Interviul de astăzi ne-o prezintă pe Andreea Bădală, fondatoarea unuia dintre cele mai cunoscute branduri de fashion din România – Murmur.
Andreea a știut dintotdeauna că acesta va fi drumul ei, iar după studii în țară și străinătate, având ocazia să lucreze alături de nume mari din modă, a luat hotărârea de a-și crea propriul brand. Decizia a venit, după cum chiar aceasta ne spune, „din interior, din ceea ce simți și ți-e propriu”.
Acum, 11 ani mai târziu, brandul numără realizări impresionante, piesele create de Andreea fiind purtate de unele dintre cele mai cunoscute celebrități la nivel mondial, fiind expuse în vitrinele capitalelor de modă sau în paginile revistelor Vogue, Elle, InStyle și multe altele.
Din dorința de a oferi exemplu și încredere tinerei generații, Andreea este parte și susține universul Romanian Design Week, fiind de părere că festivalul este cel care oferă, în sfârșit, posibilitatea creativilor să se expună publicului larg, o etapă vitală oricărui tânăr la început de drum.
RDW, cel mai important festival multidisciplinar din România, se află la cea de a zecea ediție, aducând cel mai mare concept store de design românesc din țară, activități outdoor și numeroase expoziții în parteneriat cu instituții de prestigiu din toată țara. Anul acesta festivalul are loc între 13 și 22 mai, sub conceptul #FORWARD, iar Andreea este prezentă ca parte din circuitul Design GO, dar și în concept store-ul acestora, în selecția de produse de design românesc.
Andreea ne-a împărtășit experiența ei în modă și business, ne-a vorbit despre începuturile brandului Murmur și traseul care a condus-o în acel punct, despre greutăți și provocări, dar ne-a oferit și o serie de sfaturi pentru cei ce doresc să o ia pe acest drum, accentuând importanța inițiativelor precum RDW.
Andreea, povestește-ne despre călătoria ta profesională. Cum ai ajuns să intri în industria modei? Ai știut dintotdeauna că acesta va fi drumul tău?
Am știut de când eram copil că vreau să fac asta. Desenam de pe la 10–12 ani și îmi imaginam colecții și nume de branduri. Țin minte foarte clar că în 1995 Biblia mea era o revistă cu toate colecțiile din Paris, New York, Milano.
Am crescut într-o familie simplă, dar am interacționat cu limbajul modei încă de mică. Am construit lucruri cu mâinile, am făcut haine, apoi muzică, am pictat și am desenat foarte mult. Iar pe la vreo 14 ani, părinții m-au îndrumat să-mi aleg o direcție și să mă concentrez pe un singur lucru.
Așa că, de la această copilărie liberă și creativă, am ajuns să-mi continui studiile la Tonitza, care m-a format într-un spirit liberal. Acest spirit s-a așezat pe un fundament de om foarte organizat, simțind nevoia să lucrez încă din primii ani de studiat arte la Universitate de Arte București.
Ai studiat la London College of Fashion. Cum ai simțit această experiență? Care au fost cele mai importante aspecte învățate acolo?
La London College of Fashion am studiat foarte aplicat zona de construcție de haină – 3D-ul hainei, dacă vrei.
Însă, dincolo de lucrurile foarte concrete, experiența de aici m-a învățat să gândesc. E o diferență foarte mare între școala de aici și cea din afară, din păcate. În școlile cu tradiție, se pune foarte mare accent pe dezvoltarea personalității și pe unicitate:
– ce îți place și de ce?
– cum îți petreci timpul?
– ce fel de om ești?
Întrebările astea sunt la fel de importante ca portofoliul, pentru că se îmbină și nu poți să împarți niciodată o persoană între profesional și personal, ca și cum sunt două persoane diferite.
Ce am mai învățat este aplicabilitatea, în sensul în care orice proiect făceam îl duceam de la A la Z, de la dezvoltare la implementare. Și, nu în ultimul rând, am învățat un soi de independență. N-am avut norocul să fiu puțin mai tânără, având deja 25-26 de ani atunci, dar asta m-a ajutat să învăț și să mă descurc mai repede.
La facultate, erai ghidat de la idee până la produsul final, dar le duceai până la capăt pe toate: de la research de brand, temă, schițe de idei, eșantioane de materiale, produs, până la cum vezi o campanie de imagine pentru el sau cum îl vezi într-un magazin. În tot timpul ăsta, aveai profesori care te ghidau, însă fără să pună mâna pe pix să deseneze ei. Nu ți se dicta, așa cum eram noi învățați în școală. Erai managerul propriului proiect și lângă tine erau câțiva sfătuitori.
