Author: femeia

„Femeia generației mele pare să fie determinată să-și urmeze dorințele”| Alexandra Danciu, Freedom Station

La 30 de ani, jurnalista Alexandra Danciu a spus poveștile a mii de oameni. A fost reporter PRO TV și a lucrat în cadrul echipei de producție a show-urilor Românii au talent, Vocea României, Ferma Vedetelor, MasterChef, unde a cunoscut mii de concurenți, din toate categoriile artistice și sociale. În călătoria solo din India a ajuns să se cunoască și pe ea mai bine, să devină mai răbdătoare. A învățat că poate trăi cu resurse limitate și în continuare adoptă un stil de viață minimalist. După ce a donat tot ce a strâns în cei 5 ani în București, s-a mutat în Londra doar cu 2 bagaje și plină de vise noi de libertate. Lucrează într-o școală cu adolescenți cu autism și își alocă timp pentru proiectul ei, Freedom Station.

 

Cum este Alexandra de acum, femeia, față de „copila” cu bagajul plin de vise în drum spre București?

 

Sunt multe aspecte comune pe care le regăsesc în cele două Alexandre. Unul dintre ele este curajul de a schimba total traseul, de a pleca din locuri și din relații când acestea nu îi mai satisfac intențiile. Alexandra are și acum același curaj nebun de a o lua de la capăt pe care l-a avut când a urcat în trenul spre București, la 23 de ani.

Ce s-a schimbat cu adevărat este încrederea în sine.

Atunci oscilam între momente în care aveam încredere și momente în care mă rătăceam în propriile complexe și îngrijorări. Astăzi mă simt o femeie stăpână pe sine și mult mai calmă în abordarea oricăror decizii. Eu funcționam pe sistemul îmi doresc acum și aici, iar viața văd că funcționează pe sistemul primești exact când e momentul potrivit.

 

Cum te-au schimbat anii în care ai fost reporter pentru cele mai mari producții PRO TV?

 

Timp de aproape 5 ani am lucrat în Pro TV. A fost cea mai frumoasă și completă experiență de până acum, perioadă care s-a suprapus și cu prima plecare din casa părinților, cu procesul de maturizare și de responsabilizare. Am avut ocazia să lucrez pentru toate proiectele principale ale trustului, fie ca și coordonator de casting, fie ca reporter. Am acumulat experiență profesională, dar și interumană, astfel că mi-am dezvoltat armonios abilitățile de comunicare.

Meseria de jurnalist e provocatoare și pentru că îți șlefuiește gradul de adaptabilitate în relațiile cu ceilalți.

Munca din departamentul de casting presupune o responsabilitate enormă. Când emisiunile pentru care lucrezi sunt urmărite de milioane de telespectatori, ești extrem de atent să găsești concurenți deosebiți, care să țină publicul fidel în continuare, lucru ce nu e tocmai ușor când proiectul este deja la al 9-lea sezon. Înainte de preselecții aveam insomnii din cauza emoțiilor. Ajungi să ții așa de mult la proiectul la care lucrezi, încât viața personală și cea profesională se îmbină într-un mod în care nu mai reușești să faci o delimitare clară. Totuși, tocmai prin faptul că răspunderea este mare și încrederea în sine crește direct proporțional atunci când vezi evoluția concurenților cu care ai colaborat.

 

Deși ai trăit visul multora dintre absolvenții de jurnalism, ai decis să pleci. De ce?

 

Pentru mine, Pro TV a fost categoric un vis împlinit. E ca o busolă care mă ghidează spre experiențele viitoare. Am trăit atât de intens anii din București și cu atâta deschidere spre învățare, încât la un moment dat am simțit că îmi doresc provocări noi, că învățasem tot ce puteam învăța în departamentul din care făceam parte. Am funcționat mereu cu o sete de cunoaștere, astfel că, după ce am început să călătoresc des, mi-am dorit tot mai mult să trăiesc în altă țară.

Mi-am dorit să experimentez o viață multiculturală, nu doar în vacanțe, ci și în activitățile cotidiene: la magazinul de lângă bloc, în metrou, la restaurant, la teatru. Am vrut să am un job în care să vorbesc constant în altă limbă și astfel să evoluez și din punct de vedere lingvistic. Simt că acum investesc în mine din nou și mă simt tare fericită.

În plus, aveam în minte blogul, pentru care nu aveam suficient timp înainte. Îmi doresc să ajung să creez povești ale oamenilor din colțuri diferite ale lumii, ceea ce presupune să călătoresc des, iar Londra e un loc din care poți zbura oriunde. Nu mă mai pot închide într-un birou care îmi solicită multe ore peste programul obișnuit.

 

Nu ai renunțat la a spune poveștile celorlalți. Cum este online-ul față de TV?

 

Nu am renunțat la a spune povești, pentru că meseria de jurnalist e meseria pe care mi-am dorit-o și pe care mi-o doresc în viața mea sub o formă sau alta. Am luat o pauză de la televiziune, însă continui să creez conținut scris și video pentru blogul meu, căruia i-am dat drumul în online vara aceasta. Înainte munca mea ajungea pe post după ce era filtrată și de alte departamente. Acum exprim ideile exact așa cum le simt.

Online-ul te pune într-o relație directă cu cititorii.

Am pornit blogul cu dorința de a transmite niște influențe pozitive tinerilor din generația mea și nu numai. Aleg cu atenție oamenii cu care fac interviuri, atât scrise, cât și sub forma filmului documentar. Îmi doresc să fie oameni care să inspire, dar care au obținut ceea ce au acum prin muncă și implicare. Primesc mesaje și feedback constant și cu fiecare cititor nou care apare pe blog, simt cum se creează o comunitate de oameni pasionați și interesați de aceleași subiecte.

 

Scopul din spatele proiectului tău, Freedom Station? 

 

Principalul scop este ca cititorii să se inspire din poveștile oamenilor cu care fac interviuri și poate chiar să se conecteze pentru diferite proiecte, artistice, culturale, de orice fel.

Am scris un articol și despre sora mea care a slăbit de la 100 de kilograme la vreo 65, iar în septembrie a alergat la maratonul de 42 de kilometri de pe Transfăgărășan. A terminat cei 42 de kilometri alergând prin ploaie timp de 7 ore continuu.Caut genul acesta de oameni care arată clar că nu a folosit niciun Photoshop, ci doar încredere și extrem de multă determinare în a-și împlini visul, indiferent de nuanțele lui.

Am ales titlul de Freedom Station pentru că momentul deschiderii blogului coincide cu momentul în care eu mi-am facut curaj să demisionez de la un job foarte bun și să îmi împlinesc visul de a fi liberă spre a călători mai mult. Am ales să cobor în Freedom Station-ul vieții mele.

 

Cum vezi femeia din generația ta?

 

Văd multe tipologii de femei în generația mea, extrem de diferite. Nu sunt un fan al generalizării, pentru că am doar în grupul de prietene, manifestări diferite ale feminității. De la femeile pasionate de business, care lucrează cu sume formate din multe cifre, până la femeile călătoare, ce trăiesc prin Asia în condiții simple, dar care iși doresc să se bucure de plaje exotice și de comunitățile în care fuga după bani și putere nu se întâlnește la orice pas, până la femei preocupate cel mai mult de familie. Multe dintre prietenele mele sunt deja la al treilea copil, iar eu încă hoinăresc prin lume.

Totuși, femeia generației mele pare să fie determinată să își urmeze dorințele mai mult decât mamele noastre, indiferent că vorbim de cele profesionale sau personale și asta mă bucură.

 

Ești o călătoare. Care a fost călătoria care te-a învățat cele mai multe lecții?

 

Călătoria care mi-a oferit cele mai multe lecții este cea din India. În noiembrie se vor împlini 2 ani de când am vizitat tărâmul drag al lui Eliade. Am revăzut de curând fotografiile și mi-am amintit că în Varanasi am aruncat o hârtie pe Gange, pe care am trecut tot ce îmi doream la momentul respectiv, iar una dintre dorințe era să locuiesc într-un oraș multicultural. Acum conștientizez că Londra îmi satisface toate nevoile culturale și artistice la care visam atunci.

În India am învățat prima dată să devin răbdătoare. În primele săptămâni mă uitam la indieni cât de calmi sunt, spre exemplu, când întârzie trenul 5 ore. Timpul acolo parcă e într-o altă dimensiune, dar și abordarea lui diferă de modul în care îl folosim noi.

Am plecat singură în India, iar acolo m-am întâlnit cu prietena mea din facultate. Faptul că am ales să călătorim fără planuri bine stabilite, să dormim în deșert sub cerul liber, să folosim toate mijloacele de transport ale localnicilor, de la ricșă la tuc-tuc și motocicletă, m-a făcut să prind mai mult curaj.

India a fost o aventură cât se poate de condimentată din toate punctele de vedere. A venit in viața mea și sub forma experiențelor frumoase, dar și sub forma unor învățături. Pentru că am călătorit în India într-o perioadă în care absolut toate bancomatele din țară erau blocate, pretențiile la condițiile de cazare, mâncare sau alte metode de petrecere a timpului liber, au fost limitate.

 

Putem face educație continuă prin călătorii?

 

Categoric putem face educație continuă prin călătorii. Ideea pe care o susțin constant este că „Travel means Education”. Am simtit pe pielea mea ce înseamnă călătoria atunci când exersezi limbile străine vorbind cu localnici, te educi culinar gustând din tot felul de mâncăruri din bucătării internaționale, înveți geografie, istorie și orice altceva îți provoacă plăcere.

Am văzut cu ochii mei cum e să trec de la o călătorie în India la o parte din lumea arabă, mai exact la Dubai, loc care te primește în lux, cu clădiri zgârie-nori, cu piscină pe blocurile de locatari. E extraordinar să trăiești pe pielea ta diferențele din lume și să le vezi prin filtrul personal, nu prin imagini din media sau din cărți. Călătoriile sunt categoric cea mai frumoasă și utilă investiție pe care am făcut-o până acum.

 

Care crezi că este comportamentul/obiceiul care ne poate schimba în mai bine?

 

Cred că sunt multe obiceiuri care ne pot schimba în bine, dar pe fiecare om se pliază alt comportament. Pentru unii, cum e sora mea, poate fi sportul, pentru mine sunt călătoriile, dar câteva dintre cele care pot fi general valabile, pot fi inclusiv lectura și deschiderea spre ceilalți. Dacă începem să ascultăm și păreri care aparent pot fi departe de crezurile noastre, putem avea surpriza să învățăm lucruri noi și bune. Comunicarea și toleranța sunt comportamente care ne pot schimba în bine.

 

Cum a fost noua experiență? O nouă țară, un nou job, o nouă lume…

 

M-am mutat în Londra în luna martie. Am gândit mutarea ca pe un cadou pentru cei 28 de ani pe care îi împlinisem. Am venit cu economii, dar fără un plan concret. Primele două luni mi-am oferit o vacanță, iar apoi m-am angajat în domeniul educației. Lucrez într-o școală cu adolescenți cu autism. Și în țară fusesem reporter în domeniul educației și făcusem voluntariat în ONG-uri, astfel că aceste două experiențe m-au ajutat să mă angajez aici.

Jobul actual e cu totul altă lume față de ce făceam înainte. E un mediu în care am învățat să fiu mai răbdătoare și mai calmă. Înainte alergam de bezmetică prin propria-mi viață, ajunsesem să bifez lucruri și experiențe, dar să nu mă mai bucur de ele în tihnă.

Acum învăț zilnic să fiu liniștită și zâmbesc mult mai mult, pentru că munca cu adolescenții cu autism e o responsabilitate mare. Ai grijă de niște tineri cărora trebuie să le transmiți o stare de bucurie, pentru că ei preiau ușor emoțiile tale. La orice job e nevoie de o atitudine pozitivă, dar în cazul educației tinerilor cu nevoi speciale starea ta de spirit este și mai importantă, pentru că ai în mâna ta viața unor tineri care au reală nevoie de grijă și atenție.

_______________________

Din print în online: Articolul face parte din revista print The Woman cu nr. 4: 110 pagini de POVEȘTI REALE, oneste și scrise de oameni de lângă noi, în care te vei regăsi & de care te vei lăsa inspirată.

revista

I’m not dead, I’m just single – varianta spusă de tine, pentru tine | Andrada Cosma

Imaginați-vă omul din perioada primitivă: aleargă înapoi spre peșteră, mulțumit că vânătoarea de azi îi va asigura supraviețuirea pentru câteva săptămâni. Nici nu apucă să își trăiască această emoție până la capăt, că devine el prada. Cine ar fi crezut că la milioane de ani distanță, pentru noi, oamenii moderni, supraviețuirea se va traduce prin calitatea relațiilor noastre?

Uităm, de fapt, că suntem în perioada primitivă a felului în care învățăm să fim sau nu într-o relație.

Revoluția Iubirii!

Cărți, cursuri, programe de psihoterapie, toate pentru a ne învăța cum să fim într-o relație, cum să ne conectăm cu partenerul, iar pe termen lung, acest efort să contribuie la bunăstarea relației. Cu toate că le practică de mii de ani, oamenii învață conștient despre relații doar acum. Învățăm să ne comunicăm mai bine nevoile emoționale față de partenerul de viață, ne analizăm și încercăm să ne reparăm pe interior pentru a fi pregătiți pentru o relație. Cu toate că oamenii se supun acestui proces, de cele mai multe ori dureros, se pare că nimic nu doare mai tare decât perioadele noastre de singurătate.

 Ne-a învățat vreodată cineva cum să fim singuri?

Care este povestea oamenilor single?

De-a lungul evoluției noastre, a fi singur era asociat cu resurse reduse de hrană, de protecție, așadar, cu șanse mai mici de supraviețuire. A fi într-o relație nu avea înțelesul romantic de astăzi, ci însemna mai multe resurse aduse împreună necesare pentru supraviețuire. Pe măsură ce nu a mai fost nevoie de eforturi extraordinare în acest sens, mintea noastră a început să se gândească la un alt set de nevoi: cum vreau să îmi definesc viața, în ce vreau să investesc resurse? Am început să ne gândim că gândim, iar această capacitate a minții noastre e responsabilă de diferența dintre supraviețuire și bunăstare.

E simplu să supraviețuiești, trebuie doar să te asiguri că îi împlinești corpului nevoile bazale de hrană și odihnă.

Lucrurile se complică când vrem bunăstare. Trebuie să îi îndeplinim minții nevoile de siguranță emoțională, iar pentru asta trebuie să depunem un efort activ și conștient. Mai mult, trăim într-o eră în care să ne gândim la noi și nevoile noastre a devenit o prioritate, nu o excepție.

Astăzi, toți căutăm activ răspunsuri la întrebări care altădată aparțineau doar unor categorii de oameni, cei considerați intelectuali, învățați, cei care petreceau ani buni să confirme sau să infirme un sistem de gândire. Dacă ne uităm la evoluția psihoterapiei, acest lucru se confirmă, fiecare decadă a secolului XX propunea o altă abordare legat de cum ar trebui să gândim, să simțim, să ne comportăm. Dacă behavioriștii puneau accent pe comportamentele noastre. Să faci altfel de cum se făcea nu era încurajat în societate.

Anii ‘60-’70 au propus o nouă abordare care punea accent pe felul în care modul de gândire influențează felul în care ne comportăm și simțim. Abordarea cognitiv-comportamentală a contribuit la revoluția gândirii, la acea decadă în care relațiile nu mai trebuiau definite într-un singur mod, identitatea sexuală era sărbătorită și împărtășită. Să faci parte dintr-o comunitate care are aceleași idei și valori era modul în care oamenii se simțeau acceptați. Noul secol a venit cu o altă abordare în care omul a simțit nevoia să se întoarcă la sine și să se descopere. Ce se întâmplă astăzi? Fiecare are propriul său sistem de gândire. Rapid și auto-suficient.

E bine sau nu că se întâmplă asta? Nu știm exact, dar știm că are un impact asupra noastră, single sau într-o relație.

Generația noastră este încurajată să se descopere, să aflăm ce ne face unici, speciali, să ne individualizăm dieta, tipul de sport pe care îl practicăm, mașina pe care o conducem și orice altceva. Din perspectiva conectării cu noi înșine, suntem generația cea mai norocoasă. Din perspectivă conectării cu celălalt, începe să ne coste dacă fiecare dintre noi stă în cutia sa personalizată și individualizată.

Un cost al individualizării este toleranța scăzută la ce înseamnă sistemul de gândire a celuilalt. Dacă ești single-dar-în-căutarea-unei-relații s-ar putea să realizezi că te sperie necunoscutul celuilalt, mai ales dacă nu și-a individualizat felul de a fi ca și tine. Dacă ești deja într-o relație, s-ar putea să realizezi că ai din ce în ce mai puțină disponibilitate să îl cunoști conștient pe omul de lângă tine, chiar dacă relația voastră se numără deja în ani.

Suntem generația care se află la interfața dintre două abordări: pe de o parte, ducem cu noi moștenirea transmisă din generație în generație care ne arată că “lucrurile se fac într-un anumit fel; dacă nu ești într-o relație, nu o să supraviețuiești”, iar pe de altă parte, trăim într-o lume în care nu mai există reguli, avem cea mai mare ofertă de posibilități, cea mai mare putere de decizie.

Suntem din ce în ce mai confuzi. Mintea noastră are mai mult de câștigat dacă integrează viziuni diferite. Ceea ce contează e deschiderea și curiozitatea cu care explorăm aceste situații. Scopul este să ne înțelegem nevoile noastre, în timp ce încercăm să ne conectăm cu viziunea celuilalt. În felul acesta, vom contribui activ la propria cunoaștere și vom putea depune un efort conștient în construirea propriilor relații. Învățăm să depunem un efort conștient pentru a avea bunăstare în relațiile romantice, de ce nu am face același lucru și când suntem single?

Single-ca-single, dar cum vreau eu să fiu single?

Ghidul începătorului în a fi single

Dintr-o perspectivă a evoluției relațiilor romantice, niciodată nu a fost o perioadă mai bună decât cea prezentă pentru a fi single. În trecut, acest statut nu era recunoscut sau încurajat, fie din rațiuni economice – o căsătorie însemna un capital financiar mult mai mare, fie din rațiuni religioase – trebuia să te căsătorești pentru a putea avea un/o partener/ă și, astfel, urmași, iar divorțul nu era acceptat. În societatea de astăzi, este de așteptat ca fiecare dintre noi să aibă perioade în care nu este implicat într-o relație.

Generația adultului emergent nu pleacă direct în lume după perioada adolescenței, ci își amână asumarea rolurilor de viață, înțelese tradițional prin încheierea unei căsătorii, deoarece investește în educație și în a pune bazele carierei.

Suntem încurajați să explorăm, să analizăm, să comparăm și, după un proces lung de gândire, să decidem asupra unui partener pe termen lung. Nu mai există acea presiune a societății de a te defini prin parteneriatul romantic.

În jurul vârstei de 30-35 de ani, realizăm că am fost o lungă perioadă single, am avut relații de scurtă durată, dar nu am investit în relații romantice semnificative.

O altă categorie a persoanelor single este dată de cei care ies din relațiile romantice, trec printr-un divorț, fie decid să se concentreze pe dezvoltarea carierei după ce au încheiat o relație.

Cine suntem noi când suntem single, ce înțeles are pentru noi? Ne propunem să aibă o semnificație pentru noi ca poveste de viață sau, pur și simplu, suntem aruncați în mijlocul problemei, confuzi și speriați?

Single – varianta acceptată social

Musai trebuie să fie distractiv și revelator în această perioadă, la fel ca în filme, să ieși la o mulțime de întâlniri în barurile din centrul orașului cosmopolit în care trăiești, dar să nu îți propui nimic serios, doar testezi piața. Ești single și fabulos, iar dacă nu e așa, atunci nu o faci cum trebuie!

Asta vine la pachet cu multe speranțe nerealiste, punând accent pe emoții pozitive (disfuncționale) și pe îndeplinirea unui scenariu, care de cele mai multe ori, e departe de realitatea noastră.

Ce te faci când tu ești single și în orașul tău există un singur bar condus de tatăl unui prieten din copilărie? Nu răspundeți, e o întrebare capcană!

Single – varianta neacceptată social

Aceeași întrunire de sărbători, aceeași familie extinsă în care pare că toți au înțeles care e treaba cu relațiile serioase, doar tu încă mai copilărești, replică pe care o auzi întotdeauna de la mătușile îngrijorate. Acum că ai terminat cu școlile multe pe care le-ai făcut, cum de nu îți găsești și tu pe cineva? Întrebarea care te face să vrei să lipsești de la următoarele întruniri de familie. Ipoteza e clară: dacă ai investit în educația ta, ai un job care îți place, musai să fii într-o relație. Altfel, concluzia e și mai clară, deși, la astfel de întruniri de familie, nimeni nu îndrăznește să îți spună direct: sigur e ceva în neregulă cu tine, ori nu ai abilități în acest sens. Sentimentul neadecvării își face apariția, promițându-ți rapid că anul viitor nu te vei mai supune unui astfel de interogatoriu, nu are rost să le explici cum vezi tu lucrurile, sigur nu vor înțelege.

I’m not dead, I’m just single – varianta spusă de tine, pentru tine

Nu prea spunem povestea despre noi, și asta complică lucrurile. Dacă ceilalți vin cu proiecțiile lor înspre noi, nu le arătăm varianta noastră de realitate. Ceilalți vor spune deci povestea despre noi. Ce mă fascinează de fiecare dată în cadrul ședințelor de psihoterapie de la cabinet este capacitatea minții de a spune povești. Asta vreau să îi învăț pe oameni, că pot să aleagă să fie single sau într-o relație, însă cel mai important este cum aleg să spună povestea despre ei. Astfel, pot să extragă sens și semnificație din ce li se întâmplă, nu problematizând la infinit de ce li se întâmplă. Asta presupune ca asumarea și frica-de-cum-o-să-fie să existe în același timp.

A fi single poate să aibă multe înțelesuri. Îți poți propune să fie o perioadă în care explorezi casual dating – vrei să ieși la întâlniri ocazionale, dar nu vrei o relație pe termen lung și asta e în regulă. Poți să redescoperi părți pierdute din tine încercând, după mult timp, să faci ceva ce ți-ai dorit dintotdeauna, dar ai tot amânat – poți să te înscrii la un curs, să citești cărțile pe care nu ai apucat să le citești, sau chiar poți să îți iei acea perioadă sabatică, în care stai cu tine și reflectezi. Poate să fie o perioadă în care decizi să lucrezi la abilitățile tale de a relaționa cu ceilalți, în care îți analizezi felul în care comunici și îți exprimi emoțiile.

Te invit să reflectezi la faptul că viața vine înspre noi cu provocările ei, în ritmul ei. Chiar dacă nu avem un nivel de control absolut asupra provocărilor, avem control asupra poveștii pe care o spunem despre noi și alegerile noastre. Trăim într-o lume în care avem mai multe oportunități dar și moduri de a gestiona o oportunitate, în care ne putem definim relațiile romantice și perioadele de singurătate în așa de multe feluri încât bunăstarea noastră nu mai este dată strict de numărul oportunităților.

Bunăstarea noastră va deriva din alegerile conștiente pe care le facem, asumându-ne că nu mai există o singură cale de a face lucrurile, ci acea cale care spune o poveste despre noi cu sens și semnificație.

 andrada cosma psiholog

Andrada Cosma, psiholog: “Misiunea mea profesională este aceea de a modela procesul terapeutic și interacțiunea cu fiecare pacient într-o experiență cu totul și totul transformativă, aceea în care descoperim împreună sensul și semnificația.”

 Credit photo: Raluca Ciornea 

________________

Din print în online: Articolul face parte din revista print The Woman cu nr. 4: 110 pagini de POVEȘTI REALE, oneste și scrise de oameni de lângă noi, în care te vei regăsi & de care te vei lăsa inspirată.

revista

Ce trebuie sa stie managerii despre generatia Z

Cea mai noua generatie Z cuprinde tinerii nascuti in perioada 1997 – 2012. Acest lucru inseamna ca generatia Z deja cunoscuta se refera la tinerii care sunt activi in campul muncii inca din 2011, insa cei mai multi tineri din generatia Z sunt inca in scoala.

Potrivit thebalancecareers.com, tinerii generatiei Z sunt candidatii perfecti pentru cele mai multe companii. Insa, inainte de a face asemenea afirmatii, este important sa mentionam ce trebuie sa stie managerii despre generatia Z.

Pentru a intelege cel mai bine noua generatie sau pentru a incerca sa identificam punctele forte ale noului val de angajati, este esential sa enumeram cateva caracteristici.

Ce trebuie sa stie managerii despre generatia Z? 

Generatia Z este generatia nascuta in plin progres tehnologic

Intr-un sondaj realizat de College Employment Research, peste 83% dintre companiile care au raspuns la intrebari au marturisit ca sunt dispuse sa angajaze proaspat absolvenit. Generatia Z este prima generatie care s-a nascut in plin progres tehnologic, ceea ce inseamna ca accesul la informatii este mult mai mare. Tinerii noii generatii se adapteaza mult mai usor la schimbari si sunt mai receptivi la informatiile pe care le primesc. Mai mult decat atat, ei au o mai buna cunoastere a tehnologiei si reusesc sa invete mult mai usor cum sa foloseasca tehnologia in avantajul lor.

Generatia Z are spirit antreprenorial

Potrivit unui studiu realizat la nivel global, tinerii generatiei Z sunt mult mai predispusi sa porneasca o afacere pe cont propriu. Si generatia millenials are focus catre antreprenoriat, insa generatia Z este mult mai focusata in aceasta directie. Acest lucru nu inseamna ca tinerii generatiei Z nu isi vor indeplini obiectivele profesionale si nu vor trece prin mai multe etape. In fond, potrivit studiilor, varsta medie la care cele mai multe persoane incep un business este 42 de ani. Mai mult decat atat, generatia Z se concentreaza atat pe studii, cat si pe acumularea de experienta. Astfel, foarte multi tineri ai noii generatii vor avea un job inca din timpul facultatii.

Deoarece flexibilitatea este punctul forte al generatiei Z, foarte multi tineri nu vor considera job-ul ca fiind principala sursa de venit.

Generatia Z poate fi si o generatie corporatista

In timp ce foarte multi tineri ai generatiei Z se pot concentra pe desfasurarea mai multor activitati profesionale, fara sa isi reduca activitatea la un program fix de munca, exista posibilitatea ca generatia Z sa fie si o generatie corporatista. Avand acces la foarte multe informatii si avand o educatie solida, generatia Z este foarte valoroasa pe piata muncii. In primul rand, managerii trebuie sa fie constienti de potentialul pe care il are generatia Z, noul val fiind definit de ambitie si determinare. Cu toate acestea, este mai mult decat cunoscut faptul ca generatia Z inclina catre un programul flexibil de munca, decat catre un program de la 9:00 la 17:00.

Articolul integral aici.

Menopauza: cum se schimbă corpul și perspectiva asupra unei tranziții absolut normale

Menopauza este un subiect despre care încă nu vorbim deschis. Puține femei abordează menopauza ca subiect de discuție și o parte dintre noi cautăm în intimitate pe internet informații despre efectele acestui proces natural. Sunt atât de multe întrebări care încă ni se pare că nu au răspuns, dar specialiștii ne pot ajuta să găsim cele mai bune alternative medicale și psihologice pentru fiecare dintre noi. Pentru a acoperi cat mai bine subiectul, am ales sa discutam cu Oana Cobeanu, psiholog si  cu dr. Petronela Popoviciu.  

• De ce este important să vorbim despre menopauză? Ce ar trebui să știm în primul rând?

OANA: Multe femei au posibilitatea să discute în cercul lor de prieteni despre simptomele menopauzei, despre experiența completă ce vine odată cu aceasta, și pot găsi astfel suportul de care au nevoie, ba chiar pot să glumească pe marginea situațiilor prin care trec. Din păcate însă, nu este cazul tuturor. De multe ori, subiectul menopauzei este evitat, ba chiar niciodată deschis. Să vorbești despre menopauză înseamnă să admiți că îmbătrânești, și asta e foarte greu de tolerat într-o societate nu foarte blândă cu ”bătrânii” ei. Mai mult, interpretările de tipul ”odată ajunsă la menopauză, feminitatea ta are de suferit, acum că nu mai ești fertilă, nu mai poți avea copii…” amestecate cu rușinea resimțită în discuții legate de sex sau sexualitate, fac împărtășirea experienței menopauzei inconfortabilă, ori de-a dreptul traumatizantă.

Ar trebui să știm în primul rând că menopauza este o etapă normală din viața oricărei femei și, mai ales, să o tratăm ca atare. Ar trebui să știm la ce să ne așteptăm, atât noi femeile, dar și partenerii sau familia noastră. Și ar mai trebui, tot în primul rând, să continuăm să fim atenți la noi, corp și minte, chiar și la vârsta menopauzei – interesul către a avea o bună calitate a vieții nu are de ce să dispară după 45-50 de ani.

• Când ar trebui să începem să vorbim despre menopauză? Există un moment anume, la 30 de ani de exemplu sau mai târziu?

PETRONELA: Între 20-30 ani trăim din punct de vedere corporal pe cele mai înalte culmi. Dezvoltarea corporală s-a încheiat, mecanismele de reparare ale corpului funcționează optim.

Până la 30 de ani corpul dispune de program intern de prevenție, de la 30 de ani încolo trebuie să punem în funcțiune unul extern. Atunci e oportun să fie atinse aspecte genetice legate de menopauza (de exemplu la ce vârstă s-a instalat menopauza la mama?) și să se efectueze controale anuale la medical de familie, chiar dacă femeia nu are nici un semn de boală.

• Cum afectează procesul de instalare al menopauzei femeia și relațiile ei profesionale ori personale? (Sunt anumite aspecte ale vieții unei femei și ale sistemelor din care face ea parte, de exemplu, profesional, familial, care pot fi afectate de instalarea menopauzei?)

P: Menopauza este o etapă importantă a vieții unei femei și este asociată cu schimbări fizice și psihologice semnificative.

Semnele menopauzei pe care fiecare femeie le experimentează mai mult sau mai puțin afectează pe plan personal și în interacțiunile sociale. Pozitiv este faptul ca aceste semne motivează femeia să fie mai mult preocupată de ea însăși, mai conștientă de ce simte și să vină mai frecvent la medic care în urma investigațiilor stabilește dacă toate semnele sunt fiziologice sau descoperă factori de risc asupra cărora e necesar să se acționeze.

O: Deși pentru majoritatea femeilor perioada de adaptare la schimbările determinate de instalarea menopauzei trece fără a trăi un nivel de distres foarte ridicat, pentru 15-20% dintre ele bufeurile sunt cu adevărat problematice și sunt asociate cu niveluri mai ridicate de afectare a vieții sociale, complicații la locul de muncă și alte dificultăți: anxietate, oboseală sau rușine.

Mai multe studii au arătat că o stimă de sine scăzută, așteptări negative legate de menopauză, un nivel ridicat de anxietate deja existent sau ideea pierderii controlului sunt unii dintre factorii care se asociază cu apariția acestor aspecte problematice. Astfel, de multe ori aceste femei își spun: ”Nu se va termina niciodată!”, ”Sunt total depășită de situație!”, ”Nu mai sunt atrăgătoare…” sau ”Clar nu mai este nevoie de mine, nu mai sunt în stare să mă descurc!”. În consecință, ce se întâmplă în majoritatea cazurilor este investirea unui cantități mari de energie în păstrarea aparențelor.

Mascarea bufeurilor sau a oboselii devine o preocupare constantă, lucru care pune o presiune și mai mare asupra femeii. Știm că în mediul profesional, practic un context social de expunere, femeile aflate în preajma menopauzei sunt îngrijorate în legătură cu felul în care vor fi percepute de colegii lor mai tineri, dar la fel și în legătură cu capacitatea de a se concentra sau a menține/realiza un anumit nivel de performanță. În viața personală, lucrurile sunt bineînțeles și mai complexe. Femeile se pot simți mai puțin atractive, dezirabile, își pot vedea rolul de parteneră romantică mult diminuat (mai ales în contextul unui simptom ca scăderea libidoului).

forthlife-symptomsatwork• Cum recunoaștem primele semne ale menopauzei? Există anumite etape prin care corpul unei femei trece către menopauză? Ce se întâmplă după menopauză?

P: Menopauza reprezintă lipsa menstruatiilor pe o perioada de 12 luni consecutive.

Nu este o boală, este un fenomen fiziologic întâlnit la toate femeile cu vârstă cuprinsă între 45-55 ani. Din  punct de vedere etimologic, termenul „menopauză” își are originea în limba greacă (menos=hemoragie, pausa=sfârșit)  adică dispariția menstruațiilor.

Menopauza nu se instalează brusc, organismul parcurge trei etape. Premenopauza, cu o durata de 4-6 ani (media 2 ani), este o perioadă de tranziție caracterizată prin diminuarea și apoi dispariția fertilității. Ciclurile menstruale devin neregulate, crește frecvența ciclurilor anovulatorii, producția de estrogeni scade, iar producția de progesteron se află la limita inferioară a normalului. Menopauza propriu-zisă corespunde opririi definitive a menstruațiilor. Postmenopauza se întinde pe o perioadă de 2-6 ani după oprirea menstrelor, până la încetarea completă a funcției ovariene.

Hormonul anti-müllerian (AMH) este o analiză de sânge care apreciază rezerva ovariană rămasă. Menopauza se instalează odată cu epuizarea rezervei ovariene. Hormonul anti-müllerian poate aprecia cu aproximativ un an înainte instalarea menopauzei.

Un studiu publicat în august 2018 în Journal of Women & Aging a urmărit să examineze modul în care menopauza influențează imaginea corporală și satisfacția sexuală și s-a observat că nemulțumirea față de felul în care o femeie se percepe ca imagine a fost semnificativ mai mare în timpul menopauzei propriu-zise, urmând ca în postmenopauză, imaginea corporală să se îmbunătățească, ajungând la percepția din timpul premenopauzei. O imagine îmbunătățită de sine pozitivă este însoțită de creșterea satisfacției sexuale.

Este încă un argument că putem privi menopauza ca o tranziție, nu ca o decădere.

• Ce este totuși un bufeu? Dar transpirațiile nocturne? Ce alte simptome tipice (dar nu la fel de cunoscute) asociate menopauzei există?

P: Bufeurile sau valurile de căldură sunt resimţite la nivelul părţii superioare a corpului, ca o senzaţie de căldură, uneori intensă, asociată cu transpiraţii intense şi roşeaţă a feţei, ce durează de obicei câteva minute. La finalul bufeului apare senzaţie de frig, uneori cu frisoane. Frecvenţa bufeurilor variază mult de la o femeie la alta și la aceeaşi persoană în funcţie de condiţiile de mediu. Există şi un factor genetic, intensitatea bufeurilor fiind similară de-a lungul mai multor generaţii pe linie maternă. Bufeurile pot fi declanşate sau accentuate de stresul psihic, de căldură sau de alimentaţia necorespunzătoare. Se recomandă evitarea temperaturilor înalte şi a hainelor din materiale sintetice. Mâncărurile condimentate și cafeaua pot accentua fenomenele vasomotorii.

Pielea își  pierde tonusul și elasticitatea. Scăderea estrogenului la menopauză este doar unul dintre factorii care duc la alterarea colagenului din piele. Sunt alți factori pe care îi putem influența, care nu țin de vârstă și care păstrează mai mult timp un aspect plăcut al pielii: expunerea la soare cu aplicarea unei creme de protecție, hidratarea corespunzătoare a organismului și a pielii, renunțarea la fumat

Masa musculară a femeilor la menopauză se reduce ceea ce face cu atât mai importantă activitatea fizică regulată care asigură și controlul greutății, protecția cardio-vasculară și prin secreția de endorfine, o stare emoțională mai bună.

• Există prejudecăți/mituri sau erori frecvente asociate menopauzei? Știm că multe femei se tem că se vor îngrășa sau că nu vor mai avea o viață sexuală normală și mai ales se tem că nu vor face față emoțional (în baza modificărilor hormonale).

P: Chiar dacă ciclul e neregulat, iar între menstruații există pauze de câteva luni, fecundația încă se produce. Până ce menopauza nu s-a instalat total (adică n-au trecut 12 luni fără să ai menstruații), sarcina rămâne posibilă. Între 45 și 49 de ani, posibilitatea de a rămâne însărcinată e de 2-3%.

Aportul caloric pentru o femeie tânără, în plină activitate, este de 1800-2000 cal/zi. La menopauză este de 1600 cal/zi deoarece metabolismul încetinește. Dacă mănâncă la fel și depune același efort, în mod sigur o femeie se va îngrășa. Dacă e conștientă de această schimbare și fără să renunțe la plăcerile culinare, reduce consumul de zahăr, grăsimi animale și alcool, alege lactate slabe, pește și consumă câte legume dorește , își poate menține greutatea.

Menopauza poate atrage după sine scăderea libidoului și uscăciunea vaginală, neplăceri care afectează viața sexuală. Tratamentul cu o cremă de lubrifiere vagi­nală sau un tratament local hormonal, prescrise de medic pot ajuta, dar relația bună cu partenerul contribuie major la adaptarea cuplului la o noua etapă.

O: Și în ceea ce privește menopauza avem de-a face cu mituri sau prejudecăți. Problema apare atunci când începem să ne comportăm în consecință. De exemplu: ”Știu ca odată instalată menopauza mă voi îngrășa, așa i s-a întâmplat și prietenei mele…Nu am ce să fac”. Este foarte ușor în acest context să renunțăm la controlul asupra alimentației noastre și a mișcării zilnice – ce rost are să fiu atentă la ce mănânc și la cât timp petrec la bazin sau alergând, dacă oricum mă voi îngrășa?

Educația cu privire la menopauza poate ușor corecta aceste atitudini. Mai mult, o bună adaptare la menopauză presupune situarea ei în contextul înaintării în vârstă și al adoptării unui stil de viață care să țină cont de acest aspect.

În ceea ce privește afectarea dispoziției, acele treceri bruște de la o stare emoțională la alta sau chiar iritabilitate crescută, putem spune cu certitudine că pot apărea, dar nu sunt în totalitate atribuite procesului fiziologic de instalare a menopauzei. Atitudinea unei femei față de ceea ce i se întâmplă, felul în care ea acordă atenție propriului corp și semnificație simptomelor trăite, suportul pe care simte că îl primește din partea familiei/colegilor, alături de factori ce țin de personalitatea și istoricul ei de viață, se pot constitui în tot atâtea cauze psihologice pentru o stare emoțională alterată sau pot contribui la potențarea efectului modificărilor fiziologice asupra dispoziției,

• Ce putem face pentru o adaptare mai bună la menopauză? Ajută terapia pe bază de hormoni? Ce alte opțiuni avem? Cum poate ajuta un psiholog?

P: Măsurile care fac trecerea mai lină prin această etapă din viața unei femei, sunt măsurile pe care fiecare dintre noi trebuie să le avem în vedere pentru sănătatea proprie: o  viață socială activă, activitatea fizică regulată, stabilirea de scopuri, alimentația sănătoasă, renunțarea la fumat și reducerea consumului de alcool. În ajutorul nostru e bine să bine să încercăm să monitorizăm și să păstrăm în limite normale: colesterolul, glicemia, greutatea și tensiunea arterială.

Din punct de vedere fiziologic, menopauza se caracterizează printr-o deficiență permanentă și ireversibilă de hormoni estrogeni.

Tratamentul cu fitoestrogeni, substanţe similare cu hormonii feminini, dar sintetizaţi de plante este eficient. Consumarea produselor pe bază de soia care conțin estrogeni vegetali și izoflavonoide protejează împotriva afecțiunilor cardiace și osteoporozei, scad colesterolul din sânge și calmează bufeurile. În cazul în care menopauza este însoțită de semne care afectează major viața unei femei, dacă aceasta  nu prezintă contraindicaţii se recomandă tratament de substituţie hormonală.

O: Ca de fiecare dată când în viața noastră apare o schimbare, unul din cele mai bune lucruri pe care le putem face este să încercăm să înțelegem cât mai bine ce ni se întâmplă: să ne informăm, să discutăm cu cei care sunt specializați în domeniul unde se produce schimbarea prin care trecem, să analizăm ce atitudini avem noi față de ce se schimbă și dacă ele ne ajută sau nu, să lăsăm concluziile pentru mai târziu.

Un psiholog sau consilier poate ajuta în multe feluri, fie prin abordarea prejudecăților legate de ce cred ceilalți despre femeile ce se confruntă cu trecerea la menopauză, fie prin abordarea atitudinilor legate de trecerea la o altă etapă din viață sau îmbătrânire, fie prin abordarea aspectelor legate de managementul psihologic al unor simptome fizice problematice, care nu cedează la alte tratamente, și exemplele pot continua.

