Începând din anul 2019, Andra-Elena Carolia a decis să-și urmeze pasiunea pentru domeniul organizării de evenimente punând bazele locației Carolia Social House, în București. În zona Dorobanți, pe strada Madrid nr. 4, într-o vilă interbelică din anul 1920, cu o arhitectură impresionantă, a creat un hub creativ prin care transformă ideile clienților și colaboratorilor săi în realitate.
„Nu prea-mi place să spun „nu” dacă știu că stă în puterea mea să transform o idee, oricât de atipică, în realitate”, mi-a mărturisit ea.
Andra face parte din cea de-a patra generație din familia ei care activează în domeniul HoReCa. Străbunicul său a deținut cârciuma din satul natal și Căminul Cultural, unde organiza nunți și alte evenimente. Ulterior, prin anii ‘90, bunicul său a pus bazele primului restaurant privat din Roman – orașul de proveniență al Andrei, despre care vorbește cu foarte mult drag –, iar acest restaurant este astăzi administrat de către părinții săi.
La momentul la care ea a decis să plece în afara țării pentru a studia Turismul și Managementul Hotelier nici nu a realizat că, făcând asta, avea să ducă mai departe această „tradiție” de-a familiei ei.
Printr-o serie de conjuncturi întâmplătoare, a ajuns să-și facă studiile universitare în cadrul HTMi Hotel and Tourism Management Institute, în Elveția – fapt care i-a și schimbat complet viața. Mi-a povestit mai multe despre asta și nu numai în acest interviu.
„Când mă uit în urmă, îmi dau seama c-am trăit într-un peisaj exact așa cum îl vezi în poze, pe Instagram: cu văcuțele care pasc pe pajiște și, în fundal, munții…”
Cum a arătat momentul în care ai știut că ceea în ce îți dorești să te specializezi este Turismul și Managementul Hotelier?
Colegele mele din liceu au fost la Iași, la un târg de universități europene, de unde au adus câteva broșuri interesante, printre care și pe cea de la HTMI Hotel and Tourism Management Institute din Elveția. Aceea mi-a atras atenția în mod deosebit.
La momentul respectiv, eu îmi doream să dau la teatru: tot liceul am visat să studiez la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC). Am făcut pregătire în București cu o profesoară însă, dat fiind faptul că am început prea târziu procesul de pregătire pentru admitere, mi-a sugerat să mai aștept un an.
Nu a fost cazul să aștept, pentru că la scurt timp am aflat despre facultatea din Elveția. Consider că în viață totul se întâmplă cu un motiv: Dumnezeu are grija să le aranjeze pe toate. Drept urmare, ce am experimentat în anii facultății m-a schimbat foarte mult nu numai pe plan profesional, ci și personal.
Am discutat cu părinții despre ceea ce îmi doream să fac mai departe, ei m-au susținut întru totul și am aplicat la studii în afara țării. A fost o înșiruire de situații complet întâmplătoare care, cumva, mi-au schimbat viața. 🙂
Care au fost criteriile în baza cărora ai decis să-ți faci studiile în Elveția și nu în altă țară?
Fără niciun dubiu, în Elveția sunt cele mai bune școli din domeniul acesta. Ceea ce mi-a atras atenția în mod deosebit a fost împărțirea anului universitar: șase luni de studiu în campus și șase luni de practică în hotelurile și restaurantele din toată lumea. M-a entuziasmat mult asta, fiindcă știam că are să însemne că ar urma să acumulez multă experiență încă din timpul facultății.
Care a fost cea mai pregnantă frică pe care ai avut-o atunci când ai luat decizia de a te muta în Elveția?
Nu cred că mi-a fost teamă de nimic. Chiar și acum, sunt foarte încântată ori de câte ori mă mut într-un loc nou. Știu că, atunci când trec prin acest proces, urmează să experimentez și să învăț multe lucruri noi.
Într-adevăr, au existat momente în care, plecată fiind, mi-a fost greu, dar nu în timpul cursurilor din facultate. S-a întâmplat, mai degrabă, atunci când plecam în practică prin alte colțuri de-ale lumii, unde trebuia să locuiesc singură și să mă întrețin cu banii câștigați.
Uneori interveneau situații neprevăzute, însă am învățat să găsesc constant variante. There is always a way. De exemplu, în prima mea seară în Barcelona, mi-au fost furați toți banii pentru închirierea apartamentului. Nu m-am descurajat și am găsit soluții.
A existat vreun punct în care ai experimentat un puternic șoc cultural în procesul mutării într-una dintre zonele în care ai locuit – Elveția, Spania, China sau SUA?