Asta m-a format atât de mult, încât cred că este baza faptului că am putut să construiesc un brand și să țin mai multe verticale despre care nu știam mare lucru inițial.
Ai avut ocazia de a lucra aproape de Alexander McQueen, o experiență la care mulți doar visează. Care au fost trăirile tale pe parcursul acelei călătorii? Cu ce te-a „îmbogățit” acea experiență?
M-a învățat foarte multe despre mecanismul unei echipe, despre ce înseamnă un brand și o identitate. Am simțit și am văzut puterea unui geniu creator.
E un lucru important care mi-a rămas în minte, deși au trecut 12 ani de atunci: mi-l amintesc pe el foarte clar în anumite momente și-mi dau seama că nu era neapărat un povestitor, deci nu era genul ăsta de designer. Era un introvert, cu o lume interioară foarte puternică și exprima foarte mult în foarte puține cuvinte.
Înseamnă enorm să privești un om atât de încărcat creativ și să ai oportunitatea să vezi 1-2 ore pe săptămână ce face, cum lucrează, ce face la un fitting, să surprinzi viziunea din spate fără să-ți fie explicată. Asta mi-a rămas ca primă amintire și cea mai vie în zona de design.
În zona de echipă, m-a ajutat foarte mult pentru că este singura mea experiență într-un grup – Gucci Group. E bine să ai câteva exemple în minte și să poți face comparație pentru că, în general, un brand independent are altfel de provocări față de un grup.
Dar, la un moment îți dai seama că e multă muncă în ambele contexte și există niște lucruri comune, cum ar fi cât de mult contează echipa, organizarea, organigrama, relațiile pe care le are fiecare departament, cum se întâmplă interacțiunea în departamente, precum și ce este deficitar în această interacțiune.
Cred că fiind și foarte tânără și având prima mea experiență într-o organizație, am fost un voyeur din punctul acesta de vedere.
Când și cum a venit ideea de a-ți crea propriul brand? De unde ai știut că este momentul potrivit? Care au fost primii pași pe care i-ai urmat și cine au fost oamenii care ți-au fost alături?
Am creat brandul Murmur pentru că am crezut – și încă mai cred – că este important în momentul în care creezi ceva să vină și din interior, din ceea ce simți și ți-e propriu. Pe de-o parte, brandul pe care l-am creat mă reprezintă ca expresie de feminitate, iar, pe de altă parte, este ceva ce piața a simțit ca o necesitate, fie ea estetică sau emoțională.
Înainte să-l creez, am văzut că este loc pe piață pentru un brand de haine care să fie inspirat din feminitate, intimitate, lenjerie, din toată atmosfera boudoir pe care o vedeai în lenjeria de lux, în accesoriile erotice; lumea aceea transformată în purtabilitate, în modern, în contemporan, în ceva ce poți purta din zi în noapte.
În cei peste 10 ani de activitate, Murmur a înregistrat o serie de realizări impresionante: a ajuns pe marile scene mondiale, creațiile tale fiind purtate de Madonna sau Beyonce, este expus în cele mai importante vitrine ale lumii: Paris, Tokyo, New York, Los Angeles și a apărut în reviste precum: Elle, InStyle sau Vogue. Care consideri că sunt motivele pentru care brandul a atins asemenea realizări?
Cred că fiecare perioadă are avantaje și dezavantaje. Ca avantaje acum sunt felul în care comunicăm digital și deschiderea pe care putem să o primim dacă facem ceva cu adevărat bun. Dacă mă nășteam acum 50 de ani, puteam să fac ceva bun, dar nu ar fi ajuns în Los Angeles atât de ușor, de exemplu.
Am riscat foarte mult și am investit mult în ceea ce fac, însă cred că faptul că fac ceva original și destul de special m-a ajutat mai ales acum, pentru că există această cultură a individualității, care este foarte vizibilă și la celebrități.
Celebritățile își doresc să poarte nu doar aceleași nume pe care le știm deja cu toții, nu mai vor să riște să fie îmbrăcate la fel ca alții, așa că ele și echipele lor de creativi sunt tot timpul într-o constantă căutare a unor branduri foarte noi, a unor designeri foarte buni. Este un super avantaj pentru mine și nu doar pentru mine.