Spre exemplu, studiile ne spun că ceilalți, contrar convingerii femeilor, nu recunosc neapărat un bufeu, și dacă văd manifestări asemănătoare acestuia tind să aibă o atitudine mai degrabă empatică sau neutră, nicidecum critică.  Un astfel de argument poate avea impact în sensul reducerii eforturilor  de a ascunde apariția bufeurilor sau în sensul flexibilizării convingerilor legate de felul în care sunt percepute aceste simptome de către ceilalți. Studiile ne spun de asemenea că tehnicile de respirație și exercițiile de relaxare pot ajuta la reducerea impactului bufeurilor sau chiar la obținerea unei calități mai bune a somnului, aceasta fiind deseori afectată de transpirațiile nocturne.

Nu în ultimul rând, perspectiva psihologică oferită de un specialist poate normaliza așteptările și experiențele subiective ale femeii aflate în această etapă de tranziție – spre exemplu, este esențial să reținem că ceea ce trăim la nivel fizic, are întotdeauna un corespondent la nivel emoțional, cele două experiențe influențându-se reciproc. Astfel, este de așteptat să trăim mai multe simptome fizice problematice atunci când suntem stresate sau anxioase, și, respectiv, să ne simțim mai vulnerabile emoțional atunci când simptomele fizice apar pe neașteptate sau cresc în intensitate.

________

Dr. Petronela Popoviciu (Medic Primar Medicină de Familie, Educator Prenatal Certificat Lamaze, Consilier Alăptare, Formare Psihoterapie Sistemică Familială, Educator Parental Atestat Circle of Security)

menopauza dr Petronela

“Practic o medicină pe bază de dovezi și cred că prevenția este cea mai importantă cale către o stare de bine fizic, psihic și social așa că fie că e vorba educația publicului larg, fie că sunt întalnirile cu pacienții la cabinet fac tot ce depinde de mine să îi ajut să înțeleagă care e contribuția personală pentru starea de sănătate proprie.”

18738949_291655194594633_5150202363143076605_o

“Oana este doctor în psihologie, psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental, cu o specializare în problemele emoționale asociate bolii și tratamentelor medicale. Începând cu 2011, a lucrat constant în proiecte de cercetare desfăşurate de Universitatea Babeş-Bolyai având ca tematică dezvoltarea tratamentelor psihologice pentru depresie.” 

Cât de sănătoase sunt prieteniile la birou și cât de departe putem să mergem?

Desi interactiunile sociale sunt extrem de importante si au numeroase beneficii asupra activitatilor pe care le desfasuram, relatiile pe care le cream la job creeaza unele confuzii. Cat de sanatoase sunt prieteniile la birou si cat de departe putem sa mergem? Sfera profesionala schimba destul de mult lucrurile, mai ales cand vine vorba de relatiile intre oameni.

Chiar daca companiile nu doresc sa incurajeze prieteniile mult prea legate la job din simplul motiv ca productivitatea ar putea fi afectata, exista in acelasi timp si o regula nescrisa, prin care se incurajeaza buna comunicare si intelegere din simplul motiv ca relatiile sanatoase nu duc la situatii tensionate.

Intr-o era in care se pune accent din ce in ce mai mult atat pe bunastarea profesionala, cat si pe bunastarea personala, crearea unui mediu de munca placut este mai mult decat esential. De fapt, cercetatorii si oamenii de stiinta sunt de parere ca prieteniile la birou – inclusiv cele din viata personala – sunt cheia fericirii. In cele ce urmeaza, vom descoperi impreuna cateva tips and tricks pentru relatii sanatoase, echilibrate intre personal si profesional:

Iesirea din zona de confort

Cand avem proiecte importante, pe termen lung, cu totii ne dorim sa lucram cu persoanele pe care le apreciem cel mai mult, insa acest obicei este neproductiv. Pentru a avea acces la alta mentalitate, este recomandat ca angajatii sa iasa din zona de confort si sa lucreze cu persoane care gandesc diferit. Astfel, sedintele de brainstorming vor avea cu siguranta rezultate mult mai bune.

pascal-swier-7de474KZIbs-unsplash

Barfa – obicei care poate fi inlaturat daca iti dai timp si rabdare sa il asculti pe cel de langa tine

Barfa este un aspect social pe care e greu sa-l inlaturam. Implica asumare, discutii oneste  si de cele mai multe ori, oamenii angajatii ajung sa se destainuie celor de langa ei tocmai pentru ca cel care este subiectul conversatiei nu a solutionat situatia pana la capa. Asadar,  nu face altceva decat sa provoace tensiuni intre colegi sau sa creeze situatii destul de neplacute.

In plus, taberele se pot schimba destul de repede, iar persoana populara poate deveni destul de usor tinta unor atacuri tacite.

Articolul integral aici. 

#booksreview: Inspirație pentru lecturile din această toamnă

Nimic nu se compară cu vremea aceea semi-înghețată de toamnă când tot ce îți dorești este să te retragi într-un colțișor călduros cu o cană de ceai aromată în mână și să devorezi o carte palpitantă. Astfel de ocazii te determină să îți dorești liste interminabile de lectură, iar opțiunile se termină rapid.

Așadar, oricine are nevoie și de propuneri inedite din literatură, iar pentru toamna aceasta, marile teme de abordat sunt statutul femeii, lupta pentru supraviețuire sau analiza psihologică.

The Girl Who Came Out Of The Woods by Emily Barr - Book Review

 1. „Fata care a ieșit din pădure” de Emily Barr

Unul dintre romanele de succes semnate Emily Barr are o esență aparte. Protagonista Artemis și-a trăit întreaga existență în India, într-o comunitate segregată, unde simplitatea vieții este cel mai de preț aspect, iar pacea și armonia domină. Tragedia unei epidemii inexplicabile zguduie echilibrul comunității, iar eroina este nevoită să depășească barierele izolării și să se aventureze în marele necunoscut al lumii civilizate pentru a cere ajutor și pentru a-și salva familia extinsă. Această misiune o pune în poziția de a trece printr-o maturizare galopantă.

Artemis învață pe parcurs că nu oricine este o persoană de încredere, iar toată perspectiva sa asupra propriei familii se năruie când ajunge în posesia unor informații tulburătoare. Nota de complexitate a cărții este dată de încercările ce se ivesc pe traiectoria protagonistei, de la capitalism la dependența de social media și de la frica de necunoscut la violență.

Deși naivă și inconștient de curajoasă, Artemis îl ajută pe cititor să navigheze prin fiecare pagină, gândurile sale de o inteligență nativă și exaltarea de a explora o lume nouă fermecând la fiecare pas.

Read 'The Bell Jar' by Sylvia Plath at school but my copy didn't look this good! Love the reissue_

 2. „Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath

Acțiunea romanului se rotește în jurul vieții lui Esther Greenwood, o tânără plină de aspirații și dorințe, care ia calea exuberantului New York după ce câștigă un concurs organizat de o revistă. Într-un interval scurt de timp, Esther realizează că viziunea sa asupra acestei schimbări  fost eronată, viaț oferindu-i mai multe dezamăgiri decât împliniri fructuoase, așa că interesul său se dizolvă.

Ajunsă într-un abis, protagonista este forțată să își confrunte proprii demoni și să își regăsească făgașul normal, deși se confruntă cu boala depresiei. Un tratament necorespunzător îi întețește lupta, iar Esther primește un ajutor neașteptat care îi conferă puterea de a continua recuperarea.

Punctul forte al acestei cărți este doza de adevăr cu care este tratată tema, experiențele personajului principal nefiind suspuse dramatizării, ci pur și simplu, sunt povestite nefiltrat, exact așa cum s-au întâmplat.

Red Queen books photography #redqueen #victoriaaveyard

 3. „Regina Roșie” de Victoria Aveyard

Prima carte fantasy de pe această listă pornește de la ideea unei societăți divizate, care se împarte oamenii în funcție de componența sângelui lor: argintiu simbolizează elita, iar roșu te condamnă la un statut de muritor de rând. Mare Barrow, o simplă locuitoare cu sânge roșu, împinge toate regulile la extrem prin faptul că alege căi neconvenționale de a fi rebelă, precum a fura de la oamenii din jurul său.

Comportamentul acesta nonconformist atrage după sine și pedeapsa aspră de a sluji în mod direct pătura elitistă a celor cu sânge argintiu. Mare își descoperă abilitățile supranaturale, iar cu acest nou imbold, înființează și conduce o echipă de alți rebeli pentru a răsturna balanța dintre roșu și argintiu.

„Regina Roșie” se îndepărtează de tot ce înseamnă cliche-ul genului fantasy și construiește o istorie antrenantă, unde combinația de feminitate și voință venită din partea protagonistei te ține cu sufletul la gură.

the lonely city

 4. „Orașul singuratic” de Olivia Laing

 Scris mai degrabă ca o investigație, tema acestei cărți este una atipică și anume „arta de a fi singur”. Protagonista, copia ficțională a autoarei, ajunge în paradisul New York, dar este copleșită de o vrajă a singurătății acute când relația sa ia sfârșit în mod abrupt. Din acest punct, cartea tratează și singurătatea care generează artă, dar și arta care vindecă singurătatea.

Devenirea personajului principal se desfășoare majoritar în planul minții sale, când se auto-consolează cu opere de artă provenite de la mari nume precum Edward Hopper, Andy Warhol, David Wojnarowicz. Se creează paralele intre marii artiști și povestea în sine, iar singurătatea devine tot mai tolerantă când se întrevăd atât de multe experiențe similare.

Olivia Laing reușește să activeze foarte bine sentimentul singurătății, îl descompune, îl analizează doar pentru a trece peste ele extrem de vivace.

Existential Ennui_ Iris Murdoch, Graham Greene, Alan Hunter, The Walk___

5.  „Marea, marea” de Iris Murdoch

Mascată sub formă de jurnal, romanul dominat de protagonistul Charles Arrowby, discută despre nevoia de calm și izolare temporară când viața extraordinară devine prea încărcată. Faimos regizor și actor, Charles lege să se cufunde în simplitatea vieții, să se mute pe malul mării în speranța de a-și alimenta muza și a-și așterne memoriile pe hârtie. Liniștea pe care o căuta în mod obsesiv este întreruptă de o idilă trecută care se întoarce în apropierea sa. Cu toate acestea, indiferent de cât de tragică este situația sa, Charles rămâne semi-comic, semi-empatic, arătând puterea sa continuă de a se reface și de a nu se lăsa marcat.

Începutul cărții este oarecum ezitant, Charles vorbind doar despre mare, dar fațada aceasta nu rămâne în loc foarte mult timp, protagonistul alegând a se confesa cititorilor cât ai repede.

Articol scris de Iulia Mureșan, sursa fotografiilor: pinterest.com. 

Interviu cu Magda Coman, singurul model român aflat într-un scaun cu rotile care a reuşit să profeseze pe plan internaţional

A fi o persoană cu dizabilități în scaun rulant, nu înseamnă că nu poți avea o carieră de succes, să lupți pentru visurile tale. Magda Coman e un exemplu viu în această privință. Magda a ajuns să defileze pe cele mai mari scene a modei și să pozeze pentru reviste renumite. Ea crede că România e o țară nepregătită pentru integrarea persoanelor cu dizabilități în societate, sunt ignorante și privite cu milă. Dar speră ca această situația se va îmbunătăți pe viitor. Aflăm mai multe din interviul pe care l-a acordat contribuitorului The Woman, Ramona Lengyel.

Cine este Magda Coman: povestește-ne mai multe despre tine și background-ul tău profesional.

Magda este un om obişnuit. Am început să lucrez ca model profesionist de la vârsta de 16 ani,urmând cursurile unei școli de modeling și ajungând într-un mod galopand să prezint pentru designeri români și să pozez în numeroase reviste ca fotomodel. Cred ca apogeul ca și model profesionist l-am atins în scaunul cu rotile,ajungând model internaţional unde nici nu visam.

Am lucrat o perioadă lungă ca și fotomodel în Germania și Grecia, apoi am prezentat la Fashion Week în New York, Milano, Dubai.

FB_IMG_1571175150190

Povesteşte-ne despre problema ta de sănătate, când și cum s-a întâmplat accidentul? În ce măsură ai avut de suferit din cauza lui? Mă refer aici atât fizic, cât și din perspectivă socială.

Nu îmi place să vorbesc despre ce s-a întâmplat, este încă o rană deschisă cu care probabil voi trăi toată viaţa în suflet. Prefer să spun că acesta a fost destinul meu și să consider că a fost o întâmplare nefastă și poate aşa sunt mai de folos altor oameni decât eram înainte să mă aflu într-un scaun cu rotile.Transformarea fizica este vizibila.Greu de dus este să te accepţi aşa cum eşti să gândeşti pozitiv și să te reinventezi. Să încerci din propria ta tragedie să faci ceva în folosul semenilor și să te simţi utilă decât să stai să-ţi plângi singur de milă. Am terminat Facultatea de Psihologie în scaunul cu rotile urmând cursurile la zi și cred că acest fapt m-a ajutat foarte mult să depăşesc momente grele și să încerc să-mi trăiesc viaţa cu demnitate dintr-un scaun cu rotile chiar dacă poate pentru mulți pare imposibil.

Crezi că România creează context de construire a unei cariere pentru o persoană cu dizabilități? De ce?

România este o țară total nepregătită pentru cei care au o dizabilitate motorie și folosesc scaunul rulant. Instituţiile publice nu sunt accesibilizate corect cât și transportul în comun este neaccesibil.

Românii nu-ţi oferă o viaţă independentă, ci te obligă să devii asistat social, iţi taie orice vis și te condamnă practic la domiciliu.

Sistemul educaţional nu este pregătit să primească persoane cu dizabilităţi, dacă în spate nu ai familia care să te urce pe scări practic, eşti obligat să rămâi la stadiu de analfabet. Din păcate este o realitate dură cu care persoanele cu dizabilităţi se confruntă practic o ignoranță totală,iar eu am decis să lupt pentru a putea sa fim percepuți ca și oameni cu nevoi speciale care avem nevoie de sprijin pentru a putea să ne facem utili și să ne autodepăşim statutul de persoană cu dizabilităţi și atât.

FB_IMG_1571174999733

Când ţi-ai dat seama că poți deveni model în scaun rulant? Cum s-a născut evenimentul Atipic beauty? Povestește-ne mai multe despre el.

Poţi deveni orice atâta timp cât iţi doreşti nimic nu poate să fie imposibil. Am trimis bookul meu de model la o agenţie din Germania și aşa am fost acceptată să lucrez ca model profesionist chiar dacă sunt într-un scaun cu rotile.

Atipic Beauty s-a născut din dorinţa de a pune în valoare într-un mod plăcut reuşitele unor persoane cu dizabilităţi și de a educa societatea de a nu le mai privi cu milă și dispreţ, ci de a le arăta adevărata lor valoare. A fost și este un eveniment de suflet pentru mine.

Ești singurul model român care defilează și pozează în scaun rulant. Cum e să fii în această postură?

Aşa este, sunt singurul model român aflat într-un scaun cu rotile care a reuşit pe plan internaţional să profeseze în locuri unde modele perfect sănătoase doar visează să ajungă. Să fiu model este ceea ce mi-am dorit de mică și am reuşit pentru că niciodată nu am renunţat să am visuri .

Evenimentul Atipic beauty se face în multe oraşe din țară, fetele în situaţia ta au fost receptive la această iniţiativă de a fi modele în scaune rulante?

Atipic Beauty a ajuns în multe oraşe mari din România, mi-am dorit să schimb mentalităţi și să atrag atenţia opiniei publice. Să schimb modul de a privii o persoană cu dizabilităţi.

Fetele și băieţii care participă în acest eveniment sunt adevărate modele de viaţă care şi-au depăşit condiţia fizică și au reuşit să profeseze și să aibă succes în diferite domenii. Modelele în scaun rulant sunt cele care solicită să participe în acest eveniment și sunt sute care au această dorinţă. Nu eu le caut, ci ele pe mine. Iar acest lucru mă bucură foarte mult.

FB_IMG_1571174987465

Cum vezi situația persoanelor cu dizabilități din România? Se știe că rampele nu prea există sau sunt deficitar construite la intrarea în instituţii sau în magazine. Cum te descurci să iți faci cumpărăturile sau cu activitățile obișnuite?

Situaţia persoanelor cu dizabilităţi este una precară. Din păcate trăim într-o țară neaccesibilă pentru utilizatorii în scaun rulant. Dar cred în schimbare, lupt pentru ea și cu siguranţă într-o zi vom duce o viaţă mai buna chiar având o dizabilitate în propria țară .

Activităţile mele încerc sa le desfăşor într-un mod normal indiferent cât de greu îmi este.

Spune-ne mai multe despre viața ta socială. Știm că ești și mama a doi copii. Cum e o zi obișnuită din viața ta? Care sunt pasiunile tale și ce te bucură?

Viaţa mea este una cu urcuşuri și coborâşuri. Sunt mamă a doi copii. Nu este deloc uşor, dar ei sunt practic viaţa mea. Ei îmi dau putere să continui.

FB_IMG_1571175203415

Visez într-o zi să deschid un centru de zi pentru persoanele cu dizabilităţi numit ,,Un zâmbet pentru tine,, .Sper din toată inima să las o urmă in inima celor care ajung să mă cunoască și să nu dezamăgesc. Să mă fac utilă societăţii și să fiu un exemplu demn de urmat.

Ai o persoană care să te inspire? Care să te motiveze să vrei să faci mai mult, atât pe plan personal, cât și profesional?

Îl am pe Dumnezeu in inima și in suflet. Datorită lui azi sunt în viaţă. El este inspiraţia mea. Uneori trăiesc dezamăgirea multor oameni, dar am învăţat să iert. Dizabilitatea mi-a schimbat sufletul și m-a modelat. Suferinţa te transformă și te schimbă

 Înveţi practic să te bucuri de lucrurile simple.

Dacă ai avea posibilitatea să schimbi ceva în țara asta ce schimbări ai face?

Dacă aș avea posibilitatea să schimb ceva în România aș face-o. Aș schimba inima multor oameni. Îmi doresc ca persoanele cu dizabilităţi din aceasta țară să nu mai fie ignorate sau privite cu milă. Statul să le ofere sprijin și să-i integreze social.

Ce sfat dai persoanelor cu dizabilități care doresc să-și construiască o carieră, dar nu cred că este posibil?

Nu știu dacă mă pricep la a da sfaturi. Le doresc să nu renunţe niciodată pentru visurile lor. Să lupte cu viaţa indiferent cât de greu le este. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi cu sănătate, răbdare și speranţe. Să gândească pozitiv, iar dacă crezi cu adevărat, lucrurile se întâmplă.

Surse foto: arhiva personală

Ramona LengyelRamona Lengyel are 37 de ani și este din Brasov. A studiat facultatea de Litere din cadrul Universității Transilvania din Brașov. În 2015 a publicat cărtile “Stars dance” și “O nouă șansă”. De peste 10 ani își desfășoară activitatea online, prin intermediul a  două bloguri personale: www.informatii-pretioase.ro si www.drumulfericirii.ro. Motto-ul ei în viață este: Nimic nu e imposibil dacă crezi cu adevărat în visurile tale.

Evoluție în HR: cele mai bune întrebări care te ajută să te dezvolți sunt “de ce?” și “de ce nu?”

În 24 octombrie a avut loc la Cluj-Napoca evenimentul de referință în industria resurselor umane – expo-conferința HR Summit. Lipsa forței de muncă, schimbul repetitiv de job-uri, ideea de implicare cât mai activă, metodele de creștere a performanței, oferirea de experiențe, engagement-ul provenit atât din partea angajaților cât și din partea angajatorilor sunt doar câteva dintre aspectele pe care specialiștii din domeniul resurselor umane le menționează atunci când sunt întrebați unde întâmpină provocări.

În cadrul HR Summit managerii HR, CEO, traineri sau constultanți au participat la prezentări & workshop-uri și au discutat despre situațiile din practică cu care se confruntă:  de la dificultatea cu care recrutezi un mecanic sau un sudor, până la reținerea angajaților în companie pentru cel puțin un an sau cum te adaptezi după nevoile angajatului când abonamentul la sală nu pare să mai fie suficient.
HR Summit Cluj-Napoca © Vlad Chețan (5)

Trei idei de notat și implementat din cadrul HR Summit

• Yiannis Kalogerakis (CEO & Principal Trainer, JMK – Anthropocentric Corporate Training & Development) este cunoscut ca expert în training Antropocentric si Exponențial, cu experiență de peste 37 de ani pe piața globală. Cu un stil cuprinzător și jovial, prezentarea lui Yiannis a punctat impactul pe care îl va avea pe viitor tehnologia în industria resurselor umane, elementele care contribuie la performanța de zi cu zi sau cum ne adaptăm noilor generații care intră pe piața muncii.

 “Cândva credeam că e important să ai în orice departament pe cineva care să vină cu abordarea negativ-constructivă pentru a putea evolua. Acum aș spune că e important să ai pe cineva din generația millenials care să pună la îndoială lucrurile. Cele mai bune întrebări care te ajută să te dezvolți sunt “de ce?” și “de ce nu?” . Cred că e important să implicăm noua generație în tot ceea ce facem pe viitor în companii.“ a declarat Yiannis Kalogerakis.

HR Summit Cluj-Napoca © Vlad Chețan (3)

 • Cristina Bidiga ( Asociat Manager, Coordonator birou Cluj-Napoca, NNDKP) a fost parte a panelului de discuție despre contractul de muncă: de la angajare la incetarea contractului, din mai multe perspective. Cristina a subliniat la ce aspecte trebuie să fie atenți profesioniștii în HR la momentul încheierii contractului, ce opțiuni există în cazul litigiilor de muncă sau la desfacerea contractului de muncă.

“99% dintre litigii nu sunt initiate de companii, ci de angajați. Din experiența mea, cele mai mari probleme la nivel organizațional sunt generate de organizarea muncii și respectarea timpului de muncă vs. timpul de odihnă. Aceste probleme au la bază fie un volum de muncă ridicat raportat la un număr insuficient de salariați (iar aici cauza este în principal lipsa forței de muncă), fie modalitatea de organizare efectivă a muncii care presupune o sferă prea mare de atribuții, activități pentru durata normală de timp a unui contract de 8 ore/zi.” Cristina Bidiga, NNDKP.

• Prezentarea lui Toon van Gastel, Product Manager Loyalty, Touch Incentive Marketing a pus accent pe e-learning și a analizat un studiu de caz despre programul de engagement creat pentru 15.000 de angajați din domeniul retail și rezultatele obținute.

Recunoașterea, aprecierea și comunicarea descentralizată sunt factori cheie care cresc nivelul de engagement al angajaților. Iar pentru ca tehnicile de mai sus să poată fi aplicate, companiile trebuie să rămână deschise la astfel de inițiative. O abordare de jos în sus care înțelege utilitatea transparenței va funcționa întotdeauna. După părerea mea, bunul simț e punctul de plecare atunci când lucrăm pe partea de strategie. declară Toon.  

HR Summit Cluj-Napoca © Vlad Chețan (4)

Expo-conferința HR Summit stă sub semnătura Libero Events și este punctul de întâlnire al managerilor de HR, CEO, managerilor, consultanților și al specialiștilor în domeniile conexe. Networking în zona expozițională, dialog profesional și dezbatere, învățare continuă prin intermediul workshop-urilor și împărtășire de know-how în cadrul prezentprilor sunt doar câteva dintre oportunitățile cu care organizatorii contribuie la dezvoltarea industriei.

Cei care susțin industria de HR, înțeleg nevoile și provocările pieței și ajută la dezvoltarea ei: Hart Consulting, Incentives Hub by Samdam, Noah, Bookster, ATP Motors, 3 minutes job, Regina Maria, Hypermedia, Ascendis, P&M furniture, Creative&Bright, UCSM by Arobs, NNDKP, Samdam Solutions, Conacul Archia, The Woman, WWieland, Sanopass, Smart HR, Oxygen PR, Atelierele Ilbah, All about jobs, Transilvania Business, Learning Network, Portal HR, Meron, Unde Lucrăm, Marketwatch, Clujust.ro.

Cele mai bune moduri de a folosi solutiile de Business Intelligence

Cine nu stie sa se adapteze mediului in care traieste, moare, iar acest lucru este valabil atat in viata, cat si in business. Intr-o lume in care competitivitatea este din ce in ce mai acerba si totul este in continua schimbare, ai nevoie de o capacitate extrem de mare de a te adapta situatiilor care apar.

In mediul de afaceri, sa te adaptezi inseamna sa transformi problemele in oportunitati, generand idei noi si folosindu-te de solutiile si tehnologiile moderne existente pe piata in momentul actual.

Solutiile de Business Inteligence (BI) implica utilizarea tehnologiilor pentru a identifica si analiza date. Cu ajutorul solutiilor de BI, poti obtine o viziune corecta a afacerii tale din prezent, poti analiza date istorice, poti previziona trenduri si poti lua decizii in functie de informatiile obtinute.

In actualul climat de afaceri bazat pe date, cei care nu folosesc inca BI vor risca sa piarda oportunitati valoroase, pe cand cei care le folosesc deja vor beneficia de venituri in crestere. Concret, iata cum poti folosi instrumentele de BI pentru a-ti maximiza veniturile:

Cele mai bune moduri de a folosi serviciile de Business Intelligence

Instrumentele de BI te ajuta sa vezi exact ce functioneaza si ce nu in afacerea ta, iar pe baza acestor informatii poti lua decizii si intreprinde masuri care sa-ti eficientizeze activitatea si sa-ti creasca veniturile. Iata concret, cum te pot ajuta solutiile de BI:

1. Cu ajutorul indicatorilor de performanta poti sa-ti cuantifici rezultatele activitatii

Stabilind indicatori de performanta pentru intreaga activitate, vei putea monitoriza si cuantifica rezultatele obtinute. In urma monitorizarii vei putea identifica procesele si operatiunile care trebuie eficientizate, iar acest lucru va duce la cresterea productivitatii si la rezultate financiare mai bune.

2. Rapoartele de vanzari te vor ajuta sa-ti dezvolti strategii eficiente de vanzare

Diversele rapoarte pe care le poti obtine cu ajutorul instrumentelor de BI iti pot oferi informatii pretioase despre vanzari. Ele iti arata ce produse se vand mai bine, in ce zona a tarii ai cele mai multe vanzari, ce agenti obtin cele mai bune rezultate si multe altele. Apoi, pe baza acestor rapoarte, poti stabili masuri concrete si directii de imbunatatire pentru a-ti creste volumul vanzarilor.

 3. Cu datele oferite de BI poti identifica arii in care sa reduci costurile

Softurile inteligente de business iti permit sa identifici repede zonele in care ai putea sa economisesti bani. De exemplu, este posibil sa ai un exces in inventarul tau, ceea ce se inseamna ca ai costuri suplimentare cu achizitia stocurilor si intretinerea acestora. Dupa ce ai aflat unde iti poti creste productivitatea si cum iti poti reduce costurile, poti lua masurile necesare pentru a-ti creste economiile. Mai multe economii vor insemna mai mult profit.

4. Informatiile despre partenerii de afaceri te ajuta sa evaluezi riscurile implicate si sa iei decizii informate

Software-urile de BI te pot ajuta sa-ti cunosti mai bine partenerii de afaceri. Nimeni nu doreste sa stabileasca parteneriate cu firme care nu-si respecta obligatiile contractuale sau care nu-si platesc facturile. Aplicatiile de BI care iti ofera informatii despre situatia financiara si judiciara a partenerului tau de afaceri te pot ajuta sa evaluezi riscurile unei astfel de colaborari si sa iei decizii informate, in consecinta de cauza.

Articolul integral aici.

„Ce se întâmplă în jurul meu este rezultatul a 99% muncă, 1% inspirație și un strop de nebunie.”| Interviu cu Ana Morodan

Contesă atipică din cap până în picioare. Mereu împotriva curentului, dar în pas cu moda a cărei semnătură o recunoaștem dintr-o privire. Blogger dezinvolt cu predispoziție spre risc mai mult decât pentru calea safe. Cu apetit pentru umor, dramă și autoironie, a început blogul ca o exprimare a stilului personal&lifestyle, a continuat cu încăpățânare să fie ea însăși, fiind în prezent un antreprenor încrezător în forțele proprii care încă nu crede în … noroc. Doar multă muncă.

 

Titulatura de contesă e ușor diferită față de ce ne învață poveștile și, mai ales, societatea în care trăim. Cum ajungi contesă și cine ți-a fost model în cariera ta?

 

Dacă Harry nu m-a vrut și n-am nici os domnesc în neam, m-am autoproclamat fără rușine, Contesa von Morodan; asta după ce prietenii mei de la Arad m-au poreclit așa pentru că îi invitam la ceai și le serveam fursecuri și dulcețuri în veselă de porțelan. Am fost întotdeauna îndrăgostită de argintării, cristaluri și cochetării din vremuri apuse, iar Luisa Casati e muza mea supremă. Ea Casati, eu Contesa.

 

Contesele nu au vârstă, nu-i așa? Am găsit articolul în care te apropiai de vârsta de 30 și recunoșteai că te sperie. Cum a fost atunci când prefixul a decis să se schimbe? Și mai ales, cum privești acum acea frică?

 

Vârsta te sperie până când bei primul pahar de gin, după ce o împlinești. Apoi uiți, îl bei și pe al doilea și te concentrezi pe alte lucruri care contează. Văd altfel viața, sunt mai liniștită cu mine, încep să învăț să mă iubesc și să-mi dedic timp mie, așadar au început să mă preocupe foarte mult măștile, serurile și tratamentele de față, și sunt mult mai focusată pe business-urile mele și pe ce vreau să construiesc mai departe.

 

Este nevoie de curaj să fii asumat. Cum ai ajuns să-ți conturezi abordarea și să o transmiți ca brand și ce rol joacă vârsta și experiența?

 

Când am început să fac blogging și mi-am propus să fac și un business din asta treceam printr-o perioadă destul de confuză. M-am gândit că cel mai simplu ar fi să câștig bani din faptul că sunt eu. Practic, am realizat că nu pot să fiu nimeni altcineva mai bine decât să fiu eu însămi. Și, încetul cu încetul, toate calitățile, alegerile, particularitățile și nebuniile mele au devenit atribute ale mărcii Morodan. După 30 de ani, mă rog… după 33 în cazul meu – că procesez mai greu, am început să văd altfel prioritățile și am început să cunosc un soi de liniște de sine extraordinară.

 

Cât din brandingul personal este instinct, cât este conștientizare și șlefuire a unei personalități efervescente?

 

Ar fi mai simplu să vă spun că tot ce se întâmplă în jurul meu este rezultatul a 99% muncă, 1% inspirație și un strop de nebunie. Și ce ne-am face fără instinct și un strop de noroc? Bineînțeles că toate sunt importante atunci când faci business, nimic solid nu se clădește fără planuri și strategii bine puse la punct.

 

Cât arăți sau ar trebui să arăți din viața personală în momentul în care ești persoană publică?

 

Cred că asta este decizia/alegerea fiecăruia. Eu activez în online unde oamenii s-au plictisit să vadă vieți perfecte, relații perfecte, cafele perfecte, vacanțe perfecte și fete abia trezite din somn, și ele… tot perfecte. Cred că e nevoie de o doză sănătoasă de realitate și autenticitate. În definitiv nu am nimic de ascuns, iar faptul că mă expun exact așa cum sunt, este și o formă de respect pentru comunitatea mea de friends, fans & followers.

 ana-morodan-produse-topline-unalike-beauty-1

Dacă femeia Ana Morodan ar fi o pictură, ce-ar fi vrut să spună artistul?

 

L-aș întreba și eu: de ce așa proporții? Nu a avut vopsea pentru câțiva centimetri în plus la înălțime sau a consumat-o pe toată pentru bustul deloc potrivit pentru 1m și un dop… Așadar, zic că era puțin confuz, sau după prea mult gin dacă a găsit așa o viziune estetică. Noroc cu Photoshop-ul, că talentul lui mă lasă rece. Dar e bine măcar că sunt carismatică, foarte determinată, asumată, auto-ironică și nu las pe nimeni rece. Ori la bal, ori la spital!

 

Este ceva ce nu ai face niciodată? Cum înțelegi compromisul?

 

Cred că întotdeauna există un preț corect pentru orice și un compromis trebuie făcut doar dacă miza este înzecit mai mare decât eventualele side effects. Cu toate astea, nu aș renunța pentru nimic în lume să fiu eu; nu aș renunța nici la argintărie, cristale, porțelanuri, perle, pietre și paiete – practic la nimic din universul pe care l-am creat în jurul meu și care mă alimentează cu energie bună.

 

A existat un proiect în care ai simțit că nu mai ai ce să cauți și ai făcut o schimbare?

 

După ce am terminat de filmat primul sezon de la “Nuntă cu Scântei” – căci, da, am moderat o emisiune de nunți, eu fiind o iubitoare și o promotoare a celibatului – am decis că nu mai vreau să fac asta mai departe. M-am îndrăgostit de televiziune, am muncit și am învățat enorm, mi-am testat și depășit limitele, însă nu mai era un proiect potrivit pentru mine la momentul respectiv și am decis să spun: „Stop!”. Asta nu înseamnă că nu m-aș mai întoarce în televiziune pentru un proiect cu care să rezonez.

 

Așadar, rezonezi cu #asiaexpress? Ce te-a făcut să vrei să intri în această aventură și cum crezi că va fi viața contesei în Asia?

 

E un challenge nou pentru mine și dacă mă întorc vie, după tot ceea ce îmi imaginez că voi trăi în India, Sri Lanka, cu siguranță voi avea mai puține frici și mult mai mult curaj. Nu știu cum voi trece eu prin toate probele îmbrăcată în paiete și pene, nici cum o să alerg cu rucsacul în spate și perle la gât, dar cu siguranță o să fie spectacol. Și pentru ei, și pentru noi.

 

Ce nu se vede din toată activitatea ta? Ne poți spune mai multe despre un lucru în care te-ai implicat și rezultatul a avut un impact mai mare decât te așteptai?

 

Nu se văd nopțile în care nu pot să dorm de tot felul de griji și de gânduri, nu se văd listele de To-Do care conțin mai multe informații decât unde facem poze mâine sau ce filmăm poimâine, nu se văd întâlnirile interminabile pe toate planurile business-ului meu, nu se văd momentele în care sunt în concediu, dar sunt în continuare conectată la activitățile de la birou, nu se vede responsabilitatea enormă a faptului că am o echipă și niște angajamente față de oamenii din jurul meu. Nu se văd orele de lucru cu mine, de informare și îmbunătățire, de reziliență, de reacție la critici sau feedback. Nu se vede nici frica de eșec, nici lupta continuă cu fricile și nu se văd nici momentele în care trag de mine să merg mai departe, chiar dacă nu mai pot.

 

Sunt o persoană căreia îi plac proiectele sociale și atunci, din când în când, găsesc oameni în jurul meu cu care încerc să fac coaching pe business sau pe care doar îi ajut să se dezvolte și îi promovez. Am parte de multe dezamăgiri din cauza asta, dar, din când în când, câte unul dintre ei ‘rise above’ și mă face să fiu foarte mândră. Îmi dă senzația că fac lucruri mari într-adevăr.

 ana-morodan-produse-topline-unalike-beauty-3

Ai putea să ne spui mai multe despre academia de influencers GIN (get influenced now)? De ce consideri că este nevoie de așa ceva pe piață? Se mai face în 2018? Sau ceva planuri pt 2019? 

 

GIN | Get Influence Now – Morodan Digital Influencers Academy a avut cea de-a doua ediție anul acesta si va continua si in 2019. Se adresează în principal celor care vor să-și construiască mărci personale clare și puternice sau business-uri în online. În 2016, din bloggeri ne-am transformat în Influenceri. În 2017, oricine cu acces la internet s-a crezut/visat/imaginat/proclamat Influencer. În 2018 ar fi cazul să bem un gin și să ne trezim. Influența și Audiența nu sunt același lucru. Influența a fost, este și trebuie să fie mult mai mult decât mărimea unei audiențe. Nu oricine care are 10k followers și promovează un ruj este influencer. INFLUENCERS devin doar cei vizionari, care au rezistența și consecvența de a schimba lumea. Asta e destinul și drumul lor.

 

Era tare bine dacă la început de drum aș fi avut pe cineva care să îmi dea dimensiunea reală a acestei piețe, să mă ajute cu rețete, network și contacte. Dar cum eu nu am avut norocul ăsta, am zis să fiu eu șansa altora și să zic tot ce știu. Nu cred în concurență, cred în piața evoluată, puternică, cu reguli clare și cu cât suntem mai mulți cei care facem lucrurile așa cum trebuie, cu atât e mai bine pentru toată lumea. De aceea am făcut GIN. Să creez oportunități, să cresc o piață, să dau mai departe ce știu, să îmi asum un rol care să aibă un rost dincolo de likes, shares și pahare de gin la party-uri.

 

Strike questions:

 

Ce citești în acest moment?

Homo Deus – Scurta istorie a viitorului, de Yuval Noah Harari

 

Ce serial te ține țintuită de canapea?

Counterpoint, Dark, Altered Carbon. Mă fascinează scenariile viitorului, în special cele în care ni se prezintă cum tehnologia poate să ne influențeze viața.

 

Care sunt plăcerile tale nevinovate sau ai un ritual la care nu renunți niciodată?

Patiseria și burgerii. Ritualul meu nevinovat este să mă duc pe jos, îmbrăcată în pijamale, la orice oră din zi sau din noapte, până la McDonald’s-ul de lângă mine și să-mi cumpăr meniuri întregi pe care să le devorez în liniște, fără Claude (n.r. colegul de birou al Anei) care să mă privească acuzator.

 

Ce ți-ai propus pentru viitor: personal și profesional?

Mi-am propus mai puțină angoasă și isterie mocnită, mai puțin stres și minimum 2 business-uri noi în alte industrii decât în cea în care activez acum. Nu, nu mi-am propus să fac vreun copil – nu este vreo prioritate pentru mine, ci mi-am propus să învăț să trăiesc mai mult pentru mine.

 

Ana în doar 3 cuvinte:

Determinată, inimoasă, isteațo-nebuno-asumată. Gata, trei!

Surse photo: Instagram Ana Morodan. 

________________

Din print în online: Articolul face parte din revista print The Woman cu nr. 4: 110 pagini de POVEȘTI REALE, oneste și scrise de oameni de lângă noi, în care te vei regăsi & de care te vei lăsa inspirată.

revista

Arta de a trăi de la capăt. Cum am scăpat de depresie | Raisa Beicu

Am citit recent o carte de Jonathan Safran Foer în care  spunea că “Singurul lucru mai rău decât să fii trist este ca alții să știe că ești trist”. Am zâmbit citind fraza asta, am negat-o și m-am bucurat că acum sunt în stare să resping ideea că mai presus de orice s-ar afla impresiile celor din jur.

 

 Scurtă prezentare

 

Mă numesc Raisa, m-am născut într-un sat din Moldova, am un blog personal, iubesc turcoazul și Jonathan Franzen este idolul meu în ale scrisului. Am acceptat invitația revistei pe care o țineți acum în mână de a scrie despre femeia la 30 de ani, chiar dacă mai am un pic până la acel prag. Am făcut asta pentru că sunt la a doua mea viață și cine poate determina vârsta unei vieți primite cadou? Simt că mi-am trăit toată viața cap-coadă, iar acum m-am trezit dintr-o lungă amnezie, cei din jur îmi spun că am doar 28 de ani, actele mi-o confirmă și mă întreb: “Eu ce fac de-aici încolo?”

 RM9-1400x933

 Cum am început să trăiesc

 

Pentru că provin din mediul rural, am avut mereu un complex de inferioritate. Când eram în clasa a VI-a, părinții mei au decis să ne mutăm la oraș, conștienți că acolo nu puteam evolua suficient. Așadar, ne-am mutat, iar asta mi s-a părut o dramă în adevăratul sens al cuvântului. Am fost un copil sensibil și am devenit apoi o femeie vulnerabilă, așa că am plâns săptămâni întregi din cauza acelei schimbări. Renunțasem la casa noastră cu livadă, grădina cu flori, râul din spate, zmeura din curte. Renunțasem la școala dărăpănată unde învățasem să scriu litere și cuvinte ca: “z-i-l-e, f-a-i-m-ă, f-r-i-c-ă, v-i-a-ț-ă, m-o-a-r-t-e”.