Cred că locul în care am resimțit cel mai semnificativ șoc cultural a fost China. Deși am locuit într-un oraș dezvoltat economic, erau diferențe de trai majore între locuitori.
O altă problemă a fost aceea că acolo nu se prea vorbea limba engleză. Drept rezultat, atunci când mergeam la cumpărături sau cu taxiul trebuia să comunic prin bilețele scrise în chineză în prealabil, sau prin semne.
Am decis să învăț eu mandarina, cât să mă pot descurca. Aveam o profesoară care venea acasă și făceam, împreună, câteva astfel de ore de învățare pe săptămână.
De altfel, și aceasta a fost o experiență: mi-am dorit enorm să am China pe CV și am obținut-o.
În perioada în care ai trăit și activat în afara țării, care a fost resursa internă sau externă în care ți-ai găsit cel mai puternic punct de sprijin?
Familia. Vorbeam constant cu familia mea și, chiar dacă aveam momente grele, ei mă încurajau să mai trag un pic de mine, să fac față, să duc la capăt ce aveam de făcut.
Pentru că sunt o persoană sociabilă, într-unele dintre locurile în care am călătorit și am lucrat ca trainee, am reușit să leg niște relații frumoase. În alte locuri, în schimb, nu am reușit să fac asta și, în acest caz, am încercat să-mi creez niște rutine relaxante pe care să le pot face doar eu cu mine însămi.
În orice caz, a meritat tot efortul pentru că am acumulat cunoștinte prețioase în toate țările unde am lucrat și, până la urmă, am legat relații de prietenie frumoase cu cei din jurul meu.
În perioada în care ai activat în Spania, te-ai bucurat de oportunitatea de a lucra la recepția unuia dintre hotelurile din grupul hotelier Ritz Carlton. Atunci, ai avut grijă de oaspeți de la Hollywood și oameni politici importanți, precum diverși președinți și prim-miniștri. Există vreun mit pe care ți-ar plăcea să-l demontezi cu privire la oaspeții de la Hollywood și/sau oamenii politici importanți, precum diverși președinți și prim-miniștri, pe care ai avut ocazia să-i cunoști în acea perioadă?
Îmi amintesc că seara ne pregăteam fișele cu persoanele care urmau să vină să se cazeze la noi în următoarea zi. Pe una dintre fișe scria “Antonio Banderas”. Am zis atunci, către una dintre colegele mele: „Ia uite, pe acest domn îl cheamă Antonio Banderas”. Supervizorul meu s-a uitat la mine și a zis: „Nu, e chiar Antonio Banderas”.
Eu îl simpatizez foarte mult, așa că eram foarte entuziasmată să îl cunosc. A doua zi, la recepție, primul care a ajuns a fost fratele lui și, apoi, și-a făcut apariția discret și actorul, cu o atitudine prietenoasă, foarte degajat, ne-a salutat și ne-a zâmbit.
De altfel, am întâlnit și vedete care și-au dorit să-și facă simțită prezența mai mult. Justin Bieber, de exemplu, și-a dorit să umple holul hotelului cu fanele lui, și asta a și făcut.
Cert e că, de la un anumit punct, întâmplări precum aceasta au devenit o normalitate. Chiar și așa, ne bucuram mereu să luăm contact cu vedetele care ne treceau pragul hotelului.
Ce altceva ai mai învățat atunci despre lucrul cu oaspeții de la Hollywood?
Am învățat că indiferent de cât de sus se regăsește treapta pe care te urcă viața, trebuie să te caracterizeze modestia.
L-am cazat în hotel pe Robert De Niro timp de trei luni pentru filmări. M-a fermecat cu atitudinea lui modestă. Noi nu aveam voie să-i spunem pe numele real fiindcă actorul trebuia protejat de fani și / sau paparazzi.
Ca urmare, i ne adresam cu apelativul de „Bob Hernandez”. Trebuia să dăm dovadă de diplomație și să ne comportăm cu toții extrem de firesc, astfel încât să ne asigurăm că oaspeții noștri se simt relaxați și confortabil.
Care este nevoia de business din București căreia îi răspunde Carolia Social House?
Îmi place să cred că locația este un hub creativ, nu un loc unde se întâmplă doar evenimente. Am găzduit aici filmări de reclame, shooting-uri pentru reviste, conferințe corporate, cursuri de pictură și gătit pentru copii, cursuri de teatru, dans, piese de teatru și multe alte happening-uri creative. Am făcut serate cu muzică de camera, jazz și muuulte altele.
Dar nevoia ta personală pentru care aceasta vine ca un răspuns?
„Prin Carolia Social House am răspuns, în primul rând, nevoii mele de frumos flexibilizat.”
Îmi place să cred despre mine că dacă cineva vine la mine și-mi propune să schimbăm casa aceasta în x sau y, voi transforma ideea persoanei respective în realitate. Mutăm lucrurile din locație, schimbăm și, în concluzie, găsim variante.
Îmi vine greu să spun „nu” daca știu că pot să fac un anumit lucru, la solicitarea unui client. Asta a fost atitudinea pe care am avut-o încă de când am deschis spațiul publicului.
Bineînțeles, începutul nu a fost lipsit de provocări. Locația a fost deschisă cu șase luni înainte de pandemie, ceea ce a făcut ca lucrurile să fie complicate. Dar, cu timpul, totul s-a legat natural pentru Carolia Social House.
Care a fost momentul în care ai simțit că revenirea ta în România a căpătat, din nou, sens pentru bunăstarea ta personală și profesională?
În timpul facultății nu m-am gândit că atunci când îmi voi finaliza studiile voi reveni în țară. Preocuparea mea era să bifez cât mai multe locuri și experiențe.
Ultimul loc în care am făcut practică a fost China și, cum am menționat, barierele culturale de care m-am lovit au fost dure și, pe deasupra, s-a făcut simțit mult și dorul de familie. Se împlineau cinci ani de când eu îi vedeam doar de două ori pe an iar noi, ca familie, suntem foarte uniți și atașați unii de alții.
Ne place să organizam tot felul de mese și de întâlniri. Crăciunul și Paștele le petrecem tot timpul în familie. În perioada în care am fost la facultate am fost privată de toate acestea așa că, la momentul respectiv, am știut că the next best thing pe care puteam să-l fac pentru mine era să revin în țară și să-mi iau o pauză.
Dar cum eu sunt o persoană activă și pauzele lungi nu sunt preferatele mele, am aplicat pentru un job în Londra. Apoi a apărut o oportunitate de job și în București și mi-am zis: “Why not?”, așa că am decis să rămân aici.
Cum ai simțit Bucureștiul diferit de celelalte orașe în care ai activat tu, în diferite colțuri de-ale lumii?
Veneam dintr-un mediu extern în care îți făceai treaba, fie că erai supravegheat-verificat sau nu. Când am ajuns în București am simțit că totul era un haos: angajații făceau anumite lucruri doar dacă le vorbeai pe un ton impunător – iar eu nu sunt o persoană căreia îi place să țipe – și mi-am dat seama că aici, în București, nu știam cum să procedez.
Eram încă tânără: aveam 23 de ani și nu știam cum să reacționez și să acționez în unele situații. Pe parcurs, am învățat să mă adaptez și la modul în care se făceau lucrurile în România la momentul respectiv.
Care sunt elementele ce țin de experiența ta profesională internațională care se pot observa, astăzi, la nivel tangibil, de către cei care trec pragul Carolia Social House?
Serviciile. Cel mai important lucru pe care l-am învățat în afara țării a fost să “go the extra mile” pentru cei care-mi trec pragul. Faptul că tu, ca furnizor de servicii, îi arăți clientului tău că vrei să faci pentru el anumite lucruri astfel încât el să se simtă bine, contează enorm pentru acesta.
Spre exemplu, la un moment dat, am organizat la Carolia Social House o cină de Crăciun pentru un client. Le-am servit brownies invitaților săi. Unul dintre oaspeții invitați la cină a spus: „Ce bine ar fi mers și o înghețată de vanilie”.
Atunci, am rugat-o pe colega mea să meargă până la magazin să cumpere o înghețată de vanilie și le-am servit-o și pe aceea. Ei au rămas foarte plăcut surprinși de gestul nostru, chiar dacă pe noi, asta nu ne-a costat decât cinci minute în care am mers până la magazin.
„Personal, dacă știu că puteam să fac un lucru mai bine decât l-am făcut, nu pot să stau liniștită.”
Cum aduci și respecți conceptul de „satisfacția clientului” în activitatea Carolia Social House?
Pe lângă “going the extra mile”, țin enorm de mult la promptitudine. Promptitudinea cu care răspund la solicitările de oferte, promptitudinea cu care am grijă de un client, promptitudinea cu care răspund la orice fel de întrebare venită din partea unui potențial client…
Prin promptitudine poți să-i arăți clientului că vei acționa ca un profesionist și în ceea ce ține de evenimentul lui și, implicit, de el.
