Actriță, antreprenor, soție, mamă. Fondatoarea unei afaceri care produce delicatese dulci, autentice și naturale. Este vorba despre Nicoleta Hrițcu. De ani buni încoace este cunoscută drept actrița care s-a apucat de antreprenoriat. A plecat la drum cu pasiunea de a face prăjituri. Cu pasiunea nemărginită a artistului care știe ce înseamnă bucuria celuilalt, a publicului. Care știe ce înseamnă energia pe care ți-o dă un zâmbet, venit din partea celui căruia i-ai dăruit o clipă de bucurie.
Această bucurie s-a transmis și în zona de antreprenoriat. Deși multă lume i-a spus că nu va reuși doar cu ingrediente naturale, proaspăt pregătite, muncite manual de angajați, Nicoleta nu i-a ascultat. A mizat pe instinctul său care-i spunea că dacă ești onest, dacă îți pui sufletul în ceva, nu ai cum să nu reușești.
A ajuns în 2018 la o cifră de afaceri de peste 1 milion de euro, deși obiectivul era mult mai mic. A ajuns să aibă cinci puncte de desfacere în Iași. Și-a deschis și o nouă linie de business, un nou brand, numit Glazurai. Are planuri mari. Vrea să se extindă la nivel național. Și toate astea în timp ce este și soție și mamă a trei copii. O poveste care poate inspira femeile din România să îndrăznească să aibă visuri mari și să nu se teamă că nu pot face față. Totul este să-ți dorești și să acționezi.
– Nicoleta, cum poți face o trecere dintr-o lume sensibilă, așa cum este cea a actoriei și să treci în pragmatismul lumii de afaceri?
Cred că actoria fără pragmatism este la fel de incompletă ca antreprenoriatul fără sensibilitate. În orice domeniu ai activa, după părerea mea, rețeta ideală stă în armonia cu care combinăm variabilele, în echilibrul ei. Și cred că succesul, indiferent de specificul activității, stă în bucuria pe care o ai în munca ta și bucuria pe care o aduce munca ta celor din jur. În cazul meu a fost aducerea acelei sensibilități de artist în lumea businessului. Pragmatismul, pe de altă parte, a fost și este esențial în luarea deciziilor. În rezolvarea situațiilor dificile, conflictuale, pentru că mai ales atunci când ești responsabil pentru o echipă, echipa ta, și în același timp având o responsabilitate față de clienții tăi, e bine să gândești lucrurile printr-un filtru pragmatic, măcar din când în când, pentru a avea rezultatele pe care ți le dorești.
– Ce te-a inspirat? Ce te-a făcut să alegi prăjiturile ca obiectul unei afaceri?
Trăim într-o lume în care schimbul de roluri se face în mod constant. Nu mai știm care ne este locul, nu mai suntem siguri de statusul nostru, cel puțin acesta este sentimentul pe care l-am avut eu destul de frecvent în ultimii ani și asta am văzut și la apropiații mei. Multă confuzie, căutări. Deși rolul de bucătar/cofetar a fost preluat de ani buni de bărbați, eu cred, totuși, că bucătăria este un univers care se potrivește mai bine femeilor, pentru că nu poți scoate iubirea, emoția și sensibilitatea din bucătărie. Sunt convinsă că toate aceste emoții/stări sunt mai specifice femeilor decât bărbaților. Deși cu siguranță le avem cu toții, femei și bărbați deopotrivă, nouă ne stă mai bine să fim cele care aduc emoția, iar bărbaților li se potrivește mai bine pragmatismul, acțiunea, focusul pe rezultat și obiective.
De aceea am ales cofetăria, pentru că mi s-a potrivit ca o mănușă. Este un domeniu delicios, frumos, plăcut, înmiresmat, aromat, creativ, divers, provocator, dinamic și feminin.
– Te gândeai că ai putea ajunge în momentul acesta? Să ai afaceri de peste 1 milion de euro?
