționat la un moment dat, ci să avem curajul să facem schimbări, chiar dacă uneori nu e confortabil.

    Rezultatele nu sunt întotdeauna vizibile imediat. De multe ori le vezi mai târziu, în colaborări care continuă firesc, în oameni care au proiecte care cresc de la un an la altul. Cred că asta contează cel mai mult, că reușim să creăm contexte în care lucrurile se leagă și merg mai departe, nu doar să producem evenimente care încep și se termină într-un calendar finit.

     

    Ce înseamnă, real vorbind, să coordonezi un festival desfășurat în peste 100 de spații din oraș? Povestește-ne mai multe despre ceea ce nu se vede.

     

    Ce nu se vede sunt sutele de întâlniri, mailurile care inundă inboxul zilnic, toți litrii de cafea băuți, lucrul cu foarte multe necunoscute. Mai sunt momentele de nesiguranță, dar și cele de bucurie care uneori se măsoară în luni de așteptare pentru o singură confirmare, energia oamenilor care se entuziasmează alături de noi când ne reunim să le povestim ce vrem să facem împreună, sutele de checklists, de calendare, miile de ore de planificare, renunțările, răzgândirile, listele de „nu reușim acum, dar e musai anul viitor”.

    Apoi sunt vizitele în spații, șantierele de tot felul, miile de metri de cabluri, zilele care încep dimineața și se termină a doua zi, adrenalina, emoțiile de dinaintea vernisajelor, iar la final melancolia primei zile de demontaj când se va fi terminat totul. 

     

    Ce diferențiază Bucharest Design Festival? Ce ai spune că este caracteristic lui și cum reușiți să creați acel sentiment aparte?

     

    Bucharest Design Festival e foarte legat de locul în care apare. E un festival care nu putea să se nască decât aici, în București, un oraș al contrastelor și al intersecțiilor neașteptate. Tocmai din tensiunile și suprapunerile astea vine energia lui.

    Sperăm ca toate expozițiile și evenimentele din program să inspire vizitatorii și să le dea un sentiment de apartenență la orașul pe care îl putem modela împreună. Pregătim o lună de expoziții, instalații imersive, spații curatoriate, intervenții urbane, tururi ghidate, zile dedicate unor cartiere importante ale capitalei, străzi deschise, lansări de produse și spații, open doors și petreceri.  

    În plus față de cele zece spații principale cu conținut curatoriat de echipa BDF, peste 150 de organizații din București vor completa programul cu propriile concepte și contexte de vizitare.  

    De asemenea, vom fi prezenți în spațiul public cu un traseu de intervenții urbane de descoperit și folosit. 

     

    Cum se măsoară impactul unui festival ca BDF,  în cifre sau în schimbări de mentalitate? Ce ți-ai dori să rămână în oraș după ce festivalul se termină? Dar în zona culturală?

     

    Cum spuneam și mai sus, cred în puterea transformatoare a designului și în capacitatea sa de a conecta oamenii cu orașul. 

    Mi-aș dori ca toate conexiunile care se fac în timpul festivalului să rămână și după ce se termină. Dacă toate colaborările începute de noi își găsesc continuări firești în afara BDF, mi se pare o reușită clară. 

    Pentru vizitatori mi-aș dori să rămână și sentimentul că „se poate și la noi”, că și în București se construiesc proiecte minunate, care ne arată că putem spera la un viitor mai bun pentru viața noastră în oraș. 

    Cifrele sunt primul indicator al impactului și ne raportăm la ele ca să ne încurajeze că ceea ce facem are un public și răspunde unei nevoi. Schimbările de mentalitate vin în timp și sunt mult mai greu de calculat sau măsurat. Ce e liniștitor totuși e că, deși nu ai instrumentele care să le măsoare cu 100% precizie, ele se văd la un moment dat, apar pe rând an de an și vin să susțină argumentele cifrelor. 

     

    Într-un domeniu care se schimbă constant, cum îți menții relevanța, ce alegi să lași în urmă și la ce simți că trebuie să te adaptezi continuu? Ce înseamnă pentru tine să fii relevantă astăzi în managementul cultural?