Lăsasem viața tihnită de acolo și venisem într-un apartament la marginea Bacăului. Tata m-a înscris la o școală cum văzusem doar în filmele de la TVR1, unicul post pe care îl prindeam la țară. Școala avea două etaje, la mezanin erau zeci de ghivece cu flori exotice și colivii cu papagali. La parter, o sală plină de computere, lângă o bibliotecă imensă și un magazin. Când am văzut cărămida roșie de pe zidurile școlii și terenul imens de handbal, mi-am implorat tatăl să mă mute: “E prea frumoasă pentru mine”. Dar tata nu m-a ascultat, am terminat apoi șefă de promoție și am luat și cea mai mare notă la capacitate. Am reușit la cel mai bun liceu din oraș, am intrat la facultatea din București cu nota 10 la admitere, am luat o bursă în Spania și tot așa. Viața mea s-a transformat într-o luptă de a dovedi că sunt bună, chiar dacă provin dintr-un mediu unde am auzit destul de des: „Nu avem”. Eu am vrut să am. Am alergat să cunosc oameni, să descopăr cafenele, restaurante, să vorbesc limbi străine, să fiu cea mai bună în tot ce fac, să nu ratez nimic. Eram, ceea ce prietenii m-au numit un fluturaș social. Cunoscând atât de mulți oameni, inevitabil am ajuns să fiu tot mai urmărită online – să am followerși, cum rigorile digitale îi numesc. Apăream la televizor, apăream în reviste renumite, oamenii mă plăceau și senzația că apucam f-a-i-m-a de un picior mă făcea să nu mă opresc.

 

 Cum am clacat

 

Știam că m-am născut cu o problemă de sănătate care îmi cauza dureri zilnice, dar asta nu făcea parte din branding-ul personal. Aveam o imagine de păstrat, niște mii de cititori de mulțumit, așa că am ascuns totul. Ziua mă îmbrăcam cu hainele de lux pe care începusem să mi le permit, mă machiam, râdeam în exces și mimam viața perfectă. Seara, de multe ori, ajungeam acasă și plângeam în hohote de la dureri și oboseală. În loc să mă menajez, evenimentele se înmulțeau, ieșeam seară de seară, mâncam nesănătos, efectiv mă sabotam. În plus, am avut parte de o despărțire foarte toxică, cu luni de zile de certuri și manifestări exacerbate. Am renunțat să-mi conduc mașina pentru că tremuram la volan și mi se blocau brațele minute la rând, aveam insomnie și atacuri de panică. În exterior, însă, eram fata frumoasă și fericită. Oricât de jos aș fi fost în realitate, salvam aparențele, consumam energia în cel mai puțin important aspect al vieții mele: ce cred alții despre mine.

 

 Depresia în floarea vârstei

 

Mergeam de vreo trei ani la psiholog, lucram la ceea ce conștientizam că nu funcționează. Psihologul îmi sugera exerciții, discutam, ne chinuiam, dar într-o zi mi-a spus că sunt tot mai rău și nu mă mai poate ajuta. Tremuram tot mai tare, aveam crize cu dureri infernale, sora mea avea grijă de mine noaptea, ziua o luam de la capăt cu lupta pentru f-a-i-m-ă, ajunsesem o epavă, dar îmi repetam: “Sunt bună, nimeni nu va afla”. Au fost luni de zile în care mă gândeam că dispariția ar fi o variantă preferabilă acelui chin.

 ian-espinosa-rX12B5uX7QM-unsplash

 Cum să mori psihic sau fizic

 

Într-o zi din luna august 2017, sora mea s-a speriat de cât de rău arătam. Eram deja deformată fizic, depresia și problemele începuseră să iasă la exterior și asta mă teroriza: “Dacă vor afla oamenii”? Refuzasem luni și ani de zile ajutorul, dar sora mea m-a obligat să merg la spital, unde au urmat luni cu internări peste internări, analize, blocaje, operații, intervenții, telefoane, reproșuri de la medici: “Ești intelectuală, cum ai putut sta așa? Ai venit mult prea târziu, efectiv nu înțelegem cum ai trăit atâta.”

Știam că nu eram bine, dar în veci nu mi-aș fi închipuit gravitatea situației. M-am sabotat, m-am adus singură la capătul lumii. Într-o zi, într-un hol alb al unui spital în care fusesem internată la terapie intensivă, un medic mi-a zis: “Nu mai avem ce face pentru dumneavoastră.” Atunci a fost momentul în v-i-a-ț-ă în care am mirosit m-o-a-r-t-e-a. Timp de câteva luni am știut că sistemul medical românesc nu mă mai poate ajuta, deci îmi număram zilele, țipam de nervi și dureri, eram doar eu cu adevărul de care fugisem ani la rând. Abia în acea stare am înțeles ce înseamnă v-i-a-ț-a și cât greșisem până atunci. În loc să am grijă de mintea și corpul meu, eu clădeam pe imagini false.

Am avut două variante mari în acel punct:

1. Aștept să mor, îmi plâng de milă și îmi nenorocesc speranțele și familia

2. Adun toate energiile posibile și caut soluții.

Dacă pentru prima variantă nu erau prea multe de făcut, în a doua situație totul era o enigmă. Nu reușisem ani de zile să scap de depresie, cum voi reuși să scap acum de ceva de o mie de ori mai grav? Eram un om slab și învins, derutat și înspăimântat, am început să îi urăsc pe cei din jur din simplul motiv că ei vor trăi, iar mie mi se luase relaxarea asta. Mai aveam o groază de lucruri de făcut, cărți de citit și nici măcar nu îl cunoscusem în carne și oase pe idolul meu, Franzen! M-am certat pentru toate greșelile, apoi mi-am făcut un plan de recuperare psihică pentru că doar acolo puteam interveni. Am învățat să merg la loc, am înfruntat dureri infinite, am scris zeci de mail-uri, am sunat câțiva prieteni foarte apropiați, am plâns și le-am spus sincer: “Mi-e frică, nu vreau să dispar!”

Prietenii au venit la mine, m-au ajutat, mi-au dat fundații care au tradus dosare medicale, îmi repetam obsesiv clișeul pe care înainte îl detestam: “Totul va fi bine”. Nu îmi mai păsa că oamenii văd și află că nu sunt bine, mă concentram pe ceea ce ar fi trebuit mereu să conteze: salvarea. Aveam energie și curaj îmbibate cu teroare, voiam să trăiesc și să găsesc un miracol, acceptam cu stoicism respingerile primite de la clinicile din străinătate, nu renunțam indiferent de cât de fatal mi se spunea că este totul. Când clacam, plângeam un pic, apoi lăsam lamentările la o parte și o luam de la capăt cu lupta. Culmea, în cea mai groaznică perioadă din viața mea, eu experimentam pentru prima oară liniștea psihică. Scăpasem de depresie, acum știam că sunt un om puternic, știam că lupt, eram mândră de evoluție și totul devenise limpede în mintea mea. Citeam cărți grele care îmi dădeau sfaturi și exemple similare (ex: Andrew Solomon: Demonul amiezii. O anatomie a depresiei. sau C.G. Jung: Amintiri, vise, reflecții), ordonam priorități,  nu mai avea timp de depresii sau alte detalii care mi-ar fi împiedicat șansele.

După luni de căutări, am ajuns în Viena, locul în care medicii mi-au zis că v-i-a-ț-a mea va continua cu z-i-l-e nenumărate. Mă puteau ajuta, exista tratament, deodată fatalul devenise tratabil. Am avut încredere și răbdare, acum sunt tot mai bine, tratamentul funcționează și mă minunez zi de zi de liniștea asta: Oare așa trăiesc unii oameni? Fără dureri, fără minciuni, fără depresie, fără zile numărate? Mă bucur că merg, mă bucur că sunt în afara spitalului, mă bucur că familia și-a revenit și îl voi cunoaște pe Jonathan Franzen la un festival de literatură.

Nu știu cum puteți scăpa de depresie, conștientizez că sunt un caz extrem: a te salva de depresie prin lupta pentru viață nu este cea mai ușoară soluție. De aceea, ideal ar fi să nu ajungeți la capătul lumii. Vă spun onest: a fost un calvar la care nimeni nu ar trebui să fie supus.

Acum mi-am curățat lista de prieteni, gătesc zilnic, sunt sinceră cu mine și cu cei din jur, f-a-i-m-a nu mai este miza mea, nu mai tremur, conduc la loc, am atins imposibilul abia când am realizat că am fost la un pas de a pierde tot posibilul din lume. Am făcut tot ce am putut să mă salvez și cred că toți suntem datori să ne salvăm viețile. Așa că, permiteți-mă să schimb un pic replica lui Foer: “mai trist decât să fii trist este să nu recunoști că ești trist”. Abia așa poți lupta cu tristețea, de orice natură ar fi ea. Este greu, durează mult, dar vă jur că armonia asta merită orice efort.

Găsiți ceea ce vă salvează pe voi. Stați singure atâta timp cât aveți nevoie, nu vă condiționați fericirea de existența altor oameni, plecați undeva câteva zile și conștientizați ce nu este bine în viețile voastre.

Lăsați fricile pentru altă viață, acum o aveți pe cea prezentă de rezolvat. Strigați din timp după ajutor, investiți timp în liniștea voastră, prioritizați psihicul, prețuiți ce aveți, bucurați-vă de zilele nenumărate și veți primi o viață cadou la schimb!

_______________________

Din print în online: Articolul face parte din revista print The Woman cu nr. 4: 110 pagini de POVEȘTI REALE, oneste și scrise de oameni de lângă noi, în care te vei regăsi & de care te vei lăsa inspirată.

revista

„Ne propunem să scoatem frumosul din ADN-ul românesc și să îl exprimăm într-un mod inteligent, creativ și inovator.”| Alexandra & Oana, POM

Povestea ideii e una mai complexă în esența ei pentru că Uproots, brandul pe care îl conturau în luna martie, înglobează viziunea și „of”-urile a două minți, Alexandra & Oana, decise să producă o schimbare tocmai din România. Fiecare căuta o soluție de ceva timp pentru „of”-ul său și erau decise să facă ceva în acest sens.

Între timp, Uproots a devenit POM – Port Originea cu Mine, un brand de îmbrăcăminte sănătos, concentrat pe binele celui ce-l poartă. POM este despre omul care asemenea POMului crește și dă roade – a fi <p>om înseamnă să-ți conștientizezi trecutul, să trăiești prezentul și să-ți generezi viitorul.

POM – Port Originea cu Mine dă viață unui manifest pentru planeta și industria de fashion, pentru consumatorii și oamenii din industrie, pentru România.

Originea POM. Din rădăcini

De mai mult timp eram în căutarea unor soluții practice, sustenabile pentru noi toți, pentru planetă, pentru comunitățile locale. Mai ales, îmi doream să resetez mentalitatea industriei de fashion după ce am aflat toate substraturile sale de la firul ierbii. Și preocuparea pentru haine sănătoase o aveam de mai mult timp dintr-o nevoie ce ținea de sănătatea mea fizică. Căutam soluții să nu îmi evapor pielea în  microfibre de plastic. Voiam să îmi las corpul să se simtă bine „în pielea sa” și mai mult, hainele să se conecteze cu mine.

La început de 2018, Oana, revoltată că nu găsea un brand de îmbrăcăminte local care să exprime un ethos al locului frumos vizual, dar departe de simbolurile tradiționale găsite pe piață, m-a abordat cu ideea de a lansa un brand de îmbrăcăminte românesc. Am hotărât atunci să ne împletim „of”-urile și să dăm viață unei idei de afaceri clădită pe principii de business corecte.

Așa s-a născut ideea de a da viață unui brand de îmbrăcăminte sănătos care să aibă ca focus binele fizic și spiritual (deci nu doar la nivel funcțional) al celui ce-l poartă; conceput local, dar cu viziune globală, care să ofere o alternativă la produsele de îmbrăcăminte străine. POM e gândit să creeze un impact pozitiv la nivel de societate prin educarea consumatorului asupra beneficiilor hainelor produse sustenabil, din materiale organice și efectele nocive pe care industria de fashion, susținută de comportamente de consum de tipul fast-fashion (haine inspirate din colecțiile scumpe ale designerilor, însă produse rapid și la prețuri mici) le are asupra planetei.

e92551c4-5be1-429f-a7fd-358bc3da2ee7

Industria de Fashion este printre cele mai poluante din lume. O industrie care consumă aprox. 2,400 l de apă doar pentru a produce un tricou, în condițiile în care generează 20% din poluarea industrială a apei.

Brandurile externe domină piața locală, iar șansele de a te îmbrăca cu un produs sănătos, făcut în România și accesibil ca preț sunt practic nule. Și mai trist, nimeni nu știe că aceste haine sunt produse în țări asiatice sau chiar la noi în țară, în condiții de lucru improprii și de cele mai multe ori cu impact negativ asupra mediului și comunităților locale din jurul fabricilor sau culturilor de producție.

După luni de căutare și multe uși închise pe plan local, ne-am dat seama că pasul de a produce pe termen scurt în România produsul pe care noi ni-l doream atât de mult sunt momentan aproape imposibil de realizat. Astfel ne-am orientat căutarea spre parteneri externi cu practici de business sănătoase care să ne ajute în a da viață produsului. Și ne-a fost dat să îi găsim.

Prima manifestare POM va fi sub forma comercializării unor tricouri cu certificări de sustenabilitate, produse etic, cu grijă față de mediu și față de clienții și colaboratorii săi, peste care va fi aplicat un design original românesc creat cu un grup de creație multidisciplinar.

Călătoria noastră de abia și-a netezit cărarea și nu ne vom opri la comercializare. Vrem să producem din România cum trebuie, să ajutăm și să creștem odată cu producătorii locali. Prin POM vrem să conectăm România cu lumea largă. Ne propunem să scoatem frumosul din ADN-ul românesc și să îl exprimăm într-un mod inteligent, creativ și inovativ. Fără elitisme, un brand care e onest, deschis, transparent, perseverent, aproape de natură și de toți oamenii din jurul său.

Prindem rădăcini!

Oana&Alexandra

_________

Sprijină campania de crowdfunding a proiectului POM aici.

Campania de crowdfunding (strângerea de contribuții financiare mici în schimbul unor recompense) se desfășoară până pe 15 decembrie, pe Startarium și are un obiectiv financiar de 7000EUR (dacă acest buget nu e atins, banii se returnează finanțatorilor)

Cum funcționează? 

port originea cu mine

Photo credits: Anca Dospinescu, Raluca Ciornea. 

_______________________

Din print în online: Articolul face parte din revista print The Woman cu nr. 4: 110 pagini de POVEȘTI REALE, oneste și scrise de oameni de lângă noi, în care te vei regăsi & de care te vei lăsa inspirată.

revista

Fericirea la locul de muncă – între mit și realitate

Cu siguranță ai auzit de enciclopedia Hygge, cea care din 2017 face furori prezentând în termeni simpli rețeta daneză a fericirii. Da, aceiași danezi care au fost desemnați ani la rând cel mai fericit popor și cei care au un Institut de Cercetare a Fericirii. Tot danezii au un termen – Arbedjsglæde – prin care definesc știința fericirii la locul de muncă. Iar azi despre această fericire vreau să vorbim.

Arbedjsglæde e fericirea derivată din a face ceva, fiind o stare de bine și o emoție asociată cu activitățile pe care le desfășurăm și în care suntem pe deplin implicați. Putem să-i spunem fericire la locul de muncă sau și mai simplu: pasiune (pentru ceea ce facem). Cum o identificăm? Iată câteva puncte de reper:

• Ne plac activitățile pe care le desfășurăm și le-am face iar și iar

• Ne place să fim înconjurați de colegi/persoanele cu care interacționăm în cadrul activităților zilnice

• Avem mereu în minte ideea de a deveni mai buni la ceea ce facem

• Ne simțim respectați pentru munca pe care o depunem

De ce e important să fim fericiți la locul de muncă?

Pentru noi în primul rând. Indiferent că ne dorim să rămânem sănătoși, să fim lipsiți de stres sau să avem succes în carieră, fericirea e un catalizator de neînloicuit spre toate aceste.

Mai mult, fericirea ne face să fim energici, pozitivi și ajungem să rezolvăm provocările mai ușor. Câștigăm și noi, dar bineînțeles că are de câștigat și business-ul (indiferent că e al nostru sau cel  cu care avem un contract). Vom da randament și vom fi eficace, nu doar eficienți. Prin atitudinea noastră și comportamentele generate de aceasta, ajutăm la crearea unui mediu de lucru plăcut, care inspiră și urmărește succesul pe termen lung. It’s a win-win situation for everyone!

Cum ajungem să fim mai fericiți la locul de muncă?

Am văzut până acum ce înseamnă pasiunea pentru activitatea pe care o desfășurăm și de ce e important să fim fericiți la locul de muncă. Dar oare sunt activități pe care le putem desfășura pentru a ajunge în acest punct? Bineînțeles că există! Iată mai jos o lisă cu acțiuni ce pot fi făcute pentru a aduce bucurie la birou și a maximiza pasiunea pe care o avem:

• Diversificarea activităților și loc pentru taskuri creative. Da, știm cât de mult îi plac creierului nostru automatismele și rutele cât mai scurte, însă puține lucruri se compară cu fericirea pe care o simțim când știm că am făcut ceva nou, diferit și creativ.

• Libertate în luarea deciziilor. Autonomia la locul de muncă e esențială pentru a fi fericiți, iar actul de a decide e unul care ne face să ne simțim liberi. În plus, responsabilitatea aferentă luării deciziilor (indiferent cât sunt de neînsemnate în aparență), ne face să fim mai dedicați.

• Recunoașterea la locul de muncă. Un simplu ”Mulțumesc!” sau ”Apreciez modul în care ai soluționat situația” pot face diferența într-o cultură organizațională și ne pot face să ne simțim mai fericiți. Nu e nevoie să așteptăm aceste cuvinte din partea ierarhiilor superioare (dacă există); în schimb, putem să pornim un curent chiar noi și să ne apreciem la modul real colegii, arătându-le recunoștința sau încurajându-i.

• Îmbunătățirea abilităților profesionale. Atunci când învățăm ne maximizăm potențialul, iar dacă facem asta în mod conștient, ajungem să fim mai fericiți. Așa că fie că alegem să citim un articol relevant pentru domeniul nostru sau că participăm la un curs, cu siguranță pe termen lung noile abilități deprinse ne vor face mai încrezători în propriile forțe.

Sper că ai văzut cât de ușor putem să ajungem să fim mai fericiți la locul de muncă, mai ales când ajungem să facem ceea ce ne pasionează. Mai am un singur lucru de adăugat: nu aștepta ca altcineva să te facă o persoană fericită, chiar dacă vorbm de viața profesională. Fericirea la locul de muncă e ceva cât se poate de real – you got what it takes to get there!

Madalina Marincas

Mădălina Marincaș, contribuitor The Woman. Ca project manager îi place să ducă la bun sfărșit proiecte ce par imposibile și să rezolve cu zâmbetul pe buze provocările ce apar. Ca trainer crează și livrează cu entuziasm sesiuni pentru cei dornici să învețe despre ei și despre cei din jur. Iar ca și om, îi plac călătoriile, lectura, psihologia și muzica.

IA și-a făcut loc în viața noastră și e aici ca să rămână

Viitorul stiintifico-fantastic pe care ni-l imaginam noi acum cateva decenii a devenit realitate prin inteligenta artificiala (IA). Roboti inteligenti care gandesc, vorbesc si fac treaba in locul nostru nu mai reprezinta un scenariu de film, ci sunt deja la ordinea zilei. IA si-a facut loc in viata noastra si e aici ca sa ramana.

Chiar daca uneori ne sperie puterea enorma pe care o poate exercita IA asupra noastra, potentialul sau extraordinar de a ne imbunatati si usura viata ne face sa apelam din ce in ce mai mult la ea. Multe institutii au inceput s-o foloseasca, insa mediul de afaceri a imbratisat IA cu cel mai mare entuziasm si rezultatele au fost cum nu se poate mai bune. IA a schimbat e-commerce-ul intr-un mod revolutionar si castiga tot mai mult teren si in alte domenii. In aceste conditii, TU de ce nu ai folosi-o?

Daca te mai intrebi care sunt avantajele IA si cum te poate ajuta aceasta sa-ti cresti afacerea, iata mai jos cateva idei.

Ce avantaje îți poate aduce inteligenta artificiala

 1. Imbunatatirea proceselor de business

In sens generic, un proces de business include sarcinile si activitatile operationale ale unei companii care contribuie la atingerea obiectivelor sale, si anume oferirea de bunuri si servicii. Cu ajutorul IA se poate obtine o imbunatatire considerabila a proceselor de business, astfel incat compania sa aiba o eficienta operationala mai mare.

In mod traditional, o companie care-si doreste o imbunatatire a unui proces incepe prin a colecta informatii pentru a determina modul in care se desfasoara acel proces in momentul actual. Dupa colectarea informatiilor, urmeaza identificarea erorilor si stabilirea unor masuri de remediere.

Inteligenta artificiala poate ajuta la identificarea mai rapida a tiparelor si la definirea conditiilor actuale ale unui proces, astfel incat sa se identifice mai usor erorile sau ineficientele din cadrul procesului.

De asemenea, IA poate fi utilizata pentru a monitoriza productivitatea si bineinteles pentru indeplinirea unor sarcini repetitive din procesul de productie. IA poate inlocui astfel o parte din forta de munca si poate inlatura erorile umane dintr-o operatiune, dar acest aspect nu este un subiect tocmai usor de digerat pentru toata lumea.

 2. Reducerea operatiunilor administrative

Operatiuni precum preluarea si procesarea comenzilor, plata facturilor, crearea de rapoarte sau multe altele asemenea pot fi efectuate cu succes de programe compexe care folosesc inteligenta artificiala. Preluarea acestor operatiuni administrative de IA va elimina erorile umane, va eficientiza operatiunile si va ajuta compania sa se concentreze pe alte activitati pentru a-si dezvolta afacerea.

 3. Imbunatatirea serviciului de asistenta clienti

Aparitia asistentilor virtuali a facut posibila trecerea la un alt nivel al serviciului de asistenta clienti. Informatiile cu privire la produsele si serviciile unei companii sunt mai accesibile cu ajutorul acestor asistenti virtuali, iar clientii sunt mult mai satisfacuti. IA poate analiza intrebarile frecvente ale clientilor, poate raspunde intrebarilor previzibile si poate ajuta compania la stabilirea unui contact pozitiv cu clientii sai.

In acest moment, IA poate raspunde la intrebari simple de genul ”Ce? Cand? Cum? Unde? Sau De ce?”, insa pe masura ce AI va dezvolta mai multe abilitati cognitive, aceasta va putea gestiona intrebari mai complexe ale clientilor si va putea stabili adevarate conversatii cu acestia.

4. Cresterea exponentiala a vanzarilor

Imbunatatirea serviciului de asistenta clienti va ajuta compania sa-si faca clientii mai fericiti si astfel sa-si creeze noi oportunitati de vanzare. Cross-selling-ul (vanzarea incrucisata) reprezinta unul din obiectivele oricarei companii, iar acesta va putea fi atins mai usor cu ajutorul unui serviciu imbunatatit de asistenta clienti.

Articolul integral aici.

„De multe ori fix vulnerabilitățile ne împing pe drumul nostru și acelea sunt poveștile de succes.”| Irina Wagner, Wagner Arte Frumoase și Povești

Irina Wagner este Managing Partner Wagner Arte Frumoase. Este creierul business-ului Wagner Arte Frumoase și Povești. Este sora artistei Ana Wagner și partener la Wagner Arte din 2006. A absolvit facultatea de Marketing ASE și un MBA la Open University. Este pasionată de prezent, arte, sport și călătorii. Își dorește să ajungă milionară la bătrânețe.

Irina se ocupă de managementul și de partea de PR, de promovarea creațiilor surorii sale. Ana spune că sora sa este cel mai bun “galerist”. Economist de meserie, Irina a venit cu rigoarea planurilor de afaceri și cu calculele. Fiecare pas al dezvoltării firmei a fost gândit de Irina, iar decizia a fost luată după consultări cu Ana. Cele două surori se completează reciproc. Arta și bussinesul nu se exclud, mai ales când e vorba de o afacere de familie.

Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să spui cine ești?

Ce frumos. Suntem în permanentă schimbare și evoluție. Cam ăsta e scopul speciei noastre, cred. Așadar dacă mă uit la mine în urmă cu 5 ani, 20 sau 3 zile deja am impresia că personajul e dintr-o altă viață. Fiecare zi, moment vin cu concluziile lor, schimburile de informații se întâmplă în permanență cu oamenii din jur și viața în general. Singurele momente care merită amintite, în ceea ce mă privește, sunt cele în care am iubit sau iertat profund, viața și oamenii. Este un exercițiu zilnic.

Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum?

Este o întrebare foarte intimă care mă preocupă în ultima vreme și am aici o teorie. Cred că drumul nostru e determinat de niște emoții predominante ce ne vin din copilărie, karma, univers, destin. Ele ne aruncă în lupta pentru supraviețuire, procreare, evoluție profesională, personală, etc.. Pe măsură ce trăim, conștient, în cel mai fericit caz, realizăm care sunt aceste trigere și dacă suntem destul de abili și lucrăm cu noi, ne eliberăm de ele și putem avea libertate deplină încât să ne urmăm drumul NOSTRU.

Nu vreau să dau un răspuns pr-istic și să aduc aici niște subiecte gen ambiția, educația, puterea, dorința de a face frumos sau bine însă nici nu voi putea răspunde complet la întrebare deoarece dacă vreau să fiu foarte sinceră, vă voi dezvălui esența mea cu puncte vulnerabile și tari. De multe ori fix vulnerabilitățile ne împing pe drumul nostru și acelea sunt poveștile de succes. Sunt un copil invizibil ce a reușit. O să fac referire la un lucru ce atârnă de partea pozitivă a balanței și o să pun acolo dorința de a fi liberă și dragostea pentru frumos și oamenii ce-l apreciază, o lume aparte ce se distanțează de mase.

Cum, când și unde a început povestea Wagner Arte?

Cred că atunci când am făcut cunoștință cu colecția mamei de albume de artă. Apoi, s-a continuat cu momentul în care i-am organizat Anei primul vernisaj în apartamentul meu în renovare din Militari (și a vândut tot), apoi primul event mare la Cărturești (unde a vândut tot), cu magazinul din B-dul. Carol și-așa mai departe. Poveștile au începuturi pe care nici nu le bănuim.

Cum v-ați ales numele și identitatea vizuală?

Ana s-a ocupat de imagine, consultându-se cu mine. Numele nostru de familie „suna” bine, am făcut muzică 10 ani, ne-am prins imediat că e suficient de sonor pentru a susține un brand. 

Cum este să construiești o afacere de succes cu propria soră?

Ușor și greu în același timp, e o poveste complicată, de familie, business și plăcerea de a trăi cum vrem.

Este greu să faci un business profitabil din artă?

Da. Cred că dacă știi să vinzi arta poți vinde orice pe lumea asta. Mai ales în acest spațiu ex-comunist în care lipsa de educație, cultura în acest sens, banii ne sunt nefavorabile. Istoria e de vină. Procesul de adormire ca să nu zic îndobitocire a maselor este în plin avânt.

Apoi, suntem într-o poziție ingrată în care îndemnăm lumea la contemplare, la atenția pentru detaliu când trendul general e ca oamenii să-și creeze senzații tari din imagini șocante, experiențe de mall, transă, cluburi, droguri, distracții scurte și puternice. Încercați să le comparați și vedeți ce câștigă.

70119440_10217518626611197_254724863829213184_n

 Ai (aveți) mentori la care apelați?

Eu nu.

Unde vedeți afacerea peste un an? Ce surprize frumoase ne pregătiți?

Ne extindem pe orizontală. Împreună cu o parteneră din Germania, am înființat o companie de branding și evenimente, Fabrique Folie și ne-am specializat în branding pentru medici și clinici medicale.

Cu Wagner Arte țintim puternic piața națională prin shop-ul online – wagnerarteshop.com și internațională, prin export. Pentru surprize trebuie întrebată Ana. Venim cu colecții noi capsulă din colaborări cu alți designeri sau bloggeri pe alte suporturi față de tradiționalul porțelan, Ana semnează design pentru fabrica de porțelan Vista Alegre din Portugalia, colecții de bijuterii noi, participăm la târguri internaționale.

Cum vă alegeți partenerii cu care colaborați?

În primul rând ne place să știm că avem cu cine sta de vorbă, trebuie să avem senzația plăcută că e un partener normal și de încredere cu care putem construi proiectul, apoi depinde de ce interese avem în a dezvolta ceva nou cu acea/acele persoane.

Totul se acordează cu strategia pe termen lung a brandului.

Care ar fi recomandările pe care le-ai oferi unui antreprenor la început de drum în domeniul artei?

Cred ca ar fi bine să studieze piața și să vadă clar că are un loc aici, apoi l-aș orienta către piețele din afara României, unde există o piață de artă.

Ce înseamnă autenticitatea pentru tine? Dar curajul?

Autenticitatea înseamnă curajul de a fi și trăi în deplină înțelegere și armonie cu tine însuți în această lume. Asumarea propriei persoane așa cum este și creația unei povești proprii.

Curajul vine automat atunci când trăiești autentic. Autenticul îți aduce încredere în tine și se confundă pe undeva cu curajul. Eu nu vorbesc aici despre bravură, nici despre tupeu, ci despre acea dezinvoltură de a face tot ce-ți trece prin cap pentru că știi că poți.

Ce este Viața, Irina?

Nu știu. Mă preocupă întrebarea și e grea. Nu-mi dau seama ce căutam aici, pe planeta asta mică și frumoasă, în Univers. Cert e că putem avea multe șanse de bucurie, iubire și evoluție spirituală.

 UNguilty pleasures

Ce muzică te face să te simți acasă? 

Offf. Depinde de mood. De la Bach la punk, muzică de film, underground românesc, hip-hop, pot fi acasă oriunde. 

Cartea de pe noptieră sau autorul preferat? 

Crush-ul meu recent este Henry Miller.

Cu ce fel de oameni te înconjori?

Cu suflet bun.

Destinația preferată de vacanță?

Marea și New York.

Note to self?

Take things easy.

Gabriela-Blaga-The-Woman-Magazine-1-1024x723

Interviu realizat de Gabriela Elena Blaga, Founder Innerpreneur & Contributor The Woman. Gabriela Blaga este un project manager creativ, cu experiență în change management, process improvements, business development, community management, “legator de oameni”. Spune despre ea că îi place să iasă în afara zonei de confort. Are calități de excelent comunicator și mediator, cu o mare capacitate de a analiză a contextului organizațional, capabilă să coordoneze proiecte complexe la nivel regional și global, cu implementări de proiecte în Europa, Asia și America de Sud.

Trainer și coach în formare, solopreneur, a “ieșit” din corporație pentru a se dedica “creșterii armonioase” a oamenilor mici și mari.

Cum să trăiești frumos cu puțin, fără să faci rău planetei | Interviu cu Bea Johnson, Zero Waste Lifestyle

În fiecare an aruncăm 2.12 miliard de tone de gunoi. Pus în camioane, acestea ar forma un șir care ar înconjura lumea de 24 de ori.

2 adulți, 2 copii, un chihuahua și zero deșeuri. Muncesc, călătoresc, se hrănesc și trăiesc frumos la fel ca noi toți, singura diferență considerabilă fiind amprenta pe care o lasă asupra planetei. Bea Johnson a venit pentru prima dată în România la invitația celor de la Samsara FoodHouse și am avut ocazia să o cunoaștem și să povestim mai multe despre ceea ce ea numește un stil de viață #zerowaste. Cu un simț al umorului out of the ordinary și o abordare relaxată, Bea ne-a povestit în cadrul evenimentului despre obiceiurile de consum, garderoba capsulă sau cum a trecut peste blazanta scuză a celor din jur cum că “nu se poate”.

Cum era viața ta înainte de acest proiect și ce anume te-a făcut să alegi un stil de viață zero waste (fără deșeuri)?

Consider că viața mea a fost reprezentativă unui stil de viață tipic american, motiv pentru care mi-am dorit mult să mă mut în SUA. Am vrut să experimentez stilul de viață văzut la televizor.

Dar, după ce am petrecut acolo o perioadă de șapte ani, în care am locuit într-o casă de unde trebuia să ne deplasăm cu mașina peste tot, ne-am decis să ne mutăm mai aproape de un oraș unde puteam merge pe jos sau cu bicicleta. Înainte de a găsi casa potrivită, am închiriat un apartament pe o perioadă de un an de zile și ne-am mutat acolo doar cu lucrurile esențiale. Acela a fost momentul în care am descoperit beneficiile unei vieți simple. Astfel am găsit timpul necesar pentru a citi cărți și pentru a viziona documentare despre problemele de mediu, și, ceea ce eu și soțul meu am descoperit, ne-a îngrijorat în legătură cu viitorul pe care îl creăm pentru copiii noștri. Asta ne-a motivat îndeajuns încât să vrem să facem o schimbare.

Am început prin a viziona documentare despre consumul de energie, consumul de apă, apoi ne-am îndreptat atenția asupra deșeurilor. Și, căutând soluții, într-o zi, am găsit termenul “zero-waste” care, pe atunci, era folosit pentru a descrie gestionarea deșeurilor la un nivel municipal. Era, de asemenea, un termen folosit în domeniul fabricilor, dar nu era folosit ca un termen a ceva ce faci acasă. Atunci când am văzut termenul, mi-a setat un țel și m-a ajutat să fac lucrurile să meargă mai departe. Nu exista un ghid despre cum să trăiești după o anumită rutină, așa că a trebuit să testăm limitele extreme. În cele din urmă, am găsit un echilibru care ni se potrivește, și am adoptat lucruri pe care știam că le vom putea face toată viața. Acela a fost momentul în care “zero-waste” a devenit un stil de viață.

Care a fost cel mai greu lucru cu care te-ai confruntat în schimbarea stilului de viață?

Cel mai greu lucru pentru noi a fost să găsim un echilibru, pentru că nu exista un ghid despre  zero-waste lifestyle, nicio carte, niciun blog despre asta, așa că a trebuit să testez o mulțime de lucruri, să caut pe Google o mulțime de informații, și, de asemenea, să le sun pe mama mea, bunica mea și pe soacra mea să le întreb “Cum ați reușit să faceți toate astea înainte de toate aceste deșeuri?” și, puțin câte puțin, am găsit un echilibru, însă, la un moment dat, am ajuns să fiu foarte prinsă în prepararea produselor de casă. Îmi preparam propria brânză, propria pâine, propriul lapte din soia, propriul unt, dar tot acest proces nu era ceva ce puteam să fac pentru restul vieții, cu slujbe cu normă întreagă.

Am renunțat așadar, însă, în loc de a produce propria brânză, mergeam cu un borcan la tejgheaua cu brânzeturi, iar pâinea o luam direct din brutărie. Oricum producătorii la care apelam fac brânză și pâine mai bune decât reușeam noi, așa că a fost o decizie mai bună.

 photo-credit-Jacqui-J.-Sze-2-low-res

”Ne-a luat cam doi ani de zile până să ajungem ca gospodăria noastră să nu producă mai multe de un borcan de deșeuri anual. Am testat diferite opțiuni pentru a le găsi pe cele care funcționau pentru noi.”

 

Cumpărături = confort psihologic

Când simți că vrei să cumperi ceva fă o listă, dar să fii puternic și să nu mergi direct la magazin, ci să aștepți o săptămână sau chiar o lună. Dacă aștepți destul timp înainte să cumperi, îți vei da seama că nu ai nevoie de multe lucruri de pe lista ta sau poate îți vei da seama că nici măcar nu le vrei. Această societate consumeristă a fost creată de fabricanți sau vânzători puternici pentru a ne crea nevoile, însă dacă reușești să treci de toată expunerea la publicitate, te vei simți fericit în legătură cu ce ești și cu ce ai deja, iar aceștia nu vor mai reuși să îți creeze nevoi fictive.

 Metodologia celor 5R

În cartea pe care am publicat-o, Zero Waste Home, explic că pentru a ajunge să ai o casă în care risipa să fie zero, trebuie doar să urmezi metodologia mea în 5 pași în ordinea următoare:

Rs-1

• Refuză lucrurile de care nu ai nevoie!

• Redu numărul lucrurilor de care chiar ai nevoie!

• Reutilizează (renunță la produsele de unică folosință)!

• Reciclează, dar doar ce nu poți refuza, reduce sau reutiliza. În acest mod, vei sfârși prin a recicla mai puțin.

• Rot (transformă resturile în fertilizator)!

E foarte important să știi cum și când să oprești televizorul sau, poate, să te uiți mai puțin prin reviste, să renunți la poșta promoțională. Există, desigur, diferite metode de a face asta în funcție de diferitele părți ale lumii. În SUA a trebuit să depunem ceva mai mult efort pentru a elimina promoțiile prin poștă, dar, de îndată ce am făcut-o, de îndată ce am renunțat la cablu și am anulat abonamentele la cataloage și poșta promoțională, dintr-o dată am devenit fericiți cu ce aveam.

 De unde îți iei informațiile?

Poți să îți iei informația de pe internet, desigur, dar să fii foarte selectiv cu ceea ce primești. Este ceva ce iubesc în SUA, se numește TheSkimm și este un program prin care primești un singur e-mail cu toate știrile recente și asta e tot. Fără reclame! Le poți vizualiza rapid, așa că rămâi cu știrile la zi, dar nu primești toate reclamele care, de obicei, vin la pachet cu informațiile.

Ești o inspirație pentru toți cei care au spus că așa ceva nu este posibil. Ce sfat le-ai da celor care sunt conștienți de problemele mediului și care vor să-și reducă influența dăunătoare asupra mediului înconjurător?

Pentru oamenii care se tem de conceptul zero waste, le-aș spune că sunt conștientă de faptul că termenul în sine sună înfricoșător, radical, dar am aflat că stilul de viață zero waste este total opusul a ceea ce credeam că este. Credeam că este un concept destinat curentului hippie, dar nu trebuie să fii un hippie pentru a trăi în acest fel.

Oamenii tind să creadă, de asemenea, că îi costă mai mult, dar nu e cazul. Am descoperit că, dimpotrivă, economisim 40% din bugetul final. Dar cel mai mare avantaj al acestui mod de viață este câștigul de timp. Când renunți la lucrurile pe care nu le folosești sau de care nu ai nevoie, îți simplifici viața prin definiție: ai mai puțin de curățat, de depozitat, de întreținut, eventual de reparat sau de aruncat.

Conceptul zero waste îți va crea spațiu în viață pentru ceea ce contează. În cazul nostru, am redescoperit o viață bazată pe experiențe, nu pe lucruri, deci, în final, câștigi o viață bazată pe a fi, nu pe a avea.

Ce urmează? Cum intenționezi să dezvolți acest proiect și ce putem noi toți să facem pentru o lume sustenabilă?

Ceea ce fac nu este un proiect, este un stil de viață. Astăzi a devenit o mișcare la nivel global. Când am început, am fost bombardați cu critici și oamenii spuneau: “ceea ce faceți voi nu contează, sunteți doar o familie și nu veți schimba nimic”.

Le-am demonstrat că se înșală. Nu doar că am reușit să inspirăm mii de oameni să înceapă, ba mai mult, unii dintre ei au decis să deschidă magazine cu produse neambalate. Pornind de la acest stil de viață, oamenii deschid astfel de magazine peste tot în lume.

Sunt, de asemenea, companii mari care au văzut că această mișcare ia amploare foarte repede și că este în interesul lor să se adapteze acestui stil de viață și nu să-l ignore.

Zero waste nu este un trend, este o necesitate și nu se va opri, așa că vor trebui să se obișnuiască cu ideea.

 photo credits: Jacqui-J.

️ Narator curios, Iulia Pascal 

_______________________

Din print în online: Articolul face parte din revista print The Woman cu nr. 4: 110 pagini de POVEȘTI REALE, oneste și scrise de oameni de lângă noi, în care te vei regăsi & de care te vei lăsa inspirată.

revista

Antreprenorul român, resursa umană și radiografia pieței de muncă, săptămâna viitoare, la HR Summit

Joi, 24 octombrie, are loc la Cluj-Napoca evenimentul de referință pentru industria de resurse umane,  HR Summit. Peste 200 de profesioniști din industria de HR și domeniile conexe, din România și din străinătate (consultanți, traineri, manageri, avocați specializați în dreptul muncii, antreprenori) sunt prezenți la eveniment pentru a împărtăși din provocările industriei. Printre subiectele abordate în cadrul evenimentului  se numără: schimbările și dinamica din piața muncii, recrutarea, aspectele legislative, cum se poate crește angajamentul angajaților, beneficiile extra-salariale, managementul relațiilor de muncă sau gestionarea conflictului. 

Recrutarea: între vânătoare de mituri și nevoile reale ale pieței muncii 

Recrutarea fost și rămâne un subiect important pentru HR. Mulți recrutori se confruntă cu aceleași situații: aceiași oameni la interviuri, cerere forte mare pe piața de muncă și cerințe ale angajaților pe care devine din ce în ce mai greu să le atingi.

“În toți anii de când conduc divizii sau companii m-am lovit de o gramadă de clișee pe care probabil că le vedeți cu toții când recrutați: în vânzări căutăm barbați preferabil necăsătoriți, în HR femei, în IT numai tineri, asistentele medicale si infiermiere femei, tineri în call center, bărbați în poziții manageriale, și alte asemenea. Toate aceste clișee ne fac să recrutăm într-un red ocean și generează un val de consecințe și percepții în societate ținându-ne captivi într-un cerc vicios.” declară Sinziana Maioreanu (CEO, Aegon România și speaker în cadrul HR Summit)

Educație pentru prevenție și creșterea calității vieții, la inițiativa HR managerului 

Abonamentele medicale sunt printre cele mai căutate beneficii extra-salariale. Asta în contextul în care suntem cu cel puțin 6 ani sub media europeană cât privește speranța de viață, conform comisiei europene. Cei mai mulți dintre angajații din companiile din România merg la medic în scopul tratării, nu neapărat spre a face un control de rutină.

Nevenca Doca, din persepectiva de HR Director(Banca Transilvania) a înțeles cât e de important să contribuie la prevenția celor mai frecvente tipuri de cancer, așa cum sunt ele identificate de OMS. Așadar, împreună cu Regina Maria a implementat cel mai amplu program de prevenție a cancerului desfășurat într-o companie privata din România. Nevenca Doca (HR Director, Banca Transilvania) va prezenta ROI-ul pe care o campanie de CSR, de prevenție a cancerului depistat în stadiu incipient, il poate avea.

Software-uri performante, de eficientizare a muncii în HR 

Anul acesta, pe piața din Cluj-Napoca, a avut loc o fuziune care vine pe de o parte, cu expertiză pe zona de software, pe de alta, cu know-how pe piața de HR (True HR&dpPayroll). Este vorba despre compania clujeană AROBS Transilvania Software care a achizitionat UCMS Group România, si împreună și-au propus să ofere servicii și produse mai performante.

În cadrul secțiunii #TheKeypointSpeech, Ionuț Gherle (CEO, UCMS by Arobs) va susține un speech în care va oferi exemple concrete despre serviciul pe care l-au creat având la bază expertiza celor două companii.

Aspecte legislative: de la angajare la incetarea contractului, din mai multe perspective 

În cadrul panelului de discuție pe care organizatorii l-au inclus în agendă ia cuvântul Cristina Bidiga (Asociat Manager, Coordonator birou Cluj-Napoca, NNDKP) avocat din anul 2002 specializat în litigii și consultanță în domeniul dreptului privat și al insolvenței. Cristina va puncta la ce aspecte trebuie să fie atenți profesioniștii în HR la momentul încheierii contractului, ce opțiuni există în cazul litigiilor de muncă sau la desfacerea contractului de muncă. Sesiunea de întrebări și răspunsuri va scoate la iveală preocupările constant din industrie și va crea acel dialog atât de necesar, parte din scopul evenimentului.

Blind date with a book, campania organizatorilor pentru promovarea cititului.

Tematica acestei ediții HR Summit face referire la competențele angajaților dincolo de studii și de calificări. Se raportează la capacitatea specialiștilor de resurse umane de a dezvolta abilități, de a vedea dincolo de diplome, de a angaja atitudini și a construi pe dorința oamenilor de a învăța.

Plecând de la această tematică HR Summit, în colaborare cu Bookster a gândit campania Blind date with a book. Scopul campaniei este acela de a da un imbold angajaților companiilor să-și ia răgaz să citească – fie că sunt 10 minute sau jumătate de oră într-o zi. O activitate care pe viitor poate să creeze dependență și, speră organizatorii, dorința de a extinde cât mai mult timpul dedicat carților în timpul liber, acasă sau în oraș.

De ce blind date with a book? Organizatorii au ales să acopere titlurile cărților pentru a crea curiozitate și interes față de cărți. Este suficient  ca angajații să deschidă orice carte din cele selectate de către ei pentru a deschide un univers interesant, numai bun de explorat.  Campania se desfășoară în perioada 14-21 octombrie, iar beneficiarii sunt 6 companii din Cluj-Napoca (companii software, hub-uri etc.)

Ultimele locuri la HR Summit – expo-conferința de resurse umane organizat de Libero Events se  loc pe fi achiziționate pe site-ul oficial al evenimentului http://www.hrsummit.ro.

Cei care susțin industria de HR, înțeleg nevoile și provocările pieței și ajută la dezvoltarea ei: Hart Consulting, Incetives Hub, Atp Motors, 3 minutes job, Regina Maria, UCSM by Arobs, NNDKP, Samdam Solutions, Conacul Archia, The Woman, WWieland, Sanopass, Smart HR, Oxygen PR.

“În relația cu autoritățile sau instituțiile publice ca angajatori, categoria cea mai frecventă de litigii este cea privind sporurile la salarii”, Cristina Bidiga, NNDKP

Cristina Bidiga este avocat din anul 2002 specializat în litigii și consultanță în domeniul dreptului privat și al insolvenței. Are o experiență de consultanță și reprezentare juridică extinsă în dreptul muncii, unde asistă clienți din industrii precum auto, producție, retail, servicii si altele. Cristina coordonează pe plan local biroul NNDKP din Cluj-Napoca care asigură asistență și reprezentare companiilor cu activitate în județul Cluj și în județele limitrofe. În interviul acordat aflăm mai multe despre litigiile de muncă, greșeli de procedură sau transformările pe care le traversează legislația muncii. 

 • Care sunt cele mai comune obiecte ale litigiilor de muncă în România în ultimii ani?

Litigiile care implică părți din domeniul privat au ca obiect în principal contestarea deciziilor de concediere și plata unor drepturi salariale, în special a contravalorii orelor suplimentare. În relația cu autoritățile sau instituțiile publice ca angajatori, categoria cea mai frecventă de litigii este cea privind sporurile la salarii. 

 • Care credeți că sunt cele mai sensibile aspecte care generează cele mai mari probleme in raporturile de munca dintre angajator si angajat?

Din experiența mea, cele mai mari probleme la nivel organizațional sunt generate de organizarea muncii și respectarea timpului de muncă vs. timpul de odihnă. Aceste probleme au la bază fie un volum de muncă ridicat raportat la un număr insuficient de salariați (iar aici cauza este în principal lipsa forței de muncă), fie modalitatea de organizare efectivă a muncii care presupune o sferă prea mare de atribuții, activități pentru durata normală de timp a unui contract de 8 ore/zi.

Din perspectivă juridică, problemele cele mai mari sunt ridicate de modalitatea insuficient de riguroasă de redactare a contractelor, a actelor adiționale și a fișei postului care de multe ori este mult prea generală pentru a justifica atribuțiile concrete ale salariatului și pune angajatorul în imposibilitatea de a-și exercita prerogativele, în special cele privind evaluarea obligatorie a salariaților și cea disciplinară.

 • Cererea de încetare a contractului de muncă fără preaviz a devenit o practică comună și un impediment pentru ca mulți angajatori să-și poată susține activitatea. Contextul îl reprezintă scăderea forței de muncă atât din punct de vedere al volumului, cât și a calității muncii prestate de angajați. Cum îl poate determina angajatorul pe angajat să respecte preavizul stabilit în contract?

În practică, întrebarea se referă la două ipoteze distincte. Cererea de încetare a contractului prin acordul părților, chiar dacă este la inițiativa salariatului trebuie aprobată de angajator, iar legea spune expres că în această situație părțile convin asupra datei. În acest caz, de fapt, nu vorbim de un preaviz, ci de o perioadă agreată de ambele părți anterioară încetării contractului de muncă.

În cazul demisiei, preavizul este obligatoriu pentru salariat, iar nerespectarea lui poate atrage sancționarea disciplinară a salariatului inclusiv cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă și dacă se poate dovedi producerea unui prejudiciu, angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia.

 • Care sunt cele mai frecvente greșeli de procedură ale angajatorilor atunci când emit decizii de concediere?

Relațiile de muncă sunt în general guvernate de un formalism care poate părea excesiv dar care, având în vedere miza socială și economică a acestora protejează de fapt ambele părți. În cazul particular al concedierilor, respectarea formei deciziei cu toate elementele prevăzute de lege este condiția necesară, dar nu și suficientă pentru legalitatea lor. Justificarea unei concedieri trebuie să fie temeinic făcută astfel încât și salariatul și în ultimă instanță judecătorul să poată discerne motivul real al acesteia. Încadrarea corectă a motivului în ipoteza legală care permite dispunerea măsurii concedierii este din nou foarte importantă și este unul din elementele deseori tratate poate prea ușor.

 • Care sunt impedimentele cu care se confruntă companiile atunci când au în plan o restructurare sau o reducere de personal?

Nu le-aș numi impedimente, pentru că practic ele nu sunt asta, dar există dificultăți generate (din nou) de superficialitatea întocmirii actelor in derularea relațiilor de muncă. O altă sursă de dificultate este necesitatea justificării măsurii restructurării care sigur că la nivel de business există întotdeauna însă ea trebuie transpusă și în limitele și rațiunile legislației muncii.

 • Din punct de vedere legislativ, cum vedeți evoluția codului muncii având în vedere transformările disruptive ale noilor tehnologii?

Codul muncii nu s-a modificat masiv din 2011, ceea ce îl face unul din actele normative majore stabile la nivel național având în vedere inflația de reglementare care există în România în toate domeniile. Cu toate acestea, uitându-ne la dezvoltările internaționale (i.e., testarea inteligentei artificiale și implementarea acesteia pe scară largă de către sectorul serviciilor profesionale, cel puțin în Statele Unite ale Americii), aparent sistemele cu care consultanții, inclusiv avocații, lucrează astăzi vor fi ajustate pentru a răspunde impactului noilor tehnologii.

Prin impact îmi place să înțeleg “cerințe”. Inevitabil acestea se vor resimți și în domeniul dreptului muncii, dar rămâne de evaluat la ce scară și cu ce orizont de timp.

 • Ce v-ați dori să vedeți mai mult în industria din care faceți parte?

Așa cum am menționat la întrebarea anterioară, impactul noilor tehnologii își va face simțită prezența și în piața serviciilor avocațiale. Deoarece vorbim din ce în ce mai des despre digitalizare și adaptarea diverselor companii la acest proces, mi-ar plăcea ca industria serviciilor juridice să devină un mediu mult mai transparent și dinamic și din această perspectivă, iar digitalizarea cred că este unul dintre aspectele cheie pe care trebuie să le avem în vedere în această industrie.

În cadrul NNDKP am preconizat cu ceva timp în urmă că un client, indiferent de domeniul din care face parte, are nevoie ca avocatul lui să fie la ”un click distanță” de acesta. Ne-am propus și am reușit să creștem în ultimii cinci ani gradul de digitalizare a activităților din cadrul companiei în beneficiul imediat al clienților. Într-o primă fază am implementat o soluție completă de document management, iar mai târziu o platformă ce include funcționalități complete de timesheet și facturare, managementul proiectelor și al dosarelor de instanță, CRM (Customer Relationship Management), e-Learning și Conflict Check. În prezent continuăm dezvoltarea celor două sisteme pe care le ajustăm în mod constant pentru a răspunde unor cerințe din ce în ce mai aplicate și personalizate atât pentru clienți, dar și pentru noi, avocații. De asemenea, avem în vedere și alte câteva procese noi de digitalizare, dar pentru moment acestea sunt într-o stare incipientă de dezvoltare.

O industrie digitalizată a serviciilor juridice va conduce spre o asistență mult mai complexă, proiecte inovatoare și o concurență sănătoasă.

________

Cu Cristina Bidiga ne întâlnim la HR Summit, în cadrul panelului de discuție: Aspecte legislative: de la angajare la incetarea contractului, din mai multe perspective. Cristina va puncta la ce aspecte trebuie să fie atenți profesioniștii în HR la momentul încheierii contractului, ce opțiuni există în cazul litigiilor de muncă sau la desfacerea contractului de muncă. Sesiunea de întrebări și răspunsuri va scoate la iveală preocupările constant din industrie și va crea acel dialog atât de necesar, parte din scopul evenimentului.

Save the date: Electric Castle 8 va avea loc între 15 și 19 iulie 2020

Cu o creștere semnificativă în suprafața festivalului, investiții în sustenabilitate și o primă promoție dedicată celor mai loiali fani, festivalul Electric Castle își anunță datele de derulare pentru ediția cu numărul opt: 15-19 iulie 2020. 

Peste 230.000 de participanți a numărat cea mai recentă ediție Electric Castle, aceasta fiind cea mai mare audiență din istoria de 7 ani a festivalului. Peste 15.000 dintre participanți au optat să trăiască experiența de festival în camping, păstrând tendința de creștere de la an la an. Organizatorii au decis ca, pentru ediția din 2020, campingul să fie complet regândit și să devină „festivalul din festival”. Noul concept de camping va păstra cele mai populare facilități de până acum – baruri și opțiuni culinare dedicate, locuri speciale pentru grătare și spații de relaxare –, dar va aduce și noutăți, precum o scenă și line-up dedicat exclusiv celor care vor locui în mini-orașul Electric Castle.

Odată cu regândirea campingului, festivalul va câștiga aproximativ 30% în suprafața totală, ceea ce va permite introducerea de noi scene care vor completa line up-ul cu noi genuri muzicale, dar și explorarea zonei naturale de aici, prin integrarea de noi spații.

„Provocarea va fi să abordăm toate aceste schimbări în mod sustenabil”, crede Andi Vanca, director comunicare Electric Castle. „În 2019, am reușit cu un efort extraordinar din partea partenerilor, dar și prin implicarea participanților, să reciclăm 80% din deșeuri, ceea ce e o premieră pentru un festival din România, însă planurile noastre vizează scăderea impactului real asupra mediului, din toate punctele de vedere, chiar dacă ne așteptăm ca numărul participanților să urce cu cel puțin 10%, media ultimilor ani”.

Aproape 30 de tone de hârtie, metal și plastic au fost reciclate după ediția din acest an a festivalului, cu susținerea Lidl România, iar 469 de kilograme de alimente au fost donate prin proiectul derulat cu Banca de Alimente. Electric Castle lucrează, deja, alături de organizațiile implicate în protecția mediului, la o nouă strategie pentru anul viitor.

Între timp, este momentul și pentru public de a-și face propriile planuri: în 22 octombrie, Electric Castle reia vânzarea de abonamente pentru ediția 8. Primele 10.000 de abonamente vor putea fi achiziționate într-o promoție specială la doar 399 lei, după epuizarea acestora prețul fiind de 499 lei.

Toate detaliile legate de structura abonamentelor pentru 2020 se regăsesc pe electriccastle.ro, iar pentru mai multe informații, echipa Electric Castle este disponibilă aici: press@electriccastle.ro 

Părinții și timpul de calitate cu cei mici | #growingparents

După apariția copilului, prioritățile se schimbă în aproape fiecare casă. Este nevoie să adaptăm teoria pe care o cunoaștem la dinamica propriei familii, căci momentele cu cei mici devin cele mai importante momente ale zilei. În plus, conectarea cu bebelușul prin timp de calitate petrecut împreună poate contribui la protejarea copiilor împotriva stresului cronic, care poate provoca tulburări de somn, probleme digestive, tulburări de memorie, depresie și obezitate.

caroline-hernandez-TMpQ5R9mbOc-unsplash

Cum ne putem conecta cu cei mici? Keep it simple and natural!

Prin activități realizate împreună, le oferim încrederea că le suntem alături. Conectarea înseamnă să fii atent la nevoile copilului tău și să trăiți clipa prezentă împreună.  Iar ,,când îți faci un scop din acest obiectiv, conectarea vine de la sine”, scriu Daniel J. Siegel și Tina Payne Bryson în cartea „Inteligența parentală”.

6 modalități prin care putem să avem momente minunate împreună cu cei mici

  • Prin joacă

Ne putem conecta pur și simplu cu copiii jucându-ne, fără scenarii realizate dinainte, ci fiind prezenți acolo 100%. Pe lângă joaca de care avem parte, stimulăm și creativitatea lor. Ies cele mai bune distracții din joaca de-a eroii, pictând, colorând sau din inventat cântecele în fața oglinzii cu copilul în brațe.

  • Prin momente magice de ținut în brațe, citind o cărticică împreună

Putem deveni unul dintre personajele haioase din poveștile citite celor mici. Mai mult, este recomandat ca bebelușul să fie introdus în lumea minunată a cărților încă din primele luni de viață, ajutând la dezvoltarea ulterioară a limbajului și imaginației.

paige-cody-bOVZ_f3fbQM-unsplash

  • Fiind grijulii și cu nevoile noastre

Este mai ușor să ne conectăm cu bebe după ce ne-am umplut și noi paharul emoțional. Acest lucru este posibil dedicându-ne timp, vorbind inclusiv cu un specialist psiholog despre ce a însemnat nașterea, perioada postpartum sau întreg procesul de adaptare la noua formulă de familie. (De exemplu, prin consilierile Birth Story Listening , adresate atât mamelor, taților, cât și cuplurilor). Important este să fim bine noi cu noi.

  • Lăsând telefonul deoparte

Nu credem că există rețete perfecte. Însă conectarea cu copiii necesită în primul rând petrecerea timpului împreună cu ei, dedicându-ne lor fără a fi distrași de gadget-uri. Cei din jur vor fi înțelegători, așadar profitați din plin de timpul petrecut cu cei mici, cât sunt mici.

  • Implicându-i în activitățile de zi cu zi ale familiei

Îi putem include pe copilași în activitățile noastre din bucătărie, momente care devin un nou prilej de conectare odată cu diversificarea sau autodiversificarea lor! Mai mult, toddlerii adoră să se implice în toate activitățile tipice adulților. Și, că veni vorba, cine nu are nevoie de ajutor și la alte treburi casnice, atunci când avem de aspirat sau de șters geamurile?

  • Prin alăptare

Mamelor le este mai ușor să își găsească acel timp de calitate cu cei mici în timpul alăptării. Nu este vorba doar de nutriție – când micuțul tău se prinde de tine să fie alăptat, îți aude bătăile inimii, îți simte mirosul, este liniștit de contactul piele pe piele. Însă brațele părinților vor fi la fel de primitoare și după această perioadă, căci în timpul înțărcării blânde ies la iveală noi și noi modalități de apropiere și conectare în familie.

Conectarea poate fi făcută în pași mici, zilnici, acei baby steps adorabili care merg de minune în acest context. Nu există nicio modalitate corectă de a vă conecta cu copilul. „Atâta timp cât te distrezi și te simți fericit în jurul copilului tău, acesta se va simți fericit și în siguranță, iar legătura va avea loc în mod natural.”, spune dr. Chuck Schaeffer, psiholog.

Acest articol este parte din seria #GrowingParents, inițiativă The Woman x Cuibul Berzelor, pentru părinții și viitorii părinți care au nevoie de îndrumare, documentare și suport în călătoria pe care au început-o alături de cei mici.

Cuibul Berzelor este alături de 10 ani de mai bine de 2300 familii care au optat pentru cursurile de educație prenatală Lamaze, viitorii și actualii părinți fiind așteptați cu drag, deschidere și sprijin calificat la cursurile susținute atât fizic, în Cluj-Napoca, dar și online.

Gala “Din Inimă Pentru Viitor”. Ce costum bărbătesc made to measure donează pentru eveniment Tudor Tailor

Vineri, 18 octombrie, are loc evenimentul caritabil “Din Inimă pentru Viitor” organizat de Fundația Inovații Sociale Regina Maria, pentru care Tudor Tailor va dona un costum de barbați made to measure, care îmbină tradiția țesăturilor create la standarde britanice și italianești cu nano tehnologia, rezultând într-un blend hidrofob care nu se șifonează și nu se patează.

În acest an, tematica evenimentului este “Coroana nevăzută a bunătății”, iar fondurile adunate din licitația fără strigare vor fi redirecționate spre lupta împotriva discriminării sistematice și a sărăciei.

A 7-a ediție a Galei “Din Inima pentru Viitor”

Gala reunește și în acest an top managementul unora dintre cele mai importante companii, cât si membrii Casei Regale, ambasadori și diplomați, cu scopul de a susține proiectele umanitare ale fundației.

De 10 ani, Fundația Inovații Sociale Regina Maria oferă servicii medicale și medicamente populației fără adapost, fără sau cu venituri reduse prin policlinici sociale. De asemenea, se ocupă de educația copiilor din familii fără posibilități și au misiunea de a servi necondiționat pe cei lipsiți de oportunități de însănătoșire sau educație.  În anii trecuți, Fundația a strâns sume de peste 100.000 de euro, iar anul trecut a ajuns la sumă record de 200.000 euro.

Și în acest an, Tudor Tailor revine ca partener al fundației pentru a sprijini activitatea și cauzele alese.

“Când am primit invitația de a fi alături de fundație în această misiune de educare și însănătoșire a celor lipsiți de aceste posibilități, nu doar ca nu am ezitat, dar am considerat potrivit sa oferim una dintre piesele de rezistență a ultimei colecții. 

Licităm unul dintre cele mai speciale costume ale anului 2019”. ne-a transmis Alin Copîndeanu, CEO al brandului de lux pentru bărbați.

Costumul made to measure licitat de Tudor Tailor

TudorTailor2

Spre deosebire de piesele ready to wear, realizate după șabloane standard de mărimi, costumul made to measure va oferi control deplin asupra tuturor detaliilor celui care va participa în ‘silent auction’.

Câștigătorul licitației va beneficia de un nou outfit creat în jurul personalității sale și adaptat conform propriilor dimensiuni.

Cine participă la silent auction și cum se va desfășura evenimentul

Costumul made to measure va fi licitat în cadrul evenimentului într-un ‘silent auction’, iar suma donată de câștigătorul licitației va fi folosită pentru a lupta împotriva discriminării sistemice a adulților și copiilor care trăiesc la limita sărăciei, ignorați, marginalizați și care în cele din urmă devin invizibili pentru societate.

Vor participa oameni de afaceri, ambasadori, persoane publice și oricine vrea să facă o schimbare în viața a mii de oameni fără venituri, prin asigurări medicale și acces la educație a sute de copii.

Programul evenimentului va include o seară memorabilă, presărată de momente de networking, o cină gourmet specială, licitații live și fără strigare cu obiecte și experiențe spectaculoase, precum și un concert susținut de Loredana.

Dacă apreciați că puteți sprijini evenimentul, nu ezitați să contactați reprezentanții Fundației Regina Maria. 

De ce pleacă angajații din companii. Greșeli și soluții pentru manageri

Retentia oamenilor in companii este una dintre cele mai mari provocari cu care se confrunta managerii. Plecarea unui angajat poate avea efecte negative pe termen lung, in special financiare. Iar astfel de situatii pot crea efectul domino. Adica, plecarea unui angajat poate duce la plecarea mai multor oameni din companie, daca managerii nu gasesc o modalitate de a-i motiva pe oameni astfel incat sa ramana alaturi de companie.

Potrivit Harvard Business Review, in medie, este nevoie de 24 de zile pentru a inlocui un angajat, iar costurile de angajare pot ajunge la sume enorme, in functie de domeniul de activitate al fiecarei companii. Mai mult decat atat, plecarea unui angajat inseamna pierderea unei pozitii-cheie sau chiar a unui talent, daca vorbim de domenii creative. Tot potrivit Harvard Business Review, aproape un sfert dintre angajati aleg sa plece abia dupa primul an petrecut intr-o companie, ceea ce inseamna ca managerii ar avea suficient timp sa anticipeze si sa previna astfel de situatii.

Dezavantajul este acela ca nu toate companiile sunt suficient de pregatite pentru a anticipa sau pentru a preveni plecarea unui angajat. Chiar si identificarea unui comportament poate fi un proces indelungat, care nu aduce de fiecare data rezultatele dorite de companie.

De ce pleaca angajatii din companii? Ce ii determina sa renunte la un job si sa accepte noi provocari? Si ce pot face managerii pentru a evita astfel de situatii?

Exista numeroase raspunsuri la aceste intrebari, iar motivele difera de la o companie la alta sau de la un domeniu la altul. Cu toate acestea, cel mai important lucru pe care il pot face managerii este sa identifice principalele motive pentru care angajatii pleaca din companii si sa elimine pe cat mai mult posibil factorii de risc.

Iata, asadar, cateva dintre motivele pentru care angajatii pleaca din companii!

De ce pleaca angajatii din companii – greseli pe care le fac managerii

1. Seteaza obiective greu de realizat si au asteptari mult prea mari

Ce poate fi facut in aceasta situatie? O solutie foarte simpla si eficienta este stabilirea prioritatilor pentru fiecare angajat in parte. Astfel, fie ca vorbim de un reprezentant de vanzari, fie ca vorbim de un angajat care asigura suport sau se ocupa de contracte, fiecare trebuie sa aiba sarcinile si prioritatile bine definite. Abaterile nu ar trebui sanctionate, mai ales in cazul in care angajatul alege sa ignore un task mai putin important pentru a duce la indeplinire un task urgent.

2. Programeaza si desfasoara activitati care duc la pierderea unor resurse importante

Astfel de situatii se intampla in cazul companiilor in care echipa are intalniri zilnice, care se pot desfasura pe durata a cateva zeci de minute sau care se pot desfasura pentru mai multe ore. Astfel, cea mai importanta resursa pe care o pierd angajatii in aceasta situatie este timpul. Angajatii care trebuie sa participe constant la sedinte, sa intocmeasca rapoarte sau sa discute cu managerii despre rezultatele lor pierd timp esential, iar acest lucru se va reflecta direct in calitatea activitatii lor. 

Ce poate fi facut in aceasta situatie? Daca angajatii isi cunosc foarte bine sarcinile, stiu ce termene limita trebuie sa respecte si sunt foarte organizati, atunci atribuirea de noi sarcini sau programarea unor intalniri pica din start din discutie. Mai mult decat atat, daca acestia au sarcini importante, managerii trebuie sa gandeasca un plan astfel incat sa elimine din sarcinile lor zilnice acele lucruri care nu sunt importante sau urgente.

3. Delegarea unui numar foarte mare de sarcini, unele dintre ele deloc necesare

O alta greseala pe care o fac cei mai multi manageri este aceea ca aloca mult prea multe sarcini. Iar partea cea mai neplacuta este aceea ca unele dintre ele nu sunt necesare. Astfel, angajatii pierd foarte mult timp cu sarcinile zilnice, saptamanale si lunare, se confrunta cu stres si din aceasta cauza au un randament mai scazut. 

Ce poate fi facut in aceasta situatie? Alocarea unui numar mai mic de sarcini este un prim pas pentru crearea unei activitati mai placute. In plus, daca angajatii au un numar bine definit de sarcini, semnificative si esentiale pentru cresterea si dezvoltarea companiei, acestia vor fi in mod sigur mult mai implicati in activitatile pe care le desfasoara.

Articolul integral aici. 

Celine Dion, regina muzicii pop va concerta anul viitor, pe 29 iulie, in premieră în București, pe Arena Națională

Artista care a bucurat milioane de inimi in intreaga lume in cei peste 30 de ani de cariera ajunge pentru prima data in Romania. Biletele pentru concert vor fi disponibile incepand cu data de 17 octombrie, ora 10 AM, ora Romaniei. Membrii fanclubului Team Celine vor putea cumpara bilete in exclusivitate printr-o perioada de pre-sale, urmand a exista cateva sesiuni de pre-sale limitate si pentru fanii inscrisi in bazele de date ale organizatorului, distribuitorilor de bilete sau partenerilor evenimentului. Concertul din Bucuresti face parte din turneul COURAGE WORLD TOUR, care promoveaza si primul album in limba engleza al artistei din ultimii 6 ani si va ajunge in aproape 100 de orase din intreaga lume.

Celine Dion a lansat de curand trei noi piese de pe urmatorul album, Courage, care va aparea pe 15 noiembrie. “Imperfections”, “Lying Down” si “Courage” sunt melodii cu o noua directie creativa pentru artista si vor putea fi ascultate live in timpul concertului de la Bucuresti. Fanii artistei o vor putea acompania si la hiturile care au facut-o atat de cunoscuta, «My heart will go on», «A new day has come», «Because you loved me», «It’s all coming back to me» si multe altele.

“Marturisesc ca incercam de mai bine de 10 ani sa o aducem pe Celine Dion in Romania, dar ne-am tot lovit de reinnoirea anuala a faimoaselor ei rezidente in Las Vegas. Ne-am bucurat enorm cand a luat in sfarsit decizia de a porni intr-un turneu mondial, care va ajunge in peste 100 de orase, de pe toate continentele. In Romania, Celine Dion este una dintre cele mai indragite cantarete internationale, iar Bucurestiul va fi unul dintre putinele orase din Europa de Est unde va concerta, astfel incat asteptam si foarte multi fani din Serbia, Bulgaria, Turcia, Ucraina si Moldova.” a declarat Laura Coroianu, organizator.

emagic - celine dion

Considerata una dintre vocile iconice ale muzicii pop, Celine Dion va concerta in Capitala miercuri, 29 iulie 2020, pe Arena Nationala.

Turneul COURAGE WORLD TOUR este produs de Concerts West/AEG Presents, concertul din Romania fiind organizat de Emagic.

Biletele vor fi disponibile pe celine.emagic.ro, iabilet.ro si eventim.ro. Acestea vor costa intre 225 si 850 de lei (cu taxe si comisioane incluse) in functie de distanta fata de scena. Toate biletele sunt cu loc – inclusiv zona de gazon va avea sectoare de scaune. De asemenea, vor exista si pachete VIP pentru acest eveniment. 

Despre Celine Dion

Celine Dion continua sa doboare recorduri cu spectacolele rezidenta din Las Vegas – The Colosseum at Caesars Palace, unde a concertat de peste 1,100 de ori pentru peste 4.5 milioane de fani. In iunie 2018, Celine a luat o pauza de 2 luni pentru a se dedica turneului sold-out de peste ocean, CELINE DION LIVE 2018, concertand in peste 22 de spectacole in 12 orase din Asia, Australia si Noua Zeelanda. Turneul a fost unul din cele mai bine vandute din 2018, cu incasari de aproape 57 de milioane de dolari si un public de 260.000 de oameni. Celine a ajuns pe primul loc si in clasamentul US Dance Club in luna iulie 2018 cu remix-ul single-ului Ashes din filmul Deadpool 2. Pe 8 iunie 2019, rezidenta de 16 ani, din Las Vegas a celebrei artiste s-a incheiat.

Pentru mai multe detalii despre COURAGE WORLD TOUR: Simona Michnea | simona@emagic.ro

Trăim în și pentru viitor, dar prezentul cui rămâne? Time management într-o lume care nu mai are timp

”Sunt atât de ocupat/ă!” sau ”Am atât de multe de făcut!” sunt doar câteva dintre expresiile pe care le auzim constant. Suntem mereu în criză de timp: noi, cei din jurul nostru sau toată lumea! Facem ce facem și pare că nu ne ajunge timpul, iar a fi ocupat ajunge să fie sinonim cu sentimentul de importanță. Însă așa este într-adevăr? Pentru azi vă propun să facem un deep dive în subiectul time managementului.

Eficient versus eficace

Un lucru pe care l-am înțeles foarte bine muncind într-o corporație a fost prioritizarea. Poate ai să te întrebi ce legătură are acest subiect cu managementul timpului. E firească o astfel de întrebare. Dă-mi voie să-ți spun o poveste ruptă din primul meu internship într-o companie de peste 60 000 de angajați la nivel mondial.

Eram în Ravenna, Italia, în divizia unei companii petroliere. Managerul de atunci al bazei era o persoană foarte meticuloasă, extrem de calculată și punctuală. Un francez școlit în Anglia, cu o experiență de lucru de peste 20 de ani în țări din Europa, Asia și Africa. Săptămânal, primam și de la el, pe lângă inginerii cu care interacționam, activități ce țineau de buna funcționare a bazei. Crearea unei prezentări pentru siguranță pentru personalul din bază. Revizuirea modului în care se reciclează bateriile folosite de instrumentele de foraj și așa mai departe. Aceste activități nu erau tocmai motivul pentru care mă dusesem să fac acel internship, însă la final m-a întrebat ce părere aveam de ceea ce realizasem. Nu mai știu ce am răspuns, însă țin minte că mi s-a pus totul în context.

”Ai muncit pe aspecte prioritare pentru această bază și ai fost eficace. Asta e mai important decât a fi eficient și a face o mulțime de lucruri într-un timp scurt!”.

Cu informațiile acestea clarificate aș vrea să pornim la drum:

Eficiență – se poate confunda cu randamentul, adică a face mult într-un timp cât mai scurt.

Eficacitate – ceva ce corespunde unui scop urmărit; a rezolva lucrurile care contează cu adevărat (cele prioritare).

Cum știm că e timpul să ne gândim serios la managementul propriului timp?

Oricât de paradoxal ar părea, acum avem mult mai mult timp decât strămoșii noștri. Doar gândindu-ne la cât timp economisim cu mijloacele de transport pe care la avem în prezent la îndemână. Sau cât timp ne rămâne pentru că o mulțime din activitățile zilnice au fost preluate de mașini și roboți: spălatul rufelor, spălatul vaselor, parte din activitățile ce țin de gătit etc. Și totuși, parcă am vrea încă puțin timp, pentru că nu reușim să facem tot ce ne propunem. Însă chiar dacă l-am avea, probabil n-ar fi suficient.

Ce se întâmplă azi e că suntem în permanență conectați cu fel și fel de informații care transmit creierului nostru semnale vis-a-vis de ceea ce ar putea face. Sunt 10 cărți ce așteaptă să fie citite. Sunt 3 seriale care ar putea fi urmărite. Mai e un job ce ar putea fi făcut. Sunt 20 de evenimente care au loc în oraș în această seară. Și așa mai departe. Adevărul e că ne concentrăm pe lucrurile pe care am putea să le facem și să le avem, iar timpul nostru trece fără a fi conștienți de acest aspect. Și mai sunt câteva piste care ne pot spune că modul în care ne petrecem timpul și în care îi facem management necesită o schimbare. Iată câteva dintre ele:

– Suntem mereu în întârziere. Sau pe fugă, un termen pe care ne place să-l folosim frecvent. Ne grăbim să mâncăm, să prindem autouzul sau taxiul. Claxonăm coloana de mașini pentru că ne grăbim să ajungem într-un loc sau să facem ceva important. Guess what? Toată lumea este (sau s-ar putea să fie) în exact aceeași situație!

– Suntem nerăbdători. Așteptăm weekendul. Apoi concediul. Apoi anul viitor când … . Trăim în și pentru viitor, dar prezentul cui rămâne? Și toate acele deadline-uri pe care le avem, nu ajută. Da, e drept că un deadline ne face mai conștienți în multe situații, dar ai observat că punem deadline-uri și acolo unde nu e nevoie? ”Voi termina cartea într-o săptămână” sau ”Am să învăț o limbă nouă în următoarele 3 luni”. Asta adaugă o presiune asupra noastră fără de care putem trăi liniștiți și fericiți până la adânci bătrânețe.

– Suntem lipsiți de energie. Ajungem acasă și suntem fără chef. Am dormi o săptămână dacă s-ar putea. Noi, cei cărora ne place să ieșim în natură, dar care n-am mai făcut asta în ultimele luni. Asta se împletește cu prioritizarea (sau lipsa priorităților) și cu obiectivele (sau lipsa acestora).

Time management. SOS – ce e de făcut?

Am văzut cum stăm la capitolul a fi ocupați. Cu toții suntem sau am putea să fim. Însă dacă ne-am prins că e o buclă infinită, cum facem să ieșim din ea? Iată câteva sugestii:

– Nu putem să le facem pe toate. Și e în regulă, e perfect normal și e nevoie să acceptăm asta. Așa cum nu ne așteptăm de la un contabil să fie și circar și specialist în fizică cuantică și pictor și să le facă pe toate la fel de bine, nici de la noi n-ar trebui să avem astfel de pretenții. Multă presiune există pentru o punem noi asupra noastră.  Cum ar fi dacă am avea curaj să fim blânzi cu noi?

Unele taskuri din lista noastră pot fi pur și simplu amânate sau șterse. Da, șterse!

– Câte un lucru o dată. Ne apucăm de ceva ce ne place (sau din contră) și îl ducem la bun sfărșit. Nu e niciun secret în spate. Multitaskingul e un mit și nici măcar calculatoarele nu fac asta (dar schimbă procesele atât de rapid încât noi avem impresia că fac mai multe o dată). Să facem în loc să ne gândim la ce/cum vom face și vom vedea cum timpul ajunge să curgă altfel (aproape la fel de tihnit ca cel de la sat).

– Petrece timp în viața reală. Digitalul vine la pachet cu multe beneficii, dar ne și fură din timp ca nimeni altul. Nu mă crede pe cuvânt – verifică într-oi zi cât timp petreci pe telefon/laptop just browsing around. Poți folosi una din multele aplicații pentru a monitoriza asta. În cazul în care consideri că acest timp l-ai putea investi într-un mod mai benefic pentru tine sau pentru cine/ce ți-e drag, știi deja de unde poți să tai. Cu siguranță prietenii sau familia îți for fi recunoscători.

Tu ce faci pentru a rămâne ancorat în realitate într-o lume care nu mai are timp? Lasă-ți ideea într-un comentariu.

Madalina Marincas

Mădălina Marincaș, contribuitor The Woman. Ca project manager îi place să ducă la bun sfărșit proiecte ce par imposibile și să rezolve cu zâmbetul pe buze provocările ce apar. Ca trainer crează și livrează cu entuziasm sesiuni pentru cei dornici să învețe despre ei și despre cei din jur. Iar ca și om, îi plac călătoriile, lectura, psihologia și muzica.

Cum arată piața forței de muncă în România?

Pe piata fortei de munca toata lumea se plange. Pe o parte a baricadei sunt angajatorii care se plang ca nu gasesc oameni suficient de calificati sau seriosi pentru posturile vacante, iar pe cealalta parte sunt salariatii care se plang de salariul insuficient, de programul de lucru, de inegalitatile dintre femei si barbati de la locul de munca, se plang ca-i prea mica pauza de masa, se plang de traficul din capitala si de faptul ca trebuie sa se trezeasca dimineata sa mearga la munca… 

Iar in conditiile in care amandoi jucatorii se plang, cel de-al treilea mare jucator de pe piata fortei de munca iese in castig: companiile de recrutare si plasare a personalului. Cu cifre de afaceri si profituri in crestere, agentiile de recrutare continua sa aiba succes indiferent de ce parte se inclina balanta: de partea angajatorilor sau a angajatilor.

Cum arata piata fortei de munca in Romania?

Piata fortei de munca de la noi din tara este dinamica si intr-o continua schimbare. Daca acum cativa ani, angajatorii faceau legea, balanta s-a inclinat oarecum in favoarea angajatilor, in conditiile penuriei fortei de munca de la noi din tara si exodul specialistilor in strainatate.

Astazi, angajatorii au inceput sa devina mai flexibili, atat in ceea ce priveste criteriile de selectie, cat si din punct de vedere al programului de lucru. Jobul de la 9 la 17 nu mai este atat de dorit de angajati si pe viitor orele petrecute la birou se vor rari din ce in ce mai mult. Orientarea va fi pe performanta si indeplinirea obiectivelor profesionale si candidatii autodidacti, care invata repede si suntinteresati sa-si extinda aria de competente vor fi cei mai cautati.

Totodata, incepe sa conteze tot mai mult cultura organizatiei, atmosfera si siguranta de la locul de munca, angajatii cautand un mediu care sa le permita dezvoltarea profesionala, sa se simta apreciati si sustinuti.

 Articolul integral aici.

PS: Rămâi la curent cu schimbările de pe piața muncii și cu provocările pe care le ridică. Ne vedem la HR Summit? 

Untitled-1

“Ne conduce stresul sau ține de noi să-l gestionăm?” Despre burnout și wake-up calls | Antoneta Galeș, Sonas antrenează fericirea

Am condus departamentul de formare și dezvoltare al unei multinaționale în perioada 2000 – 2006, apoi am preluat și funcțiunile administrative, devenind director de resurse umane. Inițial (2000 -2006) am răspuns de oameni începând de la recrutare, politici motivaționale, comunicare,  dezvoltare și până la evaluare. Participam la deschiderile de magazine coordonând tot ce înseamnă de la alegerea oamenilor și până la integrarea acestora. Interveneam ulterior cu programele de training adecvate.

Partea de administrare însemna doar payroll și contracte de muncă. Mi-am zis că ar trebui să fie simplu și mi-am dat șase luni să le pun pe toate la punct. Chiar dacă știam că sunt lucruri de făcut, nu bănuiam cât anume. După aproape un an, în condițiile în care apăreau modificări legislative în fiecare lună, pe care trebuia să le introduc în sistemul de salarizare, lucrurile nu stăteau perfect. Nu de alta, dar programul cu care lucram trebuia modificat la fiecare actualizare legislativă. Îl luam pe colegul meu de la IT deoparte, îi arătam schema logică și făceam modificările necesare.

La primul audit serios pe care l-am avut, am fost întrebată dacă nu mi se pare că e prea mult ceea ce fac. De parcă aș fi avut timp să mă întreb și asta. Ceea ce pare acum de domeniul fantasticului era munca mea de atunci. În 2006 m-am apucat să verific dacă algoritmiii erau corecți, în timp ce operam schimbări la câteva săptămâni, funcție de noile prevederi.

Cum spuneam, după aproape un an, am fost întrebată de către persoana care conducea compania de ce sunt atât de tensionată. Și poate că nemulțumită. I-am explicat că mi-am acordat un termen de a pune lucrurile în ordine și că nu am reușit.

M-a întrebat dacă totul funcționează – ceea ce era foarte clar – și i-am zis că da. M-a întrebat cine mi-a cerut mai mult și a trebuit să-i spun adevărul. Termenele și așteptările erau ale mele. Nu am făcut burnout chiar atunci, a mai durat cam trei ani. Dar principalul vinovat am fost eu însămi.

Se vorbește din ce în ce mai mult despre burnout. Este din ce în ce mai frecvent, iar cauzele sunt multiple, e de vină și modul în care omul își gestionează activitățile, dat find faptul că încărcarea și presiunea sunt din ce în ce mai mari, dar și organizațiile care se străduiesc prea puțin în crearea unui mediu de muncă adecvat, productiv și colaborativ.

Conform definiției OMS Organizația Mondială a Sănătății (WHO – World Health Organization): ”burnout este un sindrom rezultat în urma stresului cronic la locul de muncă și care a fost gestionat inadecvat. Se referă exclusiv la fenomenul apărut în context ocupațional și nu ar trebui aplicat pentru a descrie efecte similare în alte domenii ale vieții.”

Eu dețineam o poziție de conducere și mi-am făcut-o cu mâna mea. Dar burnoutul nu este caracteristic doar celor care sunt dependenți de muncă, workaholici ca mine, e ceva care li se poate întâmpla și angajaților care ajung să se simtă depășiți de stres, pentru că mediul pune prea mare presiune asupra lor. În cele mai multe companii nu se cere în mod clar să vii la muncă chiar dacă ești bolnav, dar există undeva o presiune pentru performanță care te împinge să te duci cu perfuzia la birou.

Eram la o ședință importantă pe care o moderam eu. Aveam o branulă în mână, dimineața fusesem la medic să-mi fac injecția și urma să mă duc seara din nou. Purtam o singură mănușă lungă să o acopăr. Când m-a întrebat o colegă dacă e o nouă tendință vestimentară să umbli cu o singură mănușă lungă până la cot, i-am arătat despre ce e vorba, de fapt. Mi-a zis că sunt nebună, ceea ce știam.

Motivele principale pentru care se poate ajunge la burnout

 Senzația de lipsă de control

Oamenii  au nevoie să știe că pot interveni sau că pot contribui asupra deciziilor care îi privesc la locul de muncă. Trebuie să aibă senzația că pot influența programul, că există o oarecare flexibilitate. Am lucrat pentru o rețea de magazine și apăreau deseori discuții cu privire la programul colegilor din magazine. Cu cât erau mai des consultați, cu atât lucrurile se desfășurau mai lin. Cât de greu putea fi să-ți strângi toți oamenii și să-i întrebi dacă au anumite preferințe și apoi să ajungi cu toți la un loc la o înțelegere? Uneori mai ușor – adică unii făceau asta mai ușor – alții nu înțelegeau și atunci se creau blocaje.

Oamenii au nevoie să dețină toate mijloacele și informațiile pentru a-și face munca bine. Nu vrea nimeni să-și bată joc de ceea ce face. Dar în momentul în care nu le dai uneltele necesare se creează un stres suplimentar inutil.

Așteptări neclare cu privire la ceea ce au de făcut

Există studiul Gallup cu privire la implicarea angajaților. Acolo sunt 12 afirmații despre muncă. Una dintre ele este ”știu ce am de făcut la locul de muncă”. Oamenii au nevoie de claritate, trebuie să știe ce au de făcut și ce rezultate trebuie să producă.

Acum șase ani am publicat primul articol pe tema studiului Gallup. Apoi am răspuns la comentariile care s-au iscat.

Dinamică disfuncțională

Afirmația ”oamenii pleacă din cauza jobului, ci din cauza superiorului direct” merită extinsă la mediul de muncă. Pentru că interacțiunea nu se petrece doar în relația unu la unu cu superiorul, e vorba de toată dinamica între colegi. Este mediul unul în care respectul este susținut? Se ajută oamenii între ei sau este un mediu competițional acerb?

Mediul de muncă și cultura organizațională contează din ce în ce mai mult. Iar cultura este rezultatul tuturor interacțiunilor dintre cei care alcătuiesc organizația, cum vorbesc, cât de sinceri sunt, cât de mult este susținută colaborarea.

Aud deseori expresia ”nu există cultură organizațională”.Faptul că mediul e disfuncțional înseamnă doar că există o cultură disfuncțională și nu că nu ar exista niciuna. Putem pune pe pereți ce lozinci vrem. Cultura organizațională înseamnă ce trăim și nu ce pretindem.

Avem nevoie să vedem noi înșine care este contribuția noastră, dar și ca ea să fie apreciată, să ni se spună. Pentru că avem nevoie să fim văzuți și să contăm pentru cei din jur. Dacă un șef face micromanagement sau dacă este tolerat ca șefii să-i terorizeze pe angajați, stresul devine prea mare și prea greu de dus.

Activitate monotonă sau haotică

Oamenii au nevoie să se simtă provocați de ceea ce fac, dar, în același timp, să aibă senzația că pot duce la capăt ceea ce au de făcut. Dacă sarcinile sunt prea plictisitoare, intervine  monotonia. Dacă totul este haotic apare senzația de lipsă de control și, din nu, stresul acut.

Datoria unei companii este să creeze proceduri și să susțină principii.

Lipsa sprijinului social

Indiferent de tipul de muncă, dacă este vorba de mai mult decât un singur angajat, e nevoie de senzația de ”împreună”. Practic, nu există niciun mediu în care rezultatele se obțin de către o singură persoană. La reușita unei operații contribuie și infirmiera care se asigură că sala a fost sterilizată, nu doar chirurgul care a tăiat și cusut.

Ne întoarcem iar la contribuție și recunoaștere. Tot în studiul Gallup mai  câteva afirmații importante:

”Supervizorul sau altcineva de la serviciu, pare să țină la mine ca persoană”

”Exista cineva la serviciu care îmi încurajează dezvoltarea”

”La muncă, mi se pare ca se ține cont de părerile mele”.

Pentru obținerea celor 12 afirmații au fost chestionate inițial sute de companii și s-au centralizat răspunsurile a mii de oamenii. Practic, cu cât compania avea mai mult succes, cu atât mai mult erau validate cele 12 răspunsuri. La momentul actual, sunt mii de companii și milioane de oameni care au confirmat afirmațiile.

Viața dincolo de muncă

Și eu credeam că dacă muncesc și dorm e suficient. Doar că avem nevoie de mai mult, avem nevoie și de relaxare, de contact cu noi înșine, de liniște și de de multe alte lucruri. Se vorbește despre echilibrul muncă-viață.

Mie mi se pare că sună prea pompos, ca și când atunci când muncești nu trăiești. De aici apar disensiunile. Dacă acceptăm că munca e și ea parte din viața noastră, doar că nu e totul, poate că ar fi mai ușor.

Ce aș face diferit acum sau ce am făcut diferit după burnout?

În primul rând, când mi-a sunat ceasul, mi-am dat seama că e gravă treaba. Nu am folosit expresia în sens metaforic, mă refer la soneria de la cuptor când am fost anunțată că e gata prăjitura, doar că era un dezastru și eu am început să plâng.

Mi-am adus aminte și de încercările disperate pe care le făceam în ultimul timp de a mă relaxa, de a mă odihni, dar nu era nimic posibil, și nici nu mă mai atrăgea nimic. Știam metode, știam tehnici, dar nu funcționau. Pentru simplul motiv că bateria era complet epuizată.

Veneam de la muncă după 14 ore și nu făceam altceva decât să aștept să dorm. Credeam că atâta timp cât dorm aproape 8 ore e ok ce fac. Doar că, în afară de cele 8 ore de somn, nu mai știam altceva. Era o perioadă dificilă, trăgeam de mine de la un proiect la altul, îmi ziceam că imediat trece, că după perioada asta va fi mai bine. Apoi era altceva.

Cu toate bibliotecile și cărțile din capul meu pierdusem. Când era deja prea târziu mi-am pus întrebarea care credeam că funcționează: ”ce ți-ai dori să faci ca să te simți mai bine?”. Și când doar liniștea a fost răspunsul, mi-am dat seama că e prea târziu și trebuie să fac ceva.

Mi-am luat trei luni de pauză. Am început să studiez mai mult despre cum se poate face să nu ajungi aici. Am făcut o formare în art-terapie prin mijloace vizuale și una în coaching.

Am devenit antrenor de fericire. Cu condiția să acceptăm că fericirea este liniște și calm, și capacitatea de a trece mai repede, mai bine și mai ușor prin provocările vieții. Reziliența este despre capacitatea de a-ți reveni după o experiență grea și nu capacitatea de a o evita. Pentru că în viață se întâmplă și evenimente negative pe care nu le putem controla. Contează ce faci atunci.

M-am întors când mi-am dat seama că e foarte important ceea ce fac eu pentru oameni. E talentul meu și ceea ce mă face să funcționez, de a le da celorlalți curajul de a deveni cea mai bună variantă a lor.

Cultura muncii

În Japonia există un cuvânt în legătură cu munca și se cheamă karoshi, practic s-ar traduce prin suprasolicitare până la moarte.

 “Arbejdsglæde” este un cuvânt folosit exclusiv în țările scandinave și care se traduce prin ”fericire la muncă”.  În alte părți nu există această cultură prin care ”munca” și ”fericirea” ar putea fi asociate, pentru simplul fapt că cele două ar fi incompatibile. Dar noi petrecem mult timp muncind și eu nu văd de ce nu am putea accepta că funcționează.

Sigur că este o datorie a fiecăruia dintre noi, dar ține și de politicile și practicile din cadrul unei companii. E nevoie să înțelegem că oamenii doresc să colaboreze și să producă impact. Și să le creăm cadrul de a face asta cât mai bine.

Putem alege în ce mod influențăm mediul de muncă.

Fericire la muncă

Suntem cei mai în măsură să schimbăm ceva, dar avem nevoie de susținere și de impuls pentru asta. Companiile care decid să fie alături de oamenii din interior și să-i sprijine în obținerea echilibrului mental și emoțional – fericire, cu alte cuvinte – vor avea doar de câștigat. Și există și cercetări pe tema asta.

Shawn Achor este un autor și fost profesor la Harvard care a cercetat efectele care se obțin în cazul în care crește nivelul stării de bine în mediul profesional. A derulat studii asupra studenților la Harvard și în multe companii din topul Fortune 500, precum și în diferite alte locuri din lume. Indiferent de domeniu sau de persoane, rezultatele certifică faptul că antrenarea minții pentru atenție, observație, reflecție și fericire conduce la succes măsurabil: creșterea vânzărilor cu 37% și creșterea productivității cu 31%.

E nevoie doar de un antrenament mai bun pentru a face față tuturor provocărilor. E de ajuns să ne creștem capacitatea de a fi prezenți în realitate și de a observa și ce e bun, ce ne ajută să fim mai bine cu noi înșine, cum să ne înțelegem și să ne gestionăm mai bine emoțiile.

Oamenii mai fericiți contribuie la îmbunătățirea culturii organizaționale. Modul în care interacționează cu ceilalți schimbă comportamente, iar cultura organizațională este rezultatul tuturor acțiunilor și interacțiunilor dintre cei care alcătuiesc organizația.

O modalitate eficientă pentru a contribui la fericirea colegilor este antrenamentul minții. În momentul în care oamenii sunt mai fericiți, aceștia performează mult mai bine decât atunci când sunt negativi, stresați sau chiar neutri. Crește nivelul de energie, crește colaborarea orientată către rezultate, crește productivitatea și crește angajamentul.

Am colaborări în mai multe companii cu privire la schimbare organizațională.  Cultura înseamnă acțiuni și interacțiuni între oamenii care alcătuiesc o organizație, este ceea ce facem și ceea ce spunem că vom face. Și, evident, ne ținem de promisiuni. Are legătură cu crearea unui mediu în care oamenii sunt apreciați, sunt tratați echitabil, în care se susține conlucrarea și care este echitabil.

Intrumentul pe care îl propun este Caietul fericirii, un instrument care ar fi putut avea titlul ”Caietul pentru dobândirea echilibrului mental și emoțional”, dar ar fi sunat prea lung și prea complicat. Despre asta e vorba, caietul este destinat observației active și a concentrării pe identificarea mecanismelor automate de acțiune și înlocuirea acestora cu comportamente dezirabile.

caietul fericii antoneta gales the woman-01-01

Caietul este structurat pe 52 de teme, câte una în fiecare săptămână, și propune reflecția pe teme care au fost ordonate special, astfel încât la sfârșitul completării acestuia, starea de bine să fie o consecință.

Caietul trece, progresiv, prin teme legate de satisfacție, comunitate, comunicare și include și exerciții de respirație și atenție.

Care sunt beneficiile clare? 

– te ajută să faci față mai bine tuturor provocărilor pe care le ai și să descoperi resursele cele mai bune

– crește capacitatea de a identifica soluții și sporește eficiența în rezolvarea problemelor.

– îți vei acorda mai multă atenție în mod obiectiv și capeți mai multă încredere în tine.

– te face mai atent și mai conștient de nevoile tale reale și te ajută să te apropii de tine.

– te face mai realist și te ajută să treci mai ușor peste greutăți.

Succesul unei organizații depinde de oamenii din interiorul acesteia. Cu cât aceștia sunt mai bine, mai echilibrați și mai împăcați, cu alte cuvinte, cu cât sunt mai fericiți, sunt mai productivi, mediul de muncă devine mai pozitiv și cu atât compania are mai mult succes. Ideea e că dacă o companie investește în starea de bine a angajaților, va avea rezultate mai bune.

Antoneta Galeș - Cătălin Neacșea

Antoneta Galeș este coach, trainer și art-terapeut. Are o experiență de peste 20 de ani în domeniul resurselor umane și training. În 2014 a fondat Sonas (cuvântul irlandez pentru fericire), o companie de consultanță care are ca obiectiv dezvoltarea oamenilor și crearea mediului care să pună în valoare calitățile acestora. Mai multe detalii pe antonetagales.ro. Scrie romane polițiste sub pseudonimul Tony Mott (tonymott.ro).

“Oamenii sunt cea mai importantă sursă de inspirație” | Ioana Teleanu, UX Goodies

Când nu e în spatele UX Goodies, Ioana Teleanu este UX Designer la UiPath. Devine din ce în ce mai greu pentru ea să se separe de UX, iar asta pentru că a devenit o parte definitorie a identității sale. Începe și termină ziua cu asta – practic, în ultimii ani, întregul ei univers se rotește în jurul profesiei. Dacă e să izolăm UX-ul din definiția sa, atunci este o fată de 30 ani, care a folosit ultima decadă ca să se găsească, cu multă interioritate, preocupată acum de lucruri lumești simple și frumoase, așa cum sunt prieteniile, cititul, plimbările, muzica. Ascultă Thievery Corporation ca să se concentreze și adoră să fie în preajma oamenilor. E curioasă și îi place orice formă de design – fie că sunt haine simple cu croială geometrică sau o formă de manifestare a artei.

În încercarea sa de a se autoeduca, Ioana a creat de la zero o comunitate online de peste 77.000 de pasionați de User Experience din toată lumea. Livrează un conținut de care se bucură ea mai întâi și din care crede că și ceilalți ar avea ceva de învățat. Dincolo de bagajul de cunoștințe pe care îl are, e modestă și preferă să se poziționeze ca un egal în raport cu urmăritorii ei. Pe termen lung, plănuiește să adune comunitatea UX Goodies în mediul offline – vrea să creeze o conexiune reală și autentică între tinerii designeri, mai ales într-un context în care nu există studii universitare care să formeze specialiști în domeniu.

Hai să povestim puțin despre contextul în care te-ai format profesional. Care este background-ul tău și cum ai descrie prima interacțiune cu User Experience?

Am absolvit liceul la Sfântul Sava în București, iar apoi am urmat cursurile facultății de Comunicare și Relații Publice în cadrul SNSPA, plus o facultate de Management la ASE. Primul meu job a fost în ING Bank, unde am crescut timp de 9 ani, ani în care am experimentat și am evoluat până la așezarea în zona de design. 

Prima interacțiune cu User Experience s-a întâmplat când a fost creat departamentul de UX în ING. Eram deja în proximitate – lucram în zona Digital/ HomeBank și am văzut conturându-se rolurile și echipa de design încă din prima zi. Ca orice spațiu nou, a avut nevoie de timp, calibrare și iterație ca să se maturizeze, dar am fost norocoasă să fiu martor la acest proces și să înțeleg ce face un designer observându-i pe colegii mei îndeaproape. Ca atare, și azi recomand oricărei persoane care vrea să învețe User Experience să găsească un designer pe care să-l invite la o conversație și pe cât posibil să-l observe lucrând sau să se lase mentorat de acesta. Învățăm cel mai ușor de la oameni. 

IoanaOrange

Ce fel de probleme rezolvă UX?

M-aș arunca să răspund că orice fel de probleme, dar UX nu e un paliativ universal și nu rezolvă marile probleme ale lumii. Însă rezolvă problemele de interacțiune cu produsele digitale din viața noastră de zi cu zi. Ceea ce, pe termen lung, cumulat, face o mare diferență și are un impact asupra calității vieții oamenilor. Acesta fiind chiar unul dintre motivele pentru care m-am îndrăgostit de această profesie: îmbunătățește calitatea vieții noastre în noua paradigmă digitală în care trăim.

Universitățile din România nu investesc în pregătirea specialiștilor de User Experience în ciuda faptului că este un domeniu care se află într-o continuă creștere. De unde a pornit orientarea ta pentru UX și cum ți-ai cultivat-o?

Am avut șansa de a mă afla într-un spațiu în care UX a fost valorizat și crescut. Cel puțin la vremea respectivă, în afara sferei profesionale nu existau prea multe oportunități de a explora acest domeniu – spațiul academic nu oferă nici astăzi oportunități de specializare în UX Design. Există o serie de cursuri care încearcă să susțină formarea de noi specialiști în domeniu, și care fac o treabă foarte bună, dar se simte lipsa unor studii universitare dedicate – de exemplu o facultate de Digital Product Design sau alte specializări mai nișate în UX. 

A fost o reconversie profesională sau mai degrabă o trecere firească spre acest domeniu? Ce a presupus asta în context de învățare și surse de documentare?

Mai degrabă o trecere firească, aș zice, pentru că nu ajunsesem într-o zonă în care să mă simt definită profesional anterior. Contextul de învățare a fost favorizat de ucenicia pe lângă designerii maturi din companie, plus eforturile mele independente de a progresa. Am fost la un mini-curs de UX, consumam cu sete articole și video content care să mă ajute să înțeleg ce presupune rolul de designer, care este procesul de design și așa mai departe. Eforturile de învățare nu s-au încheiat nici astăzi, de fapt s-au acutizat chiar. Învăț și consum mai mult azi decât la început, și în parte ar putea avea legătură cu faptul că pe măsură ce avansezi în cunoștințele dintr-un domeniu devin din ce în ce mai apăsătoare toate lucrurile pe care realizezi că nu le știi. E un bias documentat științific chiar, efectul Dunning-Kruger, care a dovedit că oamenii la început de drum într-un domeniu se simt mai stăpâni și mai pricepuți decât cei mai avansați, tocmai pentru că au o plajă mai mică de contact cu necunoscutul. 

UX Goodies, comunitatea pe care tu ai construit-o de la zero reunește în prezent peste 70.000+ de pasionați de User Experience din toată lumea. Prin intermediul ei, ai creat un mediu de suport prin care dai mai departe ce știi despre acest domeniu. Cum ai decis să-ți asumi rolul de engager și educator?

Nu simt că am luat o decizie în acest sens, mai degrabă m-am lăsat purtată de acest val, lucrurile s-au întâmplat de la sine. Nu mi-aș fi “permis” să mă autoproclam engager și educator pentru că simt că și eu mai am ani de zile de creștere în față. Cred că oamenii au empatizat cu eforturile mele de autoeducare, cu această călătorie pe care am documentat-o public, ceea ce îi încurajează și, sper eu, îi face să se simtă colegii mei în acest parcurs. 

Cum crești comunități online și prin ce se manifestă puterea lor? Care sunt pașii pe care i-ai urmat pentru a ajunge la comunitatea aceasta numeroasă?

Am tot încercat să descopăr și să articulez rețeta ca să o pot da mai departe celor care și-o doresc, însă realitatea este că nu există o rețetă. Experiența proprie de creștere pare că s-a bazat pe consecvență, frecvență, onestitate și modestie. Am fost activă constant, am fost sinceră despre cine sunt, mi-am lăsat personalitatea să se vadă și am încercat să mă poziționez mereu ca un egal în raport cu urmăritorii mei.

Cum funcționează mintea unui UX-er? Cum se întrețin creativitatea și inspirația: se fură meserie, se ascut senzorii ca mod de-a trăi, se șlefuiesc prin călătorit, se învață prin mentorat?  

Toate cele de mai sus! Principala mea sursă de inspirație sunt oamenii – sunt o persoană foarte socială, curioasă, mă hrănesc din conversații. Călătoriile și observarea lumii înconjurătoare cu ochi de turist ajută, te păstrează într-o stare constantă de curiozitate, descoperire, mirare – elemente care stimulează creativitatea. Mentorat per se nu am făcut, dar mă “las” cumva mentorată de orice alt designer în sensul în care sunt mereu atentă la ce mă poate învăța oricine altcineva.

E un rol curajos cel pe care ți l-ai asumat, iar asta pentru că te responsabilizează să livrezi un conținut valoros. Cum îți organizezi informațiile? Care e strategia de comunicare din spate?

Nu am o strategie, deși simt că am ajuns la un nivel de responsabilitate la care ar fi recomandat să am. Până acum am comunicat spontan și neplanificat – dacă citeam un articol interesant îl transformam imediat într-o postare, sau dacă deveneam pasionată de un subiect anume se reflecta imediat și în UX Goodies. Poate că și asta a contribuit la succes, faptul că a păstrat această aparență de cont personal, poate ușor haotic uneori, dar autentic, cu un om adevărat în spate care postează onest, fără program și echipă. Însă la 77,000 de followeri cred că ar trebui să evolueze abordarea în una mai structurată. 

Este un rol curajos și mă simt din ce în ce mai responsabilă pentru conținutul livrat, poate și de asta am ajuns să postez mai rar. Trebuie să mă gândesc de câteva ori la impactul pe care îl poate avea un mesaj pe care îl lansez pe profil. Nu mai am libertatea și relaxarea de pe vremurile a 400-500 de urmăritori, dar asta mă împinge să cresc atenția și calitatea. Un alt efect este că simt mereu nevoia să adaug “disclaimers” la orice postez – nu e varianta unică și absolută de a aborda o problemă, nu e bătut în cuie, nu e un adevăr universal, a funcționat în contextul ăsta, folosiți informația orientativ și așa mai departe.

Ce planuri ai pentru UX Goodies? Te gândești să aduni comunitatea și în mediul offline?

Mă gândesc din ce în ce mai des la asta. Spațiul virtual, cu toate beneficiile lui, are și limitările de care știm toți, așa că aș vrea să contrabalansez cu acțiuni în spațiu fizic aceste limitări. Conexiunea dintr-o conversație față în față este imposibil de construit în virtual și, mai ales pentru tinerii designeri, e foarte importantă.

M-am implicat în organizarea câtorva meetupuri alături de Asociația Româna de User Experience, încercăm să le reluăm și sper să se mai concretizeze și alte planuri pentru comunitatea de design din România.

⚫   ⚫   ⚫ ⚫

Ce asculți când vrei să te concentrezi?

Pentru concentrare folosesc diverse dintre următoarele: Four Tet, Thievery Corporation, Vanilla Radio (hm, asta cred că mai degrabă relaxează), muzică clasică. Foarte dragut e și noisli.com, un site pe care poți asculta orice sunete din natură, cafenele, le poți combina și poți ajunge la rețeta perfectă pentru tine.

Ce-ți bucură cel mai mult ochii?

Îmi place orice formă de design – design interior, obiectele frumoase, hainele simple cu croială geometrică, materialele naturale, practic orice exercițiu estetic material. Și, bineînțeles, arta.

Cărui podcast ar trebui să-i dăm o șansă?

Design Better făcut de InVision. Inside Intercom. The Crazy Ones. Let’s Make Mistakes. Și mă opresc, că nu mă mai opresc!

Ai vrea să vezi mai mult în industria UX….

Mai mult suport, mai multă colegialitate, mai multe conversații productive, sănătoase. 

Oameni, repere și inspirație

Ar trebui să scriem încă un articol doar pentru asta. Oamenii sunt cea mai importantă sursă de inspirație pentru mine, admir și mă inspiră atât designeri din comunitatea din România, cât și lideri consacrați, precum Jared Spool, Julie Zhuo, Mike Monteiro, Andy Budd și mulți mulți alții. Sunt generoasă cu admirația!

️

✍️ Delia Mihuț, contribuitor The Woman 

Delia Mihuț

A curios social cat – așa se cataloghează adesea, iar asta pentru că e preocupată să găsească răspunsuri la dileme existențiale. E și mai preocupată, însă, să pună întrebări care să scoată la iveală povești cu sens. Delia e comunicator la bază, iar de curând a făcut switch-ul din industriile creative către mediul ONG ca să construiască un brand credibil și o comunitate de susținători în jurul său.

 Sursa foto: arhiva personală

HR Summit Cluj-Napoca – despre cei care construiesc oportunitățile oamenilor în companie

În 2019, accentul cade tot mai mult pe atitudini și comportamente decât pe certificări.  Oamenii de HR se află printre cei care construiesc oportunitățile oamenilor în companie, cei care corelează cifre cu atitudini sau comportamente, cei care înțeleg ce înseamnă a crede, a deveni, a aparține. 

Scăderea calității forței de muncă, job hopping-ul, nevoia tot mai mare de engagement printre angajați, oferirea de experiențe care să-i facă pe oameni – dincolo de performanți, implicați atunci când vine vorba de munca lor.

Pe măsură ce piața muncii trece prin transformări constante, nu e e de mirare că profesioniștii HR se confruntă cu schimbări majore. Recrutarea vine cu un preț mai mare decât reținerea talentelor în companie, iar ei sunt responsabili să-i apropie pe oameni de aceasta. Ei sunt cei care pun accent pe experiențele lor, sunt open minded prin renunțarea la prejudecăți atunci când vine vorba de recrutare.

HR Summit Cluj-Napoca(2)

În cadrul HR Summit – expo – conferința de resure umane, organizatorii pun în același rând peste 200 de manageri HR, CEO, traineri și specialiști de resurse umane pentru a discuta despre ce ne doare: fie că este vorba despre angajarea oamenilor, de dezvoltarea lor, de discutarea noutăților legislative, de crearea unor planuri de formare, de restructurări sau despre a impărtăși din provocările profesionale etc.

De ce să participi? 

– rămâi la curent cu noutățile din domeniu; 

– fiecare secțiune, speech, workshop, dezbatere îți este utilă și a fost creată pentru atingerea unui număr cât mai mare de subiecte de interes pentru industria din care faci parte;

– pentru networking și împărtășirea preocupărilor profesionale; 

– pentru a afla noi modalități de a-ți eficientiza munca, de a identifica talente în companie și noi metode de a fideliza angajații;

– pentru că ai ocazia să înveți lucruri noi de la profesioniști în domeniu: HR, training, legal, management, leadership etc. 

– pentru că e un context de empowerement care generează idei noi, numai bune de aplicat în compania în care îți desfășori activitatea;

– și pentru că fiecare ediție de HR Summit vine cu o experiență fun și activități care să te motiveze în munca ta de zi cu zi. 

Așadar, pe 24 octombrie 2019 vă invitam să luați parte la o nouă ediție pentru a vă conecta la industria de HR, pentru fi la curent cu provocările și soluțiile care dau rezultate. Mai multe detalii despre speakeri și agendă, regăsiți aici.

Pe scurt: O zi dedicată industriei HR cu prezentări, workshopuri practice, conexiuni noi, zâmbete și lucruri noi învățate.

Ne vedem pe 24 octombrie? 

HR-SUMMIT-LOGO-NG-01

Plafonarea nu este o solutie. Ce faci pentru cariera ta?

Te-ai intrebat vreodata care e drumul profesional pe care trebuie sa il parcurgi? Sau ce decizii trebuie sa iei pentru a atinge succesul? Este destul de dificil uneori sa iesi din zona de confort si sa gandesti in perspectiva, insa o singura intrebare ramane mereu valabila: ce faci cand te plafonezi?

Foarte multe persoane se confrunta cu plafonarea cand vine vorba de job, iar acest lucru nu este deloc surprinzator. Din comoditate, din obisnuinta sau din lipsa dorintei de a face mai mult, unii angajati nu gandesc in perspectiva si nu iau in calcul faptul ca lipsa unei actiuni poate duce la o viata profesionala lipsita de rezultate sau satisfactii.

Insa nu este si cazul tau! Daca iti doresti sa evoluezi, daca iti doresti sa iti cresti veniturile sau sa obtii mai multe rezultate, atunci este timpul sa te intrebi ce faci pentru viitorul tau.

Ce faci cand te plafonezi

Plafonarea se poate instala foarte usor si de cele mai multe ori poate fi destul de greu sa o identifici. Ai un job satisfacator in momentul de fata? Este momentul sa te intrebi daca exista posibilitatea sa avansezi, daca poti sa cunosti oameni noi sau sa incepi proiecte de succes, care te vor ajuta sa castigi vizibilitate in domeniul in care activezi.

 Ce poti sa faci:

Accepta noi provocari profesionale

Ai un job care te satisface in momentul de fata, insa stii ca poti mai mult? Este timpul sa accepti noi provocari! Cei mai multi oameni nu reusesc sa se dezvolte profesional pentru simplul motiv ca nu isi cunosc capacitatile. Nu iti limita activitatea profesionala si nu lasa feedback-urile negative sa isi puna amprenta asupra ta. Ori de cate ori apare o noua oportunitate in drumul tau, accept-o si fa tot posibilul sa iesi din zona de confort. Ti s-a oferit posibilitatea sa incepi un nou proiect despre care nu detii toate informatiile? Nu stii niciodata ce potential ai pana cand nu incerci sa lucrezi alaturi de alti oameni. Asadar, nu te grabi sa tragi concluzii despre potentialul tau sau despre activitatea ta profesionala. Acorda-ti o sansa si nu uita sa iti acorzi si timp, pentru ca orice lucru nou vine la pachet cu noi provocari.

Investeste in tine

Sa investesti in tine este cea mai buna decizie pe care poti sa o iei. Indiferent in ce domeniu lucrezi, alege sa participi la cat mai multe cursuri de dezvoltare profesionala si personala. Investeste in carti sau audio book-uri, investeste in cursuri de specializare sau… fa-ti un hobby. Orice activitate te ajuta sa cresti si sa te dezvolti. In plus, este important ca intotdeauna sa inveti lucruri noi. Iesi din zona de confort si pune accent pe cunoastere.

 Fii conectat/a

 

Te-ai intrebat vreodata cum reusesc alti oameni sa aiba succes? Sunt intotdeauna conectati la tot ce se intampla in jurul lor! Vrei sa ai acces mereu la cele mai noi informatii? Vrei sa afli ce se intampla in zona de business si care sunt cele mai noi trenduri? Participa la cat mai multe evenimente de business, hitech sau de dezvoltare personala si astfel vei cunoaste oamenii potriviti si vei detine informatiile care te vor ajuta sa faci progres.

Nu renunta

Te intrebi ce poti sa faci pentru tine? Nu renunta! Oricat de greu este, gandeste-te la progresul pe care l-ai facut pana in acest moment si la ce poti face in viitorul apropiat. Nu lasa un feedback negativ sau o situatie mai putin favorabila sa iti afecteze judecata. Ai comis o greseala? Acest lucru se intampla oricui! Chiar si cei mai mari oameni de afaceri sau investitori au invatat din greselile lor. Asadar… tu de ce ai vrea sa te opresti din drumul tau catre succes? Nu renunta la visurile tale si nu-i lasa pe altii sa te demotiveze.

 Articolul complet aici.

Sînziana Maioreanu, CEO Aegon România: “Hotărârea de a încheia o asigurare de viață ar trebui să plece de la dorinţa de a-ţi îmbunătăţi calitatea vieții, de securizare a viitorului celor dragi.”

Pentru a circula cu un autovehicul pe drumurile publice, asigurarea acestuia este indispensabilă. Neobligatorie, însă, este asigurarea celor mai expuși: oamenii. Asigurarea de viață este obligatorie pentru cei care se expun unor riscuri iminente sau în scopul garantării creanțelor, însă ce facem cu neprevăzutul?  A fi un pic mai prevăzători duce, în multe situații, la a fi, noi și cei dragi nouă, în siguranță. Am ales să discutăm cu Sînziana Maioreanu, CEO Aegon despre reticența românilor în ceea ce privește domeniul asigurărilor pentru a înțelege de unde vine ea și cum putem schimba perspectiva.

Sunt asigurările un act voluntar sau mai degrabă se încheie în funcție de obligativitatea lor din punct de vedere legal?

Sînziana Maioreanu: Noi, românii, suntem încă reticenți când vine vorba de încheierea asigurărilor de viață, în mod voluntar. E adevărat că situația s-a îmbunătățit în ultimii ani, piața este în creștere, doar că este un proces lent. Preferăm, în continuare, să ne asigurăm bunurile, cum ar fi casele şi mașinile etc. Poate părea ciudat, dar este explicabil pentru că la noi asigurarea de viață este puternic asociată cu moartea, boala, accidentul, este ceva care încă sperie și care ne inhibă în luarea unei decizii. Oamenii sunt conștienți că li se pot întâmpla lucruri rele, dar continuă să treacă aceste posibilităţi la capitolul “o să mă gândesc la asta mai târziu”. Iar acest mai târziu devine, de multe ori, niciodată sau prea târziu! Situaţia este confirmată inclusiv de studii recente din care rezultă că în România se încheie de circa 10 ori mai puține asigurări decât în statele Uniunii Europene, spre exemplu. Hotărârea de a încheia o asigurare de viață ar trebui să plece de la dorinţa de a-ţi îmbunătăţi calitatea vieții, de securizare a viitorului celor dragi.

Dacă e să discutăm despre nivelul de informare al românilor în privința asigurărilor de viață, cum arată situația?

S.M.: Atât din datele cercetărilor noastre, cât și din alte alte sondaje, rezultă că nivelul de informare despre acest domeniu este încă insuficient. De curând a fost publicat și Barometrul UNSAR – IRES din care reiese că suntem încă deficitari la acest capitol, acesta fiind și unul dintre principalele motive pentru care 41% dintre respondenți au puțină încredere în companiile de asigurări. Așadar, la acest capitol este încă de lucru, mulți români nu înțeleg cum funcționează polițele de asigurare, în ce măsură vor fi despăgubiți sau vor primi înapoi ceea ce au economisit.

Oamenii au nevoie de transparență din partea companiilor de asigurări și de un limbaj cât mai simplu și clar. Sunt cazuri în care decizia de a încheia o asigurare este zădărnicită de termenii complicați și de prezentarea încâlcită. Potențialul client nu înțelege ce și cum trebuie să facă. Tocmai de aceea, aceşti oameni renunţă la ideea de a se asigura. Evident, în țara noastră există și problema de ce-ului: legăm asigurarea de viață de un eveniment tragic, în loc să o asociem unui beneficiu, a faptului că putem să ne creăm un viitor financiar mai sigur, că putem să ne protejăm familia. În ceea ce privește preconcepțiile, în afară de tendința de a privi asigurarea de viață ca fiind de fapt o asigurare de moarte, mai există și aceea că asigurările sunt scumpe și că încheierea lor este un moft, ceva ce faci doar când ai mulți bani.

De fapt, este tocmai invers: atunci când ai suficienţi bani, asigurarea de viaţă este mai puţin stringentă pentru că există suficiente resurse financiare pentru redresare în cazul unui eveniment grav în familie. Pe când, atunci când banii sunt mai puţini, iar resursele trebuie drămuite cu grijă, asigurarea de viaţă este un mod foarte util de a-ţi crea rezerve financiare pentru momente grele.

De exemplu, cu o prima de asigurare de 120 lei pe lună, îți poți stabili frecvența de plată a acestor prime, iar la finalul perioadei contractuale îți ridici banii fără să plătești impozit pe venit. De asemenea, să știi că ai luat măsuri pentru a-ți construi o plasă de siguranță, pentru tine și familie, în cazul unor evenimente mai puțin fericite, îți dă o stare de liniște. Alte prejudecăți cred că țin de scepticismul față de un proces care este perceput ca fiind complicat și cu beneficii incerte. Transparenţa, comunicarea în termeni mai simpli şi demararea unor campanii de informare ar putea fi doar câteva soluţii pentru a reuşi să depăşim aceste bariere, soluţii pe care noi le aplicăm deja în cadrul companiei şi care au fost apreciate de clienţii noştri.

“Nu mi se poate întâmpla mie” e o mentalitate fundamental greșită, dar din experiența voastră, care este atitudinea românilor în privința riscului?

S.M.: Mentalitatea de acest gen este des întâlnită şi este firesc să avem o abordare pozitivă şi optimistă, dar pregătirea şi planificarea ne ajută să depăşim situaţii dificile, dar reale. Dacă totuşi o parte dintre români depășesc această mentalitate, apare problema neîncrederii în modul de funcționare a sistemului de asigurări. Nu sunt convinși că, în cazul unui eveniment nefericit, vor fi despăgubiți ori se tem că își pot pierde economiile, în cazul în care companiile falimentează. Un lucru care ar trebui să ofere încredere oamenilor în asigurători este faptul că reglementările legislative nu permit companiilor de asigurări să funcţioneze fără să aibă o marjă de solvabilitate. În cazul nostru, Aegon avea, la finalul anului 2018, o marjă de solvabilitate II de 208%, ceea ce înseamnă că avem de două ori mai mulţi bani decât ar fi nevoie pentru a face faţă unor fluctuaţii adverse.

Cum am putea integra asigurarea de viață în percepția comună astfel încât oamenii să o vadă ca o normalitate? La nivel teoretic – neobligatorie, dar la nivel practic, poate simplifica neprevăzutul.

S.M: În primul rând, prin educație financiară! Este nevoie de planuri naționale de alfabetizare și educare financiară. Atât Aegon România, cât și alte companii de asigurare, precum și Autoritatea de Supraveghere Financiară sunt implicate în nenumărate demersuri în acest sens, dar este necesar ca toate aceste inițiative să fie agregate la nivelul întregii țări. România resimte acut nevoia unui plan coerent de responsabilizare şi alfabetizare financiară, care să înceapă de la o vârstă mică și prin care să fie construită o disciplină unde să fie discutate și explicate instrumentele necesare pentru a-ți putea gestiona finanțele și a te pregăti pentru diferite etape ale vieţii.

Cu cât ajungi la o vârstă mai înaintată fără să cunoști toate aceste lucruri, cu atât îți va fi mai dificil, uneori chiar imposibil, atunci când începi să conștientizezi că trebuie să acumulezi capital pentru a te pregăti pentru situații nedorite sau pentru pensie. Creșterea nivelului de educație financiară al populației este și un factor important în progresul economic al unei țări de aceea cred că educația financiară ar trebui studiată în școli și inclusă în categoria materiilor obligatorii..

Știm deja că pentru Aegon educația financiară a consumatorilor a fost și rămâne o prioritate. Ce acțiuni pregătiți pentru anul viitor pentru oferi o perspectivă realistă asupra domeniului asigurărilor?

S.M: Așa este. Încă de la intrarea companiei pe piaţa din România, educația financiară a fost printre pilonii viziunii noastre. Educarea publicului și cunoașterea acestuia se îmbină cu apropierea de oameni printr-un limbaj mai prietenos, cu termeni mai simpli, care să crească accesibilitatea acestui domeniu. Aceste acțiuni sperăm să crească nivelul de înțelegere a beneficiilor reale pe care le oferă o asigurare de viață. Facem acest lucru prin modul în care comunicăm pe reţelele de socializare, în mass-media sau pe canalele de comunicare proprii. În această perioadă avem în derulare o campanie de conştientizare a posibilităţii de a investi eficient alocaţia de stat a copilului, “Tu cum investeşti alocaţia copilului tău?”, demarată alături de partenerii noştri bancari, Banca Transilvania şi Alpha Bank. În plus, avem în lucru o campanie dedicată celor care vor să se asigure că vor fi independenţi financiar în momentul în care se vor pensiona.

De asemenea, în prezent, derulăm campania “Educație financiară prin joc, pentru un viitor sigur”, prin care ne-am propus ca, prin articole postate în social media, prin jocuri financiare şi activităţi organizate în grădiniţe din judeţul Cluj, să facilităm accesul copiilor la educație financiară.

Care este profilul românului care are asigurare de viață?

S.M: În general, este vorba despre persoane care şi-au întemeiat o familie şi au devenit părinţi. Majoritatea dintre aceştia alege ca beneficiar al asigurării copilul, iar, cel mai des, obiectivul pentru care au decis să economisească folosind acest instrument financiar este să îi poată asigura copilului acces la învăţământ superior de calitate. O altă categorie este a celor care, neavând foarte multă încredere în sistemul de pensii de stat, decid să pună bani deoparte pentru pensie printr-o asigurare de viaţă cu economisire, astfel încât fac economii, dar sunt şi asiguraţi pe parcursul anilor contractuali în cazul unor situaţii neprevăzute.

Ce v-ar plăcea să vedeți mai des în industria din care faceți parte?

S.M: Pe lângă intensificarea eforturilor şi acţiunilor dedicate educaţiei financiare, mi-aş dori ca toţi intermediarii în asigurări să aibă discuţii deschise cu clienţii lor, să acopere şi subiectele dure, dar importante şi să-i consilieze pe clienţi asupra tuturor tipurilor de asigurări care le pot influenţa viaţa în bine. Aici cred că se află soluţia pentru industria noastră. De asemenea, mi-ar plăcea să văd o mai mare relaxare în limbajul folosit pe piața de asigurări, o mai mare claritate și transparență în modul în care ne adresăm clienților și potențialilor clienți.

Dana Rogoz și Radu Dragomir, invitați speciali la CINEMATECA TIFF

Actrița Dana Rogoz și regizorul Radu Dragomir sunt invitații Cinematecii TIFF marți, 1 octombrie, pentru proiecția specială a filmului MO.  Prezentat în avanpremieră la cea mai recentă ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, în cadrul Zilelor Filmului Românesc, producția a avut reacții entuziaste din partea publicului festivalului.

Pornind de la un caz real, MO spune povestea a două prietene care sunt prinse copiind de cel mai sever profesor. După ce îl roagă să repete examenul, profesorul le invită la el acasă. Aici, cele două studente vor fi supuse unui examen neaşteptat. Într-un interviu acordat revistei Variety, odată cu avanpremiera de la TIFF2019,  regizorul Radu Dragomir menționa că foarte puțină lume a creditat la început ideea scenariului, considerând că redă o situație mult prea banală pentru societatea românească:  „în momentul în care terminasem filmul, mișcarea #metoo era în plină amploare, ceea ce mi-a confirmat că făcusem alegerea corectă în a transpune ideea pe ecran”.

MO stils (5)

Despre Mo ca personaj, Dana Rogoz spunea că, în ciuda durității afișate, adolescenta este o persoană foarte vulnerabilă, un rol pentru care a lucrat foarte mult. Alături de actriță, în film îi veți regăsi și pe Răzvan Vasilescu și Mădălina Craiu.

Debut regizoral, Mo a fost selectat, anul acesta, în competiția oficială a Festivalului Internațional de Film Sarajevo. Atât regizorul Radu Dragomir, cât și actrița Dana Rogoz vor fi prezenți la cinema Victoria, marți, de la ora 20:00, unde se vor întâlni cu publicul.

Trailer: https://youtu.be/NLvMzhzfWk8

Bilete online: www.cinemavictoria.ro

Din 4 octombrie, MO va rula în Cluj-Napoca și la Cinema City Iulius Mall, Cinema Florin Piersic și Cinema Victoria, distribuit de Bad Unicorn.

***

Cinemateca TIFF este un proiect gândit ca o continuare a Festivalului Internațional de Film Transilvania pe parcursul anului. Publicul clujean va putea viziona filme care au făcut istorie în cinematografie, producții independente premiate în festivaluri, retrospective ale unor autori importanți, dar și filme noi, în avanpremieră în România.

Cinemateca TIFF este un proiect inițiat de Asociația Film și Cultură Urbană (AFCU), în parteneriat cu Asociația Victoria Film și Casa TIFF.

“Oamenii au nevoie să aparțină echipelor și să aibă contribuții semnificative în echipele lor, în companii și în societate” | Dr. Yiannis Kalogerakis

Dr. Yiannis Kalogerakis (JMK Anthropocentric Corporate Training & Development [GR])– unul dintre cei mai cunoscuți traineri de origine greacă din industria resurselor umane, confirmă prezența în cadrul HR Summit Cluj-Napoca în data de 24 octombrie 2019.  De mai bine de 37 de ani, Dr. Yiannis dezvoltă și susține seminarii & training-uri Antropocentrice și de dezvoltare, ateliere și discursuri pe 4 continente.

Cu un stil cuprinzător, plin de viață, inovator, jucăuș și educativ, Dr. Yiannis Kalogerakis reușește să atingă sufletele oameni, ajutându-i să descopere măreția din interiorul lor, astfel ajungând la un nivel superior de performanță în munca de zi cu zi.Am vrut să aflăm mai multe despre ce înseamnă munca Dr. Yiannis Kalogerakis cu oamenii. Așadar, Dr. Kalogerakis a oferit echipe HR Summit un interviu în care a vorbit despre valori, maximizarea potențialului fiecărui angajat și amprenta pe care un profesionist în resurse umane vrea să o lase în piața muncii.

Povestiți-ne puțin despre training-urile anthropocentrice & experiențiale. Ce le face speciale?  

Pregătirea și dezvoltarea oamenilor prin metoda anthropocentrică le arată acestora satisfacția învățării continue și satisfacția dezvoltării altor oameni din jurul lor. Mai mult decât atât, oferă o experiență unică care depășește satisfacția performanței unui job. Cu cât reușim să acoperim mai multe nevoi ale oamenilor, cu atât creștem engagementul, performanța, producțitivatea și implicit fericirea. Oamenii vor vrea să meargă la serviciu și să-și depășească limitele (when no one else is looking). Cei care iau parte la traininguri anthropocentrice & experiențiale reușesc să-și dezvolte viața personală și profesională. Metoda este unică deoarece oferă răspunsuri și abordează situațiile atât din perspectivă logică, cât și la nivel  emoțional.

Care sunt punctele principale pe care le atingeți în seminariile pe care le susțineți?

Ne adresăm în principiu către două categorii de profesioniști:

– Cei din linia 1 care iau contact cu clienții și/sau angajații

– Cei care gestionează angajații

In prima categorie avem angajați cu background, cultură, nivel de educație, etnie, religie și naționalitățo diferite. Ei trebuie să lucreze armonios pentru a putea oferi servicii de calitate. Obiectul training-ului este în principal îmbunătățirea calității serviciilor și a experienței consumatorului cu sprjinul și implicarea echipei. Asta implică subiecte complementare precum:  comunicare verbală și non-verbală, gestionarea reclamațiilor, managementul timpului și a energiei, gestionarea stresului și a furiei, 4 generații care cooperează în timp ce muncesc împreună și se dezvoltă emoțional (EQ), social, (SQ), Ethical (EthQ), Spiritual (SpQ) și creativ (CQ), mental. Etc.

A doua categorie pe care o pregătim sunt oamenii care gestionează oameni pe principiul: Team building & Team Leading, seminarii noi de Leadership și Management pe care noi le-am denumit intuitive: LEADERment. Totodată, pregătim echipa de manangement pentru a crea un climat în care fiecare angajat să să auto-motiveze, să îi inspire și să-i susțintă pe colegi, să le ofere coaching eficient, maximizând atuurile fiecărui angajat în parte. Totul este prezentat într-o formă ușor de înțeles, energică, simplă și jovială, angrenată de o abordare care să implice oamenii, să le deschidă mintea.

Când decizi să-ți dezvolți skillurile soft, ce ar trebui să ții mereu în minte?

– Oricine se poate descurca mai bine

– Fiecare duce o bătălie despre care tu nu știi nimic

– Orice lucru sau persoană are nevoie de grijă și iubire necondiționată

Care este inspirația din spatele muncii dvs?

O lume mai bună pentru mine și pentru copilul fiecărui părinte.

Care sunt cele mai importante 10 puncte care trebuie să rămână în mintea participanților de la  training-urile dvs?

– Respect pentru propria persoană și stimă de sine

– Viața este o călătorie, nu o destinație

– Norocul este unde pregătirea întâlnește oportunitatea

– Ignoranța este o întâmplare nefericită voluntară

– Astăzi este prima zi din cea mai bună parte a vieții noastre

– Oamenii nu-și schimbă comportamentul, își aleg comportamentul

– Excelența este un obicei

– Fericirea este o stare mentală, o stare de spirit

– Fericirea este o opțiune

– Noi suntem alegerile noastre

Oferiți training-uri și seminarii de dezvoltare, workshop-uri și speech-uri în 4 continente. Ce v-ați doi să vedeți mai mult în industria din care faceți parte?

Iubire. Iubire pentru dezvoltarea altor oameni. Mi-aș dori să văd oameni uniți, care au etică, fericiți, mulțumiți. Și e posibil, pentru că e totul în mintea noastră. Nu în afara ei. Oamenii au nevoie să înțeleagă că o zi proastă nu înseamnă o viață eșuată. Putem deveni mai buni și noi, și situațiile, viețile, companiile, lumea noastră. Continuu. Cerul nu e o limită, nu există o limită. Este în esenșa noastră ca oameni, iar eu mă dedic complet acestui lucru.

What’s next for Dr. Yiannis Kalogerakis?

Îmi doresc să las o amprentă în lume care să pună împreună cunoștințele și experiențele mele, într-o manieră simplă și ușor de înțeles, pentru toți cei trei piloni ai societății: părinți, profesori și copii. Primii doi m-au ajutat să las lumea asta un loc mai bun. Prin activitatea lor, colegii mei din departamentul de CSR s-au raportat mereu la acest principiu. La un moment dat, visul meu este să predau generațiilor viitoare munca mea corporate și să-mi pun amprenta total pe înlăturarea deficiențelor din zona corporate prin intermediul familiei și a profesorilor din generația noastră. Da, cred cu adevărat că putem construi și locui într-o lume mai bună. Așa cum Kazantzakid spune în cartea sa, Askitiki : “Avem obligația asta. Eu și fiecare dintre noi.”

CLOSURE – The future of HR is in ‘people centered’ strategies (Anthropocentric Strategies). The 3 most basic are :

-Oamenii au nevoie să fie respectați, acceptați și apreciați.

– Oamenii au nevoie să fie încurajați să se dezvolte continuu.  

– Oamenii au nevoie să aparțină echipelor și să aibă contribuții semnificative în echipele lor, în companii și în societate.     

hr summit banner 600 100px-07

Pe  Dr. Yiannis Kalogerakis îl vom cunoaște la HR Summit, unde susține prezentarea “Rethinking the HUMAN side of Human Resource Management – ΕQ, SQ, CQ”. Înscrierile continua pe www.hrsummit.ro

ABC-ul project managementului pe care-l putem aplica în fiecare zi

Pentru mulți, project managementul poate să pară o activitate profesională care îi privește strict pe cei care îl practică. În realitate însă, există numeroase tehnici desprinse din această meserie care, aplicate în viața de zi cu zi, ajung să ne ușureze considerabil activitățile și viața. Pentru azi, vă propun să facem o incursiune în lumea project managementului și să vedem ce putem integra în rutina zilnică pentru a fi mai eficienți și mai fericiți.

Activitățile recurente salvează obiectivele

După o planificare alături de echipă a proiectului ce urmează să fie implementat, project managerul se asigură că înțelege modul în care progresează proiectul. Iar pentru asta folosește o serie de activități repetitive. Iată câteva exemple: ședințe de două ori pe săptămână, sesiuni lunare de verificare a calității, sesiuni săptămânale pentru identificarea și managementul riscurilor și așa mai departe. 

Și noi ne facem nenumărate planuri: poate vrem să economisim să plecăm iarna viitoare într-o vacanță exotică. Poate vrem să învățăm o limbă străină în anul ce vine. Sau poate ne dorim să renunțăm la carbohidrați în următoarele șase luni. Sună perfect până aici, obiectivul este stabilit și fiecare dintre activitățile menționate poate fi un mic proiect personal.

Capcana în care riscăm să cădem e că nu stabilim activități recurente pentru aceste obiective ce pot părea îndepărtate (șase luni, un an). Însă cu o mentalitate de project manager, știi cât de importantă e verificarea pe parcurs. Așa că data viitoare când îți stabilești un obiectiv, fă unul din următoarele lucruri:

– Asigură-te că ai depus în fiecare lună în contul de economii o sumă minimă pentru vacanță.

– Planifică-ți în calendar cel puțin o dată pe săptămână să exersezi limba străină și exersează-o.

– Urmărește zilnic câți carbohidrați ai consumat și propune-ți să reduci cantitatea în fiecare zi.

Bugetul se decide înaintea oricărei activități

Înainte de începerea proiectului, project managerul face o prognoză a bugetului care va fi cheltuit pe proiect. Apoi, pe întregul parcurs al proiectului, project managerul verifică bugetul și se asigură că graficul e respectat.

Aceeași metodă o putem aplica și noi în viața de zi cu zi. Mergem în vacanță? Putem planifica un buget pentru aceasta și o dată la 2-3 zile putem verifica dacă ne încadrăm. Redecorăm apartamentul? Din nou, putem să planificăm un buget și să aplicăm aceeași formulă. Ne asigurăm astfel că finalizăm proiectul, încadrându-ne în termenii pe care i-am stabilit la început.

În cazul în care apar perturbări – se cheltuie mai mult, de exemplu – cel mai util e să semnalăm acest aspect (dacă mai e cineva implicat în activitate) și să decidem ce facem în continuare.

Comunicarea e un drum cu două sensuri

O altă responsabilitate a unui project manager este comunicarea. Un project manager se folosește de multiple mijloace de comunicare (scrisă, verbală) pentru a se asigura că mesajul e transmis și înțeles corect. Și face asta mereu; și când lucrurile merg conform planului, dar și când iau întorsături neașteptate.

De aici rezultă două mari lecții pe care le putem integra în viața noastră de zi cu zi și în relațiile personale și profesionale pe care le avem:

– Să ne asigurăm că mesajul a fost înțeles. De multe ori când spunem ceva presupunem că interlocutorul a fost și înțeles mesajul, dar se întâmplă să nu fie așa mereu. O discuție cu our most significant other, cu copiii sau chiar cu părinții poate să ia amploare doar pentru că mesajul nu a ajuns la interlocutor. Așa că e important să depunem efort în a ne asigura că ceea ce vrem să comunicăm ajunge la cei din jur. Putem face asta reformulând, punând întrebări, etc.

– Să comunicăm chiar și în momentele când lucrurile nu merg așa cum ne așteptăm. Chiar dacă uneori nu e confortabil, soluțiile pot fi găsite mai ușor vorbind despre situația în care suntem și despre modul în care ne simțim cu cei din jur.

Sper că v-au ajutat aceste trucuri din project management care pot fi aplicate în viața de zi cu zi, iar dacă aveți și altele pe care le folosiți, aștept comentariile voastre.

Madalina Marincas

Mădălina Marincaș, contribuitor The Woman. Ca project manager îi place să ducă la bun sfărșit proiecte ce par imposibile și să rezolve cu zâmbetul pe buze provocările ce apar. Ca trainer crează și livrează cu entuziasm sesiuni pentru cei dornici să învețe despre ei și despre cei din jur. Iar ca și om, îi plac călătoriile, lectura, psihologia și muzica.

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Te-ai intrebat vreodata care e drumul pe care vrei sa il parcurgi in viata? Simti ca este loc de imbunatatire si iti doresti sa evoluezi din ce in ce mai mult, atat profesional, cat si personal? Foarte multi dintre noi nu stim ce ne dorim cu adevarat de la viata si incepem sa ne indreptam cu pasi mici, dar siguri, catre obiectivele pe care le consideram importante. Ne bazam pe intuitie cand facem unele alegeri sau apelam la sfaturile unor persoane in care avem incredere. Cu toate acestea, tu te-ai intrebat ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

Pare o intrebare ce ar trebui adresata copiilor, insa este perfect valida pentru orice persoana care isi doreste mai mult de la viata. Nicio situatie nu este permanenta, motiv pentru care poti descoperi in orice moment noi obiective sau poti face schimbari radicale, insa pozitive, in viata ta.

Ai un job care nu te multumeste complet in momentul de fata, iti doresti sa castigi mai multi bani in viitorul apropiat, sa investesti intr-o noua locuinta sau sa te muti intr-o alta tara? Poti sa realizezi orice iti propui! Si cu siguranta poti sa cresti si sa te dezvolti. Varsta este doar un numar! Este important sa stii ce iti doresti de la viata si sa te indrepti cu pasi siguri catre ceea ce iti aduce drumul pe care vrei sa il parcurgi.

Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?

In orice activitate pe care o desfasori in viata, este important sa iti cunosti foarte bine nivelul, sa identifici punctele forte si punctele slabe si sa lucrezi constant la dezvoltarea ta personala si profesionala. Daca iti doresti sa cresti, sa evoluezi, este esential sa iti formezi un obicei care te va ajuta sa obtii mult mai usor tot ce ti-ai propus. Dar cum?

danielle-macinnes-IuLgi9PWETU-unsplash

Seteaza-ti un program pe care sa il respecti

Oamenii de succes au un program bine pus la punct, pe care il respecta cu strictete. Ei nu se abat de la lucrurile pe care si le-au propus sa le faca si acest lucru ii determina sa fie consecventi. Daca reusesti sa-ti stabilesti un program, vei invata sa iti manageriezi mai bine timpul si sa lucrezi mai eficient. Asigura-te ca nu iti aglomerezi ziua cu sarcini care nu sunt prioritare, dormi suficiente ore pe noapte si aloca timp suficient pentru pauzele de masa. Respecta intalnirile planificate si incearca pe cat mai mult posibil sa nu te abati de la programul stabilit.

 Fii o persoana punctuala

Punctualitatea este extrem de importanta, in special in mediul profesional. Nu vrei sa dai dovada de lipsa de respect fata de alte persoane si in niciun caz nu vrei sa-i lasi pe altii sa te astepte. Timpul este important pentru toata lumea, asa ca incearca sa tii cont de acest aspect. Ai tendinta sa uiti unele lucuri si din acest motiv esti constant in intarziere? Noteaza-ti in calendar sau intr-o agenda toate intalnirile importante si astfel iti va fi mult mai usor sa ajungi la timp.

 Accepta feedback-ul constructiv

Cei mai multi oameni sunt destul de reticenti cand primesc un feedback negativ, mai ales atunci cand le este criticata munca. Cu toate acestea, critica constructiva te poate ajuta sa identifici punctele tale slabe si sa lucrezi mai eficient. Accepta sfaturile pe care le primesti de la colegi sau de la manager si tine cont de indicatiile pe care le primesti. Orice critica, daca este constructiva, te poate ajuta sa te dezvolti si sa gasesti noi metode care te vor ajuta sa faci progrese pe plan profesional.

Invata skill-uri noi

Foarte multe persoane nu reusesc sa evolueze din punct de vedere profesional pentru ca nu obisnuiesc sa iasa din zona de confort. Nu isi propun sa invete skill-uri noi si repeta aceleasi tehnici pe care le-au invatat de-a lungul timpului. Insa acest obicei in mod sigur nu te va ajuta sa te dezvolti. Intotdeauna sunt lucruri noi pe care le poti invata in viata, asa ca de ce sa te opresti din procesul de dezvoltare? Investeste in tine si, ori de cate ori ai timp, invata skill-uri noi. Poti sa participi la seminarii, la cursuri de pregatire, la workshop-uri sau poti chiar sa inveti programare sau o limba straina. Indiferent ce alegi sa faci, este important sa inveti mereu ceva nou.

Articolul integral este disponibil aici.

“Scaunul rulant e doar un accesoriu, ce-i drept, unul “greu”, dar care nu face diferenţa între mine și ceilalţi” | Andreea Nechita, medic

Din punctul ei de vedere, scaunul rulant e doar un accesoriu, care nu face diferenţa între mine și ceilalţi. Ceea ce i s-a întâmplat când avea 16 ani se putea întâmpla oricui. Ea este Andreea Nechita, medic rezident dermatovenerolog la  Spitalul Clinic de Urgență “Sf.Spiridon” Iași, la trei ani distanță de a fi medic specialist. Crede cu tărie că viaţa merge mai departe, cu bune și rele! Toate sunt trecătoare. Știe că nu s-a dezvoltat într-o țară grijulie cu nevoile ei și ale celor ca ea când vine vorba de accesibilitate, dar s-a încăpățânat să își facă o carieră și să-i ajute pe ceilalți. Aflăm mai multe din interviu pe care l-a oferit contribuitorului The Woman, Ramona Lengyel. 

Cine este Andreea Nechita: povestește-ne mai multe despre tine și background-ul tău profesional.

Acum sunt medic rezident în anul II în specialitatea Dermatovenerologie. Sunt unul dintre cei trei medici care profesează în scaunul rulant din generaţia mea. Sunt încă la început de drum, dar mă pot bucura că am reuşit să ajung până aici. Nu a fost uşor tot acest drum parcurs. Facultatea de Medicina a implicat anumite sacrificii. Consider că s-a meritat tot efortul și toată răbdarea pe care am avut-o în aceşti ani.

Care este dizabilitatea ta si în ce măsură ai avut de suferit din cauza ei? Mă refer aici atât fizic, cât și din perspectivă socială.

Mă deplasez cu ajutorul unui scaun rulant. Din punct de vedere social, nu am avut de suferit, dar din punct de vedere fizic am întâmpinat unele probleme legate de accesibilitate. Am fost nevoită de foarte multe ori să solicit ajutorul pentru a urca anumite trepte, în zone în care trebuia în mod normal să existe rampa de acces. Ca și condiţie fizică, nu, nu am avut probleme. Am fost precaută și mi-am dozat timpul întotdeauna astfel încât să nu ajung la suprasolicitare sau epuizare.

Crezi că România creează context de construire a unei cariere pentru o persoană cu dizabilități? De ce?

Sigur că nu. În România, persoanele cu handicap sunt supuse excluderii, prejudecaţilor și chiar stigmatizării. Din păcate, nu se încurajează aproape deloc integrarea acestor persoane in câmpul muncii, deși, unele îşi doresc și chiar sunt apte de muncă. Foarte mulți dintre cei care participă la un interviu pentru angajare sunt refuzați încă din acel moment. Sunt persoane cu handicap care au și câte două facultăţi, dar îşi găsesc extrem de greu un serviciu, chiar și într-un oraş mare, acolo unde se presupune că ar fi mai multe variante.

Când ţi-ai dat seama că poți deveni medic? A fost o dorință din copilărie?

Nu știu dacă a fost chiar o dorinţă din copilărie. Îmi doream, dar nu puteam să visez chiar atât de departe. Am hotărât să susţin admiterea la Medicina imediat după ce am rămas imobilizată în scaunul rulant, din cauza unei evoluţii galopante a bolii Amiotrofie spinală. Probabil că nimic nu-i întâmplător. Acesta a fost drumul meu și poate că sunt aici cu un scop.

andreea-nechita

Un medic trebuie să aibă o anumită prestanță în fata pacienților, cum te descurci în această privință?

Cred ca mă descurc foarte bine în această privinţă. Am învăţat cum să gestionez și reacţiile curioase și uneori răutăcioase ale pacientului. Nimeni nu e perfect. Din punctul meu de vedere, scaunul rulant e doar un accesoriu, ce-i drept, unul “greu”, dar care nu face diferenţa între mine și ceilalţi. I se poate întâmpla oricui. Ce ar trebui să facă cineva care ajunge accidental în această situaţie? Să renunţe la carieră și la tot ce a reuşit până atunci? Cu siguranţă că nu. Viaţa merge mai departe, cu bune și rele! Toate sunt trecătoare. Problemele se rezolvă și se depășesc, nu se aprofundează. E în funcţie de personalitatea fiecăruia și de modul în care îşi conturează existența.

Se știe că rampele nu prea există sau sunt deficitar construite la intrarea în instituţii sau în magazine. Cum te descurci să iți faci cumpărăturile sau cu activitățile obișnuit?

Aleg întotdeauna să merg în locurile în care știu sigur că am acces. Cumpărăturile de zi cu zi nu le fac eu, din fericire. Dacă într-adevăr am nevoie de ceva anume, atunci apelez la serviciile online. E mai simplu și nici nu îmi provoacă stresul aglomeraţiei din mall-uri. Foarte puţine instituţii asigură acces și persoanelor cu handicap. Magazinele obişnuite, de cartier și chiar farmaciile nu au aşa ceva.

Spune-ne mai multe despre viața ta socială. Cum e o zi obișnuită din viața ta? Care sunt pasiunile tale și ce te bucură?

Fiecare zi din viaţa mea începe dimineaţa foarte devreme. Mă pregătesc rapid pentru spital, apoi mă deplasez cu ajutorul mamei mele. E mai greu iarna, în rest, mă descurc. După amiaza am întotdeauna program de recuperare care include kinetoterapie, masaj, bicicleta, electrostimulare. Dacă îmi rămâne timp și nu devin prea obosita, de obicei citesc sau socializez cu prietenii mei.

Ai o persoană care să te inspire? Care să te motiveze să vrei să faci mai mult, atât pe plan personal, cât și profesional?

Nu am o persoană anume, dar toţi profesorii pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului, atât în facultate, cât și în cadrul modulelor efectuate, au fost o sursă de inspiraţie. De la fiecare am învăţat câte ceva.

Dacă ai avea posibilitatea să schimbi ceva în domeniu sănătății, ce schimbări ai face?

Mi-aş îndrepta atenţia și către categoria bolilor rare. Sunt mulți pacienţi cu afecţiuni mai puțin cunoscute, care sunt nevoiţi să plece din țară din lipsa accesibilităţii unui tratament. Vă spun din proprie experiență că un tratament administrat la timp poate schimba și salva vieţi. Ar trebui deblocate posturile. Sunt mulți medici care nu îşi găsesc un loc de muncă după terminarea rezidenţiatului. Din punctul meu de vedere, avem puțin personal medical, iar tinerii medici aleg să plece imediat după absolvirea facultăţii.  Mi-aş orienta atenţia și asupra programului de lucru. Nu degeaba apare frecvent în ultimul timp sindromul burnout în cazul medicilor și a asistenţilor.

Ce sfat dai persoanelor cu dizabilități care vor să-și construiască o carieră, dar nu cred că este posibil?

Este posibil atât timp cât au voință și determinare. Le va fi un pic mai dificil din punct de vedere al deplasării, dar fiecare are dreptul la o carieră și la o viață normală. Nimic nu pica din cer. Cum își construiesc, așa vor avea. Să încerce să facă abstracție de micul lor handicap și să se integreze rapid în colectiv. Doar așa vor fi mai aproape de normalitate.

Surse foto: arhiva personală.

Ramona Lengyel

Ramona Lengyel are 37 de ani și este din Brasov. A studiat facultatea de Litere din cadrul Universității Transilvania din Brașov. În 2015 a publicat cărtile “Stars dance” și “O nouă șansă”. De peste 10 ani își desfășoară activitatea online, prin intermediul a  două bloguri personale: www.informatii-pretioase.ro si www.drumulfericirii.ro. Motto-ul ei în viață este: Nimic nu e imposibil dacă crezi cu adevărat în visurile tale.

A început şcoala! Cine are grijă de părinți? | Isabela Budușan, Hand in Hand Parenting

Isabela Budușan este economist de profesie, licențiată a două facultăți cu profil economic, asociat și administrator de firme până în 2014, când a decis să-și urmeze sufletul și pasiunea pentru oameni, schimbându-și cariera în 2015. Plecând de la ideea relațiilor bazate pe o legătură emoțională apropiată cu copiii, a devenit Instructor Hand in Hand Parenting, USA, în 2016 și Consilier Dezvoltare Personală în 2018. Îi place să se joace, să citească, să se plimbe în natură, să meargă cu bicicletele, să călătorească, să petreacă timp în compania prietenilor şi să fie alături de mulți părinți în drumul lor către o relație stabilă şi autentică cu copiii lor.  

Cine eşti tu, Isabela Ioana Buduşan, şi, mai ales, cu ce poți să ajuți comunitățile de părinți? De foarte multe ori am asistat şi am auzit în publicul tău cum tăticii şi mămicile îşi doreau efectiv să te ia la ei acasă! 

Îți mulțumesc pentru apreciere, Florina! Ca să-ți răspund punctual, eu sunt Isabela, un om care se descoperă pe el în fiecare zi. În această privință mă ajută foarte mult Albert, Anastasia și Ingrid, minunile mele și ale soțului meu Marius, care mă provoacă și îmi dau motivația necesară să parcurg acest drum atât de frumos și greu, în același timp!

De când am avut curajul în 2016, să recunosc că munca cu oamenii, în special părinții și copiii, e pasiunea mea, am început să fac pași concreți în direcția aceasta. Așa că, din economist, am schimbat în Hand in Hand Parenting Instructor, certificată fiind de Organizația Hand in Hand Parenting din Palo Alto California, U.S.A,  fondatoare fiind Patty Wipfler – o deschizătoare de drumuri, cum o numesc eu. Am început, cu emoție, dar cu mare drag, să organizez workshopuri pentru părinți, pentru că știam, din practica cu copiii mei, ce instrumente minunate are această abordare. Am trăit multă acceptare în relația cu mentorii și comunitatea Hand in Hand Parenting și asta m-a motivat puternic să o transmit mai departe, pentru că am realizat ce nevoie mare au părinții și oamenii în general, să se simtă acceptați așa cum sunt ei. Și să simtă că sunt sprijiniți atunci când le e greu! Și Doamne, știm cu toții cât de greu poate fi parentajul!

Apoi, în 2018, am ales un curs care am simțit că-mi va consolida cunoștințele și am devenit, 6 luni mai târziu, Consilier pentru Dezvoltare Personală. Continui și acum cu partea de workshopuri și Cursuri Starter Class Hand in Hand Parenting în Alba-Iulia și merg în paralel cu ședințele de consiliere. Chiar în toamna aceasta am să lansez un curs nou, pentru mămici/ tătici și bebeluși până în 6 luni.

Nu există satisfacție mai mare pentru mine, decât aceea că pot ajuta un părinte să fie mai bine cu el și cu familia lui! Mi se umple toată ființa de bucurie atunci când îi văd că își explică de ce anume ei și copiii fac anumite lucruri, că e normal, că nu numai la ei se întâmplă, găsesc soluții, vindecă emoții, se conectează mai ușor la ei înșiși și, implicit, la cei din jur, au instrumente practice care sunt pe post de ghid, mai ales atunci când sunt, ei înșiși, în vârtejul emoțiilor puternice!

Cât e de provocator azi să ai un business în domeniul Parentingului?

Când te uiți la tine, te compari cu cel ce ai fost ieri și mai ales îți urmezi intuiția și calea proprie, îți recunoști darurile pe care le ai. Provocator este doar să te organizezi, astfel încât să nu îți neglijezi familia. În rest, pentru mine e bucurie pură! Și drag de a merge la cabinet!

Suntem în primele săptămâni de şcoală. Emoții fireşti stau pitite în inimile noastre şi ale copiilor noştri. Cine a început şcoala? Părinții sau copiii?

Dacă am ști dinainte să fim părinți, ce emoții puternice vom trăi atunci când vom fi, am merge la consiliere înainte să luăm decizia să aducem pe lume ființe pe care să le iubim, mai ales dacă știm că am avut momente care ne-au marcat copilăria într-un mod negativ.

Copiii vin pe lume ca niște învățători, pe care dacă știi să-i asculți, ai posibilitatea să crești, acolo unde ai rămas copil, emoțional vorbind.

Așa că, atunci când încep creșa, grădinița, școala chiar, acești învățători, ne reamintesc, fără să ne dăm seama, cum a fost pentru noi când eram ca ei. Și ne surprindem plângând după ce ne-am despărțit de ei; sau dacă plâng ei, ne e frică că vor rămâne cu traume, sau ne întrebăm dacă facem bine sau nu ceea ce facem; sau nu știm ce să le spunem și suntem confuzi; nu știm ce să facem, cum să-i ajutăm; șovăim, pentru că nu suntem siguri pe noi, inundați de propriile trăiri și le transmitem și lor propria neîncredere etc.

Aceste emoții sunt firești și e bine să le privim în față, odată apărute, pentru că dacă nu o facem, cu acceptare și blândețe, vor apărea din nou! Și copiii au acest dar și ei, de a nu renunța! Ca un învățător determinat să-și ajute elevii să învețe și să crească!

Isabela Budușan

„NU vreau să mă îmbrac şi să trag de toți!” „ NU veau să mă încalț şi să mă îmbrac pe fugă! Îi poate duce bunica/bunicul!” „N-am chef să mănânc nimic, mai bine o cafea!” Şi părinții fac nazuri dimineața! Care ar fi alternativele rapide la NU-ul părinților? 

De obicei, mă trezesc înainte cu o oră să se trezească copiii, ca să-mi pun gândurile în ordine, să am un timp cu mine, să mă răsfăț. Dacă am grijă de mine prima, pot avea grijă și de ei. Dacă am o zi proastă și nu am chef să fac nimic, pur și simplu stau acasă. Aici mai am de lucru și eu cu mine, pentru că nu întotdeauna știu să mă opresc și mi-e greu să stau în starea lui ”a fi”. Sunt obișnuită cu starea lui ”a face” și asta nu mă ajută întotdeauna, tocmai pentru că tind să uit ușor de mine. De obicei, mă străduiesc să fac mai bine în fiecare zi, în orice aspect al vieții mele. Îmi păstrez cumva rutinele, sunt atentă la ce beau, ce mănânc și cât dorm în general, dar dacă le încalc cumva, nu mă mai pedepsesc inconștient că am făcut-o, ci îmi permit, conștient, să o fac.

În cele mai multe dimineți căutăm, atât eu, cât și soțul meu, să găsim modalități noi de a trezi copiii, facem jocuri scurte sau ne prostim, eu îi duc cu „avionul” sau trenul” de la un etaj la altul ca să ne reconectăm prin îmbrățișări și mângâieri, soțul e bun la glume și încet îi trezește pe copii prin râs. Dacă dimineața e haioasă şi ne binedispune şi pe noi, atunci cu atât mai receptiv va fi şi copilul. Dar, ca să-ți răspund la întrebare, creativitatea e alternativa rapidă!

Dacă de crizele de furie, limitele ferme şi blânde, cooperarea, gestionarea conflictelor care vin dinspre copil le gestionăm noi, părinții, cine are grijă de emoțiile noastre, astfel încât să fim mereu în stare de alternative sănătoase pentru familia noastră?

De emoțiile noastre suntem responsabili noi, bineînțeles! Noi trebuie să avem grijă de emoțiile noastre, pentru că e singura modalitate sănătoasă prin care putem avea control asupra vieții noastre! E bine să facem ceea ce simțim noi că avem nevoie ca să ne simțim bine!  În primul rând, să facem ceea ce ne place. Poate să alergăm, fie o cursă cu bicicletele, poate să ne plimbăm sau să vedem apusurile și răsăriturile, să ascultăm greierii seara, să mergem în mall la o cafea cu prietenele, să facem o baie relaxantă, să dansăm cu muzica la maxim, să ne luăm timp în cuplu, să pictăm, etc. Și să le facem, nu să amânăm, nici măcar pe motiv că nu avem timp, oricât de ocupați am fi!

Asta presupune puțină organizare, dar cu planificare și conștientizare că e nevoie să facem asta, putem aduce echilibrul întregii familii! În al doilea rând, dacă simțim că reacționăm urât în repetate rânduri, față de copii, să căutăm ajutor specializat. Un consilier, psiholog, terapeut, orice specialist cu care rezonăm, pentru că, de multe ori, e nevoie de cineva care să ne fie ghid în călătoria noastră interioară! În multe cazuri e nevoie să recunoaștem că avem nevoie de ajutor, chiar dacă e greu să facem asta! În al treilea rând, să fim blânzi cu noi înșine! Că facem doar ceea ce putem! Dacă am putea mai mult, am face.

Ce atitudine pot să învăt eu de la copilul meu?

Cred că putem învăța din entuziasmul lor! Entuziasmul unui nou început! Putem să ne conectăm la el și să-l aducem și în situațiile în care nu suntem entuziasmați sau nu putem să privim cu entuziasm lucrurile!

Cred că mai putem învăța bucuria trăirii fiecărei clipe. Chiar dacă nu se mai pot bucura de vară, de soare, de mare, de timp liber suficient, găsesc bucurii în excursii pe munte, în culorile magnifice ale toamnei, în joaca din pauzele de la școală, în interacțiunea cu prietenii, în fructele aromate! Sunt maeștri ai trăirii clipei prezente!

 Contributor The Woman

Florina Russu este profesor titular de literatură universală şi limba engleză în învăţământul de stat, Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj-Napoca, consilier de imagine educaţional, coordonator național şi internațional proiecte şi programe educative, scriitor. Figură publică notorie în politicile educative de piață, Florina este Preşedintele Academiei Române de Imagine şi Imaginar Educațional, un proiect antreprenorial unic în domeniul consultanţei educaţionale, un laborator de imagine şi imaginar conceptual, care facilitează accesul la educație vizuală şcolii româneşti contemporane.  

Disciplina și perseverența în cultivarea stării de bine | Antoneta Galeș, Sonas antrenează fericirea

Disciplina și perseverența sunt esențiale în obținerea succesului. E valabil și pentru companiile mari, și pentru cele medii, și pentru cele mici, dar și pentru independenți. În mediul artistic se întâmplă același lucru. Absența eșecului nu înseamnă succes.

La conferința Brand Minds de anul acesta, unul dintre speakeri a întrebat oamenii care este cel mai important lucru pe care și-l doresc de la viață. Prezentarea era pregătită pentru mediul de afaceri, drept pentru care vorbitorul a ignorat răspunsurile primite din sală.

Se auzise fie mai tare, fie doar șoptit, fie în română, fie în engleză, un singur cuvânt, adică două, ”fericire” și ”happiness”. – Paranteză: ne reglăm puțin definiția mai întâi și acceptăm că fericire este acea stare de liniște, confort și împăcare cu propria viață și nu euforie continuă? –  Hitendra Wadhwa, cel despre care îți povestesc, s-a făcut că nu aude, dar ar fi putut admite că fericirea este o condiție esențială pentru succes. Oricum, el a vorbit despre cum ar trebui să avem mai întâi un echilibru cu noi înșine pentru a obține orice.

Doar că, am două vești. Cea bună e că ne putem antrena, cea proastă e că pentru a menține acest echilibru trebuie să facem asta tot timpul.

Unul dintre candidații la președenția României dorește să-i facă fericiți pe români. Și am văzut multe comentarii de prost gust despre imposibilitatea acestui demers. Are legătură doar cu această atitudine negativă pe care o tot perseverăm prin care nefericirea e un bun de preț, pentru uniii e singurul, că doar proștii sunt fericiți, iar ceea ce pretind ei de la viață nu are cum să fie valabil și pentru noi.

Ei bine, avem nevoie de echilibru, de sens și de relații de conectare autentice. De ce e în România atât de greu? Pentru că lipsa de încredere e generalizată și că doar extremele funcționează: naivitatea sau credința că toți ceilalți, mai puțin eu, fură sau sunt mânați de intenții rele. Lumea e greu de schimbat deodată, singura șansă este să începem de undeva, cel mai la îndemână este să pornim de la noi înșine, doar că asta înseamnă responsabilitate. Și elementele descrise în titlu.

Chiar și în cadrul proiectelor de durată medie, tot cam trei luni de zile ține orice heirupism.

Am văzut companii mici care pornesc cu mare entuziasm o inițiativă, se zbat, țipă și se străduiesc, dar după vreo trei luni le scade entuziasmul, apoi încep să comenteze despre situația externă, apoi o lasă din ce în ce mai moale.

Am lucrat în proiecte care păreau destinate unei recunoașteri masive, care aveau șanse mari de reușită, dar care s-au dezumflat după un timp. Maximum trei luni durează orice minune.

E greu să pretindem de la ceilalți lucruri pe care noi nu le facem. E și contraproductiv.

Mai întâi și mai întâi ar fi de preferat să o luăm de acolo unde putem produce efectele cele mai mari. Putem avea grijă de alții doar dacă știm să avem grijă de noi.

Grija față de noi înșine înseamnă ceva mai mult decât o baie cu spumă și cu lumânări în jurul căzii. E mai mult decât câteva acțiuni destinate relaxării ocazionale. E ceva ce pare simplu și despre care toată lumea spune că e complicat spre imposibil, că nu avem timp, bani sau ocazia. E tot așa ca și cu cititul, ce mult am vrea și ce mult ne-am dori, dar e universul care conspiră împotriva noastră și ne pune la dispoziție social media și canalele de filme și de seriale, nu că nu am vrea noi.

Grija față de noi înșine înseamnă capacitatea de a înțelege ce avem nevoie cu adevărat, ce ne face bine și decizia de a acționa în consecință. Înseamnă să nu mai dăm play următorului episod sau să închidem calculatorul – că nici măcar nu mai e nevoie să apăsăm pe buton ca să pornească filmul, e de ajuns să nu facem nimic și el pornește singur.

Grija față de noi înșine e atunci când renunțăm la cel de al doilea fel de mâncare sau la desert, dacă tot ne încruntăm la cântar. E atunci când refuzăm o petrecere sau să susținem pe cineva, pentru că, pur și simplu, nu mai suntem în stare. E capacitatea de a recunoaște că am obosit și aceea de a spune ”nu” când este cazul.

Fericirea subiectivă sau starea de bine despre care vorbesc este un sentiment de împlinire și de confort cu propria viață, este liniștea mult râvnită și absența suferinței.

Cele mai multe cliente cu care fac coaching (folosesc cuvântul ”cliente” pentru că femeile par mai interesate de a face ceva cu privire la confortul lor mental și emoțional, în proporție de 80% lucrez cu femei, indiferent că e coaching executive, business sau general) îmi spun că își doresc liniște, pace și dobândirea unui sentiment de calm. Din punctul meu de vedere este fix definiția fericirii.Sunt aproape șase luni de când am publicat Caietul Fericirii,  un instrument care ar fi putut avea titlul ”Caietul pentru dobândirea echilibrului mental și emoțional”, dar ar fi sunat prea lung și prea complicat.

Despre asta e vorba, caietul este destinat observației active și a concentrării pe identificarea mecanismelor automate de acțiune și înlocuirea acestora cu comportamente dezirabile. L-am publicat în 20 martie, Ziua Internațională a Fericirii, și are la bază cercetări științifice actuale cu privire la igiena psihică și  emoțională și psihologie pozitivă.

În tot acest răstimp, am primit mesaje de la cei care l-au folosit și care i-au descoperit efectele. A venit vara, mesajele s-au rărit, așa că am încercat să văd cam care au fost motivele. Concluzia cea mai importantă este că sunt dovezi clare că funcționează. După trei săptămâni, cei care au folosit caietul s-au simțit mult mai bine cu ei înșiși. Suficient de bine, încât, în proporție de 50%, s-au oprit după aproximativ trei luni, adică 12 subiecte.

caietul fericii antoneta gales the woman-01-01

Avem un nivel presetat al stării de bine subiective. Unii mai mare, alții mai mic. Face parte din trăsăturile înnăscute pe care le avem, tot așa cum suntem mai degrabă optimiști sau pesimiști, nu pentru că ne-am dori asta, ci pentru că, pur și simplu aceasta este tendința care se manifestă mai pregnant.

Sunt unii care sunt încrezători, în ciuda greutăților cu care se confruntă, și alții care sunt înverșunați și negativiști, chiar dacă au o mulțime de lucruri care să-i bucure.

Eu mi-am antrenat mult optimismul realist pe care am ales să îl manifest. Sunt genul care nu crede și nu spune, pur și simplu, ”totul o să fie bine”, eu prefer să mă gândesc ce pot face pentru asta. De la sine sunt prea puține lucruri care să funționeze.

Cercetările au demonstrat – din fericire – că starea de bine este influențată genetic în proporție de 50%. Un optimist ar spune ”doar 50%”. Eu mă rezum la a afirma un fapt, tot așa cum despre pahar spun doar că are apă. Prea puțin relevant dacă e pe jumătate plin sau pe jumătate gol, contează doar ceea ce este. Dacă 50% este determinat genetic, cealaltă jumătate se împarte astfel: 10% circumstanțe externe și 40% acțiuni concrete. Cei 10% reprezintă influența evenimentelor externe: necazuri sau bucurii.

Chiar și acestea ne modifică starea doar temporar. Cele mai multe dintre ele, fie pozitive, fie negative, se estompează în timp, de la șase luni până la doi. Am zis cele mai multe.

Avem 40 de procente din capacitatea noastră de a fi mulțumiți de viața noastră care depind de noi. De cum gândim, de cum gândim despre cum gândim, și de acțiunile noastre concrete.

Caietul Fericirii a fost rezultatul mai multor ani de studiu. Am ”reușit” un burnout în 2010 și de atunci m-am concentrat pe a înțelege motivele și pe a lucra la prevenție.

Odată ce ești workaholic, obsedat de control și perfecționist – și mă refer la mine – e mult de lucru, și tot la fel de mari sunt șansele de reușită, ai ghicit, cu condiția de a persevera. Iar eu la asta nu am excelat. Drept pentru care, din 2010 și până acum am reușit să mai ajung de vreo două-trei ori pe marginea prăpastiei, doar că m-am oprit la timp, cunoșteam semnele.

De ce a fost nevoie să ajung acolo? Că altfel nu eram în stare să înțeleg. Cică înțeleptul e acela care învață din experiențele altora, nu e nevoie să se dea el însuși cu capul de ușă. Ei bine, eu nu eram atât de înțeleaptă.

Înțelepciune înseamnă și să previi. Dacă avem un oarecare exercițiu în a preveni îmbolnăvirea fizică, în ceea ce privește sănătatea mentală și emoțională, mai avem ceva de lucru. O primă condiție este perseverența.

Se vorbește foarte mult despre succes și ne sar în ochi reușitele altora.

E inconfortabil să ne gândim de câte ori au dat greș cei care au acum succes sau mari realizări. Sunt rare cazurile când e vorba doar de noroc și nu merită să ne bazăm pe asta. Contează zecile de ori în care au încercat, sutele și miile de ore în care au exersat.

Mama era tare mândră de mine când eram eu mică pentru că eram genul de copil care vine de la școală, mănâncă – aici e o întreagă poveste, pentru că nu mâncam, dar mă asiguram că mama credea că am mâncat -, se odihnește, eventual, apoi își face lecțiile. Așa am rămas până târziu, când mi-am ordonat altfel prioritățile, am înlocuit relativ lecțiile cu studiul selectiv al lucrurilor interesante și cu cititul.

Când am ajuns să muncesc ca angajat, am fost mereu extrem de preocupată de munca mea și de rezultate, mai puțin de grija față de mine, nu mi-era clar ce înseamnă. Aveam perseverență, îmi urmăream interesele cu privire la muncă, dar îmi lipsea disciplina de a ține cont de mine și de nevoile mele reale.

Mi se pare cu atât mai important să fiu disciplinată și perseverentă cu cât programul meu e mai mult cel pe care îl decid eu, decât stabilit din exterior. Viața de antreprenor vine cu alt gen de provocări decât cele pe care le-am avut până acum. Mă trezesc la aceeași oră în fiecare dimineață, chiar dacă nu-mi respect programul de somn, deși știu foarte clar că somnul face bine la cap.

Sfaturi nu dau, te provoc să analizezi tu cum gândești, ce gândești, ce planifici și cum. Ce-ți dorești cel mai mult?

Antoneta Galeș - Cătălin Neacșea
Antoneta Galeș este coach, trainer și art-terapeut. Are o experiență de peste 20 de ani în domeniul resurselor umane și training. În 2014 a fondat Sonas (cuvântul irlandez pentru fericire), o companie de consultanță care are ca obiectiv dezvoltarea oamenilor și crearea mediului care să pună în valoare calitățile acestora. Mai multe detalii pe antonetagales.ro. Scrie romane polițiste sub pseudonimul Tony Mott (tonymott.ro).

Curajul? E îndrăzneala de a încerca altceva de fiecare dată, de a începe lucruri noi | Valeria van Groningen

Pentru cei puțini care nu au auzit de Valeria Răcilă van Groningen sau despre performanțele ei în sportul românesc, Valeria este canotoarea română, laureată cu aur la Jocurile Olimpice de la Los Angeles (1984) și bronz la Moscova (1980). Iubește sportul de când se știe și îi respectă disciplina, iar de când s-a retras din competițiile de canotaj, din pasiunea pentru atletism, a fondat Maraton București (2018).

Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să spui cine ești?

Au fost multe momente importante atât în plan personal cât și profesional. Pe scurt, primul dintre ele a fost la 15 ani când am plecat din satul natal, Stulpicani, pentru a mă duce la Liceul Sportiv din Arad, unde mi-am început cariera sportivă. Apoi, câștigarea medaliei olimpice în Moscova 1980, iar apoi aurul de la Campionatele Olimpice de la Los Angeles în 1984. La Campionatele Mondiale din Elveția în 1982 m-am cunoscut cu Steven, cu care m-am căsătorit în 1986. Pe primul loc în viața mea, cea mai mare realizare, înaintea carierei sportive, sunt cei doi copii ai mei – Jan si Simon.

Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum?

Am luat totul pas cu pas, nu a existat un plan inițial :).

Care crezi că e aportul principal pe care îl are un lider feminin în societate?

Determinarea, dorința de te dezvolta permanent, de a fi în pas cu ceea ce se întâmplă în jurul tău.            

IMG_1557129014265

Ce obiceiuri ai păstrat din timpul vieții sportive? Cum te ajută?

Am continuat să fac sport. Ajută atât pentru încrederea în tine, cât și ca sănătate. Am făcut sport și eu, am încercat să îi conving și pe ceilalți din jurul meu să adopte un stil de viață sportiv.

De unde îți iei energia?

De la orice se întâmplă în jurul meu, din natură, de la oameni, de la echipa tânără cu care lucrez la Bucharest RUNNING CLUB. Încerc să fiu un om pozitiv, să văd lucurile bune.

De unde si cum ti-a venit ideea de a organiza un maraton?

Alergasem maratoane înainte, în diferite țări ale lumii. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera, oamenii frumoși care aleargă, mulțimea… M-am gândit că și Bucureștiul, ca o capitală europeană, ar trebui să aibă un maraton al lui, organizat la standarde internaționale. În 2008, la prima ediție a Maratonului București au fost doar câteva sute de participanți, acum, la cea de a XII-a ediție din 12-13 octombrie așteptăm aproximativ 20.000 de alergători din peste 70 de țări.

Ce înseamnă autenticitatea pentru tine? Dar, curajul?

Să fii tu însuți, să nu încerci să pari ceea ce nu ești. Curajul? Îndrăzneala de a încerca altceva de fiecare dată, de a începe lucruri noi.

Consideri important, de folos, ca fiecare dintre noi să avem cel puțin un mentor către care să ne îndreptăm, la nevoie?

Depinde de fiecare. E important pentru tineri să aibă mentori care să îi ghideze în viață. Eu dacă am vreo problemă, mă îndrept către soțul meu, el este cel mai bun mentor al meu.

UNguilty pleasures:

  1. Ce muzică te face să te simți acasă? 

Muzica clasică. Nu mai suport gălăgia.

  1. Cartea de pe noptieră sau autorul preferat? 

Isabel Allende.

  1. Cu ce fel de oameni te înconjori?

Tineri, pozitivi, plini de viață. Evit oamenii pesimiști și egoiști.

  1. Destinația preferată de vacanță?

Europa.

  1. Note to self?

Rămâi optimistă, puternică, ajută-i pe ceilalți.

 Gabriela-Blaga-The-Woman-Magazine-1-1024x723

Interviu realizat de Gabriela Elena Blaga, Founder Innerpreneur & Contributor The Woman. Gabriela Blaga este un project manager creativ, cu experiență în change management, process improvements, business development, community management, “legator de oameni”. Spune despre ea că îi place să iasă în afara zonei de confort. Are calități de excelent comunicator și mediator, cu o mare capacitate de a analiză a contextului organizațional, capabilă să coordoneze proiecte complexe la nivel regional și global, cu implementări de proiecte în Europa, Asia și America de Sud.

Trainer și coach în formare, solopreneur, a “ieșit” din corporație pentru a se dedica “creșterii armonioase” a oamenilor mici și mari.

Sursă foto: SheDOER, arhivă proprie.

Limba franceză: un univers cultural incomparabil, un nou stil de viață

Câte limbi vorbești deja sau vrei să înveți ? Pe unde ai călătorit în ultima vreme și o limbă străină ți-a fost de ajutor ?

Astăzi, noi îți propunem limba franceză. Iată câteva motive pentru a o învăța:

  1. Descoperim un întreg univers cultural 

Istoria și cultura Franței au influențat o bună parte din istoria și cultura Europei, în special Secolul luminilor. Învățarea limbii franceze înseamnă, pe de o parte, descoperirea unui univers cultural incomparabil, dar și a unui stil de viață.  Să nu uităm că unii dintre cei mai mari gânditori ai lumii au scris în limba franceză. Descoperirea acestei culturi prin intermediul limbii franceze contribuie astfel la dezvoltarea personală a fiecăruia. Trebuie menționat și faptul că limba franceză ne ajută sa învățăm alte limbi în special limbile latine, dar și engleza.

  1. Poate reprezenta un atu pentru cariera profesională

In prezent, pe piața muncii limba franceză reprezintă un atu având în vedere că limba engleză este un criteriu aproape obligatoriu. Astfel, limba franceză poate face diferența în obținerea unui job pe care ți-l dorești de mult.

Fiind a doua limbă predată în școli și a cincea limbă cea mai vorbită în lume, numărul vorbitorilor de limbă franceză pe cele cinci continente este estimat la 300 de milioane. Se preconizează că în 10-20 ani limba franceză va deveni una din primele trei cele mai vorbite limbi în lume. Este totodată și a patra limbă a Internetului. In același timp, în România există tot mai multe companii care sunt fie companii franceze, fie lucrează cu sau pentru piața franceză. Pentru buna desfășurare a activității lor, aceste companii au nevoie de vorbitori de limbă franceză.

  1. Agenția universitară a Francofoniei ne poate sprijini în parcursul francofon

Vorbitorii de franceză pot beneficia de sprijinul Agenției universitare a Francofoniei, organizație internațională care promovează francofonia universitară, angajată în dezvoltarea societății. Astfel, Agenția universitară a Francofoniei oferă studenților stagii profesionale, organizează apeluri la proiecte care le sunt destinate, dar și diverse concursuri și festivaluri.

In plus, elevii vorbitori de franceză pot opta pentru o formare francofonă unde vor învăța disciplina dorită în limba franceză: 

  • Științe economice și gestiune: Universitatea Babeș – Bolyai – UBB, Universitatea de Vest din Timișoara – UVT, Universitatea Valahia din Târgoviște și Academia de studii economice din București;
  • Inginerie: Universitatea Politehnica din București, Universitatea Tehnică de Construcții București – UTCB, Universitatea din Pitești;
  • Științe Umaniste și Sociale: Universitatea din București – UB, UTCB, UBB, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea « Alexandru Ioan Cuza » din Iași – UAIC, UVT, Universitatea Transilvania din Brașov, Universitatea « Lucian Blaga » din Sibiu, Universitatea din Craiova, Universitatea din Pitești, Universitatea Ovidius, Universitatea Valahia din Târgoviște, Universitatea Petru Maior, Universitatea « Dunărea de Jos » din Galați, Universitatea « Vasile Alecsandri » din Bacău, Universitatea « Stefan cel Mare » din Suceava, Universitatea Politehnica din Timișoara;
  • Drept și științe politice: UBB, UB, Universitatea din Craiova;
  • Medicină și Veterinară: Universitatea de medicină și farmacie « Iuliu Hațieganu » din Cluj-Napoca, Universitatea de medicină și farmacie « Grigore T. Popa » din Iași, Universitatea de Medicină și Farmacie « Victor Babeș » din  Timișoara, Universitatea de Vest « Vasile Goldiș », Universitatea de științe agronomice și Medicină Veterinară din București, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca.
  1. In călătorii, limba franceza ne poate fi foarte utilă 

Franceza este vorbită în mai multe țări din Europa, cum ar fi Franța, Belgia, Elveția, Luxembourg, Monaco, Liechtenstein, în America de Nord – Canada, în Asia – Vietnam, Cambodgia, Africa – Senegal, Camerun, Coasta de Fildeș, Maroc, Algeria, Tunisia etc. In unele dintre aceste țări, franceza este mai răspândită și mai utilă decât engleza.

Nu trebuie să uităm nici faptul că este una din cele mai armonioase și frumoase limbi din lume. Te-am convins că limba franceză merită să fie pe lista ta? 

Recrutare in era digitala. Ce impact vor avea noile tehnologii?

Succesul unei companii depinde de oamenii care o compun. Nu doar managerii sunt importanti, ci fiecare angajat trebuie sa aiba un rol, o influenta si o valoare adaugata pe care sa le aduca organizatiei din care fac parte.

Fiecare companie trebuie sa aiba omul potrivit, la locul potrivit, iar pentru ca acest lucru sa se intample, aceasta are nevoie in primul rand de un proces extrem de eficient de recrutare si retentie a angajatilor. Piata muncii este intr-o continua miscare, sunt tot mai multe oportunitati de cariera extrem de tentate, iar cei mai buni specialisti au de unde sa aleaga. Au trecut vremurile in care angajatii depindeau 100% de o singura companie, acum a venit vremea ca o companie sa depinda 100% de angajatii sai.

Iar ca sa-i obtina pe cei mai buni, companiile trebuie sa renunte la metodele traditionale de recrutare si sa treaca la recrutarea digitala. Metodele traditionale sunt invechite, iar in lumea puternic tehnologizata din care facem parte, instrumentele digitale au devenit vitale.

 Ce presupune recrutarea digitala?

Recrutarea digitala reprezinta procesul prin care recruterii se folosesc de tehnologie pentru a atrage, evalua si selecta candidatii pentru posturile disponibile din compania lor. Recrutarea digitala include mai multe metode de atragere a candidatilor, printre care: folosirea site-urilor online de recrutare, utilizarea retelelor de socializare si a chestionarelor online de evaluare.

Recrutarea digitala poate facilita procesul general de recrutare. Este mai usor pentru recruteri sa caute online profilul potentialilor candidati sau sa le evalueze experienta si abilitatile prin intermediul interviurilor online, intr-o prima etapa. Managerii isi gasesc mai repede candidatii potriviti, iar specialistii au la indemana mai multe oportunitati de cariera. Tehonologia a revolutionat piata fortei de munca si a facut posibila intrarea in scena a recrutarii digitale, care aduce un avantaj competitiv atat de partea angajatorilor, cat si de partea angajatilor.

Cele mai importante avantaje pe care le-a adus recrutarea digitala sunt:

Reducerea timpului si costului procesului de recrutare. Prin interviurile/chestionarele online, compania isi poate seama mai repede daca potentialii candidati sunt potriviti si astfel poate intervieva un numar mai mare de persoane intr-un termen mai scurt.

Flexibilitate mai mare pentru candidati. Acestia pot oferi interviuri online si nu mai trebuie sa se deplaseze pana la sediul companiei care angajeaza.

Strategii de recrutare digitala

Exista mai multe strategii de recrutare pe care o companie poate sa le adopte in era digitala, iar mai jos sunt cateva dintre acestea:

1. Site-ul de cariere trebuie sa fie optimizat pentru mobil

Smartphone-ul este cel mai des folosit instrument prin care un candidat isi cauta un nou job, asadar este foarte important ca site-ul companiilor de recrutare sa fie optimizat pentru mobil. Un astfel de site este mai usor de citit si devine mai eficient pentru companie sa atraga candidatii care altfel ar putea evita companiile care nu reusesc sa tina pasul cu tehnologia.

2. Procesul de aplicare pentru job trebuie sa fie foarte simplu

Daca site-ul are un proces greoi de colectare a datelor despre angajati, acesta trebuie schimbat intr-unul mai putin complicat. Candidatii isi doresc un proces simplu, care necesita foarte putin timp pentru completare. In acest fel, ei pot aplica la mai multe companii si pot respinge site-urile care au un proces ingreunat de aplicare.

3. Puterea social media nu trebuie omisa, ea trebuie fructificata

Platformele de social media reprezinta o modalitate perfecta pentru a-ti promova brandul, de a te face remarcat. Cu cat esti mai cunoscut, cu atat vei avea mai multi candidati care vor dori sa faca parte din compania ta. Poti posta video-uri despre cultura companiei, poti introduce povesti ale angajatilor sau povesti despre succesul companiei, poti posta joburi disponibile etc. Retelele de socializare pot reprezenta un mare atu in procesul de recrutare.

4. Informatiile despre companie/posturi disponibile trebuie sa fie sincronizate

Este absolut obligatoriu ca toate informatiile prezente pe diverse site-uri sau platforme de socializare sa fie sincronizate. Compania trebuie sa fie foarte atenta sa prezinte interesatilor informatii actuale, iar pentru a fi mai usor pentru candidati sa identifice compania pe toate platformele, aceasta trebuie sa foloseasca aceleasi bannere sau imagini ale brandului pe toate platformele unde posteaza anunturi.

Ce ne rezerva viitorul in recrutarea digitala?

Traditionalul si conventionalul proces de recrutare a luat sfarsit demult. Acum este timpul tehnologiei sa-si spuna cuvantul si sa revolutioneze tot ce inseamna atragerea de noi angajati. Iata cateva trenduri de viitor care trebuie luate in calcul:

Inteligenta artificiala. Aceasta este utilizata pentru a afla mai repede informatii despre profilul si experienta potentialilor candidati. Daca detine instrumente/aplicatii care folosesc inteligenta artificiala, o companie isi poate reduce timpul si costurile procesului de recrutare, invitand la interviu doar pe cei mai potriviti candidati.

Interviuri video. Nu mai este nevoie sa te deplasezi la sediul companiei pentru a avea un interviu. Aplicatii precum Skype, FaceTime sau altele permit comunicarea eficienta intre recruter si candidat, ceea ce face procesul de recrutare mai rapid si mai util. Poti intervieva un candidat din strainatate sau din alta locatie, fara prea mult efort.

Articolul integral aici.

Dana Tudor Tănase (Creative&Bright): “Onestitatea și modestia managerilor sunt niște plusuri mari în companii și sperăm să găsim asta din ce în ce mai mult”

Susține programe de training pentru echipe de middle management și top management și este implicată în proiecte de voluntariat, livrând cursuri de project management, leadership și motivație.

Este antreprenor și este pasionată de motivațional speaking.

În timpul liber, Dana este pasionată de muzică, modă și fotografie, fiind o iubitoare a serilor de karaoke și a design-ului vestimentar.

Cu Dana am stat de vorbă despre ce și cum investesc companiile în angajați atunci când vine vorba de dezvoltarea lor profesională.

 

hr summit dana tudor tanase

 

 

Orice companie este un mediu de dezvoltare pentru oamenii pe care îi angajează. Câte dintre companiile din România par să înțeleagă asta și să investesc în programe de training și dezvoltare profesională?  

Aș spune că sunt destul de multe companii care implementează programe de training, mai ales companiile multinaționale, dar și companii cu capital integral românesc, care au peste 50 de angajați.

La unii însă este destul de clar și coerent programul de training, alegerile de teme etc, la alții încă nu am reușit să înțeleg care sunt criteriile de selecție în ceea ce privește alegerea tematicilor de training.

 

 

Cum arată programele de welbeing în 2019, pe ce piloni lucrăm și cât investesc companiile în astfel de programe?

Încă în wellbeing se investește mult prea puțin, nu știm să implementăm un program coerent și suntem încă la nivelul de nice to have.

În general se merge pe pilonul de sănătate fizică – nutriție, yoga, pilates, ergonomie etc.

 

 

 Mindfulness pare să fie un buzz word anul acesta, ceea ce implică un nivel ridicat de stres la locul de muncă. Crezi că angajații simt tot mai mult nevoia de deconectare, de detașare de locul de muncă? De ce?

 

Cred că fiecare dintre noi, în calitatea de angajați avem nevoie să învățăm cum să fim mai performanți, cum să ne menținem un nivel ridicat de energie și să ne ducem la bun sfârșit sarcinile.

După ce învățăm să facem asta nu cred că vom mai avea probleme legate de statul peste program.

Cât despre partea de stres, el există în viețile noastre fie că vrem sau nu vrem, ce face diferența este cum gestionăm situațiile din viața noastră, cum gestionăm presiunea etc. Noi suntem cei care punem presiune mai mare sau mai mică, în funcție de cât de orientați pe soluții suntem.

 

 

Care sunt așteptările angajaților în raport cu angajatorul și reciproc?

 

În marea majoritate, așteptările sunt legate de respect reciproc, responsabilitate și asumarea responsabilității și loialitate reciprocă.

Din păcate, de multe ori, în companii managerii se ascund în spatele unor concepte abstracte și „note de subsol” și uita să tragă cortina și să discute deschis și transparent cu oamenii din echipă și mai ales să le aprecieze eforturile.

 

 

 

Din experiența voastră în companii, când vorbim despre implicare, ce îi mai determină pe angajați să rămână loiali unui angajator în context dinamic și al transformărilor digitale?

Cum ar putea o companie să promită un mediu stabil pentru angajații săi? Faptul că ei cred în viziunea companiei și fac parte din misiunea ei. Aici aș menționa cele 3 lucruri care fac un angajat să fie implicat:

 – ceea ce face să aibă semnificație/să conteze,

 – să-i placă/să fie interesant

 – să fie parte dintr-un scop mai înalt decât cel personal.

Dacă vorbim de siguranță, siguranță vine din interior și nicidecum din exterior.

 

 

 

În ce direcție crezi că va evolua piața de teambuilding & training anul viitor? 

 

Sper în direcția pozitivă: adică cât mai multe programe relevante de training, transparență în alegerea furnizorului și respnsabilitate față de acest aspect din partea celor care fac alegerea, iar pe teambuilding programe inedite, creative care să aducă multă distracție în rândul participanților.

 

 

Ce îți dorești să vezi mai mult în industria din care faci parte?

 

Dorința sinceră de a dezolta anagajații, preocupare permanentă pentru a susține oamenii performanți, fără prea multe jocuri de culise.

Onestitatea și modestia managerilor sunt niște plusuri mari în companii și sperăm să găsim asta din ce în ce mai mult.

 

oana tudor tanase hr summit (2)

Dana va fi prezentă la Cluj-Napoca pe 24 octombrie în cadrul HR Summit, unde va susține un workshop legat de diferenta dintre oamenii de succes și cei care au mai puțin succes, cum să te descoperi, să te înțelegi și să te poți auto-motiva.

Mai multe detalii legate de eveniment regăsiți aici: hrsummit.ro.

HRSummit2019

“Am construit o poveste pe impresii, pe amintirile mirodeniilor, bucuriilor de pe pragul irealului” | Gyongyver Kiss

Lucrările ei sunt dedicate pentru un concept, nu pentru un personaj. Deși, dacă ar fi să contureze un personaj, ar fi femeia misterioasă, intelectuală, inteligentă, sofisticată, androgină. Își imaginează o femeie care a păstrat ceva din inocența copilăriei, dar are minte ascuțită și un umor sarcastic; care nu este preocupată de persoana ei, nu este îndrăgostită de propria sa imagine. Este frumoasă, atractivă, dar inconștientă de farmecul ei. Am discutat cu  Gyongyver Kiss, masterand UAD și câștigătoarea premiului The Woman oferit în cadrul Galei despre viziunea artistică, particularitățile colecției și unguilty pleasures. Read all about it!

PORTOFOLIU-MASTER-41

Cum a început povestea ta cu design-ul și cum ai descrie parcursul tău profesional?

Am avut o cale lungă de parcurs, chiar dacă încă de la vârsta fragedă am fost atrasă de activități, care implică o anumită creativitate de designer de modă, dar am conștientizat mult mai târziu că designul vestimentar este vocația mea. Am avut o derutare mai consistentă înainte să ajung aici: licențiat în jurnalism timp de 11 ani eram redactor/director știri de radiodifuziune, specializat în analize politice/economice. În acești ani încet am căpătat curaj, am învățat să desenez, și în sfârșit m-am înscris la UAD ca să studiez design vestimentar. Acesta era momentul, când am renunțat fără orice remușcare sufletească la jurnalism, și m-am consacrat modei, designului vestimentar. Aveam 34 de ani.

Unde te găsim când nu ești la atelier? Ce pasiuni ai, ce-ți aduce bucurie?

Designul vestimentar e vocația mea, pasiunea mea, trăiesc în ea, e lumea mea magică. Tot ce mă interesează se leagă de acest univers: îmi place istoria culturii, a artei, a modei/costumului, îmi place beletristica, cinematografia, îmi plac cărțile, albumurile, îmi place diversitatea culturală, diversitatea naturii… dar tot ce văd, tot ce simt, tot ce îmi imaginez se culminează în creare. Sunt o persoană introvertită, cel mai probabil mă găsiți acasă, în refugiul meu, care în cele mai multe ori este un mini-atelier de creație.

Care este punctul de întâlnire al conceptului cu latura prêt-à-porter în tot ceea ce creezi?  

Într-adevăr sunt predispusă să imaginez haine avangardiste, mă consider un designer conceptual, dar de bună vreme mă provoacă noțiunea de purtabilitate, și în toate cazurile încerc să ajung la colecții purtabile, confortabile, adecvate nevoilor secolului al XXI-lea. Cred că punctul de întâlnire al conceptului cu latura purtabilității sunt nevoile secolului nostru fată de confortabil, față de ergonomic, față de o vestimentație, care nu compromită libertatea corpului în mișcare.

25-MASTER-GYONGYVER-KISS-GALA-UAD-2019-2

Dressed/undressed: Cum arată femeia pentru care tu o îmbraci?

De obicei lucrările mele sunt dedicate pentru un concept, nu pentru un personaj. Evident, la un moment dat ai nevoie și de un personaj. Pentru mine ea e o femeie misterioasă, intelectuală, inteligentă, sofisticată, androgină. Îmi imaginez o femeie, care a păstrat ceva din inocența copilăriei, dar are minte ascuțită și un umor sarcastic; ea nu este preocupată de persoana ei, nu este îndrăgostită de propria sa imagine, ea caută în alte parte frumosul. Este frumoasă, atractivă, dar inconștientă de farmecul ei.

De la crochiu pănă la produsul final. Povestește-ne puțin despre cum a prins contur în mintea ta colecția pe care ai creat-o pentru Gala UAD 2019.

Mai întâi era conceptul, provocarea unei narative în limbajul modei. Întâmplător citeam Proust, care m-a vrăjit prin complexitatea narativei său. Doream ceva în culorile vibrante ale postmodernității noastre, îmi doream să călătoresc înapoi în timp. Toate acestea am regăsit în amintirile mele. Am construit o poveste pe impresii, pe amintirile mirodeniilor, bucuriilor de pe pragul irealului. În anii adolescenței m-au fascinat romanele secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, poveștile din „O mie și una de nopți”, slăbiciunea mea inocentă era ciocolata, și în general dulciurile (ceea ce am păstrat-o până și azi). Dat fiind un scriitor și o capodoperă genială și date fiind amintirile mele din copilăriei, am construit propria mea „Timpul pierdut”. În spatele conceptului proustian mai atârnă și o experiență empirică: de câțiva ani le păstrez ambalajele anumitor bunuri consumate (alimente de răsfăț în general); la început le păstram pentru că îmi plăcea cromatica lor, apoi pentru faptul că ele reflectă evenimentele din trecut. Am observat, că hârtiile de ciocolată/de bomboane păstrate sunt un jurnal al tuturor întâmplărilor și evenimentelor, care se leagă de momentul cumpărării/primirii/consumării produselor din ambalaje. Aceste „jurnale vizuale” au devenit laitmotivul colecției mele de disertație: le-am scanat, le-am decupat și le-am colat în diferite motive de broderie, de imprimeu și de tapiserie din cele două secole, ale căror opere literare m-au vrăjit cândva.

25-MASTER-GYONGYVER-KISS-GALA-UAD-2019-5

Care este amprenta personală a brandului tău: fie că vorbim de concepte haute couture sau ready to wear?

Conceptual, multilayered, multicultural, abundent în culori, imprimat și/sau cu suprafață textilă manipulată.

Cum ar arăta un moodboard care să descrie în detaliu stilul tău personal: culori, texturi, forme, decade istorice?

Cred că ar fi mai ușor să vă arăt un moodboard, decât să vă descriu una. Lucrările mele în general au o atmosferă poetică, magică. Lucrez cu multe culori (niciodată nu folosesc alb și negru), îmi place juxtapunerea diferitelor texturi, și juxtapunerea diferitelor imprimeuri, îmi plac textele fragmentate, desprinse din contextul lor natural. Îmi plac suprafețele texturate, reliefate. După cum sunt fascinată de istoria culturii, de istoria costumului, cred că de la Eva încoace toate perioadele o să fie la un moment dat surse de inspirație.

PORTOFOLIU-MASTER-56

Sunt designeri care își doresc să fie aleși tocmai pentru viziunea lor atipică, în vreme ce alții preferă să creeze după personalitatea celui ce poartă piesa respectivă. Unde te încadrezi și de ce?

Fac parte grupului de designeri care cred în viziunea lor proprie. 

Ce îți place să creezi cel mai mult? 

În general toate, ce se leagă de design vestimentar: crearea îmbrăcămintei și încălțămintei de femei, și mă atrage și designul textil aplicat în modă – crearea imprimeurilor digitale, și prelucrarea suprafețelor textile.

Dacă e să discutăm despre începuturile carierei unui designer, care e cea mai mare provocare pe care o întâmpină?

La începutul carierei trebuie să biruim valori morale, cum ar fi răbdarea, credința (+credință în propria noastră persoană și în propria noastră pregătire profesională), curajul, perseverența. Trebuie să avem puterea să păstrăm originalitatea, viziunea noastră, și să avem flexibilitatea, deschiderea spre dezvoltarea continuă, deoarece nu cred, că un tânăr designer creează haine perfecte. Mai are mult de dezvoltat, dar trebuie să facă în propria sa voce, nu și copiind alți designeri.

PORTOFOLIU-MASTER-44

Pe cine apreciezi din punct de vedere profesional?

În primul rând pe profesorii mei, care m-au călit în cei 5 ani de facultate; din lumea modei internaționale pe Miuccia Prada, pe Nicolas Ghesquière, pe Raf Simons, pe Rei Kawakubo, pe Dries van Noten (pentru culorile lui rafinate, și pentru detaliile lui sofisticate).

Unguilty pleasures

Unde îți găsești adesea inspirația?

Oricare ar fi conceptul proiectului, cu siguranță voi avea referințe din istoria artei și din istoria costumului și a textilelor. Când dezvolt concepte pe propria mea inițiativă principala sursa de inspirație este literatura/beletristica/poezia.

Cu ce fel de oameni te înconjori?

Îmi place compania oamenilor inteligenți, a oamenilor generoși, a artiștilor, și a celor care au o educație/o cultură vastă (și) în artele vizuale.

Ce nu se va demoda niciodată?

Piesele iconice nu vor demoda niciodată, dar și în cazul lor croiala va purta amprenta perioadei în care au fost creați.

Dacă ai putea avea o super-putere, care ar fi aceea?

Nu îmi doresc super-puteri… și totuși, dacă aș avea o întâlnire pașnică cu Cronos, aș cere prelungirea zilelor la 34 de ore.

Ce înseamnă pentru tine normalitatea?

Normalitatea corespunde convențiilor sociale, a stărilor firească ale lucrurilor, probabil și a mediocrului

Ce nu ar trebui să lipsească din garderoba unei femei?

O pereche de stiletto dintr-un material prețios cu linii clasice, lenjeria fină, sofisticată și „the Little Black Dress” (după gustul meu nu neapărat în negru, dar în tonuri închise) din materiale prețioase, fine.

Note to self?

Am liste to do foarte lungi – nu cred că există note to self în sistemul meu de a fi.

Defcamp, ediție aniversară: vulnerabilitățile în sisteme vitale pentru societățile digitale actuale

DefCamp, cea mai importantă conferință anuală de hacking și securitate cibernetică din Europa Centrală și de Est, se va desfășura anul acesta între 7 și 8 noiembrie, la București. La aniversarea celor 10 ediții sunt așteptați peste 2.000 de participanți, de la antreprenori și dezvoltatori software până la membri activi în mediul academic și specialiști din sectorul public, dar și pasionați de securitatea cibernetică. DefCamp #10 va fi cea mai amplă ediție de până acum.

 defcamp-02

Conferința internațională DefCamp a ajuns la cea de-a 10-a ediție. În 2019, DefCamp va găzdui prezentări ale celor mai experimentați hackeri etici din lume. În cadrul evenimentului vor avea loc peste 10 competiții create pentru a stimula și dezvolta cunoștințele participanților, de la răspuns la incidente informatice până la metode și tehnici complexe de exploatare, toate inspirate din industrie și evenimente cu un impact global. În toate aceste competiții, concurenții își vor pune la bătaie talentul și experiența în securitate cibernetică pentru a dezactiva măsurile de siguranță ale echipamentelor electronice care, de multe ori, sunt vitale pentru societate. 

“Ediția din acest an este cea mai așteptată de până acum. Pe lângă faptul că este o ediție aniversară, dacă la prima ediție evenimentul a adunat aproximativ 60 de participanți, anul acesta ne așteptăm la peste 2.000 de participanți din întreaga lume. De asemenea, avem un lineup de speakeri unic în regiune, de la Jeff Man – criptoanalist și strateg în securitate cibernetică, cu 36 de ani de experiență in domeniu, până la Jayson E Street, specialist în inginerie socială.

Subiectele abordate sunt extrem de atractive – de la inginerie socială, hacking de mașini și dispozitive medicale, infecții cu malware și vulnerabilități ale dispozitivelor IoT, până la criptografie sau vulnerabilități în sisteme vitale pentru societățile digitale actuale.

În acest an vom avea pe scenă nume impresionate ale unor femei care activează cu succes în domeniul infosec, iar ca exemplu o amintesc pe Eva Galperin – cea mai cunoscută activistă din infosec. Începând cu 2018, notorietatea Evei a crescut după ce aceasta s-a concentrat asupra eradicării „stalkerware” – sisteme de spionaj folosite pentru abuzuri domestice atât de des folosite în ultima perioadă în piață.” declară Florina Dumitrache, co-organizator DefCamp.

florina_foto

Pe cele trei scene ale DefCamp vor urca peste 60 de speakeri în cele două zile de conferință. Reprezentanți ai peste 400 de companii cu prezență locală și internațională vor participa la eveniment pentru a dezbate probleme avansate de securitate cibernetică și impactul acestora în zona de business.

 

„Acum că anunțăm oficial ediția cu numărul 10, ne dăm seama că peisajul s-a schimbat fundamental în ultimul deceniu. Acum 10 ani încă discutam de computere clasice, internet prin cablu sau viruși care îți afectau datele, cu impact financiar minim sau moderat pentru utilizatori. Acum situațiile în care ne pot duce vulnerabilitățile cibernetice sunt realmente dramatice. 

 

Vorbim de criptarea datelor și deblocarea lor contra unor sume importante de bani, vulnerabilități pe dispozitivele mobile pe care le folosim zilnic sau crize de securitate a informației în companii mari care gestionează datele a milioane de oameni. 

 

Ne bucurăm că am ajuns aici, dar cred că următorii 10 ani vor fi și mai dificili. Tehnologia îmbunătățește calitatea vieții, dar aceasta introduce și noi metode de atac. Ne bucurăm că prin DefCamp putem contribui activ la dezvoltarea comunității locale, reușind astfel să punem România pe harta evenimentelor de succes din Europa”, a declarat Andrei Avădănei, fondator DefCamp.

 Andrei Avădănei

Pe parcursul a două zile intense, specialiștii vor susține prezentări despre inginerie socială, hacking de mașini și dispozitive medicale, infecții cu malware a dispozitivelor IoT, dar și criptografie sau vulnerabilități în sisteme vitale pentru societățile digitale actuale. Nu vor lipsi nici dezbaterile despre fraude online, securitatea rețelelor telecom și wireless, noile standarde de comunicații 5G, stabilitatea aplicațiilor web și mobile, dar și prezentări despre vulnerabilitățile critice din sistemele cu care utilizatorii interacționează zilnic.

 

Printre speakerii pe care participanții îi pot urmări se numără: Jeff Man – criptoanalist și strateg în securitate cibernetică, cu o experiență de 36 de ani, Jayson Street – unul dintre cei mai cunoscuți și căutați specialiști din domeniu la nivel mondial, Christina Kubecka – a coordonat una dintre cele mai complexe operațiuni de securitate din istorie, și Alex Matrosov – cercetător specializat pe amenințările cibernetice avansate. Pe scenă va mai urca și Eva Galperin – Director pe Securitate Cibernetică la Electronic Frontier Foundation, și cea mai cunoscută activistă pentru dreptul de confidențialitatea și securitatea informației în mediul online.

 

Evenimentul DefCamp este organizat de Asociația „Centrul de Cercetare în Securitate Informatică din România” – CCSIR, împreună cu Orange România, în calitate de partener principal. Conferința se bucură de sprijinul Ixia și SecureWorks în calitate de parteneri Platinum. UiPath și Bit Sentinel completează lista de parteneri valoroși – Gold –  iar Pentest-Tools, Cegeka și Kaspersky Lab, în calitate de parteneri Silver, contribuie la dezvoltarea constantă a conferinței.

  

Despre DefCamp

 

Din 2011 până în prezent, DefCamp a reuşit să atragă la București aproape 7.500 de participanţi din peste 55 de ţări şi 150 de oraşe. Aceștia sunt pasionați de hacking, vulnerabilităţi cibernetice și interesați să-și dezvolte abilitățile tehnice. Audiența conferinței cuprinde: 45% participanți din zona de cercetare și dezvoltare proiecte, 30% specialiști în securitate cibernetică, 18% reprezentanți din zona de top management și factori de decizie în companii, iar 7% studenți.

“Un lider adevărat crește și formează alți lideri în comunitățile în care activează” | Daniela Irimia

Daniela Irimia este trainer și antreprenor care are dorința de a inspira, ajuta și susține femeile să se definescă și să devină cea mai bună variantă a lor. Background-ul ei profesional implică programe de dezvoltare personală și profesionale pentru femei pe mai multe planuri: psihologic, emoțional, fizic și financial. Florina Russu, contribuitor The Woman, a aflat mai multe despre ce implică independența feminină, care sunt principiile de bază care vor da roade în munca cu propria persoană și ce caracterizează un lider autentic. 

  • În viziunea ta, cine este “Femeia Independentă” şi mai ales, cine nu este ea?

Din punctul meu de vedere, Femeia Independentă este aceea care trăiește conform propriilor ei valori. Este femeia care se cunoaște, se valorizează, își asumă alegerile pe care le face, este independentă rațional, emoțional și financiar, bucurându-se de relațiile autentice și sănătoase din viața ei.

Și nu este femeia care se încăpățânează să facă totul singură “pentru că poate”. Nu este femeia care neagă valoarea unui bărbat pentru a se ține pe ea, pe primul loc în viața ei.

  • Ce poate aduce revelator o poveste personal antreprenorială într-un volum de dezvoltare personală, pentru femeile care au curajul şi curiozitatea să cumpere volumul, să petreacă timp cu ele, pentru a se cunoaşte mai bine, a-şi înțelege valorile, convingerile şi de a trăi conform propriilor valori?

Poate revelator este mult spus. Povestea mea are în primul rând autenticitate și experiențe trăite aici, în România, în cultura noastră, cu provocările autohtone. Citim preponderent cărți de dezvoltare personală sau de business de la americani, însă noi am crescut și trăim într-o cu totul altă cultură și mentalitate. Faptul că eu scriu și abordez în cursurile mele doar acele idei, principii, tehnici care funcționează aici, în România, este un mare avantaj pentru cititorii și oamenii care aleg să își dezvolte abilitățile prin cursuri specifice.

  • Faptul că alegem în ce direcție merge viața noastră, ne oferă stimă de sine şi libertate. Perseverența în obiective atrag fericirea şi sentimentul de împlinire, inclusiv financiar. Care este prețul pe care trebuie să îl “plătim” azi, pentru libertatea de mâine?  

Îmi place că ai preluat ideea de “preț”. Eu cred că putem avea orice ne dorim în viață, dacă suntem dispuși să plătim prețul pentru asta. Suntem cu toții diferiți, deci fiecare are propria definiție pentru libertate. Fiecare are un set unic de valori, abilitați, gânduri, relații… și toate sunt interconectate. Când reușim să ne identificăm foarte clar valorile și apoi să stabilim obiective relevante pentru noi, vom ști și ce avem de făcut azi, pentru a culege roadele, “mâine”. Cert este că fără muncă, educație, perseverență și motivație nu vom realiza nimic.

  • Ne bucurăm azi de multe exemple inspiraționale în rândul femeilor lider în comunitățile pe care le-au creat, femei care fac zilnic ceva pentru a încuraja alte femei să dezvolte şi să trăiască o viață cu sens, sau invers, comunități diverse, unice, care îşi cer lideri noi şi altfel. În opinia ta, strict în zona ta de business, liderii nasc comunități sau comunitățile nasc lideri?

Bună întrebare! Ambele variante sunt posibile. Cred totuși că pentru început, comunitatea se formează în jurul unui lider. Apoi, cu cât comunitatea crește, apar și alți lideri. Un lider adevărat crește și formează alți lideri în comunitățile în care activează. Un lider de nivel superior este acela care îi ajută și pe alții să crească și să devină la rândul lor, lideri. Nu poți face lucruri mărețe de unul singur! Mă bucur tare mult că sunt din ce în ce mai căutate și apreciate comunitățile de femei, tematice, astfel încât fiecare dintre noi să își găsescă “tribul” care să o susțină, să o inspire și să îi aducă satisfacții.

  • Cum ne raportăm, din rolul de mamă, la femeia independentă din fetițele noastre. Cum vor trăi băieții noştri de azi, bărbații de maine, lângă o astfel de femeie?

Femeia independența este un om independent. Aceleași principii se aplică și în cazul bărbaților! Eu am ales să scriu cartea pentru femei deoarece acolo simț că este cea mai mare nevoie de îndrumare, suport și inspirație. Cele 10 principii din decalogul Femeii Independente (noua mea carte) se aplică oricui. Eu personal îl învăț pe fiul meu să fie independent conform acelor valori. Este un stil de viață, și dacă eu și soțul meu suntem echilibrați și bine cu noi, la fel va crește şi copilul nostru.

Mulțumesc pentru conectare, timp şi sinceritate, Daniela! Întotdeauna simt o mare bucurie atunci când colaborăm!

Și eu îți mulțumesc! Mă bucur că ne susținem și învățăm să colaborăm. Zic învățam pentru că, din păcate, competiția feminină este încă la putere, în detrimentul admirației. Cu cât suntem mai OK noi cu noi, cu atât ne este mai ușor să fim Ok și cu alții. Și uite așa simț nevoia să fac din nou trimitere la noul meu proiect educațional, Femeia Independentă, ca sa ne descoperim puterea şi fericirea. Este în noi!

Contributor The Woman

Florina Russu este profesor titular de literatură universală şi limba engleză în învăţământul de stat, Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj-Napoca, consilier de imagine educaţional, coordonator național şi internațional proiecte şi programe educative, scriitor. Figură publică notorie în politicile educative de piață, Florina este Preşedintele Academiei Române de Imagine şi Imaginar Educațional, un proiect antreprenorial unic în domeniul consultanţei educaţionale, un laborator de imagine şi imaginar conceptual, care facilitează accesul la educație vizuală şcolii româneşti contemporane.  

 

#bookreview: “Curajul de a nu fi pe placul celorlați” – 5 lucruri învățate în raport cu propria persoană

Cred că e important să ne ne gândim și la propria persoană. Și nu e egoist, ci necesar. Mai mult, e un act de curaj. În momentul în care suntem fericiți cu noi înșine, putem radia acestă stare de bine în jur: către familie, prieteni și comunitatea din care facem parte. Pentru azi vă propun să decoperim ultima carte pe care am citit-o: Curajul de a nu fi pe placul celorlați.

Structura discursului din această carte e un dialog între un filosof și un tânăr care încearcă să înțeleagă și să combată conceptele psihologiei adleriene. Textul e împărțit în 5 părți, fiecare corespuunzând unei discuții dintre cei doi. Sunt concepte dificile, prezentate într-un mod simplu. Iar dialogul dintre filosof și tânăr ne dă șansa să primim răspunsuri la multe dintre întrebările pe care le-am adresa în mod normal lecturând cartea.

5 lucruri pe care le poți învăța din cartea Curajul de a nu fi pe placul celorlalți
Psihologia Adelriană vine atât cu concepte ușor de înțeles, care pot să pară ca fiind simț comun, dar și cu teorii ce necesită aprofundate pentru a fi interiorizate pe deplin. Bineînțeles, e nevoie să o citim cu o minte deschisă și cu siguranță putem găsi aici idei pe care le putem aplica în viața de zi cu zi. Iată cinci dintre ele:

1. Experiențele trecute nu cauzează succesul sau eșecul nostru

Adică alegem în fiecare moment prezent cum ne purtăm, ce acțiuni facem și ce relații avem. Și asta nu se datorează modului în care am fost crescuți, faptului că am avut sau n-am avut diverse lucruri sau experiențelor fericite/triste prin care am trecut. Contează cu adevărat modul în care alegem să ne raportăm la fiecare experiență și ce facem cu bagajul pe care l-am adunat în timp (aici intră inclusiv calitățile noastre).

”Experiențele noastre nu sunt decisive, ci sensul pe care îl dăm acestora.” (Trauma nu există, p.28).

2. De ce nu te iubești?

Acesta e inclusiv titlul unui subcapitol al cărții și am ales să pun și aici întrebarea pentru că mi se pare esențială. Curajul vine și din forța noastră de a ne aprecia așa cum suntem și de a ne iubi. Adică să ne concentrăm pe ceea ce suntem și pe ce știm să facem, în loc de a vedea mereu ceea ce ne lipsește sau ce nu știm. Într-un mod cât mai realist desigur, acceptând ceea ce nu putem schimba și identificând aspectele la care vrem să lucrăm în timp. De exemplu culoarea ochilor e dată și nu o putem schimba în mod natural, dar dacă vrem să învățăm o limbă străină, putem face asta – în timp!

”Există două obiective privind comportamentul: să ai încredere în propria persoană și să trăiești în armonie cu societatea.” (Rezolvarea sarcinilor cuc are te confrunți în viață, p110)

3. Trăiește-ți propria viață, nu a celor din jur

Cu siguranță sunt complexe motivele pentru care alegem să facem diverse activități pentru cei din jur, fără să ne întrebăm dacă vrem să facem asta, dacă ne fac fericiți sau dacă într-adevăr ajută pe cineva. Le facem pur și simplu. Și adunăm frustrări în timp, fără să știm de unde vin. De multe ori facem toate asta căutând recunoștință, când de fapt avem nevoie de libertate. Deci curajul aici înseamnă să știm clar care sunt sarcinile noastre și ce revine celor din jur (e sarcina/treaba lor ce gândesc despre acțiunile noastre și nu putem influența asta).

”Dorința disperată de a fi recunoscut duce către o viață în care urmezi așteptările altor oameni, care vor să fii <un anumit tip de persoană>. Cu alte cuvinte renunți la ce ești tu de fapt și trăiești viața altora.” (Nu trăi pentru a satisface așteptările celorlalți, p.136)

4. Oferă un mulțumesc sincer

Ce alegem între laude sau pedepse? Răspunsul e niciuna! Pedeapsa clar iese din discuție, iar lauda la fel – pentru că presupune o judecată în spate, principiul fiind ”Eu știu că ai făcut un lucru bine și te asigur de asta”. Așa că tot ce e nevoie să facem e să-i tratăm pe cei din jur (indiferent de vârstă: copii, colegi, prieteni, familie, bătrâni) ca fiind egali. Și să le spunem mulțumesc când simțim că ne ajută.

”Cu cât suntem mai des lăudați, cu atât mai repede ajungem să credem că nu suntem capabili de nimic.” (Despre încurajare, p 205)

5. Contribuie la binele celorlați

Viața e o serie de momente; în carte e făcută o analogie cu o linie trasată cu creta pe tablă. La o primă vedere ea pare continuă, dar de fapt e formată dintr-o infinitate de puncte, foarte apropiate unul de celălalt. Fix așa e și viața și e nevoie să ne concentrăm pe aici și acum. Bineînțeles că sunt și momente neclare sau de rătăcire în toată povestea numită viață. Psihologia adleriană are un element care te ghidează în astfel de momente:

”Contribuie la binele celorlalți.” (Dă un sens vieții aparent neînsemnate)

Și printre toate aceste lecții, o alta care reiese citind cartea face referire la comunități și la sensul pe care-l pot da acestea nouă ca indivizi. Putem să simțim că aparținem oricărui grup, însă doar după ce ajungem să ne acceptăm și să ne iubim. Iar pentru asta avem nevoie de curaj. Vestea bună e că fiecare dintre noi îl avem!

Madalina Marincas

Mădălina Marincaș, contribuitor The Woman 

Ca project manager îi place să ducă la bun sfârșit proiecte ce par imposibile și să rezolve cu zâmbetul pe buze provocările ce apar. Ca trainer crează și livrează cu entuziasm sesiuni pentru cei dornici să învețe despre ei și despre cei din jur. Iar ca și om, îi plac călătoriile, lectura, psihologia și muzica.

Magie versus realitate: s-a născut copilul. Ce schimbări apar în primul an de viață?  | #growingparents

365 zile sau 366, după noroc, de schimbări și rutine zilnice. Venirea pe lume a unui copil poate fi percepută adeseori ca o punte de trecere în viața proaspeților părinți, iar acel „ai o nouă viață” intră în scenă cu surle și trâmbițe în mintea și sufletul lor.

Dacă ar fi să vorbim despre o parte dintre schimbările care intervin în noua familie, putem să luăm în calcul schimbările fizice: somnul sau lipsa lui – o etapă concretă care vizează membrii familiei după aducerea lui bebe acasă. Mama și tata alină bebelușul uneori împreună, alteori cu schimbul, învățându-i nevoile în nopțile albe sau cu treziri la 2-3 ore/ noapte.

inside (1)

Cuvântul-cheie este răbdarea.

În privința mamei, aceasta are de trecut și de etapa legată de kilogramele care rămân după sarcină și care devin adeseori o „luptă”. Corpul ei are nevoie de timp pentru a se reface, iar mămica poate opta pentru gimnastică post-natală cu bebe alături, printr-un program de exerciții create pentru mamă și copilaș, deopotrivă. O listă de beneficii concrete găsești chiar aici.

În cazul schimbărilor emoționale și psihice, cuvântul cheie este empatia. Atât pentru membrii deja existenți ai familiei, cât si empatia îndreptată spre cei noi.

Pentru tătic, poate fi copleșitoare această etapă, poate crede adeseori că nu se ridică la nivelul așteptărilor mămicii copilului său. Pe de cealaltă parte, mama poate simți prea multă presiune asupra ei, atât din partea celor de acasă, cât și a societății cu privire la faptul că „tu ești mama, la tine se liniștește bebele, tu știi sigur cum să îl alini.” Adesea, pot interveni baby blues-ul sau depresiile post-partum. Cu sprijin din partea celor dragi și, după caz, a specialiștilor în domeniu, aceste momente de „criză” sunt depășite cu brio.

În ceea ce privește bebelușul, în primele 3 luni de viață se spune că traversează cel de-al patrulea trimestru de sarcină, chiar dacă el se află deja în brațele părinților săi. Universul pentru el sunt aceștia, cu precădere mama.

Deși uneori istovitor drumul în parenting, realitatea de zi cu zi se transformă în magie atunci când proaspeții părinți sunt pregătiți să accepte schimbarea ca pe o provocare și o aventură în trei, patru și nu ca pe o povară.

inside (4)

„De multe ori ceea ce-și imaginează viitorii părinți că înseamnă viața cu un copil și realitatea care îi „lovește”, mai ales în primele luni de după naștere sunt două lucruri destul de diferite. Somnul fragmentat, hormonii și plânsul copilului sunt doar câteva dintre lucrurile care îi iau prin surprindere pe proaspeții părinți, chit că le anticipau rațional înainte. Și cel mai mare dușman pentru părinții aflați în vâltoarea primelor luni cu bebelușul  îl reprezintă așteptările nerealiste și încercarea de a „controla” incontrolabilul. În momentul în care renunță la așteptări și reușesc să meargă în ritm cu copilul și cu noua lor viață, lucrurile încep să se schimbe înspre bine. Și curând, vor avea un ritm propriu, al lor, care să funcționeze pentru ei, căci nu există un tipar în care să ne încadrăm cu toții.”, afirmă Nora Niculescu, fondator Cuibul Berzelor și psiholog.

Bineînțeles, părinții și bebelușul au parte și de schimbări sociale evidente, iar cuvântul – cheie este adaptabilitatea. Atât a lor, cât și a prietenilor. Vor fi momente când întâlnirile cu prietenii se vor desfășura doar acasă sau se va da stingerea la orele la care bebele se pregătește de somn.

Viața cu bebe devine magie atâta vreme cât proaspeții părinți sunt pregătiți să transforme, de fapt, realitatea în clipe magice, mai exact, cu empatie, adaptabilitate și răbdare.

Family in a kitchen

Căci este un drum nou, nu-i așa? Naștere, alăptare, diversificare sau auto-diversificare, prim-ajutor, totul despre problemele medicale ale copilăriei. Pare greu. Însă părintii din ziua de astăzi au opțiuni salvatoare pentru a deveni informați. Este nevoie doar să își îndrepte atenția înspre această direcție, unde specialiștii din domeniu pun la bătaie informații concrete prin cursuri la care părinții pot participa fizic sau online.

Copilul, de la o lună la alta de viață, are parte de schimbări în dezvoltarea sa emoțională, fizică, psihică sau socială. De la gângurit la vorbit, de la trecerea de la lapte matern sau formulă de lapte la diversificare sau auto-diversificare, de la mers de-a bușilea la primii pași, această etapă pentru bebe este una de achiziții și de cunoaștere a lumii din jur.

Despre schimbările în dezvoltarea copilului în primul an de viață, cu modificările din fiecare lună de viață, te invităm să citești aici, o etapă cheie în acest prim an fiind chiar diversificarea sau auto-diversificarea.

Ce este de reținut este faptul că, odată cu punerea bebelușului în brațe de către cadrele medicale, mama și tata nu se nasc părinți, nu devin peste noapte „guru” într-ale parentingului, însă este important să aibă încredere în propriile abilități, așa cum li se amintește constant și la cursurile de educație prenatală Lamaze de la Cuibul Berzelor. Proaspeții părinți au acces constant la suport în momentele cheie din viața bebelușului, atunci când simt nevoia să apeleze la specialiști, prin cursuri susținute de către medici pediatri, traineri acreditați, psihologi care țin cont de recomandările OMS.

newsletter 2

Acest articol este parte din seria #GrowingParents, inițiativă The Woman x Cuibul Berzelor, pentru părinții și viitorii părinți care au nevoie de îndrumare, documentare și suport în călătoria pe care au început-o alături de cei mici.

Cuibul Berzelor este alături de 10 ani de mai bine de 2300 familii care au optat pentru cursurile de educație prenatală Lamaze, viitorii și actualii părinți fiind așteptați cu drag, deschidere și sprijin calificat la cursurile susținute atât fizic, în Cluj-Napoca, dar și online. 

Cum sa pui accent pe inovare si dezvoltare in business?

Traim intr-o era in care tehnologia castiga tot mai mult teren, in care zilnic suntem asaltati cu informatii si noutati, in care zilnic trebuie sa dam tot ce e mai bun, sa obtinem cele mai bune rezultate si sa ne mentinem in top. Accentul trebuie pus intotdeauna pe inovare, schimbare, adaptare si dezvoltare, in special in business. Nu tot ce este in trend este practic si nu tot ce este practic ne ajuta sa ne dezvoltam.

Companiile mari investesc in dezvoltare si pun accent pe comunicare, insa intotdeauna exista loc de imbunatatire. Fie ca ai un business, fie ca lucrezi intr-o companie de top sau intr-o firma aflata la inceput de drum, este esential sa stii cum sa pui accent pe inovare si dezvoltare in business.

 Inovare si dezvoltare in business – ce trebuie sa faci

Totul se intampla pe repede-inainte, suntem intr-o continua competitie si afacerile se schimba de la o zi la alta. Cele mai multe companii sunt in cautarea unor strategii care le pot asigura rapid ascensiunea si care le pot ajuta sa se plaseze printre brandurile de top din piata. Cu toate acestea, sa fii in avantaj implica foarte multa munca. Este nevoie sa te informezi constant, sa iti setezi bine obiectivele, sa iti motivezi oamenii, sa nu te abati de la reguli si sa distribui in mod egal resursele.

Strategii simple care iti asigura succesul

 1. Cunoaste-ti competitia

Foarte multe companii de renume studiaza constant piata si, in special, competitia. Managerii de top stiu ca orice strategie de business poate fi implementata corect in momentul in care detin toate informatiile. Daca vrei sa te dezvolti, nu este suficient doar sa investesti in compania ta sau in oamenii pe care ii coordonezi, ci trebuie sa gasesti mereu cele mai bune solutii si sa faci tot posibilul pentru a fi cu un pas in fata. Nu este usor sa anticipezi ce se poate intampla din punct de vedere economic, insa, in momentul in care detii informatii financiare complete despre alte companii, in mod sigur vei reusi sa ajungi la concluzii care te vor ajuta sa iei decizii mai bune. Asadar, inainte sa actionezi, cunoaste-ti competitia.

2. Implementeaza un sistem de monitorizari si alerte

Vrei sa ai mai mult timp pentru a crea si dezvolta strategii de dezvoltare? Poti castiga timp cu serviciile de monitorizari si alerte! Un astfel de serviciu este disponibil pe RisCo.ro, alertele monitorizeaza zilnic sau saptamanal clientii si furnizorii tai si iti transmit pe email schimbarile aparute. Poti evita astfel relatiile care devin incerte si limita pierderile din vanzari. Avantajul cel mai mare pe care il ai cu un astfel de sistem este acela ca alertele functioneaza singure, fara interventia ta. Tot ce trebuie sa faci este sa setezi portofoliile si tipurile de alerte, apoi sa primesti pe email notificarile pentru fiecare firma.

3. Investeste in dezvoltarea angajatilor

Sa investesti in dezvoltarea angajatilor este cea mai buna alegere pe care o poti face cand vine vorba de business. Cei mai multi oameni nu sunt multumiti de locurile lor de munca, iar numarul lor este in crestere. Este un lucru pe care il stii bine, insa caruia nu i-ai acordat suficienta importanta. Insa nu trebuie sa fie si cazul companiei tale. Daca iti doresti sa pui accent pe inovare si schimbare in business, incepe prin a investi in oameni. Este esential sa inveti cum sa scoti cu usurinta in evidenta punctele forte si potentialul pentru a creste eficacitatea personala si e echipelor cu care lucrezi. Asadar, incepe prin a crea un spatiu de munca placut, organizeaza activitati interactive, pune accent pe comunicare si acorda-le credite atunci cand angajatii tai obtin rezultate bune.

 4. Pune accent pe SMM

Marketingul Social Media (SMM) reprezinta procesul de atragere a traficului sau atentiei asupra unei marci prin intermediul platformelor sociale. Promovarea SMM joaca un rol important. O companie serioasa trebuie sa fie reprezentata pe retelele de socializare, deoarece numarul oamenilor inregistrati este intr-o continua crestere. Marketingul online castiga avant, iar acesta este un canal foarte bun pentru promovare si pentru dezvoltarea imaginii. Mai mult decat atat, SMM inlocuieste SEO standard, deoarece oamenii reactioneaza la lucrurile care raspund nevoilor, intereselor si starii lor de spirit.

 Avantaje SMM:

 – costuri reduse

– perspective de crestere

– un procent ridicat de difuzare virala a informatiilor

 Dezavantaje SMM:

 – promovare indelungata

– reglementarea activitatii de catre moderatori (oameni specializati)

– administrarea constanta

 Articolul integral aici. 

Cum inovezi cand nu ai suficiente resurse?

Cand vine vorba de business, toata lumea vrea sa obtina mai mult profit cu investitii minime. Exista constant o presiune de a inova, de a dezvolta si de a obtine cele mai bune rezultate. Insa lucrurile nu merg intotdeauna asa cum au fost planificate. Apar foarte multe schimbari, sunt necesare noi decizii, iar de multe ori si criza de personal reprezinta o problema pentru foarte multe companii. Cu toate acestea, cum inovezi cand nu ai suficiente resurse?

De la companii de top pana la firme la inceput de drum sau afaceri proprii, totul se rezuma la eficienta si performanta. Un lucru insa este cert: cu totii ne dorim sa fim in top. Ce facem in aceasta situatie pentru a obtine tot ce ne-am propus?

Intr-o lume in care competitia este din ce in ce mai mare si trendurile in business se schimba de la o zi la alta, este important ca accentul sa fie pus intotdeauna pe schimbare si inovare.

Cum inovezi cand nu ai suficiente resurse

 1. Seteaza-ti bine obiectivele

Daca iti doresti sa obtii mai mult, este improtant sa stii care sunt obiectivele tale. Nu este suficient sa fii orientat catre dezvoltare, ci este necesar sa urmezi un set de reguli si sa stii care sunt pasii pentru a le pune in aplicare. Iti doresti sa ai un portofoliu mai mare de clienti, sa dezvolti un brand puternic, sa oferi cele mai bune servicii sau sa cresti cifra de afaceri a companiei? Orice este posibil, atat timp cat stii clar ce directie trebuie sa urmezi.

2. Prioritizeaza

Cu totii pierdem timp cu foarte multe sarcini, avem termene limita de respectat sau proiecte pe care nu reusim sa le predam atunci cand ne sunt cerute. Apar constant probleme legate de buget sau ne confruntam cu situatii neasteptate. Daca vrei sa obtii mai mult, asigura-te ca faci ceea ce trebuie. Atunci cand accepti sa te implici in unele activitati, este esential sa ai in vedere faptul ca renunti la alte activitati. Poti sa ai rezultate bune doar atunci cand te focusezi asupra acelor lucruri care sunt prioritare.

3. Foloseste instrumente moderne

 

Traim in era tehnologizarii, motiv pentru care avem acces la foarte multe sisteme si instrumente moderne de lucru. De exemplu, daca administrezi un site sau un blog, alege un serviciu care iti permite sa programezi materialele ce urmeaza sa fie active online. Astfel, vei avea mai mult timp sa rezolvi alte sarcini si nici nu va mai fi necesar sa lucrezi contra timp. Totodata, daca compania ta este prezenta pe retelele de socializare, poti sa folosesti tool-uri care iti permit sa programezi postarile. Automatizeaza orice activitate din companie, de la programele de emitere a facturilor pana la softuri de gestionare a documentelor.

 4. Pune accent pe comunicare

Cum inovezi cand nu ai suficiente resurse? Pui accent pe comunicare! Foloseste Social Media in favoarea companiei tale si dezvolta imaginea brandului. Comunica constant cu partenerii, clientii si furnizorii tai si creeaza o strategie care te ajuta sa fii cu un pas inaintea competitorilor. Cu cat ai o imagine mai puternica in mediul online, cu atat iti va creste vizibilitatea si vei prezenta incredere. Stabileste clar mesajul pe care vrei sa il transmiti si fii constant in activitatea pe care o desfasori pe retelele de socializare.

Articolul integral aici.

Cred că este sănătos pentru noi să avem mentori diferiți în diverse perioade din viață | Georgeta Dendrino, Managing Director Interact

Crede în echilibru, în balanța între fermitate și bunătate, orientare către rezultate și empatie, dorința de a reuși și grija față de oameni. Simte nevoia de a fi implicată în multe proiecte, variate, parte care vine și cu o parte bună – îi ține mintea mereu ocupată, curioasă, trează. Crede că ar trebui să avem realmente mai multe vieți, ca să putem să experimentăm tot ce există pe lume.

Astăzi facem cunoștință cu Georgeta Dendrino – Managing Director Interact și are peste 22 ani de experienţă în domeniul trainingului şi consultanţei. Recent desemnată vicepreședinta celei mai mari rețele mondiale de business pentru femei – Professional Women’s Network.

Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să spui cine ești?

Aș zice că au fost momente când eram eu la școala generală, când eram nemulțumită de multe, și spuneam mereu că eu voi ajunge la Paris. Părinții mei credeau că îmi lipsește o doagă – pe vremea aceea nu puteai să pleci din țară, li se părea că fabulam. Cred că am o doză de idealism, de credință că pot să fac ce îmi propun, o oarecare putere de a o lua de la capăt, asemenea unui Hopa Mitică: cade-n f…d și se ridică. Acestea m-au ajutat mult să o iau de la zero când am pierdut aproape totul, atât personal cât și profesional. Spun ‘aproape’ totul pentru că mi-a rămas mereu acel ceva pe care nimeni nu ni-l poate lua: investiția pe care am făcut-o în noi înșine de-a lungul vieții.

Părinții mei îmi repetau mereu că trebuie să învăț, că numai așa reușești în viață. Din fericire pentru mine, i-am crezut.

Un moment important a fost decizia de a pleca din învățământ acum 22 de ani, când mediul privat era la începuturi în Romania. A fost important pentru mine pentru că mi-a plăcut să fiu profesoară. Din fericire, Interact este în zona de educație continuă, așa că, de fapt, nu m-am desprins de acele lucruri în care eu cred: educație, lucrul cu oameni de toate vârstele.

Un alt moment a fost când am mers la Insead. Eram într-o perioadă foarte grea a vieții mele și am adăugat o presiune. Mi-a plăcut mult, însă anii aceia au fost complicați – într-un fel, însă, aveam această credință că ‘I can do it’. Cei doi ani de executive MBA și, apoi, cei trei ani la Insead au fost ani în care, dincolo de ‘business as usual’, a trebuit să merg la școală, să învăț, să scriu multe lucrări, să fiu în situații de streching mental, emoțional, care nu au fost mereu ușor de dus. Cred că mulți oameni trec prin perioade dificile; ceea ce este critic aici este nivelul nostru de reziliență, de rezistență de toate felurile.

image1

Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum?

Aș zice că au fost câteva lucruri:

–          Aceasta credință că o să reușesc, o să găsesc soluții.

–       Tendința mea aproape bulimică de cunoaștere, de a mai învăța câte ceva – aceasta m-a ajutat să nu ramân înțepenită într-un mod de gândire.

–        În plus, nevoia mea de a fi implicată în multe proiecte, variate, are și o parte bună – îmi ține mintea mereu ocupată, curioasă, trează.

Care crezi că e aportul principal pe care un lider feminin îl poate aduce într-o companie?

Deși, sunt implicată în proiecte care au ca scop susținerea femeilor în viața profesională, pledez pentru competență și promovare bazată pe merite, pe rezultate, nu pe bază de gen. Cred în echilibru, în balanța între fermitate și bunătate, orientare către rezultate și empatie, dorința de a reuși și grija față de oameni. Femeile pot aduce un astfel de echilibru, pot atrage atenția în echipele de top management asupra unor aspecte pe care nu neapărat le vede un barbat. Sheryl Sandberg povestește, în cartea sa ‘Lean In’, despre cum a mers la fondatorii Google și le-a cerut să creeze locuri de parcare pentru femeile însărcinate, chiar lângă intrarea în clădire. Aceștia au acceptat imediat, recunoscând că nu se gândiseră la acest aspect.

Recent, ai fost desemnată vicepreședinta celei mai mari rețele mondiale de business pentru femei – Professional Women’s Network; ce ai simțit la aflarea veștii?

Procesul de selecție a fost unul complex și s-a întins pe parcursul multor luni. Pe lângă CV, recomandare, scrisoare de intenție, a trebuit să mă filmez spunând despre viziunea mea legată de această funcție; apoi am avut un interviu. Apoi au votat toți președinții PWN din diverse țări. Uitasem că am aplicat acolo când am primit vestea.

M-am simțit onorată și, în același timp, m-am panicat puțin. M-am gândit că trebuie să fac ceva altfel, să facem niște pași inainte, ca asociație.

Cum îți hrănești creativitatea?

Citesc mult, atât business cât și psihologie, literatură, ascult multe podcasturi, ascult muzica, îmi place să vorbesc cu oameni care știu multe. Am șansa de a avea în jur câțiva oameni care sunt ca oamenii Renașterii, știu atât de multe din atâtea domenii, încât sunt mereu în admirație față de ei. Am în jur și oameni tineri, ca să îmi țin mintea în pas cu vremurile.

Ideile îmi vin mult în interacție cu alte idei, fie ele din cărți, din filme, din discuții cu alți oameni.

De unde îți iei energia?

Îmi place ce fac. Pentru că citesc mult, lucrez cu oameni atât de diverși, am senzația că trăiesc mai multe vieți. În plus, am învățat, cu timpul, să fac și lucruri care îmi fac plăcere și îmi creeaza o stare bună, o stare generatoare de energie, de idei. Știu să mă înconjor de lucruri care îmi fac placere, de muzică ce mă binedispune, să mă bucur de un pahar de șampanie seara, mă fascinează să mă joc cu parfumurile, să le amestec diferit în fiecare zi, să scot mereu mirosuri noi, inedite, să îmi fac planuri de călătorii, să merg la cinema, să scriu. Cred că ar trebui să avem realmente mai multe vieți, ca să putem să experimentăm tot ce există pe lume.

Care este citatul / recomandarea la care te întorci cel mai des?

Sunt două:

„Cea mai bună investiție pe care o poți face este investiția în tine însuți.”

„Să nu lași să treacă o zi fără să citești, să asculți, să vezi sau să spui ceva frumos. (Goethe)”

image2

Ce înseamnă autenticitatea pentru tine? Dar curajul?

Autenticitate: ceea ce spui, ce faci, sunt în concordanță, nu există discrepanțe între ceea ce declarăm și ceea ce facem, cum ne comportăm.

Curajul: să incerci lucruri noi mereu; să îți asumi riscuri; să te ții de promisiuni; să îți înfrunți proprii demoni, propriile umbre.

Ai lansat recent – www.georgetadendrino.com – cui te adresezi și ce îți propui cu acest site?

Vezi tu, cred că sunt într-un tip de activitate în care e nevoie să te promovezi, e nevoie să ai un loc unde oamenii interesați să poată citi despre tine. Este un fel de carte de vizita online. La fel consider eu că sunt și platformele mele de social media.

Cred că trebuie să am locuri unde să mă exprim și care să fie la îndemâna cui m-ar cauta, potențialilor mei clienți (de aici sau din alte țări).

Te-ai gândit să scrii și o carte?

Nu m-am gândit la o carte. Eu scriu despre ce experimentez, ce observ, reflectez asupra unor situații. Textele mele sunt foarte personale; poate că le citesc unii oameni; pe alții îi destabilizează această onestitate, o consideră prea mult. E mai ușor să citim teorii, să nu ne confrunte cineva cu vreo umbră care poate există și în noi. 

Consideri important, de folos, ca fiecare dintre noi să avem cel puțin un mentor către care să ne îndreptăm, la nevoie?

Cred că este sănătos pentru noi să avem mentori diferiți în diverse perioade din viață. Mintea, sufletul, corpul nostru, toate s-ar simți mult mai în echilibru.

De multe ori însă, ego-ul nostru este cam mare: credem că nu avem nevoie de nimeni, că suntem mai presus de oricine, spunem că nu ne interesează părerea altora. Am întalnit și oameni care au spus că nu învață nimic de la alții, că sunt doar auto-didacți. Ce să spun? Îmi pare rău când aud că cineva chiar nu a întalnit pe nimeni de la care să învețe ceva, pe care să îl aprecieze. Sau poate nu a vrut să vadă pe nimeni, oare?

Pornind de la cartea lui J. Campbell „Eroul cu o mie de fețe”: unde te afli în călătoria vieții, Georgeta?

Există un spectacol de teatru la Bulandra, cu titlul: ‘Six personnages en quete de…’ dupa Pirandello. Aș zice că am fost toată viața ‘en quete de…’ în căutarea a ce? Poate a propriului Graal.

 UNguilty pleasures:

1. Ce muzică te face să te simți acasă? 

Eu mă simt acasă în multe locuri. Acasă nu e doar în casa mea, ci e la Paris, în avion, în aeroporturi, în Singapore, în mașină, în toate locurile unde mă simt bine. Îmi place mult muzica rock, cea clasică, la pian.

2. Cartea de pe noptieră sau autorul preferat? 

Sunt multe cărți, am avut șansa de a citi foarte mult. Mi-au plăcut enorm Marcel Proust, Michel Tournier, Marquez, Baudelaire.

3. Cu ce fel de oameni te înconjori?

Îmi plac oamenii curioși, care caută mereu, care îi acceptă pe alții și îi susțin. Mă supără aroganța, agresivitatea, formele fără fond. Încerc să evit pe cât e posibil pe cei pe care îi percep ca atare.

4. Destinația preferată de vacanță?

Am câteva locuri în lume pe care le iubesc: Paris, New York, Hong Kong, Singapore.

5. Note to self?

Trust yourself!

_____

Gabriela-Blaga-The-Woman-Magazine-1-1024x723

Interviu realizat de Gabriela Elena Blaga, Founder Innerpreneur & Contributor The Woman.  Gabriela Blaga este un project manager creativ, cu experiență în change management, process improvements, business development, community management, “legator de oameni”. Spune despre ea că îi place să iasă în afara zonei de confort. Are calități de excelent comunicator și mediator, cu o mare capacitate de a analiză a contextului organizațional, capabilă să coordoneze proiecte complexe la nivel regional și global, cu implementări de proiecte în Europa, Asia și America de Sud.

Trainer și coach în formare, solopreneur, a “ieșit” din corporație pentru a se dedica “creșterii armonioase” a oamenilor mici și mari.

Back to school! Toamna aceasta dăruiește zâmbete!

Nimic nu se compară cu fericirea pură a unui copil atunci când face primii pași pe poarta școlii, o zi importantă pe care nu o va uita prea curând. Este de datoria noastră să îi facem să zâmbească în cele mai bune moduri posibile, de aceea în această toamnă ECCO dă start unei noi campanii ”Back To School”.

 Donează șansa la educație

În perioada 29.08 – 15.09.2019, ECCO în colaborare cu Fundația Principesa Margareta, își propune să ajungă la copiii din România care au nevoie de un mic ajutor, astfel, la fiecare donație de rechizite, ECCO te răsplăteşte cu 20 % reducere la încălțămintea neredusă pentru copii.

ECCO - Back to School

 Let’s bring a bit of happiness! 

Vino în unul din magazinele ECCO şi ajută un copil să meargă la şcoală. Vom colecta rechizite școlare utile copiilor de diferite vârste: creioane, set creioane colorate, caiete A5, A4, radieră, linear, pix, stilou, acuarele, ghiozdan, penar, etc. Pentru colectarea rechizitelor, în fiecare magazin ECCO menționat în link-ul de mai jos veți putea găsi câte o urnă pentru rechizite, semnalizată corespunzator. https://www.ecco-shoes.ro/gaseste-un-magazin-ecco/

În România, unul din cinci copii abandonează şcoala din cauza sărăciei şi a condiţiilor precare de trai. Fără educaţie ei nu au nici o şansă la o viaţă mai bună.

”În fiecare an așteptăm cu drag campania Back to School care ușor, ușor a devenit proiectul nostru favorit la ECCO. În 2018/2019 am reușit să ajungem la peste 700 de copii, cu ajutorul vostru, astfel, în acest an ne dorim să depășim acest record și să ducem mai departe campania de zâmbete. Dorim să aducem zâmbete și fericire copiilor proveniți din familii defavorizate și din centre de plasament care nu au aceleași șanse pe care le are un copil provenit dintr-o familie cu posibilități financiare. În România această problemă persistă, tocmai de aceea, pentru noi a devenit un laitmotiv în fiecare nou an școlar și ne dorim să fim printre cei care pun câte o cărămidă în fundația unei cariere de succes pe care micuții o vor avea” a declarat Victor Tighinea, Director General ECCO România.

ECCO - Back to School - 2

Back to school – 2018 – în cifre

ECCO se implică activ în comunităţile din care face parte, iar campania din 2018 a reușit să acopere câteva dintre cele mai importante județe din România. 602 copii din cadrul proiectului Fondul Special pentru Copii au primit rechizite școlare:

  • 400 de copii din 8 centre de tip after school din Ialomița, Constanța, Mureș, Bistrița, Neamț, Ilfov, Alba și Maramureș
  • 202 copii din familii aflate in situatii dificile din judetele Ilfov, Bucuresti, Iasi, Mures, Iasi, Neamt, Constanta, Maramures, Sibiu, Alba, Calarasi, Bistrita, Bihor, Teleorman

Fundația Principesa Margareta a României (FPMR) a fost înființată în 1990 de Alteța Sa Regală Principesa Margareta a României împreună cu tatăl său, Majestatea Sa Regele Mihai I.

În prezent, Fundația dezvoltă și susține programe care îmbunătățesc condițiile de viață ale copiilor, vârstnicilor, tinerilor și familiilor din comunități defavorizate, stimulează solidaritatea între generații și sprijină tinerii talentați.

Despre ECCO ECCO este unul dintre cele mai importante brand-uri de pantofi din lume, care combină stilul și confortul. Succesul ECCO este construit în jurul produselor cu o piele de calitate superioară. Produsele ECCO sunt vândute în 90 de țări, la peste 2.200 de magazine ECCO și peste 14.000 de puncte de vânzare. ECCO a fost fondat în Danemarca în 1963, și are peste 21.000 de angajați în întreaga lume.