Pe scurt, produsul este special, a atras și atrage în continuare foarte mult pe piața din SUA și nu numai. Cred că în ultimii am reușit și să construiesc o infrastructură care să ajute foarte mult în acest sens. Chiar dacă suntem în estul Europei, reușim să livrăm foarte repede, facem proiecte custom pentru celebrități, luăm parte la pitchuri cu case foarte mari din Italia și multe dintre ele sunt câștigate de noi.
Unele proiecte vin către noi direct pentru că stiliștii din LA sunt fani Murmur și vin țințit, știindu-ne stilul. Unele celebrități vin țințit și ne cer brandul. Deja facem asta din 2013 și este parte din businessul și din creația Murmur.
Deși ai creat unul dintre cele mai de succes branduri de fashion de la noi, probabil începuturile au fost grele. La început ai creat trei adrese de e-mail la care răspundeai doar tu, la fel și la toate telefoanele. Cum simți succesul de astăzi, privind în urmă? Ne poți împărtăși câteva momente dificile și modul în care le-ai depășit?
Momentele dificile există tot timpul, doar că sunt altfel. La început, un moment dificil poate să fie când întârzie un balot de material și tu ai o singură comandă de livrat.
5 ani mai tarziu, nu reușești să investești în tot ce-ți dorești în anul respectiv, pentru că trebuie să împarți același buget în mai multe locuri și trebuie să prioritizezi sau să încasezi cu întârziere un proiect mare pe care te bazai. Sau poate un buyer foarte mare din UK îți spune „vreau să cumpăr, dar prețurile tale sunt prea mici”. Și faci un calcul și îți dai seama că nu poți să mărești prețurile și să pierzi toți clienții existenți, ca să fii în cel mai mișto magazin din UK.
Greutățile nu se termină sau nu sunt doar la început. Am câțiva mentori, oameni care rulează sute de milioane pe an, și au și ei greutăți. Sunt doar la un alt nivel.
Ce pot să spun este că e o industrie super la început la noi în țară și o zic cu cea mai mare sinceritate că sunt foarte mândră de mine și de echipa mea că am făcut atât de multe lucruri pe o piață aproape inexistentă.
Concurând cu cei mai mari designeri ai lumii, ai simțit vreodată un dezavantaj în faptul că lucrezi din România? Care sunt provocările tale ca designer vestimentar în România?
E în continuare un dezavantaj, pe de-o parte, și un avantaj, pe de altă parte.
E un dezavantaj în puterea pieței, în lipsa de expunere și în lipsa canalelor de distribuție. Este foarte descurajant pentru tinerii designeri și trebuie să aibă o rezistență de fier, pe care eu o am, ca să continui, din acest punct de vedere.
A mai fost un dezavantaj atunci când am început. Eu am expus internațional din primii ani și este un dezavantaj la nivel de PR de țară, care se simte la nivel european.
Eu am avut cumpărători din primii ani – chiar și din Franța și Italia, care sunt piețe „grele” –, însă prima reacție era să se întoarcă și să plece în momentul în care auzeau de unde suntem. Așa că mi-am adaptat discursul, încercând să-i atrag în primele minute și să le arăt frumusețea brandului sau faptul că poți să comunici cu mine ca persoană. Am încercat să-i rog să-mi pună o etichetă, înainte să spun de unde vin. Doar așa am început să-i cuceresc. E adevărat că n-am întâlnit aceeași percepție în SUA – aici ești din Europa, ești exotic, ești ok –, iar dacă-ți faci temele pe partea comercială și le faci viața ușoară, este absolut în regulă. Pe de altă parte, sunt multe alte avantaje. De la costuri la faptul că avem creativi mulți, oameni foarte mișto cu care poți să lucrezi.
Cum ai învățat partea de business necesară în construcția și dezvoltarea unui brand? Cum ai reușit să îmbini partea de creație vestimentară cu ideea de leadership pentru echipa ta?
Pe lângă ceea ce am avut ocazia să învăț încă de la London College of Fashion despre business, cred că am avut două obstacole principale.
A fost greu să redefinesc ce înseamnă creativ în meseria asta și să-mi dau seama că, într-un cadru în care îți faci propriul brand și tu ești și founder și găsești și oportunitățile de investiții, asta înseamnă că nu ai cum să-ți permiți să fii doar designer. Trebuie să extinzi definiția creativului în acest business și să-ți dai seama că a fi creativ este un algoritm pe care poți să-l aplici și în alte verticale ale business-ului. În momentul în care am făcut asta, a fost un declic și am reușit să mă bucur mai mult de fiecare lucru pe care îl fac. E o libertate și o presiune în același timp în faptul că depind atât de multe lucruri de tine.