     

    Pentru mine esențial este să rămân conectată la realitatea industriilor locale, să mă întâlnesc constant cu reprezentanți ai comunităților creative și să construim împreună, nu separat. Mi se pare riscant să încerci să definești de la distanță ce ar fi relevant pentru designerii, arhitecții sau artiștii pentru care desenezi proiecte. De multe ori, realitatea contrazice presupunerile.

    Au existat și lucruri la care am renunțat cu greu, pentru că deveniseră importante pentru mine și credeam în ele, dar care, privite mai lucid, își pierduseră relevanța în timp. Uneori mă mai gândesc la ele și îmi dau seama că nu au dispărut complet, ci doar așteaptă un moment potrivit în care să revină într-o altă formă.

    Mai cred că adaptarea vine și din capacitatea de a accepta schimbarea fără rezistență. În momentul în care nu o mai percepi ca pe ceva amenințător, ci ca pe o necesitate, apare și libertatea de a gândi diferit. Idei care înainte păreau străine încep să capete sens și să deschidă direcții noi.

     

    Ce altceva ne poți împărtăși despre tine? Care sunt lucrurile care te bucură, dincolo de job-ul de zi cu zi?

     

    Mă bucură să intru în sfârșit în teancul de cărți care se adună pe noptieră în lunile aglomerate, îmi place să beau cafele lungi dimineața în bucătărie, să mă plimb prin cartiere prin care am mai fost și să descopăr noi detalii ale clădirilor pe care credeam că le știu, să văd cât mai multe filme care mă scot din zona de confort, să mă asigur că, orice s-ar întâmpla, îmi petrec ziua de naștere alături de fratele meu născut în aceeași zi, la cinci ani distanță.  

     

    Tocuri sau flat shoes? – Flat shoes pentru zile lungi și active.

    Ce nu îți lipsește niciodată din geantă? – Cheile, buletinul și un creion. 

    Ce ai vrea să înțeleagă mai bine oamenii despre munca ta? – Că nu se încheie când părăsesc biroul. 

    Industria culturală din România descrisă în 3 cuvinte: Dinamică, vie, rezilientă

    Note to self: Oprește-te după a patra cafea. 😊

     

    –

    Redactor:

    Elena Perseil revine pe scena din România după șapte ani, într-o prezentare-eveniment la Athénée Palace Hilton București

    Pe 27 aprilie, într-un cadru încărcat de istorie și eleganță, la Athénée Palace Hilton Bucharest, Elena Perseil a revenit pe scena prezentărilor din România după șapte ani. Nu ca un simplu fashion show, ci ca o reîntoarcere: personală, artistică, profundă.

    Colecția, purtată deja pe podiumuri internaționale la Paris și în atmosfera iconică a festivalurilor de la Cannes și Veneția, a fost prezentată publicului din București ca o continuitate firească a unui parcurs construit în timp. Un parcurs în care creația nu urmează tendințe, ci definește o stare.

    În centrul acestei colecții s-au aflat rochiile din broderie manuală, piese-bijuterie, construite cu răbdare și precizie, gândite să rămână. Nu doar în garderobă, ci în memorie. În dialog cu ele, mătasea naturală a adus mișcare, fluiditate și lumină, conturând acel echilibru subtil între structură și libertate, între forță și fragilitate, o expresie recognoscibilă a feminității Elena Perseil.

    Format între Paris și București, brandul, fondat în urmă cu peste două decenii, a evoluat discret, dar constant, pe scena internațională. O construcție bazată pe detaliu, pe material, pe relația directă cu femeia care poartă creația. O modă care nu se impune, ci se simte.

    Seara a adus împreună o comunitate rară: femei care au crescut alături de acest univers, prieteni, cliente, figuri publice precum Andreea Marin, Dana Sota, Andreea Berecleanu, Dana Rogoz, Sonia Argint Ionescu, Andreea Rămețean și Giulia Nahmani, unele dintre ele alegând să urce pe podium, transformând prezentarea într-un gest de apropiere, nu de distanță.

    Un moment aparte a fost cel în care muzica live a traversat spațiul, adăugând o dimensiune emoțională care nu poate fi replicată. Iar stylingul de păr, semnat de Laurent Tourette, colaborator de lungă durată, a închis cercul unei istorii comune, începută încă de la primele prezentări.