În anul 2015, când deja eram în locația noastră nouă din Păcurari (Iași), la un moment dat am făcut o compartimentare în una din săli să-mi fac birou. Un birou mic, colorat. Iar pe perete, pe dreamchart era obiectivul curajos de „1.000.000 de euro, până în anul 2020”. Se pare că pur și simplu totul se materializează mai repede atunci când știi ce vrei și acționezi în direcția respectivă. Țin minte când am scris acel milion pe panou. Am avut o mică ezitare la început, dar apoi, hotărâtă, am scris, pentru că eu dintotdeauna am crezut că orice este posibil. Visătorilor le aparține viitorul!
– Cum arată o zi de lucru pentru Nicoletei Hrițcu, acum în 2019, la aproape 7 ani de la marea schimbare?
Ziua mea este ușoară, frumoasă și bună! În mod cert, nu a fost ușor să ajung aici, dar am reușit. În primul rând vreau să fac o confesiune. Anul 2019 m-a prins în concediu de creștere a copilului și din fericire pentru mine și pentru familia mea, eu nu trebuie să mai muncesc în felul în care am muncit în primii 4 ani. Pentru asta trebuie să-i mulțumesc soțului meu care, la momentul potrivit, și-a dat demisia din poziția de manager de centru comercial, ca să fie manager la Cuptorul Moldovencei. Și din semințele plantate de mine cu sensibilitate, iubire, onestitate și „din inimă, cu bucurie!” ca femeie, a venit managerul cu pragmatismul, focusul pe rezultat, obiective, atenția la detalii și performanță.
Aceasta este rețeta noastră. Deși am început acest business ca o amazoană, alături de sora mea, îmi este mult mai bine, mai ușor și mai frumos în acest moment, când acest business a devenit o afacere de familie, alături de Radu. Pentru că vorbim de o afacere cu peste 60 de angajați, cinci locații funcționale, două laboratoare și n+1 variabile, iar eu și sora mea ne bucurăm de copiii noștri. Și sora mea a născut recent și se poate bucura de concediu, deoarece afacerea este pe mâini bune.
Cuptorul Moldovencei a devenit un business performant, dar a rămas unul human-friendly. Este o condiție obligatorie pentru noi, pentru că dincolo de orice, dorim să fim omenoși. Este și o afacere women-frendly. Avem șase mămici cu șase bebeluși în firmă. Nu în ultimul rând, family-frendly, iar pentru asta vom crea spații speciale pentru copii foarte mici (cu toate dotările necesare).
– Femeia, Nicoleta, mai are timp și pentru ea? Cum te reîncarci după o zi de lucru?
Mă încarc prin recalibrare! Când ajung acasă sunt femeie, mamă, soție, iubită, prietenă, soră, fiică. Totul la feminin. De când se ocupă soțul meu de afacere, am posibilitatea să pot să fiu mai mult din toate acestea.
Nu sunt perfectă, dar nu mi-am făcut un scop din asta. Sunt blândă cu mine și cu ai mei, cu familia mea, cu prietenii mei. Vreau să fiu eu, fără măști, fără frici, autentică și plină de bucurie și recunoștință. Mă simt bogată și îmi doresc să împărtășesc din bogăția aceasta cu oamenii din jurul meu prin ceea ce fac. Dar eu și familia mea vom avea întotdeauna prioritate.
– Cum este cealaltă, Nicoleta, cea care nu e om de afaceri? Cum te răsfeți?
De când am devenit mamă pentru a treia oară, am redescoperit pasiunea gătitului și a deserturilor. Îmi place să gătesc pentru familia mea. Îmi dă o satisfacție extraordinară. Îmi place să vorbesc cu Sofia, fetița mea de 10 ani. Îmi place să o ascult. Deja purtăm conversații interesante pentru mine, provocatoare. Avem ziua noastră, joi seara, în care ne uităm la seriale pentru doamne și domnișoare, mâncăm un desert și bem mult ceai. Radu, soțul meu, e la baschet și noi avem toată casa pentru noi, după ce-i culcăm pe Luca și Nicolas.