Celălalt lucru pe care l-am făcut pe partea de management de echipă a fost să merg mână în mână cu un parcurs în care mă cunosc pe mine și învăț să calibrez sau să știu cum să interacționez cu persoane foarte diferite. Mi-a fost foarte greu în primii ani pentru că fiecare om pe care-l angajam sau cu care lucram în calitate de colaborator avea un alt tip de personalitate și nu era nimic supus unor reguli prestabilite, ca într-o corporație. Absolut totul venea către mine spre soluționare. E un people skill cu care nu te naști și pe care trebuie să-l exersezi. Astfel ajungi, la un moment dat, să îl ai. Eu cred în chimie și în business, dar nu o poți avea cu absolut orice om. Poți să te adaptezi, dar nu poți să faci o mie de role-play-uri.
Ăsta a fost un alt lucru pe care cred că l-am învățat pe parcurs, iar cu timpul, într-o echipă, există mereu oameni care sunt foarte capabili și oamenii aceia au nevoie de mai multă atenție și pot coordona și învăța oameni noi la rândul lor. În momentul ăsta valorizez foarte mult echipa – dacă am întâlnit un om foarte bun, n-am așteptat până când s-au aliniat toate lucrurile. Am încercat să-l aduc în echipă și să-i dau timp să-l formez. Într-o echipă foarte mică, e important să te adaptezi un pic și să înțelegi oamenii. E un joc de comunicare, de răbdare.
Cum am împăcat asta cu creația? Sunt pur și simplu energii diferite. Dacă vreau să creez sau să gândesc ceva, mă retrag o zi acasă, cu siguranță nu pot să o fac în același timp cu alte lucruri de echipă sau de management. Îmi împart timpul cât pot eu de organizat.
Murmur își dorește să reconecteze femeile cu senzualitatea și feminitatea acestora, făcându-le să celebreze bucuria de a fi femei prin creațiile sale. Cum a luat naștere această misiune a brandului? De unde te inspiri astfel încât să reușești să le faci pe femei „să se simtă puternice, fără a-și nega fragilitatea și senzualitatea”?
Am avut tot timpul o afinitate majoră față de tot ce înseamă lenjerie, zona asta de super feminitate ca exprimare de putere. În subconștient, cred că am vrut să contrabalansez și tot ce am trăit în copilărie, pentru că eu am copilărit într-o cultură musulmană, în care femeia era total ascunsă. Atunci eram copil și mi-am dezvoltat foarte mult fantezia, ca urmare. Cred că toate lucrurile astea s-au legat foarte natural ulterior, în parcursul meu și în crearea Murmur.
Totuși, am fost cumva contra curentului, pentru că în 2011, când am lansat brandul, trendul era spre unisex, ca exprimare a egalității dintre femeie cu bărbat. Acum, toată lumea este în direcția brandului Murmur. Tot acum, femeile se mândresc cu feminitatea și senzualitatea lor, iar asta este o exprimare a specialului și a diferențierii față de bărbați, fără ca asta să submineze faptul că avem drepturi egale.
Ce ar trebui să știe, care ar fi etapele pe care un tânăr care își dorește să activeze în zona de fashion, poate chiar să înceapă conturarea unui brand, ar trebui să le urmeze? Care sunt, din punctul tău de vedere, acele calități esențiale necesare?
Dacă vor să facă design, mi se pare foarte important să studieze și să lucreze într-un mediu cu experiență, competitiv, cu tradiție și cu resurse. Măcar un curs la o școală bună, măcar 2-3 experiențe de lucru, pentru că nu poți să rezumi totul la research online, așa că ai nevoie de o deschidere care să-ți arate care sunt oportunitățile.
E clar că am evoluat foarte mult, iar eu doar mă bucur. Potențialul în România este fantastic. E nevoie de expunere. Lumea este deschisă să vadă creativi, asta apropo și de contextul Romanian Design Week, organizat de The Institute.
Știm despre tine și faptul că ești parte din comunitatea Romanian Design Week, fiind parte din universul evenimentului încă de la primele ediții. Ce înseamnă, din punctul tău de vedere, RDW pentru industria de fashion și design românesc?
Sunt foarte puține entități și businessuri creative care să vorbească la noi despre cât de importantă este colaborarea între domenii. RDW reprezintă o astfel de inițiativă. Pentru un business din domeniul creativ, este vital să poți să legi astfel de colaborări.