    Într-un gest asumat, pe podium au fost prezente nu doar modele, ci și cliente — femei reale, care poartă aceste creații în propriile lor vieți. Pentru că frumusețea, aici, nu este o formă idealizată, ci o realitate diversă, personală, trăită.

    Parteneriatele cu Maserati și Musette au completat discret această construcție vizuală, fără a o domina, ci susținând-o.

    Atmosfera nu s-a încheiat odată cu finalul prezentării. A continuat în conversații, în tăceri, în refuzul invitaților de a pleca. Un semn rar că ceva autentic s-a întâmplat.

    Prin această revenire, Elena Perseil nu marchează doar un moment, ci reafirmă o direcție: moda ca experiență, ca relație, ca memorie.

    Nu doar ceva ce porți, ci ceva ce devii.

    Dr. Flavia Onț, Medic Specialist Chirurgie Plastică și Estetică & fondatoare Victoria Classestet: „Fiecare zi este o provocare, dar o fac cu drag, pentru că simt că aceasta este calea mea”

    Unii își aleg drumul profesional, iar pentru alții pare că drumul a existat dintotdeauna. Pentru Dr. Flavia Onț, medicina nu a fost o întâmplare, ci o continuitate firească între familie, educație și vocație.

    Formată într-un mediu medical și cu o carieră construită prin ani de pregătire, disciplină și perfecționare internațională, Dr. Flavia Onț a ales ca, după finalizarea parcursului academic, să își construiască propria clinică.Dincolo de performanța medicală, ne vorbește despre curaj și despre refuzul de a accepta compromisuri atunci când vine vorba de pacient.

    Victoria Classestet, clinica pe care o conduce, s-a născut dintr-o nevoie reală și din dorința de a schimba modul în care medicina estetică este percepută și practicată: nu ca un act comercial, ci ca un act medical complet, integrat și responsabil.

    Un interviu despre formare, antreprenoriat medical și echilibrul dintre știință, estetică și umanitate.

     

    Flavia, cum ai ales medicina și de ce această specializare? Cum a arătat pentru tine momentul în care ai știut că acesta va fi drumul tău?

     

    Medicina a venit ca un lucru firesc, deoarece am fost înconjurată mereu de medici. Mama mea este medic, iar bunicul meu a fost și el. De mică am fost în contact cu acest mediu, iar pe lângă acest lucru, mi-a plăcut biologia.

    Nu am avut înclinații spre alte domenii, așa că, din liceu, din clasa a XI-a, am început pregătirea pentru admiterea la medicină.

     

    Cum a fost pentru tine perioada studiilor? Ce ți-a fost cel mai greu? 

     

    După ce am intrat la medicină, au urmat 6 ani grei, dar minunați. Au fost anii care m-au transformat și m-au maturizat. Am învățat să am răbdare, să perseverez, să construiesc pas cu pas drumul meu. Am avut parte de profesori extraordinari, care au devenit și un exemplu de eleganță.

    Au fost anii mei de referință și de formare.

     

    Dar dacă vorbim de experiențele internaționale, cum și-au pus acestea amprenta asupra ta? Ce diferențe ai regăsit față de România și cum te-au format ca profesionist?

     

    Experiențele mele internaționale au venit mai târziu, în anii de rezidențiat și ca medic specialist.

    Am fost mereu în contact cu ultimele noutăți în domeniu prin congrese, cursuri și fellowship-uri. Chiar și acum, când răspund la acest interviu, sunt în Atena, pentru două săptămâni, la un fellowship dedicat blefaroplastiilor și feței.

    Formarea continuă este esențială, deoarece astfel pot aduce ultimele noutăți pentru pacienții mei, îmi pot rafina tehnicile chirurgicale și pot aduce ce este mai bun acasă.

     

    Cum ai decis să pui bazele Victoria Classestet? Cum s-a simțit pentru tine antreprenoriatul medical, la început?