Îmi place să ne jucăm cu toții jocuri de grup: Micul Prinț, Baba Iaga, Activity, Scrabble. Iese cu iureș. Mai avem un hobby de familie – mergem la ciuperci. Copiii noștri știu să le aleagă și să le culeagă. Mergem des la munte. Ascultăm muzică, dansăm, râdem. Ne uitam la filme. Vara trecută am fost cu rulota 25 de zile, haihui, prin România.
Soțul meu mă răsfață cu bilete la concerte și excursii, mă surprinde cu tot felul de idei. Anul acesta mergem la The Cure, Garbage și Lenny Kravitz. Ce-ți poți dori mai mult? Te bucuri de fiecare zi și ești recunoștință.
Am și câteva tabieturi ca tot omul. Îmi place să fac băi lungi, să ascult muzică, sa merg la teatru,să fac cursuri de dezvoltare personală, să citesc de toate, să călătoresc, să merg la masaj, sauna cu prietenele mele, să fac shopping, să fac moodboard-uri. Am descoperit mai nou că am o slăbiciune pentru fashion, cromatică, design.
– Ești mama a trei copii. Presupun că nu e ușor, dar cu siguranță îți dă și o altă energie.
Da. Am trei copii: Sofia, Luca și Nicolas, dar am o singură fetiță, un singur creț și un singur pui cu ochi albaștri. Le spun că sunt unici și că îi iubesc la fel, chiar dacă stau cu Nicolas mai mult, pentru că e bebeluș și are mai multă nevoie de mine acum.
Ei îmi consumă toată energia, dar tot ei mi-o și dau înapoi, înmiit. Simt că alături de ei timpul are altă consistență. Parcă nu trece, nu se scurge, nu se pierde. Alături de ei și cu ei împreună, totul are alt sens. Deși odată cu apariția copiilor am devenit mult mai vulnerabilă, bucuria pe care o simți când ai copii nu se compară cu nimic altceva. Suntem o familie completă, vie, dinamică și frumoasă.
– Ce sfat ai avea pentru cei care caută inspirație în a-și urmări visul?
Cuptorul Moldovencei și Glazurai sunt declarațiile noastre de dragoste pentru apropiații noștri, pentru clienții noștri. Este o declarație de recunoștință pentru lumea aceasta mică, alteori atât de mare, în care trăim.
Îmi place tare mult vorba lui Henry Ford: „Dacă tu crezi că ai să reușești sau dacă nu crezi că ai să reușești – în ambele cazuri ai dreptate”. Din experiența personală și din ce am văzut la apropiații mei, pot spune că dacă vrei, poți. Cred mult în dezvoltare și formare continuă. Cred că este loc, chiar foarte mult loc pe această piață, cel puțin, în zona de HoReCa. La noi, multe industrii sunt încă în faza de dezvoltare, de creștere. Este important să ai obiective clare, să crezi în povestea ta, în produsul tău, să știi care sunt avantajele tale, prin ce te deosebești de ceilalți, ce te face mai bun, valoros, potrivit, diferit și nicidecum mai ieftin.
Viața este o serie de experiențe și depinde doar de noi ce alegeri facem. Eu nu cred în destin, ci cred că destinul și-l cam face omul cu mâna lui, cu gândul lui și cu inima lui. Cred că ar fi bine să începem să facem alegeri bune, care ne onorează iubirea și respectul față de noi înșine în primul rând. După ce alegem, să învățăm să ne asumăm alegerile făcute, trebuie să avem încredere în noi și în oamenii pe care îi alegem să facă parte din viața/povestea/afacerea noastră.
Și nu în ultimul rând îmi doresc să nu ne luăm prea în serios, să ne păstrăm curajul si curiozitatea. Toate acestea să le ducem cu umor și bucurie!