Pe de altă parte, consider că poate generațiile de dinaintea mea nu au avut aceleași oportunități ca noi, iar alții le-au avut și au pus bazele. Cred că noi, cei care expunem la RDW în categoria de modă, punem și noi bazele, iar cei care vor veni după noi vor avea niște exemple. Când aveam 16 ani și citeam prin revistele de modă că Venera Arapu are magazin în Paris, îmi ziceam „uite, deci se poate”, iar asta a contat enorm la momentul respectiv.
În plus, la noi, cum mai spuneam deja, lipsa de expunere este un mare dezavantaj, așa că de-asta valorizez foarte mult orice inițiativă cum este Romanian Design Week. În sfârșit, există o expunere reală pentru creativii din țara asta.
Celălalt tip de expunere care mai este necesar este în zona comercială, pentru că, fără miză pentru orice tip de creativ care să se reflecte și în income, mulți se pierd. Nu mai au de ce să creeze, se reorientează, încep să lucreze în alte domenii. Nici nu putem să judecăm acest lucru. Contextul actual este un context în care doar cei care-și doresc foarte mult răzbesc printr-o ambiție foarte mare.
De aceea, avem nevoie de festivaluri și inițiative ca RDW, unde sunt prezentă și în acest an, ca parte din circuitul Design GO, dar și în concept store-ul lor, în selecția de produse de design românesc ce poate fi cumpărată direct de la eveniment.
Cum consideri că s-a schimbat industria de fashion în acești ani de când există RDW? Este nevoie mai mult de astfel de evenimente? Dacă da, de ce?
Am observat în ultimii ani câțiva designeri tineri care merită atenție. Desigur, nu orice designer este construit să se susțină singur. Știu creativi foarte buni, dar atât de sensibili și atât de nepricepuți pe alte verticale (pricing, PR) încât este foarte ușor să te pierzi și mi-ar plăcea să existe măcar un dialog între potențiale verticale în general.
Din punct de vedere al clientelei, clar am făcut un pas foarte mare pentru că nu exista deschiderea asta înainte și clientele merg acum spre ceva unic. Nu mai avem neapărat clienta care doar vrea să aibă geanta statement la braț. Statement egal status social. Cred că acum un statement este să fii cine ești și ca extensie este tot: cum te îmbraci, dacă alegi să conduci o mașină electrică sau să închiriezi una, pentru că de fapt nu ai nevoie să deții efectiv o mașină. Cred că migrăm spre partea asta ca discurs.
Dacă mă refer strict la businessul Murmur, ce am făcut noi în ultimii ani a fost să pregătim un business B2C foarte funcțional, în sensul că am crescut exponențial zona de e-commerce. Cred că avem un canal propriu digital foarte puternic, cu două shopuri online, unul internațional și altul pe România.
Am crescut exponențial și pe partea de customer care, pe digital marketing. Anul ăsta am lansat un omnichannel, respectiv am un singur canal oficial care coordonează cele două shop-uri cu showroom-ul din București, care este un spațiu de experiență. Vii să simți brandul ca emoție, ca material, ca fitting. Toate aceste trei canale sunt legate și comunică între ele în tot ce înseamnă back-end, ceea ce pentru noi este esențial.
La nivel internațional, după o perioadă de peste un an și jumătate fără călătorii și cu târguri virtuale, am fost deschiși la multe oportunități. Avem un shop pe bază de parolă pentru cumpărătorii B2B, de exemplu. În acești doi ani am experimentat și am încercat maximum pentru că am vrut ca, atunci când ieșim din restricții, să ieșim cu foarte multe lecții și cunoștințe.
Designerul preferat de fashion: Elsa Schiaparelli.
Piesa favorită din colecțiile Murmur: Sculpt Bodysuit.
Tocuri sau flat shoes? – Flat shoes în atelier, tocuri în rest.
Primul lucru pe care îl faci dimineața: zâmbesc.
Dacă nu erai Head Of Design Murmur, ai fi fost: aș fi lucrat pentru un brand din modă pe care îl admir sau aș fi făcut muzică.
În prezent lucrezi la: lansarea colecției de vară.
Întrebarea care ți-ai fi dorit să îți fie adresată într-un interviu și nu a fost (și răspunsul la aceasta): Într-un interviu îmi place să fiu surprinsă. Îmi place orice întrebare care rupe ritmul și mă scoate din aceleași întrebări destul de evidente. Chiar nu mă deranjeză nicio întrebare eventual incomodă, îmi place orice întrebare neașteptată.
Mai multe informații despre Romanian Design Week aici.
Credit foto: Iulian Nan, George Sandu, Will Sterns, Cătălin Georgescu.
–
Editor:
