Cristiana Oprea este pilot de raliuri, jurnalist auto și fondatoarea platformei Femei în Motorsport, aceasta considerând că „puterea exemplului este de neînlocuit într-un sport în care bărbații și femeile concurează de la egal la egal”.
Pasiunea pentru mașini a existat dintotdeauna în viața ei, dar cu toate acestea Cristiana s-a întâlnit cu motorsportul pur întâmplător. În momentul în care a fost lăsată să urce la volan de către George Grigorescu, trecând din postura de copilot, Cristiana a simțit că asta trebuie să facă de acum înainte.
Au urmat cursul de pilotaj, achiziționarea și construirea unei mașini de curse, accidentări, prejudecăți și multe reușite.
Am cunoscut-o azi mai bine pe Cristiana, care ne-a vorbit despre cariera sa sportivă cu momentele grele prin care a trecut, dar care i-au adus rezultatele de astăzi. Ne-a povestit despre greutățile unui sportiv de performanță, accidentări, stereotipuri, dar a accentuat de fiecare dată partea frumoasă, pentru că, după cum chiar ea ne spune – nu regretă absolut nimic.
Dragă Cristiana, povestește-ne cum a apărut pasiunea pentru mașini în viața ta. Când și cum te-ai îndrăgostit de motorsport?
Cred că am fost pasionată dintotdeauna de mașini. Pe lângă mașinuțele cu telecomandă care mă fascinau când eram mică, una dintre cele mai dragi amintiri este cu mama, care mă ținea în brațele ei, la volan, și parcam împreună mașina în curtea casei de la țară. Întotdeauna am asociat mașinile cu ideea de vacanță și de libertate, iar faptul că mi-am luat permisul de conducere de la 18 ani a fost o chestie firească, practică.
Motorsportul a apărut întâmplător în viața mea: în 2013, pe când studiam în paralel la două facultăți – Urbanism și la Arhitectură la Universitatea Ion Mincu – am fost invitată să fiu copilot la o etapă de viteză în coastă. Mi-a plăcut mult experiența, nu mi-a fost deloc frică, ba chiar eram atentă la ce făcea pilotul și mi-am spus că trebuie să încerc și eu asta la un moment dat.
Însă de abia în 2015 m-am implicat serios în motorsport. Am început cu un job de PR, pentru că tatonam cu domeniul comunicării ca alternativă la arhitectură. Nu știam ce e acela un raliu, însă trebuia să promovez motorsportul, așa că am profitat de oportunitatea de a-i fi copilot la Transilvania Rally 2015 celui care mi-a devenit apoi mentor, pilotul George Grigorescu. M-a lăsat să conduc pe etapa de legătură primul Sandero construit în România pentru raliu și m-am îndrăgostit: am simțit că trebuie să îmi urmez pasiunea.
Restul e istorie: am făcut un curs de pilotaj, am închiriat o Dacia Logan pentru câteva etape, apoi mi-am cumpărat și construit propria mașină de raliu, o Dacia Sandero rămasă în amintire sub numele Sean D’Or. Au trecut deja opt ani de atunci și nu regret nimic.
Acest sport implică și o serie de riscuri, fiind foarte posibile accidentările. Cum au reacționat părinții tăi în momentul în care ți-ai început cariera sportivă? Cum se raportează aceștia acum la activitatea ta?
Există într-adevăr acest mit, cum că motorsportul este foarte periculos, însă riscul de accidentare este similar cu alte sporturi. Aș spune chiar că e chiar mai mic, pentru că în 90% din cazuri noi lovim mașinile, iar pilotul și copilotul sunt protejați, mulțumită sistemelor de siguranță care avansează continuu.
Mama m-a susținut dintotdeauna să experimentez, să descopăr ce îmi place să fac cu adevărat și să îmi urmez visurile. Mulțumită ei am avut curajul să îmi schimb profesia de urbanist și arhitect, după două facultăți absolvite cu brio. Acum, ea vine cu mine la aproape toate cursele și mă ajută cu tot ce poate.
În anul 2015 ai trecut la postura de copilot, iar apoi, în scurt timp, ai devenit pilot. Spui despre tine că ți-ai asumat misiunea de a demonta stereotipul femeii în motorsport. Te-ai confruntat cu astfel de prejudecăți odată devenită pilot? Cum ai reușit să le combați?
La început am fost privită ca o excepție, iar asta mi s-a părut ciudat într-un sport în care bărbații și femeile concurează de la egal la egal.
Cu toate astea, multă vreme am fost într-adevăr singura femeie pilot din campionatul național de raliuri, dar asta m-a motivat să inspir prin propriul exemplu și alte fete să își urmeze pasiunea în motorsport.
M-am confruntat de-a lungul anilor cu multe glumițe nepotrivite, cu atitudini neprofesioniste și, implicit, cu hate online atunci când am atras atenția asupra faptului că există sexism și în motorsport, exact ca în societate. Cred că asta se datorează în primul rând faptului că avem nevoie de o mai bună reprezentare a femeilor în rândul piloților.
Am învățat să îmi investesc energia și timpul exclusiv în proiectele în care sunt implicată, însă mi-a luat câțiva ani să înțeleg că hate-ul și bullying-ul spun totul despre cei care comentează și nimic despre mine.
Fac terapie, am în jurul meu oameni care mă încurajează și mă ridică în momentele grele și am învățat că e ok să vorbești despre lucrurile care nu sunt în regulă – sănătatea mentală este esențială, nu doar în orice sport de performanță, ci în orice demers personal sau profesional.
În anul 2019 ai obținut locul 2 general la Cupa Dacia și ai devenit prima femeie pilot care urcă pe podiumul general în toți cei 13 ani de istorie a competiției monomarcă, în 2021 ai fost cooptată ca pilot în lotul național de juniori și, tot în acel an, ai fost desemnată reprezentant național FIA Women in Motorsport. În plus, în luna aprilie a acestui an ai devenit prima româncă pilot din Campionatul Mondial de Raliuri – FIA WRC. Cum se simt pentru tine aceste performanțe?
Sunt niște borne pe care le-am fixat de-a lungul carierei mele, nu neapărat pentru că mi-am propus, ci au venit firesc ca rezultat al muncii și perseverenței mele.
Pentru mine se simt dulce-amărui: sunt mândră de faptul că am reușit să depășesc niște bariere și să merg mai departe decât a ajuns orice femeie pilot din România, pe de altă parte sunt dezamăgită de comentariile negative venite din comunitatea de motorsport, care au umbrit acest demers.
Pentru mine, este vorba în primul rând despre nevoia de reprezentare, fără de care nu poți avea performanțe. Însă mulți nu înțeleg că nu poți ajunge imediat de la 0 la 100, de la zero femei pilot la o femeie pilot care să aibă performanțe sportive excepționale, fără o susținere consecventă într-un sport în care rezultatele depind în mare parte de buget.
În anul 2018, împreună cu copilotul Diana Hațegan, ați devenit primul echipaj feminin românesc care a participat în ultimii 50 de ani la un raliu în afara țării. Tot alături de aceasta, ați reușit încă o performanță notabilă, fiind primul echipaj feminin care a reprezentat țara noastră la o etapă peste granițe din Campionatul European de Raliuri, la Rally di Roma Capitale, unde ați reușit să câștigați cele mai multe puncte în clasamentul ERC Ladies Trophy. Cum simți parteneriatul între femei în acest context? Cât de important este rolul unui copilot în câștigarea cursei?
În mașina de raliu nu contează dacă ești femeie sau bărbat, important este să îți îndeplinești rolul cât de bine poți.
În cazul meu și al Dianei, prietenia a fost ingredientul cheie care ne-a ajutat să progresăm de-a lungul anilor și să acceptăm provocarea unor participări internaționale. Fiecare echipaj de raliu se sudează în timp și este construit pe încredere, pe viziune și valori comune, astfel că prietenia poate contribui la un rezultat sportiv bun.
Cât despre importanța copilotului, chiar dacă piloții sunt deseori cei sub lumina reflectoarelor, copilotul este la fel de important în mașina de concurs.
Sportul de performanță cere sacrificii. Care sunt cele pe care le faci tu? Care este rutina de la care nu te abați pentru a face performanță?
În motorsport, principalul sacrificiu este cel financiar: atunci când ești pe cont propriu, cum sunt eu, fără impresar sau fără bani de acasă, gestionarea parteneriatelor este esențială pentru a putea avea activitate sportivă.
Asta înseamnă foarte mult timp și energie investite zi de zi în discuții cu branduri, muncă pentru proiecte sau apariții în media. Este un demers antreprenorial complex, în care am integrat și un program riguros de pregătire fizică, esențială pentru o bună performanță la volan.
Apoi, atunci când planifici un sezon competițional, concediile nu mai sunt o prioritate. Călătoresc destul de mult ca pilot, dar și ca jurnalist auto, astfel că vacanțele la munte sau la mare au devenit un răsfăț, din rațiuni de timp și buget.
Când trag linie, rămâne foarte puțin timp liber și buget aproape zero pentru alte pasiuni, dar mă bucur să am susținerea deplină a familiei și a partenerului meu, care lucrează tot în motorsport și înțelege perfect ceea ce fac.