     

    Victoria Classestet a început dintr-o nevoie. Terminam rezidențiatul și nu aveam unde să profesez. Variantele disponibile nu mă încântau și am îndrăznit să visez. Familia mea m-a susținut imediat, a crezut în mine și în potențialul meu, și astfel, timp de mai bine de un an, am reușit să îmi îndeplinesc visul.

    Antreprenoriatul este o provocare, deoarece facultatea și rezidențiatul nu m-au pregătit în acest sens. Învăț zi de zi să îmbin cele două părți, medicina și antreprenoriatul. Fiecare zi este o provocare, dar o fac cu drag, pentru că simt că aceasta este calea mea.

     

    Dar acum, ce ai învățat despre tine odată cu viața de antreprenor? Cum arată, în realitate, presiunea de a duce simultan responsabilitatea medicală și pe cea antreprenorială?

     

    Este greu. Profesia de medic vine la pachet cu multă responsabilitate și știință. Pacienții de estetică sunt puțin diferiți de ceilalți, așa că atenția la detalii trebuie să fie maximă.

    Ca antreprenor trebuie să ai viziune, să știi să ții echipa unită și să delegi mereu și mereu. Este obositor, dar mi-am dat seama că, prin această combinație medic–antreprenor, mi-am dezvoltat abilități pe care nu credeam că le am.

     

    O clinică multidisciplinară funcționează doar dacă există un limbaj comun. Cum l-ai construit? Cine sunt oamenii din echipa ta și ce nu trebuie să le lipsească acestora?

     

    Pilonul principal al clinicii este chirurgia estetică. Acesta a fost visul. Mama mea, Carmen Oanța, medic primar pneumolog pediatru, a venit alături de mine firesc, ca o completare.

    Apoi, dermatologia completează chirurgia plastică și estetică și am găsit omul potrivit să o facă – Dr. Doinița Ignătescu.

    În timp, prin dezvoltarea mea, am reușit să aduc alături de mine oameni care întregesc și completează paleta de servicii medicale și astfel am dezvoltat și servicii de nutriție – Cristina Marchiș, diabet – Dr. Corina Ciobanca și ORL – Dr. Alexandra Marc și Amanda Stoicescu.

     

    Care sunt serviciile clinicii Victoria Classestet și care sunt cele mai dorite proceduri?

     

    Serviciile principale sunt rejuvenarea facială prin chirurgie și proceduri minim invazive (injectări), blefaroplastie și medicină regenerativă.

    Pe lângă aceste servicii „regină”, clinica deține lasere medicale de ultimă generație, unele dintre ele fiind singurele din regiune – Endolift și Rexonage 3.

    Pe lângă acestea, oferim servicii de pneumologie pediatrică, dermatologie, nutriție, diabet și ORL.

     

    Spui că întrebi „de ce?” înainte de „ce?”. Într-o practică reală, unde timpul și presiunea există, cum reușești să păstrezi acest principiu?

     


    Doresc să ofer pacienților mei o experiență medicală sinceră și în avantajul lor. Prin ceea ce fac, îmi doresc să aduc beneficii reale acestora, să construiesc o relație bazată pe ceea ce se poate face în mod real, ceea ce merită și ceea ce aduce satisfacție ambelor părți. Nu doresc să vând proceduri și operații, cred că este extrem de valoros ca actul medical și chirurgical să fie în beneficiul real al pacientului.

     

    Ideea de „pacient tratat ca un număr” este des invocată, dar rar schimbată. Ce înseamnă concret, în clinica ta, opusul acestui model? Cine sunt pacienții tăi și cum ai descrie relația pe care o ai cu aceștia?

     

    Fiecare pacient este important și atât eu, cât și echipa mea dorim să oferim o experiență plăcută încă de la intrarea în clinică. Punctualitatea este importantă, astfel, decalajele sunt, cu mici excepții, inexistente.

    Pacienții sunt diverși, însă fiecare primește atenția cuvenită, astfel încât experiența în clinică să fie una plăcută. Ne străduim să oferim soluții medicale optime, în timp scurt și personalizate.

     

    Refuzul este o formă de etică, dar și de curaj. Cum ai învățat să spui „nu” într-un domeniu în care „da-ul” se monetizează ușor?

     

    Fiecare medic își merită pacienții.

    Nu pot fi pe placul tuturor, iar nu toți pacienții mi se potrivesc. Am învățat să spun „nu” când mi se cere să fac o procedură atunci când știu că rezultatul nu va fi unul bun pentru pacientă sau când nu i se potrivește.

    Un „nu” este mai valoros decât un „da” care vizează doar partea financiară.

     

    Având în vedere parcursul profesional, ce ai sfătui o tânără care astăzi se pregătește pentru admiterea la medicină?

     

    Dacă mă uit în urmă, nu credeam că voi ajunge aici.

    Sfatul meu este să învețe, să se pregătească pentru intrarea la facultate. Apoi, anii ce urmează vor fi grei, dar, în final, merită tot efortul.

     

    La final de interviu, ce altceva ne poți împărtăși despre omul Flavia? Cum ești tu, atunci când ieși pe ușa clinicii?

     

    Pe lângă chirurg, sunt mama unei fetițe minunate de aproape 10 ani, Carina. Timpul liber îl petrec cu familia mea. Am două pisici acasă, venite de nicăieri, care ne-au ales ca familie. Citesc literatură, ascult muzică și mă bucur de o mână de oameni apropiați când este timp.

     

    Ce nu îți lipsește niciodată din geantă? – Cheile de la casă, de la mașină și rujul

    Desertul favorit: Pavlova

    Ultimul lucru pe care îl faci seara, înainte de culcare: Spun rugăciunea împreună cu fetița mea

    Ce sfat i-ai oferi Flaviei din trecut, studentei din anul I? – Să aibă încredere, povestea spune că va fi bine

     

    –

    Redactor:

    Dincolo de trend: cum arată o piesă construită corect

    PULCHRA a ajuns la o concluzie simplă: calitate reală înseamnă că o piesă rămâne ea însăși în timp, materialul, forma, felul în care te îmbracă. Asta presupune decizii care nu se văd la prima vedere: ce țesătură alegi, cum e construită în interior, câte ore de muncă sunt necesare pentru realizare. Fiecare decizie e luată în favoarea rochiei, nu a vitezei, nu a costului minim.

    Calitatea reală înseamnă echilibru: material bun, construcție corectă și o piesă care rămâne relevantă şi peste ani.

     

    Ritmul lent vs. ritmul mass-market

    Diferența se simte imediat, chiar dacă nu o poţi explica într-o fotografie, iar tocmai din acest motiv showroom-ul PULCHRA există fizic. O piesă mass-market e făcută să arate bine rapid. O piesă PULCHRA e gândită să funcţioneze pe un corp real, în mişcare, pe termen lung, iar asta presupune atenție la detalii și la alegeri: materiale naturale sau certificate, croieli  bine gândite și o execuție care nu grăbește procesul, ci îl respectă. Asta înseamnă probe, ajustări, timp acordat fiecărui articol vestimentar. În final, nu e doar o rochie, ci o piesă care se așează corect, se simte bine şi rămâne în garderobă mai mult de un sezon. 

     

    Dincolo de preț: cum recunoști o piesă bine construită

    Recunoașterea unei piese bine construite se învață în timp, prin experienţă, dar mai ales prin comparaţie.

    „Noi încercăm să fim foarte transparente: explicăm materialele, arătăm interiorul piesei, vorbim despre cum e făcută, iar odată ce vezi diferenţa începi să alegi. Ne-am bucurat sa vedem că tot mai multe femei sunt interesate să citească eticheta și să facă alegeri cât mai potrivite.” – Anca Rusa, co-fondatoare PULCHRA

    Legat de investiție, o haină trebuie privită ca o alegere pe termen lung. O rochie de calitate nu înseamnă doar costul inițial, ci cât de des o porți și cât de bine arată în timp. 

    Există un test simplu pe care îl poate face oricine. Deschizi dulapul și te uiți. Piesele pe care le-ai purtat de nenumărate ori, acelea știi exact unde sunt şi aproape întotdeauna, dacă te gândești bine, sunt piesele calitative. Sunt acele piese în care materialul a rezistat, forma nu s-a deformat, culoarea nu s-a spălat. 

    Asta e costul per purtare în practică. O rochie pe care o porţi de mai multe ori ajunge să coste mai puţin decât una purtată de două ori. Investiția reală nu e în preț, e în alegerea pe care nu trebuie să o repeți.

     

    În spatele unei rochii: artizani, nu linii de producție

    Aceasta înseamnă siguranță şi începe întotdeauna cu materialul. Brandul lucrează cu Carlo Pozzi și Ruffo Colli – producători italieni cu renume, ale căror țesături ajung în colecțiile marilor case de modă. Aceeaşi furnizori care trimit materiale către Chanel sau Saint Laurent trimit și către noi. Paietele pe care le folosesc pentru crearea anumitor piese sunt comandate de la un atelier din Franţa, atelier ale cărui creații le regăsești integrate în rochiile Schiaparelli.

    „Considerăm că femeile din Cluj-Napoca merită să aibă acces la același nivel de materie primă ca una care cumpără de pe Avenue Montaigne. Diferența nu trebuie să fie geografică.” – Ana Rus, co-fondator PULCHRA


    Un material de această calitate se simte altfel din prima secundă. Are o cădere pe care nu o poți imita. Un luciu care nu dispare după două spălări. O densitate care îți spune, înainte să o pui pe tine, că piesa va rezista.

    O producție mass-market nu va alege niciodată astfel de materie primă. Nu pentru că nu ar putea – ci pentru că primul criteriu în sistemul lor este costul. Materialul e prima linie tăiată dintr-un buget, iar la PULCHRA e prima decizie luată.

    Ceea ce face toată diferența într-o rochie este interiorul: finisajele, structura, felul în care este susținută rochia, chiar dacă nu se vede din prima. O rochie bine construită are o arhitectură pe care nu o vezi, dar o simți imediat.

     

    Materialul: fundația unei piese care rezistă

    O piesă timeless e o piesă pe care o porţi şi peste ani fără să simţi că aparţine unui alt moment. Are o linie clară, bine proporţionată și nu depinde de trend, dar, la fel de important, continuă să te reprezinte. Durabilitatea nu e doar fizică, e si felul în care rămâne relevantă pentru tine.

    Materialul dictează tot. Un material bun își păstrează forma, culoarea și textura, îmbătrâneşte frumos şi se simte bine în timp, nu face scame după câteva purtări, nu acumulează electricitate statică, nu cedează la prima spălare.

    Materialele sintetice ieftine au un comportament invers: arată bine inițial și se degradează repede. Materialul e prima decizie de durabilitate pe care o luăm. Tot ce construiești peste un material slab va eșua,  indiferent cât de bună e execuția de deasupra.

     

    Între schiță și rezultat: procesul care face diferența

    Sunt mai multe etape decât se vede: selecția materialului, design, construcția tiparului, croire, probele, ajustările, finisarea. Diferența reală se face în etapele de mijloc, proba și corecțiile. Acolo se decide dacă o rochie devine o piesă sau rămâne un exercițiu tehnic. Multe branduri sar peste ele pentru eficiență. Noi nu ne permitem să o facem, nu pentru că n-am vrea să fim mai rapizi, ci pentru că tocmai acolo se vede tot.

    „Am avut și prototipuri de rochii la care am renunțat pentru că nu se ridicau la standardele pe care le avem noi pentru un produs final. De multe ori ajungi să înlocuiești des, iar asta înseamnă nu doar bani, ci şi timp, energie şi mult deşeu textil pe care nu îl mai numără nimeni. O piesă bine făcută, din materiale corect alese, rămâne și reduce nevoia de a cumpăra din nou.” – Ana și Anca, co-fondatoare PULCHRA

     

    Valoarea unei piese începe după ce trece trendul

    După ce trendul trece, rămâne forma, croiala şi calitatea. Dacă acestea sunt corecte, rochia nu devine demodată, ci doar se adaptează altor contexte. O alegi firesc şi peste ani şi asta o face cu adevărat valoroasă. 

    PULCHRA a fost construit în Cluj-Napoca tocmai pentru că există aici femei care gândesc exact așa, care nu caută doar ce e nou, caută ce e bun.