Cum arată o situație concretă din perioada în care ai activat în domeniul ospitalității internaționale în care ai fost nevoită să-ți menții calmul într-un moment de lucru sub presiune?
Cred că în perioada în care am activat în domeniul ospitalității internaționale mi-am dezvoltat abilitatea de a mă păstra calmă în situații mai dificile. Când eram în Barcelona, la Ritz Carlton, am avut o situație cu un președinte.
L-am condus, împreună cu toată echipa sa, înspre zona de apartamente de lux în care erau cazați. După 15 minute a apărut o altă persoană care ne-a spus că face parte din staff-ul președintelui și ar fi vrut să știe unde este cazat. Noi știam clar că, fară să verificăm, nu puteam da niciun fel de informație cu privire la acesta.
Respectivul punea foarte multă presiune pe noi și repeta că trebuie să ajungă urgent la președinte. S-a legitimat, dar pe baza pașaportului său eu nu aveam cum să știu dacă făcea cu adevărat parte din staff-ul prezidențial sau nu.
Având la recepție și alți clienți care așteptau să fie cazați trebuia să găsesc rapid o rezolvare a situației onorabilă, politicoasă și în perfectă siguranță. Exact asta am și făcut păstrându-mi calmul sub presiunea creată.
Te-ai mai întoarce la o activitate profesională de genul acesta acum?
Cu siguranță, da. Probabil undeva în afara țării. M-am gândit să aplic și în București, însă având în vedere faptul că sunt implicată și într-un proiect propriu, cred că ar fi dificil să mă împart între cele două.
Ai acum vreun plan să te reîntorci în afară?
Momentan nu, dar dacă apare vreo oportunitate în acest sens, probabil voi răspunde: „Da, când mergem?”.
Ai câteva sfaturi, hint-uri sau tips & tricks pentru cititorii The Woman care fie sunt pasionați de, fie activează astăzi în domeniul organizării de evenimente?
Eu pun foarte mult preț pe experiența de muncă dobândită în timpul facultății. Asta i-am sfătuit și pe colegii mei care au rămas în țară să facă.
Cred că sunt mulți absolvenți care termină facultatea și au așteptări salariale mult prea mari raportat la experiența lor de muncă. Ideea este că trebuie să începi să muncești din timpul facultății. Astfel, ai timp să experimentezi mai multe job-uri și ulterior vezi ce te atrage mai mult, afli ce te vezi făcând.
Știu că generațiile care vin din urmă nu mai cred în ideea de a dobândi experiență fără să fie răsplătiți financiar pe măsură. Ei își doresc încă de la începutul activității un salariu foarte mare.
Îmi amintesc că la Ritz Carlton salariul meu era de 350 EUR / luna. Nu a fost simplu, însă atunci când vrei ceva cu adevărat, găsești variante.
„Salariul n-a contat atât de mult pentru mine; a contat experiența în sine și, drept dovadă, internshipul pe care l-am făcut la Ritz Carlton, în Spania, a fost cea mai bună experiență a mea.”
Primul lucru pe care-l faci dimineața:
Îmi beau cafea.
Cum îți bei cafeaua:
Dulce. Uneori cu lapte, uneori fără, dar cu certitudine dulce.
Evenimentul tău favorit organizat în 2023 la Carolia Social House:
Târgurile de haine CHILIPIR. E o energie atât de frumoasă, și am cunoscut atâtea fete interesante, cu unele dintre care am avut chiar și colaborări pe evenimente.
Cum arată cornerul tău favorit din interiorul Carolia Social House:
Sunt multe! Atunci când mă plictisesc de vibe, creez alte cornere. Designul, aici, este într-o permanentă mișcare. Nu rămâne același prea mult timp, mereu găsesc câte o comodă sau un fotoliu vintage de cumpărat.
Cum dai mai departe ceea ce înveți în fiecare zi, în activitatea ta profesională:
Purtând discuții constructive cu cei doritori, ori de câte ori am ocazia. Dau mai departe contacte sau informații care pot fi de ajutor. Daca pot să ajut, o fac cu mare drag.
Munca, talentul sau pasiunea – ce primează pentru tine?
Toate trei.
Pasiunea, pentru că atunci când ai o pasiune nimic nu pare greu și imposibil. Apoi, vine munca – orice lucru bun și trainic se obține din multă muncă. Talentul are și el o contribuție: el face ca munca să pară mai ușoară însă, dacă talentul chiar nu există, nu disperăm. Prin multă muncă poți face tot ce îți propui…
_
Editor: Carina-Marisa Cichi