Care au fost cele mai grele momente din cariera ta de sportiv de până acum? Cum ai reușit să le gestionezi și cu ce lecții te-ai îmbogățit în urma lor?
Fiecare raliu vine cu provocările și cu lecțiile sale. Am avut desigur câteva experiențe cu adevărat dificile: prima dată când m-am răsturnat pe o probă specială a fost pe macadam, în pădure, la Raliul Bacăului 2018 – știam că astfel de incidente sunt parte din motorsport, era doar o chestiune de timp până să mi se întâmple și mie; primul abandon tehnic a fost o altă lecție amară, pe Transfăgărășan la Raliul Argeșului 2020, când am înțeles că sunt unele lucruri care pur și simplu nu sunt în controlul meu, oricât de mult muncesc și pregătesc o cursă.
Însă cel mai greu moment de până acum mi-a oferit și cele mai valoroase lecții și amintiri de până acum. E vorba despre debutul meu în Campionatul Mondial de Raliuri, din aprilie 2022 la Raliul Croației. Deși am avut un ritm bun la testele premergătoare raliului, am ieșit în decor chiar pe prima probă specială, în primul accident la viteză mare din carieră. Echipa de asistență H Motorsport a reușit să repare mașina și mulțumită lor ne-am întors în competiție pentru zilele doi și trei. Am ajuns cu bine la finish, după foarte mult efort pentru a-mi întrece fricile și ezitările care vin la pachet cu astfel de incidente de cursă.
Mă bucur pentru întreaga experiență, chiar dacă nu sunt mulțumită de rezultatul sportiv și de ritmul avut pe probe după accident. Debutul în WRC a fost într-un fel rezumatul experienței acumulate până în acest moment, care m-a ajutat să trec peste momentele dificile și să ajung cu bine la finish.
În final, cred că cea mai valoroasă lecție pe care am învățat-o din motorsport este că progresul nu este liniar, vine la pachet cu victorii și eșecuri, pe care mi le asum și pentru care sunt recunoscătoare. Mă bucur de fiecare moment și asta e esențial să pot merge înainte cu și mai mult entuziasm.
Ai pus bazele Femei în Motorsport – o platformă dedicată promovării tuturor femeilor care sunt implicate în automobilismul și motociclismul din România. Ce te-a făcut să simți nevoia de a crea platforma? Ce ne poți spune despre comunitate, la trei ani de la înființare?
Atenția primită din partea spectatorilor și a mass-media în primii doi ani m-a făcut să îmi doresc să arăt publicului că nu sunt o excepție, că sunt și alte femei implicate în motorsport, chiar dacă atunci când am debutat eram singura femeie pilot de raliu care concura în campionatul național.
În martie 2019 am lansat platforma www.femeiinmotorsport.ro care a ajuns deja la peste 80 de membre, cu diferite roluri în automobilismul și motociclismul românesc. Îmi place să cred că proiectul este o inspirație și o încurajare atât pentru tinerele care vin din urmă, cât și pentru cele care visează să se apuce de acest sport și au nevoie de un mic imbold.
Puterea exemplului este de neînlocuit într-un sport în care bărbații și femeile concurează de la egal la egal, motiv pentru care fac tot ce pot să încurajez o mai bună reprezentare a femeilor în motorsport, în mod special în rol de pilot.
Știm despre tine că ai urmat studiile a două facultăți: Arhitectură și Urbanism, că te ocupi singură de PR și contabilitate în ceea ce te privește, că scrii propriul jurnal de pilot online, dar și că lucrezi în cadrul NUCA, realizând proiecte de grafică și comunicare. Cum reușești să le faci pe toate? Există momente în care simți că ți-ai dori să te dedici exclusiv practicării sportului?
Le fac pe toate din pasiune, dar și din nevoie.
Așa cum am mai spus, motorsportul presupune bugete foarte mari, astfel că am construit acest demers antreprenorial care îmi permite să mă implic în mai multe proiecte, toate cu același scop final: să îmi permit să concurez ca pilot de raliu.
Sunt multe momente în care mă simt copleșită și desigur că mi-aș dori să am luxul de a mă dedica exclusiv pilotajului. Știu că voi ajunge curând acolo, ceea ce mă motivează și mă ajută să trec peste provocări.
Acest sport este unul extrem de costisitor. Ai simțit vreodată că partea financiară ar putea fi o problemă în îndeplinirea visurilor tale?
Partea financiară este principala provocare și problemă în cariera mea. Îmi este foarte greu să abordez pe cont propriu companii care ar putea să mă susțină.
Chiar dacă știu că proiectele pe care le-am putea construi împreună au o valoare reală pentru brand și pentru clienții săi, partea cea mai grea este să ajung la oamenii potriviți, care au răbdarea și deschiderea pentru astfel de inițiative curajoase, care folosesc sportul ca un catalizator pentru schimbare.
Ce ne poți spune despre situația de pe șosele din România? De ce consideri că există atât de multe accidente? Care sunt cele mai frecvente greșeli ale șoferilor? Ce măsuri ar trebui să se ia pentru a corecta situația, din punctul tău de vedere?
Situația este foarte gravă: suntem pe locul 1 în Europa la numărul de victime pe șosele. Pe lângă problemele evidente de infrastructură, sunt multe lucruri pe care le poate îmbunătăți fiecare dintre noi. Cred că școlile de șoferi te pregătesc pentru a absolvi examenul de permis, însă nu te pot pregăti pentru a aborda corect situațiile din trafic.
În lipsa exercițiilor din poligon, am constatat că sunt foarte mulți șoferi care nu știu încă cum reacționează mașina în situații limită: de exemplu, cum funcționează ABS-ul atunci când frânăm de urgență, cum procedăm când acvaplanăm sau cum ocolim un obstacol. Acestea sunt lucruri care pot fi descoperite în siguranță la cursuri de conducere defensivă, unde încurajez pe toată lumea să meargă cel puțin o dată pentru a aprofunda noțiunile de bază.
Dacă ar fi să aleg 3 lucruri esențiale de care trebuie să aibă grijă fiecare șofer, acestea ar fi:
– centura obligatorie, purtată atât pe locurile din față, cât și în spate
– poziția corectă la volan
– alegerea anvelopelor corecte.
Văd foarte multe mașini performante, care te-ar putea ține în siguranță mulțumită celor mai noi tehnologii, dar care sunt echipate vara cu anvelope de iarnă – practic, în cazul unei situații limită, mașina va frâna cu câțiva metri sau zeci de metri mai târziu, iar asta face toată diferența.
În plus, avem mult de lucru și la atitudine: văd în trafic mulți șoferi agresivi sau curajoși, care cred că au ceva de demonstrat pe șosele. Din punctul meu de vedere, este o consecință a sancțiunilor modeste și a lipsei de exemple corecte pe care o menționam și mai devreme.
În condițiile în care avem un sport – motorsportul – care se adresează exact acestei probleme și care poate oferi șoferilor exemple și informații concrete pentru a contribui la siguranța în trafic, cred că e loc pentru mai multă implicare și susținere directă a piloților de către companiile interesate să se implice astfel în rezolvarea problemelor de pe șosele.
Ce dorești să le împărtășești femeilor din comunitatea The Woman, având în vedere performanțele tale într-un domeniu în care se regăsesc încă stereotipuri și prejudecăți?
În ciuda faptului că ne putem lovi la fiecare pas de prejudecăți, este important să ne construim în jurul nostru un cerc de oameni de încredere, care ne împărtășesc viziunea. Și atunci când putem să spunem sau să facem un bine celui de lângă noi, să o facem din tot sufletul. Și așa există prea multe lucruri negative, în special în mediul online.
Cred că este important să facem lucrurile în primul rând din pasiune, nu din nevoia de a demonstra ceva cuiva. Trebuie să crezi tu în tine ca să îți atingi obiectivele, dar și să îți permiți să visezi cât de departe vrei, pentru că nimic nu te poate opri. Nu va fi ușor și curajul nu este suficient, trebuie să muncești să îl conduci către visul tău – aceasta este și esența sloganului meu #DriveYourCourage.
Mașina visurilor tale: Porsche Panamera Turbo S E-Hybrid Sport Turismo.
Ce faci întotdeauna înainte începerii cursei: Am un video motivațional pe care îl urmăresc de fiecare dată înaintea cursei.
Principalele calități necesare unui pilot: Pasiune, reziliență, perseverență, răbdare și curaj.
Cariera ta sportivă descrisă în trei cuvinte: Pionierat (deși prefer trailblazing din engleză), tenacitate, inspirație.
Note to self: Ai încredere în proces, nu mai citi toate prostiile pe facebook & ascultă-ți propria voce! The best is yet to come.
Mai multe despre Cristiana aici: cristianaoprea.ro, @crissoprea, @Cristiana Oprea.
Credit foto: Fabian Gaukler, Mihaela Tatu, Flavius Croitoru, Bastien Roux, Josef Petru, Atilla Szabo.
—
Editor:
